BusinessMagazin

Blog

  • Peste 80 de milioane de euro investiţi în unităţile de cazare din Sovata

    Potrivit Visit Sovata, platforma oficială de promovare a staţiunii, tot în această perioadă, trei hoteluri de trei stele au fost modernizate, iar numeroase pensiuni, vile şi alte unităţi de cazare au fost construite sau renovate, transformând oferta turistică într-una diversă şi actuală.

    „Valoarea totală a investiţiilor depăşeşte 80 de milioane de euro, sumă care a schimbat radical imaginea staţiunii şi a dus la creşterea capacităţii de cazare. În prezent, numai hotelurile cu spa pot găzdui aproximativ 2.000 de turişti, iar planurile de dezvoltare includ încă trei hoteluri de patru stele aflate în diferite etape de proiect”, se arată într-un comunicat de presă.

    Prin aceste investiţii şi modernizări, Sovata îşi consolidează poziţia de staţiune balneoclimaterică de referinţă, capabilă să ofere servicii la standarde ridicate şi să atragă turişti în căutarea relaxării, a tratamentelor de specialitate şi a experienţelor autentice într-un cadru natural deosebit.

    „Hotelierii din Sovata practică preţuri competitive raportat la calitatea serviciilor oferite. Pachetele includ cazare, acces la centre SPA şi tratamente balneare, dar şi mese în restaurantele hotelurilor sau facilităţi de wellness. Bugetul mediu pentru o vacanţă de 4–5 zile pentru o familie cu 2 adulţi şi 1 copil se situează între 3.000 şi 4.500 lei, în funcţie de sezon, tipul de unitate şi serviciile alese. Tot mai mulţi turişti optează pentru pachete integrate, ceea ce contribuie la creşterea atractivităţii staţiunii”, se menţionează în comunicat.

    Sovata este o destinaţie unică în România datorită combinaţiei dintre SPA & wellness, natură şi tradiţie. Staţiunea a fost aleasă Destinaţia Anului 2025 la categoria Staţiuni balneo climaterice, în cadrul competiţiei „Destinaţia Anului”, desfăşurate în Sibiu, pe data de 9 aprilie 2025. Distincţia confirmă recunoaşterea naţională a calităţii serviciilor şi a eforturilor de dezvoltare ale staţiunii.

  • SoftBank investeşte 2 miliarde de dolari în Intel, acţiunile companiei americane cresc cu peste 5%

    Conform The Guardian, SoftBank a confirmat marţi că va investi 2 miliarde de dolari în Intel, într-un moment dificil pentru producătorul american de cipuri, care se confruntă cu vânzări lente şi pierderi constante.

    Tranzacţia îi oferă grupului condus de Masayoshi Son o participaţie de circa 2% şi consolidează prezenţa sa pe piaţa americană.

    „Această investiţie strategică reflectă încrederea noastră că producţia avansată de semiconductoare se va extinde în SUA, cu Intel jucând un rol esenţial,” a declarat Son, directorul executiv al SoftBank.

    Anunţul a fost bine primit de investitori: acţiunile Intel listate la New York au crescut cu peste 5% în tranzacţiile după închidere, în timp ce titlurile SoftBank, listate la Tokyo, au scăzut cu aproximativ 4%.

    Bloomberg scrie că administraţia Trump ia în considerare achiziţia unei participaţii de până la 10% în Intel, ceea ce ar putea transforma guvernul american în cel mai mare acţionar al companiei.

    O astfel de mişcare ar sublinia importanţa strategică a Intel, singurul producător american de semiconductoare de înaltă performanţă la scară largă.

    Intel, cu o valoare de piaţă de peste 100 de miliarde de dolari, este condusă din aprilie de Lip-Bu Tan, un veteran al industriei însărcinat cu redresarea companiei.

    „Suntem foarte bucuroşi să ne aprofundăm relaţia cu SoftBank, un partener de lungă durată,” a spus Tan.

  • Ghidul de finanţare pentru programul „Rabla”, lansat în consultare publică la sfârşitul săptămânii


    În şedinţa de Guvern de marţi, la propunerea MMAP, a fost adopată Ordonanţa de Urgenţă prin care Guvernul urmăreşte reducerea presiunii asupra bugetului şi direcţionarea fondurilor Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) către programe de mediu care pot fi finalizate la termen şi care aduc un impact direct, rapid şi măsurabil în reducerea emisiilor şi protecţia mediului.

    Unul dintre acestea este programul „Rabla” care va fi relansat în luna septembrie, cu o alocare de 200 milioane lei, şi care va funcţiona pe baza unui ghid actualizat, ce va fi postat în consultare publică până la finalul săptămânii.

    Valoarea voucherelor va fi redusă pentru a răspunde situaţiei economice actuale.

    Potrivit MMAP, „Rabla” rămâne un program de mediu, care are şi un rol esenţial în sprijinirea industriei auto româneşti şi în accelerarea tranziţiei către o mobilitate mai curată.

    România şi-a îndeplinit deja ţinta din PNRR privind casarea a 250.000 de autoturisme poluante, iar în cei 20 de ani de implementare, programul a dus la scoaterea din circulaţie a peste un milion de maşini vechi.

    „Într-un an cu constrângeri bugetare, am ales să finanţăm doar acele programe care aduc beneficii clare: mai puţină poluare în oraşe, mai puţine conflicte cu fauna sălbatică şi mai multă siguranţă pentru oameni. Această ordonanţă nu închide definitiv programele AFM. Guvernul îşi păstrează opţiunea de a aproba, prin memorandum, şi alte proiecte până la finalul anului. Ne asigurăm astfel că fiecare leu din Fondul pentru Mediu este folosit eficient pentru proiecte realizabile într-un timp scurt, cu efecte directe şi vizibile pentru oameni şi pentru mediu” a declarat ministrul Diana Buzoianu.

    În perioada următoare, MMAP va prezenta lista actualizată a programelor AFM şi calendarul relansării acestora, în funcţie de deciziile guvernamentale şi de disponibilitatea fondurilor europene şi naţionale.

  • Sanjeev Gupta, care deţine Liberty Galaţi, discută cu BlackRock pentru a cumpăra activele grupului de oţel din insolvenţă. Intenţia este intens criticată de creditori

    Sanjeev Gupta, controversatul magnat al industriei metalurgice, pregăteşte o mutare de ultimă oră: vrea să obţină finanţare de la gigantul american BlackRock pentru a răscumpăra din insolvenţă o parte-cheie a imperiului său Liberty Steel din Marea Britanie. Planul său îl aduce însă într-un conflict direct cu marii creditori, printre care şi banca elveţiană UBS, scrie Financial Times.

    Potrivit unor surse apropiate tranzacţiei, Gupta intenţionează să plaseze divizia Speciality Steel din Yorkshire sub administrare judiciară, pentru a o prelua ulterior chiar el, cu banii obţinuţi de la fondurile BlackRock.

    Soarta fabricii britanice atârnă de un fir de păr încă din luna mai, când o încercare de restructurare a datoriilor prin instanţa londoneză a eşuat, după opoziţia fermă a creditorilor. Între timp, mai multe dintre aceste instituţii financiare au depus cereri de lichidare a companiei, în încercarea de a o închide definitiv.

    Pentru Gupta, nu este prima dată când apelează la BlackRock. Fondul american a mai acordat împrumuturi diverselor companii din cadrul conglomeratului GFG Alliance, inclusiv după scandalul imens generat de prăbuşirea creditorului principal, Greensill Capital, în 2021. Cea mai recentă colaborare a avut loc în 2023, când BlackRock a finanţat divizia australiană de reciclare a oţelului, InfraBuild.

    Reprezentanţii Liberty Steel au confirmat că „discuţiile sunt în desfăşurare pentru finalizarea opţiunilor privind viitorul Speciality Steel” şi au subliniat că obiectivul rămâne „un rezultat care să servească cel mai bine interesele creditorilor, angajaţilor şi comunităţii”.

    Gupta deţine, de asemenea, combinatul Liberty Galaţi, fostul Sidex, care se află în acest moment în concordat preventiv, şi încearcă să îl repună pe picioare.

  • Databricks, companie de date şi AI în spatele căreia se află profesorii Ion Stoica şi Matei Zaharia, a ajuns la o evaluare de 100 mld. dolari într-o nouă rundă de finanţare. Cei doi români sunt deja miliardari

    Compania de analiză Databricks a anunţat marţi că valoarea sa este pe cale să crească cu 61%, depăşind 100 de miliarde de dolari, într-o rundă de finanţare la mai puţin de un an după cea anterioară, subliniind cererea puternică a investitorilor pentru startupurile din domeniul inteligenţei artificiale.

    Compania cu sediul în San Francisco, California – care are 15.000 de clienţi, printre care firma de plăţi Block, gigantul energetic Shell şi producătorul de vehicule electrice Rivian – a declarat că a semnat un term sheet pentru o rundă de finanţare Seria K, dar nu a precizat suma pe care o strânge.

    La sfârşitul anului trecut, Databricks a atras 10 miliarde de dolari într-una dintre cele mai mari runde de finanţare de capital de risc din istorie, evaluând compania la 62 de miliarde de dolari.

    Compania se aşteaptă să folosească o parte din noile fonduri pentru dezvoltarea de produse şi pentru fuziuni şi achiziţii în segmentul AI, într-un moment în care corporaţiile şi guvernele din întreaga lume se grăbesc să valorifice eficienţele generate de această tehnologie emergentă, dar aflată într-o rapidă evoluţie.

    „Databricks beneficiază de o cerere globală fără precedent pentru aplicaţii şi agenţi AI, transformând datele companiilor în mine de aur. Suntem încântaţi că această rundă este deja suprasubscrisă”, a declarat Ali Ghodsi, co-fondator şi CEO.

    Startupurile aleg să rămână private pentru mai mult timp, în contextul ratelor ridicate ale dobânzilor şi al apetitului imprevizibil al pieţei pentru oferte publice iniţiale din ultimii ani. Capitalul este disponibil şi pentru runde mari, în faze avansate, întrucât investitorii din pieţele private dispun de niveluri record de fonduri nefolosite („dry powder”).

    Databricks creează software pentru ingestia, analiza şi dezvoltarea de aplicaţii de inteligenţă artificială folosind date complexe dintr-o varietate de surse. Snowflake Inc. şi unele dintre serviciile oferite de furnizorii de infrastructură cloud, cum ar fi Fabric al Microsoft, sunt considerate principalii săi competitori.

    Databricks este o companie din San Francisco specializată în gestionarea volumelor mari de date şi a inteligenţei artificiale, care are doi profesori români printre fondatori, Ion Stoica (59 de ani) şi Matei Zaharia (39 de ani). Citiţi AICI povestea Databricks. 

    Cine este Ion Stoica

    Ion Stoica este preşedinte executiv şi co-fondator al Databricks. De asemenea, Ion Stoica este profesor în cadrul Departamentului EECS de la UC Berkeley şi co-director al AMPLab. La AMPLab, Ion a condus efortul de sisteme software, care a inclus dezvoltarea proiectului de cercetare Spark, precum şi a altor două proiecte open source de profil înalt: Apache Mesos şi Tachyon. În 2006, a co-fondat Conviva, un start-up pentru comercializarea tehnologiilor de distribuţie video la scară largă, unde îndeplineşte funcţia de CTO. Ion este membru ACM şi a primit numeroase premii, printre care SIGCOMM Test of Time Award (2011) şi ACM doctoral dissertation award (2001). Ion deţine un doctorat în inginerie electrică şi informatică de la Universitatea Carnegie Mellon şi un masterat în informatică şi inginerie de control de la Universitatea Politehnică Bucureşti.

    Cine este Matei Zaharia

    Matei este CTO şi co-fondator al Databricks şi profesor asociat de informatică la UC Berkeley. El a început proiectul Apache Spark în timpul programului său de doctorat la UC Berkeley în 2009 şi a lucrat la alte software-uri de date şi AI utilizate pe scară largă, inclusiv MLflow, Delta Lake şi Dolly. Cele mai recente cercetări ale sale se referă la combinarea modelelor lingvistice mari (LLM) cu surse de date externe, cum ar fi sistemele de căutare, şi la îmbunătăţirea eficienţei şi calităţii rezultatelor acestora. Cercetarea lui Matei a fost recunoscută prin Premiul pentru disertaţie doctorală ACM 2014 şi prin Premiul prezidenţial pentru carieră timpurie pentru oameni de ştiinţă şi ingineri (PECASE) din SUA.

  • Consiliul Judeţean Cluj a bugetat un program de investiţii de 333 mil. euro pentru dezvoltarea Aeroportului Internaţional ’’Avram Iancu’’

    Consiliul Judeţean Cluj a anunţat un program de investiţii de 333,69 mil. euro, din care 298,39 mil. euro reprezintă fonduri proprii, restul fiind acoperit de fondurile atrase şi nerambursabile, inclusiv din surse alternative precum atragerea de capital privat din piaţă (Bursă), pe o perioadă de aproximativ cinci ani de zile, pentru dezvoltarea Aeroportului Internaţional ’’Avram Iancu’’ Cluj. La aceste investiţii se adaugă şi proiectul de amenajare a râului Someşul Mic, de circa 35 mil. euro, o investiţie demarată de Administraţia Bazinală Someş-Tisa şi care înregistrează un stadiu fizic de implementare de peste 50%, potrivit unui comunicat de presă transmis de Consiliul Judeţean Cluj. 

    ’’Toate prognozele arată foarte clar că, peste 20 de ani, aeroportul va atinge pragul de 10 milioane de pasageri. Este o cifră importantă, care atrage cu ea şi o mare responsabilitate, pe care noi, în calitate de proprietar al acestui obiectiv, avem datoria să o gestionăm într-un mod cât mai profesionist. Tocmai din acest considerent, credem că a sosit momentul să ne gândim la viitor şi să avansăm într-o nouă etapă de dezvoltare, care presupune, în linii mari, implementarea unui program de investiţii coerent şi robust, cu o valoare estimată la peste 330 de milioane de euro’’, a declarat Alin Tişe, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, într-o conferinţă de presă susţinută marţi, 19 august.

    Concret, pentru a putea atinge, în mod organic, pragul de 10 milioane de pasageri care vor tranzita aeroportul clujean în anul 2045, Consiliul Judeţean Cluj şi-a asumat implementarea, până în anul 2031, a 12 proiecte de creştere şi dezvoltare a acestui obiectiv de infrastructură: amenajarea Someşului Mic, construirea unui parc fotovoltaic, extinderea terminalului pasageri-sosiri, construirea unei platforme de staţionare a aeronavelor, amenajarea suprafeţei pistei, extinderea pistei de decolare-aterizare la 3.400 de metri, construirea unui terminal nou de pasageri, construirea unui terminal Cargo, amenajarea unui hangar de mentenanţă pentru aeronave, construirea unei platforme de staţionare aeronave suplimentare, înlocuirea utilajelor şi echipamentelor neperformante, amenajarea unei parcări de tip ’’long term’’.

    ’’Analizele noastre, care arată o triplare a numărului de pasageri în următorii 10 ani, sunt totuşi prudente, având în vedere creşterea constantă a numărului de linii şi destinaţii oferite de aeroport în ţară şi străinătate. Prin intermediul acestui set de proiecte ne dorim să schimbăm faţa aeroportului şi să transformăm Clujul într-un nod de transport aerian de prim rang în această zonă a Europei’’, a declarat David Ciceo, directorul Aeroportului Internaţional ’’Avram Iancu’’, prezent la conferinţa de presă.

    De asemenea, tot în contextul proiectului de dezvoltare a aeroportului clujean, un alt subiect abordat a fost cel privind necesitatea reorganizării juridice a obiectivului de infrastructură. Concret, preşedintele CJ Cluj Alin Tişe a anunţat iniţierea demersurilor pentru transformarea Aeroportului Internaţional ’’Avram Iancu’’ Cluj din regie autonomă în societate pe acţiuni, statut care prevede şi o serie de dispoziţii tranzitorii importante, precum menţinerea tuturor locurilor de muncă actuale şi păstrarea proprietăţii judeţului Cluj în structura acţionariatului.

  • De câte ori a spus Zelenski „Mulţumesc” în Biroul Oval, după ce a fost criticat în urmă cu şase luni

    Întâlnirea dintre Volodimir Zelenski şi Donald Trump din luna feburarie în Biroul Oval nu s-a încheiat aşa cum se aştepta, ci brusc, după discuţii tensionate. La momentul respectiv, vicepreşedintele SUA, JD Vance, l-a criticat pe liderul de la Kiev pentru faptul că nu a mulţumit îndeajuns poporului american şi lui Donald Trump pentru eforturile depuse în încheierea războiului.

    „Domnule preşedinte, consider că este lipsit de respect din partea dumneavoastră să veniţi în Biroul Oval pentru a încerca să discutaţi această chestiune (încheierea războiului – n.r.) în faţa presei americane”, a fost comentariul lui JD Vance. „Ar trebui să-i mulţumiţi preşedintelui pentru că încearcă să pună capăt acestui conflict”. Aceasta a fost afirmaţia care a generat un dialog tensionat în Biroul Oval, în urma căruia Zelenski a plecat mai repede decât era programat.

    Jumătate de an mai târziu, Zelenski a revenit în Biroul Oval pentru o nouă rundă de discuţii cu Trump, însă de această dată a venit însoţit de lideri europeni. În plus, el i-a mulţumit lui Trump de cel puţin opt ori, notează The Guardian, citând The Associated Press.

    Zelenski i-a mulţumit lui Trump pentru că l-a primit pe el şi pe alţi lideri mondiali la Casa Albă luni, în încercarea de a pune capăt războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

    „Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte, dacă îmi permiteţi, în primul rând, vă mulţumesc pentru atenţie. Vă mulţumesc foarte mult pentru eforturile dumneavoastră, eforturile personale pentru a opri omorurile şi pentru a opri acest război. Vă mulţumesc”, a spus Zelenski.

    El a prezentat mulţumiri şi primei-doamne a SUA, Melania Trump, care i-a trimis o scrisoare lui Putin despre copiii deportaţi din Ucraina. „Profitând de această ocazie, mulţumesc soţiei dumneavoastră”, i-a spus Zelenski lui preşedintelui american.

    De asemenea, Zelenski a ţinut să mulţumească şi liderilor europeni pentru suportul oferit. „Şi mulţumesc tuturor partenerilor noştri şi pentru că aţi susţinut acest format. După întâlnirea noastră, vom avea în jurul nostru liderii din Marea Britanie, Franţa, Germania, toţi partenerii din jurul Ucrainei care ne susţin. Mulţumesc şi lor. Vă mulţumesc foarte mult pentru invitaţie”, a conchis Zelenski.

    Pe de altă parte, The Washington Post relatează că în cele 4 minute şi jumătate în care s-a adresat public luni, Zelenski a mulţumit, în total, de cel puţin 11 ori. Acest număr rezultă din transcrierea declaraţiilor din Biroul Oval, care arată că liderul ucrainean a spus „mulţumesc” de trei ori fără a i se adresa direct lui Trump, ci în timp ce răspundea jurnaliştilor din încăpere.

  • (P) OPT greşeli pe care să nu le faci când începi să investeşti în acţiuni!

    Investiţia în acţiuni poate aduce câştiguri pe termen lung, însă este o activitate complexă şi riscantă. Mulţi începători fac greşeli care îi pot costa serios. Fără o platformă sigură, fără o demarcare clară a obiectivelor şi fără control al riscului, poţi pierde rapid capital. În acest articol identificăm opt capcane frecvente – astfel încât să înveţi să le eviţi din start.

    1. Evită să începi să investeşti fără o platformă reglementată şi fără demo.
       

    2. Nu investi fără să-ţi defineşti clar stilul: growth, value sau dividende.
       

    3. Nu ignora analiza fundamentelor companiilor (profit, cash-flow, management).
       

    4. Nu te baza doar pe hype sau trend – evaluează indicatorii reali.
       

    5. Diversificarea şi planurile de protecţie (stop‑loss) sunt importante pentru reducerea riscului.

    1. Te grăbeşti să intri fără cont demo şi fără a testa platforma?

    Mulţi începători deschid direct un cont real fără să folosească un cont demo. Acest lucru elimină oportunitatea de a învăţa interfaţa, funcţionalităţile şi modul de plasare al ordinelor fără riscuri. Platformele precum cea XTB vin cu acces intuitiv la grafice şi educaţie integrată pentru acţiunile la bursă, ceea ce îţi oferă posibilitatea de a testa înainte de a investi bani reali.

    2. Nu ţi-ai definit stilul investiţional? (growth, value sau dividende)

    Lipsa unei strategii clare duce la investiţii bazate pe recomandări sau emoţii. Trebuie să defineşti dacă vrei companii în creştere rapidă (growth), subevaluate (value) sau venit pasiv din dividende. Fiecare stil implică evaluări diferite şi niveluri distincte de toleranţă la risc.

    3. Te concentrezi doar pe randamente trecute şi ignori indicatorii fundamentali ai companiei?

    A cumpăra o acţiune doar pentru că a avut un salt recent poate fi periculos. Nu ignora indicatori precum raportul P/E, cash flow, marjă de profit sau stabilitatea echipei de conducere. Evaluarea calitativă a managementului şi avantajul competitiv pot determina succesul tău.

    4. Investeşti doar în companii care „îţi plac”, fără să înţelegi domeniul?

    A avea simpatie pentru un brand nu echivalează cu o decizie informată. Investitorii începători fac greşeala de a cumpăra doar pentru că le place un produs sau serviciu, fără o cercetare reală asupra performanţei financiare sau a perspectivei pe piaţă.

    5. Nu diversifici deloc portofoliul?

    A-ţi pune toate economiile într-o singură acţiune sau sector creşte semnificativ riscul financiar. Practic, o scădere punctuală poate compromite totul. Diversifică-ţi portofoliul selectând acţiuni din industrii diferite sau folosind ETF-uri cu acţiuni multiple pentru o expunere corectă şi mai protejată.

    6. Nu foloseşti ordine de protecţie (Stop Loss, Take Profit)?

    O lipsă totală de disciplină tranzacţională te expune la pierderi mari când piaţa se întoarce împotriva ta. Setarea de ordine Stop Loss pentru limitarea pierderilor şi Take Profit pentru cristalizarea câştigurilor este importantă pentru o abordare sistematică.

    7. Te laşi condus de emoţii în perioadele volatile?

    Scăderile bruşte sau rapoartele financiar‑negativiste nu trebuie să te panicheze. Astfel, un investitor smart evită deciziile impulsive. Emoţiile pot conduce la vânzarea în panică sau cumpărarea exagerată la un hype.

    Gândeşte pe termen lung şi revizuieşte portofoliul periodic, nu reacţiona la zgomotul pieţei.

    8. Ignori costurile şi comisioanele ascunse?

    Chiar dacă unele conturi oferă 0% comision până la un anumit rulaj, nu uita că există conversie valutară, taxă de custodie după anumite praguri sau costuri pe CFD-uri. În ansamblu, toate aceste criterii pot eroda randamentul pe termen lung. Alege transparenţa şi informează-te despre toate comisioanele potenţiale.

    Cum eviţi aceste erori?

    • Începe cu un cont demo pentru a te obişnui cu platforma şi mecanica tranzacţiilor.

    • Defineşte-ţi concret stilul investiţional şi planul: growth, value sau dividend.

    • Evaluează fundamentele companiilor cu rigurozitate şi construieşte portofolii diversificate care includ instrumente cu deţinere (acţiuni fractionare, ETF-uri).

    • Foloseşte ordine automate pentru gestionarea riscului şi nu te lăsa condus de impulsuri emoţionale.

     

    Aşadar, evitarea acestor opt greşeli este importantă pentru a începe investiţiile în acţiuni într-un mod responsabil şi informat. Succesul nu se măsoară prin acţiuni impulsive sau tipare trecătoare, ci prin disciplina unei strategii clare alături de cercetare constantă.

    Disclaimer: Investiţiile în acţiuni implică riscul de pierdere a capitalului. Acesta este un material informativ şi nu reprezintă o recomandare de investiţii. Informează-te şi acţionează responsabil!

     

  • Adio benzinării, bun venit staţii de baterii. Compania chinezească care rescrie regulile jocului si vrea ca maşinile electrice să nu mai stea la încărcat, ci să primească baterii noi în doar trei minute

    La o staţie de battery-swapping Nio, aflată pe malul fluviului Huangpu din Shanghai, un automobil electric se opreşte singur, iar în doar trei un robot îi schimbă bateria descărcată cu una complet încărcată. Tot procesul, declanşat printr-o simplă comandă vocală, durează mai puţin decât un plin clasic la pompă, scrie Financial Times.

    Această tehnologie, privită până recent ca o soluţie de nişă, prinde tot mai mult teren în China, cea mai mare piaţă auto din lume. Nio, start-up chinez listat în SUA, a construit deja peste 3.000 de astfel de staţii, însă adevăratul catalizator ar putea fi CATL, cel mai mare producător global de baterii, care şi-a anunţat intrarea în business.

     Compania a prezentat un plan ambiţios: 1.000 de staţii de schimb pentru autoturisme doar în acest an şi extinderea la 10.000 de unităţi până în 2028, suficiente pentru a deservi un milion de maşini zilnic. În paralel, CATL îşi propune să construiască şi o reţea dedicată camioanelor electrice, în parteneriat cu Sinopec, ce ar urma să acopere 150.000 km de coridoare logistice.

    „Capacitatea tehnică fenomenală a CATL şi influenţa pe care o are în piaţa de vehicule electrice fac ca drumul pentru battery-swapping să fie mult mai uşor”, afirmă Duo Fu, analist Rystad Energy la Shanghai.

    Guvernul chinez sprijină simultan ambele tehnologii: pe de o parte dezvoltă infrastructura de fast charging – 100.000 de staţii până în 2027 –, iar pe de altă parte oferă subvenţii de până la 40% pentru companiile care investesc în staţii de schimb de baterii. În premieră, vânzările de maşini electrice sunt aşteptate anul acesta să depăşească livrările de vehicule pe benzină.

    Pentru consumatori, avantajele sunt evidente: schimbarea bateriei este mai rapidă decât încărcarea, se pot evita orele de vârf din reţea, iar costul iniţial al maşinii scade cu mii de dolari, pentru că utilizatorii nu mai cumpără bateria odată cu vehiculul. Nu toţi producătorii cred însă în viitorul acestei soluţii. He Xiaopeng, CEO-ul Xpeng, afirmă că a analizat timp de cinci ani proiectul înainte de a decide, în 2023, să parieze exclusiv pe avansul tehnologic al bateriilor şi pe încărcarea rapidă. Costurile ridicate şi lipsa interoperabilităţii între modele auto rămân principalele obstacole.

    CATL estimează că pentru o reţea naţională complet funcţională ar fi nevoie de 30.000 de staţii de swap – un număr comparabil cu cele 100.000 de benzinării existente în China.

     „La scară mare, swapping-ul poate transforma CATL într-un nou tip de proprietar de benzinării”, susţine Yuqian Ding, analist auto la HSBC.

     Planurile gigantului chinez nu se opresc la graniţe: compania discută extinderea reţelei de battery-swapping şi în Europa, mizând pe o tranziţie accelerată a flotelor comerciale către electric. Robin Zeng, fondatorul companiei, estimează că jumătate din camioanele vândute în China vor fi electrice până în 2028.

    În timp ce Occidentul continuă să experimenteze în jurul încărcării ultra-rapide, China pare hotărâtă să scrie un alt scenariu: cel al bateriei care se schimbă la fel de simplu ca o roată.

     

  • „Viitorul Europei pare tot mai sumbru, după ce majoritatea ţărilor se confruntă cu depopulare şi îmbătrânire accelerată, probleme climatice şi dificultăţi financiare. Există oare o soluţie pentru acest continent sufocat?

    Pe fondul stagnării economice, al îmbătrânirii populaţiei şi al crizei climatice, tot mai multe voci din Europa pun sub semnul întrebării viabilitatea modelului economic bazat pe creştere continuă. Ce ar însemna ca o ţară să îmbrăţişeze oficial un viitor fără expansiune economică, dar cu investiţii în rezilienţă, echitate şi bunăstare colectivă? Şi, mai ales, poate o astfel de viziune să câştige legitimitate politică într-un peisaj dominat de promisiuni de prosperitate fără sfârşit?

    În mare parte din Europa, motoarele creşterii economice dau semne de oboseală. În cea mai recentă prognoză globală, Fondul Monetar Internaţional (FMI) a revizuit semnificativ în scădere estimările pentru Regatul Unit şi Europa, avertizând că acest continent se confruntă cu obstacole economice persistente.

    O analiză a The Conversation arată că la nivel global, Banca Mondială a anunţat recent că acest deceniu va fi, cel mai probabil, cel mai slab din punctul de vedere al creşterii economice de la anii 1960 încoace. „În afara Asiei, lumea în curs de dezvoltare riscă să devină o zonă fără dezvoltare”, a avertizat economistul-şef al instituţiei.

    Economia Regatului Unit a intrat pe minus în aprilie 2025, înregistrând o contracţie de 0,3%. Anunţul a venit la o zi după ce ministrul de finanţe, Rachel Reeves, a prezentat în faţa Camerei Comunelor o revizuire a bugetului de cheltuieli, în cadrul unui discurs în care a menţionat cuvântul „creştere” de nouă ori – inclusiv promisiunea unui Fond pentru Misiunea Creşterii, destinat accelerării proiectelor locale importante pentru economie: „Am spus că ne dorim creştere în toate regiunile Marii Britanii – şi, domnule preşedinte, am vorbit serios.”

    În Europa, o prognoză economică pe termen lung până în 2040 estimează o creştere anuală de doar 0,9% în următorii 15 ani – în scădere faţă de 1,3% în deceniul de dinaintea pandemiei de COVID. Iar această estimare datează din decembrie 2024, înainte ca politicile comerciale agresive ale lui Donald Trump să reaprindă tensiunile comerciale dintre SUA şi Europa (şi, de fapt, cu aproape toată lumea).

    Chiar şi înainte de tarifele impuse de Trump, realitatea era clară pentru mulţi economişti. „Tragedia Europei”, după cum scria un editorialist, constă în faptul că este „profund necompetitivă, cu o productivitate slabă, în urma altor regiuni la capitolul tehnologie şi inteligenţă artificială, şi sufocată de un exces de reglementări”. În raportul său din 2024 privind (ne)competitivitatea Europei, Mario Draghi – fost preşedinte al Băncii Centrale Europene şi, pentru scurt timp, prim-ministru al Italiei – avertiza că, fără reforme radicale şi investiţii serioase, Europa riscă „o agonie lentă” a declinului relativ.

    Până acum, reacţia tipică a alegătorilor a fost să dea vina pe factorii de decizie şi să schimbe guvernele la prima ocazie. Între timp, politicienii, indiferent de culoarea politică, îndulcesc realitatea cu promisiuni vagi, susţinând că doar ei ştiu cum să descopere noi surse de creştere – cel mai adesea, din „pomul magic” al inteligenţei artificiale. Pentru că ideea de creştere – cu puterea sa larg acceptată de a aduce productivitate şi prosperitate – rămâne un pilon central al politicii europene, susţinut de toate partidele ca etalon al credibilităţii, progresului şi controlului.

    Atât zonele rurale, cât şi cele urbane ale Europei resimt tendinţele structurale de îmbătrânire şi depopulare – factori care fac tot mai dificilă o creştere economică „tradiţională”.

    Dar dacă realitatea – oricât de greu de acceptat – este că, cel puţin în Europa, creşterea economică nu mai poate fi atinsă în mod constant şi predictibil? Nu doar în acest an sau în acest deceniu, ci poate că niciodată, într-un sens cu adevărat semnificativ?

    Pentru un continent ca Europa – cu teren limitat, fără imperii de exploatat, cu populaţii îmbătrânite, probleme majore legate de climă şi alegători care cer bariere tot mai stricte împotriva imigraţiei – condiţiile care altădată susţineau expansiunea economică stabilă s-ar putea să nu mai existe.

    Iar în Regatul Unit, mai mult decât în multe alte ţări europene, aceste probleme sunt agravate de nivelurile ridicate de boli cronice, pensionări timpurii şi inactivitate economică în rândul adulţilor apţi de muncă.

    După cum sugera Parlamentul European încă din 2023, este posibil să vină momentul în care va trebui să privim „dincolo de creştere” – nu pentru că ne dorim asta, ci pentru că, în cazul multor state europene, nu mai există o alternativă realistă.

     

    Ce alimentează creşterea?

    Pentru a înţelege de ce Europa, în special, are dificultăţi atât de mari în a genera creştere economică, trebuie mai întâi să înţelegem ce anume o determină – şi de ce unele ţări sunt mai bine poziţionate decât altele în privinţa productivităţii (capacitatea de a menţine economia pe un trend ascendent).

    Economiştii oferă un răspuns destul de simplu: la bază, creşterea provine din doi factori – forţa de muncă şi capitalul (utilaje, tehnologie etc.). Cu alte cuvinte, pentru ca economia să crească, ai nevoie fie de mai mulţi oameni care să muncească (să producă mai mult), fie ca aceiaşi oameni să devină mai productivi – folosind tehnologii şi echipamente mai bune.

     

    Prima problemă: forţa de muncă

    Populaţia aptă de muncă a Europei se reduce rapid. Din cauza scăderii continue a natalităţii (corelată cu creşterea speranţei de viaţă şi a veniturilor), precum şi a rezistenţei tot mai mari la imigraţie, multe ţări europene se confruntă cu un declin accentuat al forţei de muncă disponibile. Atât zonele rurale, cât şi cele urbane ale Europei resimt tendinţele structurale de îmbătrânire şi depopulare – factori care fac tot mai dificilă o creştere economică „tradiţională”.

    Istoric vorbind, expansiunea demografică a mers mână în mână cu creşterea economică. În perioada postbelică, ţări precum Franţa, Germania şi Regatul Unit s-au bucurat de un boom al natalităţii şi de valuri importante de imigraţie. Această extindere a forţei de muncă a alimentat producţia industrială, cererea de consum şi creşterea PIB-ului.

    Îmbătrânirea populaţiei nu doar că reduce dimensiunea forţei de muncă active, dar pune o presiune tot mai mare pe sistemele de sănătate, pe serviciile publice şi pe bugetele de pensii.

    Unele regiuni au încercat să compenseze prin politici de imigraţie mai liberale, dar opoziţia publică este puternică – vizibilă în sprijinul tot mai mare pentru partidele de dreapta şi populiste care cer controale mai dure la graniţă.

    700 de miliarde de euro în plus au cheltuit, doar în 2022, companiile americane care au investit în cheltuieli de capital şi cercetare-dezvoltare faţă de nivelul de cheltuieli al companiilor europene, conform unui raport McKinsey

    Deşi vârsta medie în Regatul Unit a depăşit 40 de ani, ţara are un avantaj la nivelul natalităţii în comparaţie cu Germania sau Italia – în mare parte datorită imigraţiei provenite din fostele colonii în a doua jumătate a secolului XX.

    Dar dacă acest avantaj va conduce la o creştere economică reală şi sustenabilă depinde în mare măsură de participarea efectivă pe piaţa muncii şi de calitatea investiţiilor – în special în sectoare care stimulează productivitatea, cum ar fi tehnologia verde, infrastructura şi educaţia – toate acestea fiind, în prezent, extrem de incerte.

     

    Dacă nu putem miza pe mai mulţi muncitori, atunci rămâne productivitatea

    Iar aici intervine a doua jumătate a ecuaţiei: capitalul. Speranţa clasică este că investiţiile în tehnologii noi – în special în inteligenţă artificială, care promite o nouă revoluţie a automatizării – vor compensa lipsurile.

    În ianuarie, premierul britanic Keir Starmer a numit AI-ul „o oportunitate definitorie pentru generaţia noastră”, anunţând că va implementa toate cele 50 de recomandări ale unui plan de acţiune independent pentru inteligenţa artificială. Nu s-a lăsat mai prejos nici Comisia Europeană, care în aprilie a lansat propriul plan de acţiune pentru „un continent al inteligenţei artificiale”.

    Totuşi, Europa rămâne în urmă în cursa globală pentru valorificarea potenţialului economic al AI-ului, devansată atât de SUA, cât şi de China. Statele Unite, în special, au făcut progrese uriaşe în dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor AI în domenii precum sănătatea, finanţele, industria prelucrătoare şi logistică. China, la rândul său, a profitat de o politică industrială masiv sprijinită de stat şi de ecosisteme open-source pentru a-şi dezvolta economia digitală.

    În ciuda eforturilor UE de a-şi creşte competitivitatea digitală, un raport McKinsey din 2024 arăta că, doar în 2022, companiile americane au investit cu aproximativ 700 de miliarde de euro mai mult în cheltuieli de capital şi cercetare-dezvoltare decât cele europene – o diferenţă care reflectă clar decalajul de investiţii al Europei. Şi acolo unde AI-ul este adoptat, beneficiile tind să se concentreze în câteva companii „superstar” sau oraşe mari.

     

    Inovaţie locală, stagnare naţională

    Această deconectare între inovaţia la nivel de firmă şi stagnarea la nivel naţional este una dintre trăsăturile definitorii ale erei actuale. Clusterele tech din oraşe precum Paris, Amsterdam sau Stockholm pot da naştere la startupuri unicorn şi evaluări record – dar nu sunt suficiente pentru a influenţa semnificativ creşterea PIB-ului la scară continentală. Câştigurile sunt adesea prea înguste, efectele de propagare prea slabe, iar beneficiile sociale – profund inegale.

    Şi totuşi, recunoaşterea publică a acestei realităţi rămâne un tabu politic. Poate vreun lider european să-şi privească cetăţenii în ochi şi să le spună: „Trăim într-o lume postcreştere”?

    Sau, mai realist, poate spune asta şi totuşi spera să fie reales?

     

    Confruntarea cu o nouă realitate economică

    În cea mai mare parte a erei postbelice, viaţa economică în democraţiile avansate s-a bazat pe un set de aşteptări bine cunoscute: că munca asiduă se va traduce în venituri tot mai mari, că deţinerea unei locuinţe va fi la îndemâna majorităţii şi că fiecare generaţie o va depăşi, în prosperitate, pe cea dinainte.

    Însă un număr tot mai mare de dovezi sugerează că aceşti piloni ai vieţii economice încep să se erodeze. Generaţiile tinere au deja dificultăţi în a egala veniturile părinţilor lor, iar rata de acces la locuinţă este mai scăzută, în timp ce precaritatea financiară a devenit norma în multe părţi ale Europei.

    În Europa, o prognoză economică pe termen lung până în 2040 estimează o creştere anuală de doar 0,9% în urmăatorii 15 ani – în scădere faţă de 1,3% în deceniul de dinaintea pandemiei de COVID. Iar această estimare datează din decembrie 2024, înainte ca politicile comerciale agresive ale lui Donald Trump să reaprindă tensiunile comerciale dintre SUA şi Europa.

    Veniturile milenialilor şi ale generaţiei Z au stagnat în mare parte în raport cu generaţiile anterioare, chiar dacă cheltuielile lor – în special pentru locuinţă, educaţie şi sănătate – au crescut considerabil. Mobilitatea veniturilor între generaţii a încetinit semnificativ în Europa şi America de Nord încă din anii 1970. Mulţi tineri se confruntă acum nu doar cu perspectiva unui trai stagnant, ci şi cu riscul real al mobilităţii descendente.

    Comunicarea eficientă a realităţilor unei economii postcreştere – inclusiv nevoia de a înţelege sentimentul tot mai acut de înstrăinare al generaţiilor viitoare şi scăderea încrederii în democraţie – cere mai mult decât politici bine concepute. Este nevoie de un efort politic serios de reformulare a aşteptărilor şi de reconstrucţie a încrederii.

    Istoria arată că acest lucru este uneori posibil. Când a fost fondat Serviciul Naţional de Sănătate (NHS) în 1948, guvernul britanic s-a confruntat cu o opoziţie acerbă din partea unei părţi a corpului medical şi cu temeri din partea populaţiei privind costurile şi controlul statului. Şi totuşi, guvernul laburist condus de Clement Attlee a mers mai departe, legând crearea NHS de sacrificiile colective din timpul războiului şi de o viziune morală convingătoare privind accesul universal la îngrijire.

    Chiar dacă taxele au crescut pentru a finanţa sistemul, promisiunea unei societăţi mai echitabile şi mai sănătoase a reuşit să câştige sprijinul public pe termen lung – desigur, în contextul unui şoc major precum cel provocat de al Doilea Război Mondial.

    Cercetările din psihologie oferă perspective suplimentare despre cum pot fi recepţionate astfel de mesaje. Oamenii sunt mai dispuşi să accepte schimbarea atunci când aceasta este prezentată nu ca o pierdere, ci ca o contribuţie – la echitate, la comunitate, la rezilienţă colectivă. Asta explică de ce perioada imediat de după război a fost atât de propice din punct de vedere politic pentru lansarea NHS. Pandemia de COVID a oferit, pentru scurt timp, un sentiment de scop comun şi oportunitatea de a regândi statu-quo-ul – dar acea fereastră s-a închis rapid, lăsând intacte, în mare parte, vechile structuri şi naraţiuni.

    Capacitatea unei societăţi de a prospera fără o creştere economică naţională semnificativă – şi, mai ales, capacitatea cetăţenilor de a rămâne mulţumiţi sau chiar optimişti în absenţa expansiunii economice – depinde în cele din urmă de un singur lucru: dacă vreun partid politic poate, în mod credibil, să redefinească ideea de succes fără a se baza pe promisiuni de bogăţie şi prosperitate mereu în creştere. Şi, în locul acestor promisiuni, să propună o naraţiune convingătoare despre moduri realiste de a ne satisface nevoile profund umane de dezvoltare personală şi împlinire socială în această nouă realitate economică.

    Provocarea nu este doar să găsim noi modele economice, ci să construim noi surse de sens colectiv. Momentul actual cere nu doar adaptare economică, ci şi o resetare politică şi culturală profundă. Dacă ideea de a construi un nou consens pare prea optimistă, studiile despre „spirala tăcerii” sugerează că oamenii tind să subestimeze cât de răspândite sunt opiniile lor. Un raport recent despre acţiunile climatice a arătat că, deşi majoritatea oamenilor susţin politici ecologice mai ferme, mulţi cred în mod eronat că se află în minoritate. Vizibilizarea valorilor împărtăşite – şi numirea lor clară – poate fi cheia pentru a debloca impulsul politic necesar schimbării.

    Până acum, niciun partid politic mainstream din Europa nu a avut curajul să articuleze o viziune despre prosperitate care să nu se bazeze pe relansarea creşterii. Însă, în condiţiile în care încrederea în democraţie se erodează, populismul autoritar câştigă teren, iar criza climatică se adânceşte, acum ar putea fi momentul să începem această conversaţie amânată de prea mult timp – dacă există cineva dispus să asculte.  

    Traducere şi adaptare: Oana Ioniţă