BusinessMagazin

Blog

  • Spiritul vremurilor

    In adancurile milioanelor de servere care deservesc marile motoare de cautare ale Internetului se afla o intreaga istorie a civilizatiei din ultimii ani. E adevarat, in forma bruta, dar poate ca statisticile si interpretarile stiintifice vor putea candva sa extraga de aici tipare, modele si semnificatii.

     

    Ne-am obisnuit de mult cu clasicele „retrospective ale anului“ pe care televiziunile si revistele ni le ofera de obicei in fiecare decembrie sau ianuarie. Mie imi plac si, din moment ce traditia acestora merge inainte, inseamna ca nu doar mie. E implicata in acest interes dorinta noastra de sinteza, de a avea sub ochi o perspectiva mai larga asupra unei perioade de timp din care sa intelegem nu atat prin ce am trecut, cat, mai ales, spre ce ne indreptam. De a intelege „spiritul vremurilor“.

     

    Inevitabil, cele mai multe astfel de recapitulari sunt limitate pe domenii si sunt mediate de viziunea redactorilor care le-au intocmit. Daca ne dorim insa o viziune ne-mediata, suntem nevoiti sa recurgem la statistici si vom fi degraba dezamagiti de abstractul procentelor sau de aparenta lipsa de relevanta a clasificarilor. Insa chiar si atunci cand avem totul (studii bazate pe statistici, fara limitare pe domenii), ceva totusi lipseste: perspectiva. Dintr-un studiu numit „What is Popular on Wikipedia and Why“ publicat de Anselm Spoerri in numarul din aprilie al revistei First Monday putem sa aflam ca interesul vizitatorilor se indreapta preponderent spre zona divertismentului (43%) urmata de politica si istorie (15%), geografie si, desigur, sexualitate (un etern hit, cu 10%). Nimic nou sub soare, iar evolutia din ultimele cinci luni este greu de dedus. Este totusi interesant de remarcat ca desi articolul dedicat lui George W. Bush este pe o pozitie modesta in topul celor mai cautate, statisticile brute de la Wikipedia releva ca a fost cel mai editat in ultima perioada (dintre articolele propriu-zise). Se poate deduce ca o schimbare de perceptie publica asupra presedintelui american determina acest val de rectificari? Greu de spus, avand in vedere ca pe pozitiile urmatoare in topul actualizarilor apar Statele Unite, Iisus si Adolf Hitler, despre care cu greu se poate avansa o ipoteza similara. Poate doar o analiza comparata a versiunilor succesive ale paginii ar putea pune in evidenta o anume evolutie. Putina lume are suficienta rabdare pentru o astfel de intreprindere, insa sunt convins ca pentru istoricii viitorului, evolutia paginilor acestei enciclopedii va reprezenta o resursa cel putin interesanta.

     

    O alta abordare posibila in incercarea de a afla ceva despre spiritul vremurilor utilizand resursele Internetului ar putea fi o privire peste cei mai populari termeni utilizati in principalele motoare de cautare, insa dezamagirea vine repede: vom gasi mereu aceeasi lista de celebritati dominata de Britney Spears, Paris Hilton sau Pamela Anderson. Insa revelatia vine tot de la Google, care a intuit perfect ca valoarea statisticilor sale creste atunci cand sunt curatate de hiturile nemuritoare (de gen yellow pages, eBay, sex etc.) si se concentreaza asupra evolutiei interesului public exprimat prin cautarile in popularul sau motor de cautare. Serviciul Google Zeitgeist exact asta face: printr-o combinatie in care intra deopotriva oameni si masini extrage nu atat cele mai populare cautari, cat cele care inregistreaza cresteri semnificative intr-o perioada de timp si, eventual, intr-un anumit spatiu geografic sau lingvistic. Raportul pe anul 2006 este, din aceasta perspectiva, cel putin interesant. Poate nu atat faptul ca „bebo“ apare pe prima pozitie – am aflat cu aceasta ocazie ca este o retea de socializare care a crescut semnificativ anul trecut – sau ca „who is borat“ a devenit una dintre intrebarile frecvente fac deliciul acestui serviciu. Mult mai interesanta este o calatorie printre diversele tari pentru care Google intocmeste rapoarte lunare (din pacate Romania nu este inca printre ele).

     

    Se pot oare extrage semnificatii din aceste rapoarte? Oare ce sa insemne interesul in crestere al danezilor pentru doberman, iar al chilienilor pentru fox terrier? Al italienilor pentru energia nucleara, iar al australienilor pentru cuvinte incrucisate? Poate mai interesant este interesul renascut al afganilor pentru propria lor tara, unde „Afganistan“ figureaza pe prima pozitie, urmat in-deaproape de Kabul si muzica afgana, impreuna cu organisme guvernamentale (unul pentru educatie superioara) si, pe pozitia 15, „flower“. Pakistanezii par interesati mai degraba de Superman si Lamborghini (sa insemne oare „male models“ un semn de emancipare a femeilor?), in vreme ce sud-africanii de medicina si alimentatie sanatoasa.

     

    Cu siguranta e greu de sintetizat din acest mozaic o imagine generala, dar cu siguranta spectacolul evolutiei interesului public este fascinant si, poate, o resursa de interes pentru oamenii de stiinta.

  • Willkommen in virtual

    Studiul unei companii de cercetare arata ca doua treimi dintre rezidentii lumii virtuale Second Life traiesc in realitate in Europa, desi jocul a fost inventat in Statele Unite.

    Daca pentru un european refugiul intr-o lume virtuala este motivat si de posibilitatea de a interactiona cu oameni provenind din alte culturi, Second Life nu este neaparat cea mai buna alegere. Conform companiei americane de cercetare Comscore, locuitorii batranului continent sunt cei mai deschisi spre experienta vietii virtuale din jocul Second Life. Date valabile pentru sfarsitul lunii martie indica un numar de aproape 800.000 de membri europeni ai comunitatii virtuale, reprezentand 61% din numarul total al locuitorilor activi ai Second Life. Cel mai mare interes l-au manifestat germanii, care au cucerit 16% din lumea virtuala, la egalitate cu locuitorii care provin din SUA. Balanta a fost inclinata definitiv spre Europa de francezi si englezi, cu cate 8, respectiv 6 procente din numarul total al locuitorilor activi.

     

    Creata de compania Linden Lab din San Francisco, Second Life este o lume virtuala unde fiecare membru este reprezentat de un personaj animat ce interactioneaza cu ceilalti locuitori, poate cumpara terenuri si obiecte. Totul in moneda proprie, dolarul linden, convertibil la casele de schimb virtuale in dolari americani reali. Numarul celor care s-au inscris in acest joc depaseste 6 milioane, dar cei care il acceseaza frecvent este in realitate mult mai mic. Faptul ca 84% dintre utilizatorii provin din afara Statelor Unite a fost o surpriza si pentru cei de la Linden Lab, care s-au declarat multumiti de internationalizarea jocului si au adaugat ca pe viitor vor arata mai multa atentie locuitorilor majoritari. Asa cum a fost cazul anul trecut, cand sarbatoarea traditionala germana Oktoberfest a fost reprodusa in Second Life. Toti participantii, care au baut bere cu halbe de un litru, au putut apoi sa zboare in linie dreapta spre casele lor. Judecand dupa remarcele de pe bloguri, francezii se simt cei mai nedreptatiti ca din cele patru limbi oficiale in Second Life (cele in care sunt scrise site-urile oficiale), niciuna nu este franceza. De mai multa atentie s-au bucurat vorbitorii de limba engleza, germanii, japonezii si cei din Coreea de Sud. Nici nu e de mirare pana la urma nemultumirea celor care intra in Second Life folosind „ordinatoare“ si care controleaza personajul animat cu ajutorul unui „souris“.      

  • Se cauta plagiatori

    Pe buna dreptate, Copyscape este un alt fel de motor de cautare. Unul care cauta site-urile ce contin materiale inspirate sau copiate de-a dreptul de pe site-urile originale.

     

    Prin urmare, un util instrument in depistarea celor isi cresc numarul vizitatorilor publicand materiale copiate, indiferent de cat de bine ascuns in anonimatul Internetului. Serviciul lansat de cativa antreprenori din Sillicon Valley scaneaza milioane de pagini web, cautand articole, fotografii si clipuri audio-video care sa contina suficient de multe similaritati cu versiunea site-ului de origine. E suficienta introducerea adresei web ale carei clone sunt cautate. In prezent,  abordarea cel mai des folosita in protectia materialelor cu drepturi de autor este utilizarea de metode tehnologice pentru a impiedica reproducerea. Este cazul paginilor web unde unui utilizator ii este imposibil sa foloseasca meniul de copiere de text sau al videoclipurilor care nu au buton de download. Dar pentru orice lacat exista o cheie. Cel mai bun exemplu il reprezinta gasirea codului cu care discurile HD-DVD erau protejate impotriva reproducerii neautorizate. Secventa de 32 de cifre si litere care incepe cu 09 F9 11 este de saptamana trecuta prezenta pe milioane de site-uri. Cu siguranta, alianta producatorilor de electronice care sprijina formatul HD-DVD are acum mai degraba provocarea numararii site-urilor unde apare pretiosul cod si nu a gasirii acestora. E suficienta folosirea unui motor de cautare. Sistemul nu functioneaza insa atunci cand este vorba de videoclipuri sau texte de mari dimensiuni.

     

    Printr-un sistem propriu de analiza comparativa, Copyscape reuseste sa dea de urma documentelor reproduse cu sau fara acordul proprietarului. Singurul neajuns este ca in varianta gratuita, numarul rezultatelor afisate se limiteaza la zece. La alegerea variantei premium, fiecare cautare este taxata cu 0,05 dolari, fara limita de rezultate afisate. Cea mai complexa varianta, serviciul Copysentry, cauta automat, saptamanal, continut reprodus de alte site-uri, trimite alerte abonatului cand este cazul si ofera suport tehnic. O varianta de descurajare a furtului este publicarea unui banner pe site care avertizeaza ca proprietarul foloseste motorul de cautare a plagiatorilor Copyscape. Dar, evident, serviciul ajuta doar la depistarea clonelor, nu si la convingerea autorilor sa renunte la articolele ce nu le apartin. Pentru asta folositi ghidul de comunicare electronica de pe Copyscape.

  • Scoate coarne bouresti

    Moda „slow food“, deja extinsa in Occident, se apropie si de Romania. Insa foarte, foarte incet. Printul Charles, mostenitorul Coroanei Britanice, si Ioan Istrate, un taran roman din Fundata, judetul Brasov, sunt la mii de kilometri si sute de milioane de euro distanta. Cu toate ca aparent cele doua personaje nu au nimic in comun, de fapt exista o legatura care si-a pus amprenta asupa stilului lor de viata. Pentru ca ambii au avut aceeasi idee de afaceri: productia de „slow food“ – adica hrana obtinuta din cereale, legume, fructe, lactate sau carne, fara conservanti si aditivi, fara ingrasaminte si nutreturi chimizate ori modificate genetic.

     

    Printul a conceput o gama de produse sub brandul Duchy Originals, care include bacon, placinta Yorkshire sau bomboane traditionale englezesti de menta produse de o familie din Yorkshire. Anul trecut, Duchy Originals au avut vanzari de 80 mil. dolari (59 mil. euro), iar profitul de 2,4 mil. dolari (1,76 mil. euro) a fost folosit pentru opere caritabile. Familia Istrate, prezenta in 2006 la Salone del Gusto, cel mai mare targ gastronomic din lume al producatorilor traditionali, organizat o data la doi ani, a vandut peste 150 de kilograme de branza, a semnat precontracte cu distribuitori din Australia si Olanda si a stabilit contacte de afaceri cu aproximativ 25 de societati (majoritatea italiene) interesate de comercializarea produsului.

     

    Cei doi au avut o idee care aparent merge contra valului, in conditiile in care comertul alimentar e dominat de productia de serie, vanduta prin marile lanturi de magazine. Totusi, datele problemei par sa se schimbe: reactia la traiul „fast“, pe fuga, razbate din cele mai variate straturi ale culturii. Filme de la Hollywood precum „Terminalul“, unde personajul interpretat de Tom Hanks ramane blocat noua luni in aeroportul JFK din New York pentru a i se permite sa indeplineasca ultima dorinta a tatalui sau, sau politica unor companii precum manufactura elvetiana Girard Perregaux, care a lansat recent campania „Wait.“, promoveaza valori opuse grabei si vitezei.

     

    Tendinta a patruns si pe piata gastronomica. Exista chiar o intreaga miscare slow food, promovata sub numele de „Razboiul melcului“, initiata inca din 1986 la Roma de jurnalistul Carlo Petrini. Totul a inceput prin organizarea unui protest inedit in fata un restaurant McDonald’s in Piazza di Spagna: cetatenii s-au opus invaziei fast food mancand pur si simplu paste in fata restaurantului. In prezent, organizatia are peste 80.000 de membri in mai mult de 100 de tari si i se atribuie meritul de a fi obtinut derogari pentru Italia din partea Uniunii Europene cu privire la unele reglementari de igiena alimentara care ar fi dus la disparitia a mii de mici producatori.

     

    Conceptul a patruns si in Romania, in conditiile in care presa aduce in prim-plan tot mai multe cazuri de tarani care sunt obligati sa inceteze productia alimentelor traditionale din cauza ca nu pot face fata regulilor impuse de UE. „Razboiul melcului“ a debutat oficial in Romania in aceasta luna, cu un eveniment inclus in cadrul Zilelor Europei la Muzeul Taranului Roman (eveniment incheiat in weekend-ul trecut). Standuri cu delicatese precum muschiulet haiducesc, toba, carnati, piept de porc haiducesc, branza in coaja de pin, gem din rubarba sau macese au fost „prezidate“ de tarani in straie populare. „Mancarea traditionala poate deveni un brand de tara“, spune Daniela Bacanu, reprezentantul Slow Food in Romania, care sustine apararea produselor traditionale istorice. „Ciobanul trebuie lasat sa-si faca branza la stana, din lapte crud, cu un eventual control mai strict al igienei, pentru ca un cas ciobanesc autentic, de la munte, nu este facut din lapte pasteurizat“, sustine Bacanu. 

     

    Cele cateva standuri cu „slow food“ romanesc au fost permanent inconjurate de amatori de mancaruri cu gust si traditie. „Mi-am cumparat jumatate de kilogram de piept de porc haiducesc si am pregatit o masa dupa regulile pe care le stiam de la bunici, adica alaturi de branza in coaja de pin asezonata cu rosii. L-am devorat pe tot, pentru ca de mult nu am gasit pe piata mezeluri care sa aiba gust si textura naturale“, spunea Sorin Ionescu (27 de ani), economist, in a doua zi de festival.

     

    Gustul pentru astfel de hrana se lupta deocamdata la noi cu pofta si curiozitatea pentru delicatesele de import. Cererea de icre de Manciuria, foie gras, heringi in suc de portocale sau specialitati de ciocolata a dat nastere unei piete din ce in ce mai animate in ultima perioada. De exemplu, in lunile de varf, precum decembrie, Delicateria Traiteur, boutique cu produse fine din Bucuresti, vinde 600-800 de kilograme de foie gras. Pe de alta parte, si produsele traditionale romanesti, desi oarecum ignorate, dispun de toate caracteristicile unor delicatese. Fiecare producator are traditie, o poveste, iar preparatele sunt in majoritate unice in lume. De exemplu, branza de oaie din Transilvania este realizata dupa o traditie neschimbata de sute de ani. Intregul proces este realizat manual, iar calitatea pasunilor confera branzei un gust aparte. Dupa ce mieii au fost intarcati (pe 10 mai, conform traditiei), oile sunt mulse de doua sau trei ori pe zi. La fiecare stana se tin de obicei aproximativ 300 de oi, iar mulsul se face manual. Pentru obtinerea branzei de burduf, casul dulce se taie in bucati mici, se sareaza si se framanta cu mana intr-o covata de lemn, dupa care se pune intr-un stomac de oaie, intr-o piele de oaie atent curatata de blana sau intr-un sul facut din coaja de pin.

     

    Istoria produselor traditionale romanesti este rar promovata, in conditiile in care, de pilda, argentinienii isi promoveaza carnea de vita in toata lumea, depanand fara incetare povestea pasunilor imense si a tehnicilor speciale de crestere a vitelor. „O serie de produse, cum ar fi lactatele provenind din pajistile inflorite, unice in lume, se bucura deja de asistenta de marketing din partea Slow Food. Cativa producatori au fost invitati sa-si prezinte produsele la Salone del Gusto si Terra Madre de la Torino (targuri ale furnizorilor de produse alimentare traditionale), in 2006“, spune Bacanu.

     

    La Torino, pe langa branzeturile familiei Istrate, au fost prezenti si producatorii de gemuri din zona Sighisoarei, de la Viscri si Saschiz, care au etalat gemuri fara conservanti si cu o concentratie minima de zahar, obtinute din fructe salbatice (rubarba, macese, fragute, afine) sau din mere cu scortisoara. Producatorii de gemuri au semnat contracte de distributie cu companiile Boule din California si Interworld din New Mexico, extinzandu-si vanzarile pana in SUA. E drept insa ca mai e mult pana ce branza in coaja de pin sau muschiuletul tiganesc sa capete rafturi in marile centre comerciale din Romania, intre foie gras si prosciutto.

  • Buddy Motanul, Soarecele Stangist si Tom Toad

    Un muzician cotat printre cei mai buni chitaristi ai tuturor timpurilor s-a asociat cu alti artisti importanti pentru a produce un album ce pare de-a dreptul stupid la prima vedere.


    Ry Cooder e o institutie muzicala. A intrat pentru prima data in atentia publicului atunci cand canta impreuna cu regele experimentalismului, Captain Beefheart. A colaborat cu Rolling Stones si l-a acuzat pe Keith Richards de plagiat (Richards, se pare, i-ar fi furat lui Cooder o secventa muzicala pentru „Honky Tonk Woman“). E recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni chitaristi in viata (nici mai mult, nici mai putin de numarul 8 in topul celor mai buni 100 de chitaristi din toate timpurile realizat de catre Rolling Stone Magazine).

     

    Totusi, spre deosebire de Rolling Stones, care canta pentru oricine daca le convine suma de bani oferita, Cooder prefera sa nu iasa prea mult in evidenta. Spre deosebire de Stones, Cooder creeaza acum o muzica dintre cele mai uimitoare si incitante din cariera sa. Si tot spre deosebire de Stones, care cred ca implicarea politica este egala cu strecuratul unui vers vulgar in aparitia lor la Superbowl-ul american, implicarea politica a lui Cooder este una taioasa, de critic dur al Americii de azi.

     

    Proiectele sale recente includ participarea in calitate de producator la Buena Vista Social Club, un mare succes international, si popularizarea muzicii cubaneze. Gestul aproape ca a dus la surghiunirea din propria lui tara, fiind amendat cu 25.000 de dolari in baza Trading with the Enemy Act (Legea schimburilor comerciale cu statele inamice SUA), pentru ca a inregistrat in Cuba, permitandu-i-se sa se intoarca in tara numai la interventia presedintelui Clinton.

     

    Nu e strain nici de inregistrarile „dificile“. Materialul lansat inaintea ultimului sau proiect este un album conceptual a carui inspiratie provine dintr-o zona mexicano-americana din Los Angeles, demolata in anii ’50 pentru a face loc unui stadion de baseball. Nu prea e ceva de dat pe MTV – va puteti imagina fetele surprinse ale directorilor din industria muzicii in momentul in care li se propunea aceasta idee ambitioasa. Si totusi, proiectul a fost un succes urias de critica, aducandu-i artistului unele dintre cele mai bune recenzii din intreaga cariera, la fel ca si ultimul sau LP. Intitulat „My Name Is Buddy“ („Ma cheama Buddy“), si acest ultim proiect este un album conceptual, construit insa pe baza unui concept atat de stupid, incat cu greu ti-ai imagina ca ar putea sa mearga. Albumul deapana povestea unui motan numit Buddy, a unui soarece (poreclit „Soarecele Stangist“, fiindca asteapta implinirea unei utopii socialiste) si a reverendului Tom Toad (aflat in cautarea cre-dintei pierdute), care calatoresc prin America anilor ’30. 

     

    Numai ca noul lui album este pur si simplu uimitor. Pentru acest proiect, Cooder si-a luat drept colaboratori o serie de muzicieni: Paddy Maloney de la Chieftains la flajeolet, Van Dyke Parks la aranjamente muzicale, precum si folcloristul si muzicianul folk Mike Seeger. L-a adus chiar si pe fiul sau de 29 de ani, Joachim, pentru partea de instrumente de percutie.

     

    Pe album, Cooder schiteaza o America uitata, America „muncitorului“. Vorbeste despre cai ferate, politisti, greve, sefi corupti… o America aflata la mare departare de SUV-uri si mall-uri, de America moderna pe care Cooder o critica asa aspru. Ceea ce face combinatia de blues, folk si bluegrass atat de tulburatoare este sentimentul de optimism, provenit din credinta ca lucrurile sunt altfel decat sunt, ca, asa cum spune Soarecele Stangist, „vine o lume mai buna“.

     

    Acestea sunt adevarate cantece folk – cantece de lauda, de regret, de munca, de protest, de sarbatoare, ce suna ca si cum ar fi fost smulse dintr-o epoca trecuta. Asa cum spune Cooder, „rock-ul asa cum este el cunoscut astazi pur si simplu nu ma intereseaza“. Albumul e atat de rupt de orice altceva de pe scena muzicala a momentului, incat va deveni cu siguranta o lucrare clasica.

     

    Traducere si adaptare de Loredana FrATilA-Cristescu

  • Marturia unui prezidentiabil

    Best-seller-ul absolut al verii 2006 in Franta, dupa revista Lire, a fost „Témoignage“ („Marturie“), semnat de Nicolas Sarkozy.

     

    Cele 300.000 de exemplare vandute, in cinci tiraje succesive, sunt surprinzatoare pentru un volum de non-fictiune, cu o miza esentialmente electorala. Faptul este insa relevant pentru apetitul de lectura al francezilor si pentru cultura adresarii publice de care dau dovada candidatii occidentali la functii de conducere in stat. „Marturia“ lui Sarkozy e un discurs asupra metodei prin care fiul de emigrant maghiar si-a propus sa scoata Franta la liman – un argument de campanie electorala.  Distinsa sa rivala, Ségolcne Royal, isi anuntase si ea prezenta in librarii, toamna trecuta, cu „Désirs d’avenir“. Foarte la curent, cum ii sade bine unui ministru de interne (la vremea aceea), Sarkozy a devansat-o si si-a lansat propria opera pe 17 iulie, motivandu-si graba prin exigente de marketing si prin faptul ca „vara este singurul moment in care francezii vorbesc despre politica in familie“. Ministrul francez al afacerilor interne si al amenajarii teritoriului („sinistru al interiorului si al cenzurii“ cum il numea blogul satiric „Sarkostique“), fost numarul 2 la Matignon pe vremea lui Raffarin, avocat in baroul parizian la varsta de 28 de ani si deputat la 34, Sarkozy si-a castigat simpatia francezilor (carora sindromul xenofobiei nu le e tocmai strain) declarandu-si, fara echivoc, dragostea profunda fata de tara care i-a adapostit parintii si apoi stima totala fata de generalul De Gaulle si de gaullism. Acum, dupa ce francezii si-au exprimat optiunea, sa luam aminte la cugetarile din volum vizand institutia prezidentiala. Oricum le-am privi – ca pe niste angajamente stimabile ce vor deveni realitate sau, daca ne uitam la propria noastra situatie, ca pe niste pilde (chiar daca pozitia constitutionala a presedintelui francez nu este aceeasi ca in Romania) -, cuvintele lui Sarkozy nu au cum sa nu starneasca interesul: „Presedintele nu este un arbitru, ci un responsabil. El ar trebui sa fie un element de coeziune si nu sa genereze stari conflictuale. Regina Angliei este un arbitru! In schimb, cel care este ales prin sufragiul universal trebuie sa mobilizeze tara“. Sau: „Cincinalul prezidential trebuie sa respire. Eu il concep in trei faze: doi ani pentru a pune in practica reformele, doi ani pentru a le mentine pe fagasul normal, pentru a le evalua si pentru a modifica lucrurile care nu merg si ultimul an pentru a reflecta la o eventuala noua candidatura“.

     

    Nicolas Sarkozy, „Martor“,

    Editura RAO, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Tainele psihanalistului

     

    Initial, romanul lui Phillipe Grimbert (autor francez al carui bunic patern a fost roman) se numea „Cimitirul cainilor“. Editorii lui de la Grasset, care au intuit valoarea de piata a cartii, i-au retezat-o: „Un roman care are cuvantul «caine» in titlu n-are nicio sansa sa se vanda. Ca sa nu mai vorbim de «cimitir»“. Si iata ca, optand pentru lipsitul de culoare „Un secret“, odata ajuns pe piata si beneficiind de o splendid regizata campanie de publicitate, romanul a ajuns sa fie unul dintre cele mai bine vandute volume de beletristica din vara-toamna anului 2004, in Franta, recompensat cu premiul Goncourt des Lycéens, in acelasi an. Psihanalist practicant, Grimbert s-a hotarat sa faca public in carte secretul parintilor sai, la 20 de ani dupa disparitia lor fizica. Abisurile scandaloase ale familiei sunt livrate in soapta, iar cititorii chiar au senzatia unei teribile destainuiri. De la bun inceput, caci iata cum suna prima fraza a cartii: „Fiu unic fiind, am avut mult timp un frate“.

     

    Philippe Grimbert, „Un secret“,

    Editura Trei, Bucuresti, 2007

     

     

    Ghid pentru cariera ideala

     

    O carte practica, ce prezinta un mod structurat de a va descoperi si asocia caracteristicile personale cu oportunitatile pentru cariera. Cu ajutorul numeroaselor teste puse la dispozitie de autor, veti putea sa va evaluati atuurile si slabiciunile in termeni de aptitudini, motivatii, personalitate si sa le potriviti cu tipul de ocupatie in care ati fi cel mai potriviti. Veti scoate la lumina ce va motiveaza, ce anume faceti cel mai bine, care va este personalitatea si cum obisnuiti sa actionati in diverse situatii. In ciuda rigorii cu care au fost alcatuite testele, asocierea caracteristicilor personale cu succesul in cariera – recunoaste autorul – ramane mai degraba o arta. Asa ca nu va asteptati ca toate problemele sa va fie rezolvate dupa lectura si sa va repeziti spre o ocupatie care doar superficial pare sa va fie destinata.

     

    Jim Barrett, „Teste pentru cariera, aptitudini si selectie“,
    Editura Meteor Press, Bucuresti, 2007

  • Investitiile arata bine pe hartie

    Cele mai mari tipografii din Romania investesc anul acesta zeci de milioane de euro pentru a putea face fata concurentei. Spiritele s-au agitat si mai mult in conditiile in care 2007 ar putea fi marcat de intrarea pe piata locala a unor noi investitori.

     

    Daca am renunta sa investim anul acesta, riscam ca in aproximativ doi ani sa pierdem teren in fata competitiei si sa ocupam un loc secund in piata“, spunea recent Birgir Jonsson, director general in cadrul Kvos International, companie de investitii cu sediul in Islanda, care detine din 2005 Infopress, cea mai mare tipografie din piata locala si care mai are in portofoliu alte cateva tipografii printre care Oddi, OPM si Gutenberg.

     

    Infopress a investit in ultimul an aproximativ 15 mil. euro pentru achizitionarea de echipamente tipografice destinate productiei, precum si pentru amenajarea unei noi hale de productie, destinata noilor masini. „Aceasta este cea mai mare investitie din industria tipografica din Romania realizata pana acum“, a spus Albert Andras, directorul general al Infopress. „Pana la sfarsitul lui 2007 avem in plan o noua serie de investitii, cel mai probabil tot in masini tipografice. Nu va mai fi vorba de aceeasi suma, dar investitia va depasi oricum 10 mil. euro.“ Printre noile echipamente ce vor fi achizitionate se va numara si o linie de capsat, destinata departamentului de finisare al Infopress, dar si o noua masina tipografica de mare capacitate.

     

    „Anul acesta nu ar mai fi necesare noi investitii, insa vrem sa ne concentram pe cresterea capacitatii de productie si pe extinderea la nivel regional, astfel incat sa nu dam concurentei ocazia sa «muste» din cota noastra de piata“, spune Jonsson.

     

    Strategia Infopress este de altfel justificata, avand in vedere planul de investitii al celui mai important competitor, Megapress. Compania a anuntat investitii care se cifreaza in jurul a 14 mil. euro pentru 2007.

     

    „Vrem sa achizitionam o masina tipografica noua, care va costa 8 mil. euro si sa inlocuim echipamentele uzate moral din legatorie si pre-press, care ar presupune aproximativ 3,8 mil. euro“, declara Sorin Penes, proprietarul Megapress, cu 99% din actiuni. In plus, tipografia urmeaza sa investeasca, pana la sfarsitul lui 2008,  2,8 mil. euro pentru un depozit de hartie care se va intinde pe o suprafata de 5.000 de metri patrati. In plus, compania nu exclude posibilitatea construirii unui bloc de garsoniere destinat exclusiv fortei de munca din strainatate, a carui valoare s-ar ridica la 2,5 mil. euro.

     

    Tipografia Real, aflata in randul primelor 10 cele mai mari tipografii din Romania, a anuntat de asemenea o investitie de 6 mil. euro pentru anul acesta. „Investitia va fi axata pe achizitionarea de masini tipografice moderne, destinate tipariturilor comerciale“, a explicat Cristian Varban, presedintele tipografiei. Insa nu toti jucatorii din piata se pregatesc de investitii anul acesta. „Investitiile anterioare sunt suficiente pentru a sustine businessul Coprint anul acesta, motiv pentru care momentan nu avem in plan nicio alta investitie in 2007“, spune Radu Nita, directorul tipografiei Coprint. „Insa nu excludem faptul ca pe parcursul anului ar putea aparea necesitatea unei noi investitii.“

     

    In aceste conditii, „Infopress are doua optiuni: fie deschide prin greenfield o noua tipografie in Romania, fie achizitioneaza o tipografie din primele cinci din piata. Este necesara extinderea din acest punct de vedere, pentru ca, daca nu o facem noi, o vor face competitorii“, a explicat Birgir Jonsson. Daca ar fi sa opteze pentru achizitionarea unei tipografii concurente, pe principiul ca ar fi o strategie mai buna pe o piata extrem de competitiva, compania ar avea de ales intre Megapress, Gcanale, Coprint sau Monitorul Oficial. Jonsson n-a comentat insa nimic in privinta unei astfel de intentii.

     

    Piata locala a tipariturilor ar putea atrage insa anul acesta companii internationale specializate pe acest domeniu si care vor sa se extinda in Europa Centrala si de Est. Pentru industria tipariturilor, cele mai atractive tinte de expansiune la ora actuala sunt reprezentate de China si de zona europeana, iar Romania a intrat pe harta investitorilor odata cu integrarea in Uniunea Europeana. In plus, spre deosebire de alte piete, cum ar fi tarile scandinave, unde industria tipografiilor s-a maturizat si a intrat in faza de consolidare, fara a mai lasa prea mult loc unor eventuali noi competitori, Romania este inca intr-o faza incipienta si deci are un potential de crestere considerabil. „Din punctul de vedere al evolutiei, pe piata romaneasca a tipografiilor se desfasoara acelasi scenariu de acum 10 sau poate chiar 15 ani in Islanda, care insa ramane o piata foarte mica si este acum saturata de companii specializate pe acest domeniu“, spune Jonsson, care se incumeta chiar la o predictie extrem de optimista: „In cinci sau zece ani, Bucurestiul va fi un centru economic puternic, comparabil poate chiar cu capitalele occidentale. Are toate ingredientele necesare, ii lipsesc doar investitiile, dar acestea vor veni destul de rapid“.

     

    La randul sau, Sorin Penes constata, cu alte repere, diferenta fata de Europa Occidentala. „Comparativ cu Europa de Vest, Romania este mult mai jos pe piata tipariturilor. Un indicator important in aceasta industrie este consumul de hartie pe cap de locuitor, care in Romania se situeaza in jurul a 60 de kilograme anual, in timp ce in tarile vestice vorbim de cifre mai mari de 250 de kilograme.“

     

    Ritmul de crestere anual al pietei tipariturilor din Romania este apreciat la unison de toate marile tipografii locale la aproximativ 20-25%, in conditiile in care piata este estimata la o valoare de 90-100 mil. euro anul acesta. Aceasta inseamna ca daca s-ar respecta un ritm de crestere mediu anual de 20% in urmatorii cinci ani, piata va ajunge la aproximativ 250 mil. euro in 2012. Cifrele lansate in legatura cu valoarea pietei de catre jucatori precum Infopress, Megapress sau Coprint difera usor de la caz la caz, intrucat nu exista o valoare auditata a pietei, iar fiecare companie face o estimare in functie de productia proprie si preturile percepute clientilor. Din totalul pietei, Infopress detine, dupa propriile estimari, o cota medie de 60%, respectiv 51% din piata tiparirii de reviste si 70% din segmentul tiparirii de materiale promotionale si de publicitate, cum ar fi spre exemplu brosurile comerciale. „Megapress detine o cota actuala de piata de aproximativ 20%, dar estimam ca anul acesta ne vom creste cota de piata cu 2-4%, pe baza investitiilor aflate in desfasurare“, considera Penes. In clasament urmeaza Coprint, Monitorul Oficial sau Gcanale.

     

    Diferentierea dintre firme este vizibila si prin intermediul rezultatelor financiare. Daca Infopress estimeaza pentru anul acesta afaceri de 60 mil. euro, reprezentand astfel mai mult de o treime din afacerile Kvos International, Megapress se asteapta la o cifra de afaceri de aproape 27 de milioane de euro, in crestere cu 20% fata de anul trecut, respectiv la un profit net de 1,9 mil. euro. Iar Coprint vizeaza 16 mil. euro cifra de afaceri si un profit de 500.000 de euro. Cei de la Real mizeaza anul acesta pe afaceri de 10 mil. euro, in crestere cu peste 66% fata de anul trecut. „De altfel, afacerile Real se vor dubla pana in 2010“, estimeaza Cristian Varban, presedintele tipografiei. „Profiturile pe aceasta piata sunt relativ mici, in general limitandu-se in jurul a 10% din cifra de afaceri, dar aceasta depinde foarte mult de clientii pentru care se efectueaza tiparirea si de atitudinea cumparatorului final de produse tiparite“, comenteaza Sorin Penes.

     

    Faptul ca afacerile tipografiilor cresc poate fi explicat prin dezvoltarea pietei comercialelor, adica a brosurilor promotionale comandate de retaileri precum Carrefour, Metro, Media Galaxy, Domo, Flamingo. In plus, comparativ cu anii precedenti, anul acesta se remarca in piata o crestere a numarului de comenzi mici. Radu Nita, directorul Coprint, confirma: „Tendinta ascendenta a cifrei de afaceri a Coprint este pusa tocmai pe fondul cresterii comenzilor de cataloage, brosuri comerciale, pliante si afise“, spune el. „Cat despre profit, acesta a crescut mai degraba in urma cresterii capacitatii de tiparire de ziare, reviste de tiraj mic si coperti, prin achizitionarea a doua masini de tipar.“

     

    Conditia esentiala pentru ca expansiunea pietei sa se reflecte si in veniturile companiilor din industria tipografica pare sa fie ca acestea sa urmeze tendinta la nivel international de a se orienta spre servicii integrate, extinzandu-se in activitati adiacente celei de tiparire, cum ar fi distributia sau designul. Momentan insa, firmele autohtone isi concentreaza eforturile pentru a obtine o capacitate de productie cat mai mare; or, in urmatorii trei pana la cinci ani, acest criteriu nu va mai fi suficient, pentru ca orice companie care dispune de fondurile necesare va putea achizitiona masini tipografice si deci capacitate de productie, chiar daca nu are experienta in domeniu.

     

    De asemenea, spun reprezentantii industriei, pe termen mediu va fi extrem de importanta investitia in imagine si in brand. „Opinia generala este ca o tipografie presupune munca murdara si invechita, iar acest lucru se vede intr-o oarecare lipsa de forta de munca noua in domeniu“, spune Birgir Jonsson. „Tipografiile de astazi sunt insa adevarate centre tehnologice in care se investesc sume de ordinul zecilor de milioane de euro.“

     

    Iar opiniile gresite in ceea ce privesc tipografiile nu se opresc aici. De foarte multa vreme se vorbeste de o scadere considerabila a afacerii tipografiilor, pe fondul intrarii in ecuatie a Internetului, care muta o parte din continut (presa si carte) in lumea virtuala. O migratie masiva dinspre print spre electronic nu s-a intamplat insa pana acum, iar specialistii in domeniu considera ca era digitala nu va putea inlatura complet niciodata versiunea pe hartie a ziarelor, a revistelor sau a cartilor. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca unul dintre factorii care au stimulat productia mondiala de ziare si de carte a fost si ramane tocmai Internetul.

  • Concurenta ataca Posta la sate

    O companie de curierat face concurenta Postei Romane la sate: Curiero are in plan sa acopere 80% din mediul rural si sa vanda servicii postale de 5,6 milioane de euro pana la sfarsitul lui 2007. S-ar zice deci ca satul a ajuns ultima frontiera a curierilor.

     

    O piata cu aproximativ 10 milioane de potentiali clienti, cat numara populatia Romaniei care traieste la sate, nu poate fi ignorata de afacerile in plina ascensiune ale firmelor de curierat. Companiile de profil au taiat deja o felie din piata corespondentei scrise la nivel urban si doar satele si comunele au ramas terenul exclusiv al Postei Romane. Motivul este lesne de inteles: pana in ianuarie 2009, Posta are exclusivitatea trimiterilor cu greutate sub 50 de grame. Dupa aceasta data, Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei (ANRCTI) are mana libera sa desemneze un alt furnizor de serviciu universal care sa se ocupe de trimiterea de corespondenta interna si internationala, imprimate, recomandate, plus colete cu greutate intre 2 si 20 de kilograme.

     

    In acest context, curierii au inceput deja sa-si pregateasca terenul. Desi teoretic Posta este protejata prin lege de concurentii privati, practic acestia din urma au gasit portite pentru a intra pe piata. Firmele de curierat pot incalca embargoul, „cu conditia sa practice un tarif cu cel putin 150% mai mare fata de al nostru“, explica Mihai Toader, directorul general al Postei Romane. Mai precis, expedierea unei scrisori simple costa 0,5 bani la Posta, pe cand curierul o duce la destinatie cu cel putin 1,25 lei. 

     

    „Segmentul de posta reprezinta o oportunitate de dezvoltare pentru piata de curierat, in ciuda restrictiilor tarifare reglementate. Aceasta protectie va expira si este bine ca momentul sa te prinda acolo si pregatit. Cei care vor avea la acest moment o infrastructura operationala dezvoltata vor avea de castigat“, considera Bogdan Carcu, presedintele Curiero, prima companie de curierat din Romania care si-a anuntat extinderea cu serviciul postal in zonele rurale. Astfel, desi Posta Romana detine infrastructura nationala, care ii permite sa opereze pana la nivelul ultimei gospodarii din mediul rural, cresterea concurentei pe piata de curierat va impune dezvoltarea unor noi pachete de servicii.

     

    Conducerea Postei spune ca nu va renunta in nici un caz la distributia trimiterilor postale in zonele rurale, desi costul de distributie a unei scrisori la sate este deocamdata mult sub cel real – astfel incat, cel mai probabil, odata cu intrarea concurentei vor creste si tarifele. In prezent, 11.030 de postasi lucreaza in cele 6.231 de subunitati postale la sate. Numarul oficiilor a crescut cu 102, comparativ cu 2005 – primul an in care Posta Romana a avut profit net de ordinul milioanelor de euro, respectiv 8 milioane, si nu de ordinul zecilor de mii de euro, cum era obisnuita. Posta estimeaza pentru acest an o cifra de afaceri de 300 de milioane de euro, in crestere cu 40 de milioane de euro fata de 2006.

     

    De la 100 mil. euro in 2005, piata de curierat a ajuns la 130 de milioane de euro in 2006, iar in 2007 cresterea estimata de Asociatia Operatorilor de Curierat din Romania (AOCR) este intre 30 si 40%. In plus, volumul expedierilor s-a majorat intr-un an cu aproape 20%, potrivit ANRCTI. In 2005 s-au inregistrat 490 de milioane de trimiteri postale, pe cand in 2004 numarul lor nu a depasit 418 milioane. Datele pe 2006 vor fi disponibile abia in septembrie, potrivit lui Dan Cristian Georgescu, presedinte ANRCTI.

     

    Pe segmentul de curierat postal, Curiero si-a triplat anul trecut afacerile, pana la 3,5 milioane de euro. Orientarea spre zona rurala, inceputa anul acesta, nu este deci intamplatoare, chiar daca noile teritorii „cucerite“ au clienti cu venituri sensibil mai mici. Curiero si-a bugetat pentru acest an afaceri de 5,6 milioane de euro din servicii postale, cu 60% mai mult fata de anul trecut. Iar scopul creeaza mijloacele: compania vrea sa acopere 80% din satele si comunele romanesti, de la 60% cat declara acum. Pentru planurile de extindere, firma sustine ca va suplimenta echipele de livrare cu 3.500 de noi curieri postali.

     

    Portofoliul firmei, care lucreaza acum cu 1.200 de angajati, plus 400 de colaboratori, cuprinde, pe langa serviciile de curierat postal, si servicii de curierat expres, curierat rapid sau curierat cargo, cu o flota de 500 de masini si servicii de livrare in 24 de ore in 470 de localitati. Bogdan Carcu a preluat fraiele acestui business in urma cu patru ani: „In 2003 am preluat de la o cunostinta o firma cu datorii mari. Dincolo de dificultati, am vazut potentialul intr-o piata care este un barometru al economiei“, evoca presedintele Curiero. A riscat si a castigat: la preluare cifra de afaceri era putin peste 100.000 de euro, ajungand in numai un an (2004) la 1,1 mil. euro, pentru ca in 2006 sa ajunga la 8 mil. euro. Pentru anul in curs estimarea se ridica  pana la 12-14 mil. euro.

     

    Pana la sfarsitul lui 2006, Curiero a investit 2,5 de milioane de euro in dezvoltarea si extinderea flotei, 1,3 mil. euro in achizitia de terenuri si amenajare de sedii, plus inca 150.000 de euro in softuri si echipamente. „Din economisire nu se fac averi, iar afacerea asta imi place, chiar daca acum patru ani nici nu visam ca o sa fac curierat“, zice Carcu. Fondatorul Curiero nu are de gand insa sa iasa la pensie din curierat. „Curiero va fi vandut in momentul in care va creste suficient“, sustine Carcu, cu completarea ca daca apare „si maine“ un investitor cu un pret bun, nu va ezita sa vanda.

     

    Deocamdata, Curiero se lupta cu Fan Courier si Cargus pentru primul loc pe piata de curierat intern, iar Carcu are in plan sa lanseze anul acesta inca doua noi companii, in domeniul transportului frigorific si al distributiei de presa. Valoarea estimata a investitiilor ar urma sa ajunga la 1,5 milioane de euro. „In ambele afaceri ma voi folosi de infrastructura pe care am creat-o deja la Curiero, de aceea suma care va fi investita pentru inceput nu este foarte mare“, precizeaza Carcu. Pe segmentul de transport frigorific va concura cu alte companii precum Macromex sau Frigoexpres, in timp ce pe partea de distributie de presa, principalii concurenti sunt Rodipet si MT Press.

  • CERF 2007, intre decolteu si plasma

    Computer & Electronics Romanian Fair se vrea o copie cat mai fidela a targurilor de calibru international, precum CeBit, CES sau 3GSM. Cu toate acestea, in timp ce expozitiile de acest fel pastreaza orientarea catre clientii de business, CERF tinde sa se transforme intr-un eveniment destinat consumatorilor.

     

    Targul de computere si electronice CERF a debutat acum 14 ani, ca prilej pentru companii de a atrage clienti mari, de a incheia parteneriate si de a-si face simtita prezenta in lumea de afaceri. Ideea a fost inspirata din succesul targurilor similare desfasurate la nivel international.

     

    Expozitiile straine au ramas in continuare cu precadere evenimente de tip business-to-business, pretexte de a aduna reprezentanti din intreaga industrie IT&C sub o singura umbrela. In schimb, Computer & Electronics Romanian Fair pare sa se fi indreptat mai mult in directia business-to-consumer, in care principalii clienti sunt cei din randul consumatorilor finali, iar investitia companiilor prezente in cadrul expozitiei este mai degraba una in imagine.

     

    „Acest tip de evenimente incepe sa-si piarda din creativitate si pare a se plafona usor, intrand intr-o oarecare repetitivitate. Dar nu este vorba numai de piata locala, ci si la nivel international“, considera Roxana Pavel, consultant de marketing in cadrul companiei Anteea Consulting. „Vorbesc din prisma unui vizitator de astfel de targuri, pentru care fiecare eveniment seamana foarte mult cu celalalt si toate se indeparteaza de zona de business. Nu spun ca CeBIT, spre exemplu, nu are latura sa indreptata spre consumatori, dar isi pastreaza vizibil si imaginea de targ de business-to-business“, afirma Pavel.

     

    Editia de anul acesta a targului CeBIT de la Hanovra, de exemplu, care a adunat circa 6.000 de expozanti, a contabilizat tranzactii in valoare de aproximativ 11 miliarde de euro in urma parteneriatelor incheiate intre companii. CERF, in schimb, cel mai mare targ de IT&C de pe plan local, a adunat la Romexpo 150 de companii expozante, la fel ca si anul trecut, iar numarul vizitatorilor era estimat la 75.000, cu 1.000 in plus fata de editia de anul trecut. In ceea ce priveste tranzactiile realizate in cadrul CERF, nu se poate vorbi de sume fabuloase, avand in vedere ca majoritatea vizitatorilor au fost utilizatori finali. De departe cea mai mediatizata achizitie a fost cea a televizorului Panasonic Vieira cu plasma cu diagonala de 226 cm si cu greutate de 400 kg, cel mai mare din lume, care a costat 60.000 de euro si despre care s-a spus ca noul proprietar va fi nevoit sa-l ridice cu macaraua pana la etajul blocului unde locuieste.

     

    Sorina Muresan, directorul general al Expotek, compania care organizeaza anual targul Computer & Electronics Romanian Fair, considera insa ca expozitia faciliteaza tranzactii si diferite parteneriate ulterior. „Targul a ajuns intr-o faza de maturitate, ceea ce inseamna ca a inceput sa se stabilizeze si sa mearga in linie dreapta“, spune ea. „O companie de dimensiuni mici si medii poate remarca schimbari semnificative in urma unui astfel de eveniment. Nu numai ca isi creste vizibilitatea, dar poate semna contracte importante prin intermediul targului, investitia necesara pentru aceasta promovare varind de la cateva mii de euro pana la zeci de mii.“

     

    Cat despre companiile foarte mari, cum ar fi Orange, Vodafone sau Romtelecom, care au in general cele mai spectaculoase standuri, CERF reprezinta deja pentru ele strict o investitie in imagine. Si vorbim de sume cuprinse intre 100.000 si 200.000 de euro, conform unor estimari neoficiale din piata.

     

    „Investitia intr-un stand la CERF este mai degraba una de imagine, dar care este necesara, intrucat evenimentul este cel mai important de acest gen din Romania“, spune Tereza Valcan, corporate affairs manager in cadrul Cosmote, responsabila de prezenta companiei in cadrul targului. „Recuperarea investitiei este greu de cuantificat si de cele mai multe ori o companie prezenta la aceasta expozitie nu are castiguri traduse in contracte si parteneriate de business pe masura investitiei realizate.“

     

    Si in cazul grupului K-Tech Ultra Pro, prezent in cadrul expozitiei cu un stand care se intinde pe o suprafata de 400 de metri patrati, prezenta la CERF reprezinta o investitie in imagine. „Evenimentele din cadrul standului si prezentarile interactive de produse si tehnologii noi pe piata atrag numerosi vizitatori in cadrul standului, ceea ce inseamna ca, din acest punct de vedere, ne-am atins obiectivul. Dar asta nu inseamna ca incheiem contracte mari si realizam vanzari importante in cadrul targului“, a explicat Catalin Butolo, director de marketing in cadrul grupului.

     

    Nu e mai putin adevarat ca evenimentele destinate clientilor companii n-au lipsit deloc la editia din acest an. Vodafone a prezentat prima demonstratie de transferuri de date pe baza tehnologiei HDSPA, de pana la 3,6 Mbps, Orange a replicat cu solutia sa de acces la Internetul mobil, tot prin HDSPA si tot pana la 3,6 Mbps, iar Cosmote a anuntat lansarea la 17 mai a serviciului sau de Internet mobil, prin tehnologia i-mode. Iar UPC Romania, venit la CERF doar de Ziua Comunicatiilor, a anuntat crearea unei noi divizii de business, cu solutii de comunicatii fixe pentru companii.

     

    Destule companii au realizat insa ca exista metode mai putin costisitoare de a atrage clientii de business, iar evenimentele realizate independent au o rata de succes uneori mai ridicata. Din lista expozantilor au lipsit nume relevante in piata IT&C precum Zapp, UPC Astral, Samsung, Philips, Depozitul de Calculatoare sau Flamingo, dintre care unele n-au participat nici anul trecut. Unul dintre exemple este Depozitul de Calculatoare. „Penetrarea Internetului aduce tehnologia mai aproape de utilizatori, motiv pentru care acest targ a ajuns sa fie perceput mai degraba ca fiind un eveniment monden“, crede Adrian Furnica, directorul general al Romsoft, compania catre detine Depozitul de Calculatoare. Altfel spus, mai intai sunt remarcate hostesele si dupa aceea tehnologiile si echipamentele prezentate de companii.

     

    „Targul CERF a devenit mult prea mic si nesemnificativ pentru noi“, e de parere Octavian Radu, presedintele grupului RTC, care detine Best Distribution, companie prezenta an de an la CERF pana anul trecut. „Am realizat ca nu mai este o investitie fiabila si nu am mai gasit niciun motiv pentru care ar trebui sa fim prezenti acolo, avand in vedere faptul ca beneficiile ulterioare nu sunt foarte numeroase si exista alte metode de a atrage clienti de business.“

     

    Companiile care au plecat la drum in cadrul acestui eveniment mizau pe atragerea in primul rand a clientilor companii, si numai dupa aceea a consumatorilor. Acum, prezentarile zgomotoase de produse si servicii, insotite eventual si de premii, certifica o schimbare de tendinta, corespunzatoare poate unei democratizari a tehnologiei si unei orientari spre cultura gadgetului, de la plasma gigantica si pana la sistemele de monitorizare a angajatilor prin GPS sau deja faimoasele laptopuri rezistente la socuri sau la apa. Iar interesul public starnit de toate acestea explica de ce totusi investitiile nu contenesc, companiile care renunta sa mai vina la expozitie sunt inlocuite de altele, iar roata show-ului de imagine numit CERF continua sa se invarta.