BusinessMagazin

Blog

  • Pro TV la 12 ani

    Anul acesta am ales sa spunem «ai grija ce face copilul tau». Am considerat firesc ca dupa cateva luni de la lansarea campaniei «Tu stii ce mai face copilul tau?», sa venim de ziua Pro TV si de ziua Romaniei cu acest indemn la o atitudine responsabila in privinta copiilor nostri“, declara Anca Budinschi, director executiv al Pro TV. „Anii trecuti am aratat ca o noua Romanie se construieste in afara granitelor acestei tari; anul acesta vom spune ca avem prea multe alte interese pe care le slujim inainte de cele ale copiilor nostri“, adauga Budinschi.

    Telespectatorii Pro TV vor avea parte de trei zile de sarbatoare cu programe speciale. De 1 Decembrie, Pro TV ii indeamna pe toti romanii sa-si redescopere copiii, sa invete sa-i asculte, sa incerce sa-i inteleaga, sa nu inceteze sa-i incurajeze si sa creada in ei si-n viitorul lor. Vedetele Stirilor Pro TV din 1 Decembrie vor fi copiii, viitorul Romaniei. Astfel, de 1 Decembrie, Pro TV indeamna: Desteapta-te, romane!, Romania, sa cresti mare!

    Pentru 1 Decembrie, Pro TV a programat o editie speciala „Dansez pentru tine“ unde vedetele Pro TV vor dansa alaturi de alte nume sonore din showbiz pentru copiii care au nevoie de o sansa si pentru care fiecare ajutor, oricat de mic, inseamna o schimbare a destinului. Din studioul Stirilor Pro TV, Amalia Enache, Cristian Leonte si Corina Caragea coboara direct pe scena pentru a face pereche cu partenerii lor Mihai Petre, Elwira Duda si Edi Stancu, spre a implini in pasi de dans visurile unor copii parasiti. Relatia parinti-copii va fi abordata si in emisiunea lui Catalin Maruta din 1 Decembrie de catre personalitatile invitate impreuna cu copiii lor in studioul „Happy Hour“. Programul zilei va fi completat de filmele „Cinci copii si Aratarea“ si „Troia“.

    Pro TV a avut, in perioada 15 noiembrie 2006-16 noiembrie 2007, o audienta generala in mediul urban de 2,6 puncte de rating si 15,9 cota de piata, fiind urmat de Antena 1, cu 2 puncte de rating si 12,1 cota de piata, TVR – 1,4 puncte de rating si o cota de piata de 8,5 si Prima TV – 0,8 puncte de rating si 5,1 cota de piata.

    Prime time-ul, intervalul de maxima audienta, a fost dominat de Pro TV, care a inregistrat in segmentul de public 18-49 de ani din mediul urban 6,6 puncte de rating si o cota de piata de 22,1. Antena 1, principalul competitor al postului, a atins in aceasta perioada 4 puncte de rating si 13,3 cota de audienta, TVR 1 a avut 2,2 puncte de rating si o cota de 7,4, in timp ce Prima TV a avut 2,2 puncte de rating si 7,5 cota de piata.

    Editiile Stirilor Pro TV s-au aflat in fruntea clasamentului emisiunilor informative urmarite de persoanele din mediul urban, fiind urmate din nou de cele ale Antena 1, TVR 1 si Prima TV.

    Publicul majoritar al Pro TV are intre 18 si 49 de ani, studii medii si superioare si locuieste in mediul urban, arata un sondaj realizat la cererea Pro TV de catre compania Data Media, in mai 2007, pe un esantion de 1.200 de persoane. Din studiu a mai rezultat ca televiziunea predomina ca mijloc de petrecere a timpului liber: 84,6% din orasenii intre 15 si 49 de ani spun ca se uita la televizor zilnic sau aproape zilnic. O frecventa zilnica sau aproape zilnica de peste 50% mai intruneste doar ascultarea radioului (57,3%). Pro TV este considerat de catre aproximativ 86% din consumatorii de TV cu varste cuprinse intre 15 si 49 ani din mediul urban ca fiind cel mai atractiv post de televiziune.

    Cercetarea Data Media mai arata ca 81,4% dintre respondenti declara ca prefera sa urmareasca la televizor calupurile informative generaliste. Postul preferat in vederea urmaririi jurnalelor de stiri este Pro TV, 52% din respondenti considerand ca Pro TV difuzeaza cele mai bune programe de stiri. Urmeaza Realitatea TV cu un procent de 17,3 si Antena 1 cu 15,3.

    Cat priveste emisiunile de divertisment si filmele, 51% din publicul chestionat considera ca la Pro TV sunt difuzate cele mai bune emisiuni de divertisment. Emisiunea „Dansez pentru tine“ a fost lider de audienta in intervalul de difuzare la nivel national. 31,4% din acelasi esantion considera ca cele mai bune seriale straine pot fi vizionate tot la Pro TV, pe locul al doilea clasandu-se Pro Cinema cu 13,5%.

  • Transelectrica vinde terenuri de 20 milioane euro

    Printre deciziile luate in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor (AGA) de astazi a Transelectrica se gaseste si cea privind vanzarea unor active aflate in proprietatea unor filiale. Decizia finala privind instrainarea terenurilor din Bucuresti va fi luata in cadrul Adunarilor Generale ale Actionarilor respectivei filiale (Institutul de Cercetari si Modernizari Energetice "ICEMENERG").

    Terenurile, de 7.000 metri patrati si de 19.000 metri patrati, aflate in bulevardul Energeticienilor din Bucuresti, urmeaza a fi reevaluate inainte de organizarea unei licitatii publice. Conform estimarilor lui Calin Clinciu, director comunicare al agentiei imobiliare Euroest Invest, in zona respectiva un metru patrat de teren industrial, fara plan de urbanism zonal (PUZ), se comercializeaza cu 700-800 euro.
    Astfel, cele doua terenuri pot ajunge la circa 20 milioane euro. "Daca ar fi terenuri cu certificat PUZ, metrul patrat s-ar putea vinde cu 1.000-1.100 euro, cat costa in prezent. Fara acest certificat, pe care probabil ca nu il au fiind zona industriala, metrul patrat costa doar 700-800 euro", arata Calin Clinciu.

    O alta decizie importanta a actionarilor Transelectrica este majorarea capitalului social cu maxim de 5% in urmatorul an. Majorarea capitalului va fi efectuata, cel mai probabil, prin incorporarea unor profituri inregistrate la finele anului precedent si emiterea de noi actiuni.

  • Salariile si productivitatea

    BUSINESS MAGAZIN: In ultimul an salariile au crescut spectaculos. A avut vreo legatura cu productivitatea?
     
    MARIAN NASTASE: Productivitatea inseamna mai presus de toate investitii. Pentru calibrarea personalului cu capacitatile de productie, spre deosebire de o afacere privata care creste numarul de angajati in functie de necesitati, in cazul unei companii preluate de la stat, cu tot cu angajati sunt doua metode. Cea clasica, a reducerilor de personal, pe care noi n-am prea practicat-o si am preferat sa lasam lucrurile sa se desfasoare natural – pensionari si concedierile clasice in cazul celor cu abateri grave. O alta solutie pentru cresterea productivitatii este tehnologizarea, iar investitiile (la Alro – n. red.) au fost directionate pentru cresterea capacitatii de productie. Si am crescut astfel productivitatea pe angajat de la 45.000 de tone pe an la dublu: 90.000 de tone pe om in 2008, conform bugetului. Ceea ce pentru nivelul industriei (la nivel international – n. red.) e bine.
     
    STEFAN PADURE: In moneda, in euro, cat inseamna asta?
     
    MARIAN NASTASE: Pai, tona e cam 3.000 de euro, dar noi ne raportam mai degraba la cantitate, pentru ca acesta este benchmark-ul (indicativ de referinta) industriei. „Grosul“ producatorilor au o productivitate care se plaseaza intre 60.000 si 70.000 de tone, cele slabe fiind chiar sub 50.000, asa cum erau majoritatea in urma cu cinci ani. Indiferent de considerente, pentru ca intalnesti productivitate mica si la fabrici cu traditie, fie ca nu au facut investitii, ca merg pe sistemele mai vechi s.a.m.d. Iar „varfurile“ profitabilitatii in industrie sunt peste 100.000, ajungand chiar pana la 120.000 de tone pe om anual.
     
    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca in cazul companiei Alro nivelul productivitatii mai poate creste sau ati atins pragul de sus?
     
    MARIAN NASTASE: Mai putem creste si vrem sa ajungem la maximum pe industrie. Noi am facut de fapt investitiile cu doua scopuri clare: marirea capacitatii de productie si scaderea consumurilor specifice. Consumurile specifice au ajuns la minimum pe industrie. Mai jos de atat nu ne lasa fizica si chimia, daca nu se schimba radical ceva in tehnologie. Ne-a interesat foarte mult sa controlam costul, pentru ca piata nu este sub controlul nostru. Vedeti ce se intampla cu petrolul sau cu pretul metalelor – nichelul este de opt ori mai mare decat in urma cu cinci ani, cuprul este de patru ori mai scump, iar aluminiul de doua ori mai scump.
     
    BUSINESS MAGAZIN: Dar in acest context, al cresterii costurilor la combustibili si materii prime, salariile cum au evoluat?
     
    MARIAN NASTASE: Au crescut dramatic. Astfel incat am ajuns acum la un venit mediu de circa 1.000 de dolari (peste 2.300 de lei – n. red.). Este vorba de o combinatie intre salariul tarifar de incadrare si sporuri – de la cele de toxicitate pana la primele „de caldura“. Pentru ca nu poti fi indiferent cand muncitorii stau la temperaturi de 80 de grade si cer o prima pentru apa.
     
    STEFAN PADURE: Si mai ales cand ti-e bine in buzunar si ei merg pe linia ta.
     
    MARIAN NASTASE: In principiu, oamenii sunt multumiti, mai ales ca am facut investitiile de mediu si am redus poluarea in fabrica, care era o problema cu ani in urma.
     
    STEFAN PADURE: E normal ca atunci cand angajatorului ii merge bine sa imparta si la angajati, intr-o proportie, bineinteles, echivalenta cu ceea ce fac acestia. In bransa noastra (prelucrarea carnii) sunt cu totul alte activitati si specializarea nu mai este la fel de mare. In plus, noi am si pierdut odata cu deschiderea granitelor foarte multa forta de munca specializata, cea care ajunsese la un nivel mai inalt de salarizare. Macelarii mai cu seama au plecat peste hotare, pentru ca in strainatate munca fizica este foarte bine cotata. In Romania plata macelarilor nu putea sa ajunga la un nivel foarte inalt, pentru ca produsul facut de noi nu este un produs scump si nici nu are cum sa fie scump, pentru ca ne lovim de ce e in piata. Romania are o capacitate de productie in industria alimentara dar si specific in bransa noastra, la mezelari, cam de trei ori mai mult decat este necesar.

  • Salariile si productivitatea

    BUSINESS MAGAZIN: In ultimul an salariile au crescut spectaculos. A avut vreo legatura cu productivitatea?
     
    MARIAN NASTASE: Productivitatea inseamna mai presus de toate investitii. Pentru calibrarea personalului cu capacitatile de productie, spre deosebire de o afacere privata care creste numarul de angajati in functie de necesitati, in cazul unei companii preluate de la stat, cu tot cu angajati sunt doua metode. Cea clasica, a reducerilor de personal, pe care noi n-am prea practicat-o si am preferat sa lasam lucrurile sa se desfasoare natural – pensionari si concedierile clasice in cazul celor cu abateri grave. O alta solutie pentru cresterea productivitatii este tehnologizarea, iar investitiile (la Alro – n. red.) au fost directionate pentru cresterea capacitatii de productie. Si am crescut astfel productivitatea pe angajat de la 45.000 de tone pe an la dublu: 90.000 de tone pe om in 2008, conform bugetului. Ceea ce pentru nivelul industriei (la nivel international – n. red.) e bine.
     
    STEFAN PADURE: In moneda, in euro, cat inseamna asta?
     
    MARIAN NASTASE: Pai, tona e cam 3.000 de euro, dar noi ne raportam mai degraba la cantitate, pentru ca acesta este benchmark-ul (indicativ de referinta) industriei. „Grosul“ producatorilor au o productivitate care se plaseaza intre 60.000 si 70.000 de tone, cele slabe fiind chiar sub 50.000, asa cum erau majoritatea in urma cu cinci ani. Indiferent de considerente, pentru ca intalnesti productivitate mica si la fabrici cu traditie, fie ca nu au facut investitii, ca merg pe sistemele mai vechi s.a.m.d. Iar „varfurile“ profitabilitatii in industrie sunt peste 100.000, ajungand chiar pana la 120.000 de tone pe om anual.
     
    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca in cazul companiei Alro nivelul productivitatii mai poate creste sau ati atins pragul de sus?
     
    MARIAN NASTASE: Mai putem creste si vrem sa ajungem la maximum pe industrie. Noi am facut de fapt investitiile cu doua scopuri clare: marirea capacitatii de productie si scaderea consumurilor specifice. Consumurile specifice au ajuns la minimum pe industrie. Mai jos de atat nu ne lasa fizica si chimia, daca nu se schimba radical ceva in tehnologie. Ne-a interesat foarte mult sa controlam costul, pentru ca piata nu este sub controlul nostru. Vedeti ce se intampla cu petrolul sau cu pretul metalelor – nichelul este de opt ori mai mare decat in urma cu cinci ani, cuprul este de patru ori mai scump, iar aluminiul de doua ori mai scump.
     
    BUSINESS MAGAZIN: Dar in acest context, al cresterii costurilor la combustibili si materii prime, salariile cum au evoluat?
     
    MARIAN NASTASE: Au crescut dramatic. Astfel incat am ajuns acum la un venit mediu de circa 1.000 de dolari (peste 2.300 de lei – n. red.). Este vorba de o combinatie intre salariul tarifar de incadrare si sporuri – de la cele de toxicitate pana la primele „de caldura“. Pentru ca nu poti fi indiferent cand muncitorii stau la temperaturi de 80 de grade si cer o prima pentru apa.
     
    STEFAN PADURE: Si mai ales cand ti-e bine in buzunar si ei merg pe linia ta.
     
    MARIAN NASTASE: In principiu, oamenii sunt multumiti, mai ales ca am facut investitiile de mediu si am redus poluarea in fabrica, care era o problema cu ani in urma.
     
    STEFAN PADURE: E normal ca atunci cand angajatorului ii merge bine sa imparta si la angajati, intr-o proportie, bineinteles, echivalenta cu ceea ce fac acestia. In bransa noastra (prelucrarea carnii) sunt cu totul alte activitati si specializarea nu mai este la fel de mare. In plus, noi am si pierdut odata cu deschiderea granitelor foarte multa forta de munca specializata, cea care ajunsese la un nivel mai inalt de salarizare. Macelarii mai cu seama au plecat peste hotare, pentru ca in strainatate munca fizica este foarte bine cotata. In Romania plata macelarilor nu putea sa ajunga la un nivel foarte inalt, pentru ca produsul facut de noi nu este un produs scump si nici nu are cum sa fie scump, pentru ca ne lovim de ce e in piata. Romania are o capacitate de productie in industria alimentara dar si specific in bransa noastra, la mezelari, cam de trei ori mai mult decat este necesar.

  • The Mind and Heart of the Negotiator

    Introducere
    Se crede, din pacate, ca nu este nevoie in negociere de o strategie clara, bazata pe studii stiintifice verificate si documentate. Scopul cartii lui Leigh Thompson este sa puna capat miturilor referitoare la negociere si sa ofere un cadru conceptual pentru cei interesati de acest domeniu. Cartea cuprinde doua parti: conceptele fundamentale pentru negociere (care sunt chiar cele mai gresit intelese) si aplicatiile in diverse arii de specialitate. Rezumatul de fata se concentreaza asupra primei parti, invitandu-i pe cei interesati de mai mult sa citeasca in intregime una dintre cele mai bune carti despre arta negocierii din ultimii ani.

    Pregatirea negocierii
    O pregatire corecta ii ofera negociatorului un avantaj strategic. Cea mai mare parte dintre negociatori nu realizeaza cat de important este sa dedice 80% din efortul si timpul lor demersurilor preliminare, lasand doar 20% pentru negocierea propriu-zisa. In faza de pregatire, doua lucruri sunt esentiale: autoevaluarea si analiza celeilalte parti si, pe de alta parte, evaluarea contextului in care va avea loc negocierea.

    Autoevaluarea si analiza celeilalte parti. Principalele intrebari pe care e nevoie sa si le puna un negociator sunt: „Ce vreau?“ si „Ce optiuni am?“ Prima dintre ele pare destul de simpla, dar ridica mai multe probleme. In primul rand, exista persoane care isi stabilesc obiective foarte modeste si deschid negocierea cerand ceva ce este imediat acceptat. Perspectiva limitata pe care o au ii impiedica sa obtina mai mult. In al doilea rand, unii negociatori isi traseaza obiective atat de rigide si de ambitioase, incat risca sa nu obtina nimic sau sa accepte ultima oferta pentru a nu pierde totul. Si mai exista cei care pur si simplu nu stiu ce vor sau vor ceva ce partea cu care negociaza nu le poate da niciodata. De aceea, primul lucru pe care un bun negociator il face e sa isi stabileasca un obiectiv clar si realist. Evaluarea pretentiilor noastre este primul pas in pregatirea negocierii efective.

    In al doilea rand, in cazul in care o negociere nu are rezultatul sperat, este esential sa fie cunoscute optiunile existente; aceasta luciditate da masura talentului unui negociator si influenteaza rezultatul final al procesului. Acest pas este atat de important, incat a fost creat un acronim pentru el: BATNA (Best Alternative to a Negotiated Agreement). BATNA marcheaza punctul in care iti dai seama ca pretentiile tale nu vor fi acceptate si nici propunerea facuta nu este mai buna decat ce ti s-a oferit inainte. Este momentul in care negociatorul se ridica si pleaca de la masa negocierilor. BATNA nu are nici o legatura cu dorintele cuiva, ci este determinat de o realitate obiectiva, cuantificabila si masurabila. Pe de alta parte, trebuie subliniat ca BATNA nu e un concept static, el poate interveni in diverse momente ale negocierii.

    Urmatorul exemplu arata diferenta dintre obiectivul negocierii si planul de rezerva (sau BATNA). In 2002, Joe Costelo, CEO al Think3, companie de proiectare de software cu sediul in Santa Clara, California, a negociat vanzarea unui program dorit de Toshiba. Scopul lui Costelo era sa obtina o vanzare in valoare de 27 de milioane de dolari. Avea deja o oferta din partea unei alte companii care oferea 5 milioane (aceasta fiind BATNA). La finalul negocierii, Toshiba a cumparat software-ul pentru 27 de milioane, pentru ca nu avea un BATNA atractiv si, mai ales, avea nevoie urgenta de programul respectiv.

    …

    Cititi restul articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

  • Scadere pentru cresterea de ieri

    "E normal sa avem zile cu alternanta de crestere si scadere, asa functioneaza bursa, nu se poate merge intr-un singur sens. Ce s-a intamplat azi a venit ca o consecinta a castigurilor din ultimele zile", spune Adrian Simionescu, director general Viena Investment Trust, care mai arata ca preturile actiunilor sunt la un nivel mult prea scazut pentru a mai putea scadea.

    Valoarea de tranzactionare a fost astazi de 14,8 milioane euro, suma aferenta operatiunilor de pe piata principala fiind de 13,5 milioane euro, cu pierderi pe principalii indici. BET a scazut cu 1%, iar BET-FI 1,6%. SIF-urile au fost iarasi principalele titluri tranzactionate, operatiunile efectuate cu cele insumand aproape 10 milioane euro. Cea mai mare scadere a fost trecuta in dreptul SIF Transilvania, cu un minus de 2,4 procente.

    Bursele europene s-au aflat astazi in majoritate pe minus, cu o volatilitate ridicata pe parcursul zilei. Desi nu au fost publicate stiri negative, indicii europeni au scazut ca urmare a pierderilor de pe piata americana de ieri. In SUA, pretul locuintelor a scazut cu 4,5% in cel de-al treilea trimestru, cea mai mare reducere din ultimii 20 de ani, insa stirea nu este considerata negativa pentru piata de capital, dovada fiind deschiderea pe plus din sedinta de astazi. Pentru Europa este asteptat o revenire pozitiva in orele dinaintea inchiderii.

  • Politica 2.0

    Platforma-program a acestui site poate fi rezumata intr-o singura fraza. Dezvoltarea unei comunitati interesate de politica, punand fata in fata alegatori si politicieni in stil web 2.0 si ulterior exportul acestui concept, daca isi dovedeste succesul, in tari din Europa Centrala. Totul a inceput in primavara acestui an de la ideea Dianei Dragomir, acum project manager al echipei de cinci oameni care se ocupa de site. Investitiile de 30.000 de euro facute in dezvoltarea site-ului au venit de la Lucian Despoiu, proprietarul agentiei de dezvoltare web Kondiment. Din punct de vedere juridic, Inpolitics apartine de nKubator, o divizie de start-up-uri a agentiei. „Este o combinatie intre un agregator de stiri si o retea sociala, dedicata exclusiv politicului“, spune Diana Dragomir despre site. „Vine din nevoia de a democratiza politica prin intermediul internetului, de creare a unor retele sociale coerente si puternice, pe termen lung“. Inpolitics este organizat in sapte rubrici, dezbateri, bloguri, grupuri, who’s who, media, evenimente si „Inpolitics Wiki“, ultima fiind o pagina in care sunt explicate concepte de organizare si regimuri politice. In general, continutul site-ului este generat de utilizatori, aceasta fiind si linia pe care va merge in continuare. Utilizatorii isi pot face blog folosind platforma Inpolitics pentru a dezbate pe teme politice cu ceilalti vizitatori si a scrie articole. Cei cu convingeri solide se pot asocia unui grup de persoane cu viziuni comune.

    La doua luni de la lansarea site-ului, traficul este de aproximativ 1.000 de vizitatori unici pe zi, iar printre grupurile care au fost deja infiintate se numara cel al simpatizantilor PSD, al taranistilor, al PNG, dar exista si un grup al studentilor la drept, unul pentru politica externa sau cel numit „partidul bloggerilor“.

    Inpolitics insusi nu are vreo orientare politica, lucru de inteles tinand cont de planurile de monetizare a site-ului. Principalul generator de venituri ar trebui sa fie, spun cei de la Inpolitics, serviciile customizate. Adica variantele de prezentare pe care politicienii le au la dispozitie pentru a informa (si convinge) vizitatorii si care acum sunt gratuite.

  • Decolam, porniti telefoanele!

    Un studiu recent al NASA, avand ca obiect siguranta zborului, mentiona ca utilizarea telefoanelor la bord poate fi periculoasa. Existenta interferentelor pe care le invoca personalul din avioane este reala, dar nu a fost inregistrat vreun caz in care acestea sa poata fi puse in directa legatura cu un accident aviatic. Iar exemplele impotriva utilizarii telefoanelor mobile mergeau pana la cazul unui american care in momentul decolarii nu si-a terminat conversatia telefonica nici dupa insistentele repetate ale steward-ului, totul degenerand de aici intr-o altercatie care a pus intr-adevar in pericol siguranta pasagerilor. La nivel european exista un curent de opinie, generat de Ofcom, autoritatea in domeniul telecomunicatiilor din Marea Britanie, potrivit caruia interzicerea apelurilor telefonice ar trebui reconsiderata. In Romania, ANRCTI a inaintat deja pentru consultare publica un proiect care deschide posibilitatea utilizarii serviciilor de comunicatii mobile la bordul aeronavelor. Conform proiectului, conversatiile din avion s-ar putea desfasura in doua noi benzi de frecvente, cu un semnal suficient de slab incat sa nu puna in pericol zborurile. Acest tip de comunicatii sunt gestionate la nivel european de doi operatori specializati, Aeromobile Norvegia si Onair Elvetia. In Romania, primul dintre operatori a fost deja avizat de ANRCTI, iar cel de-al doilea a depus documentatia necesara. Perioada de consultare publica are ca principal scop stabilirea pretului la care ar putea fi exploatate comercial frecventele de operare, propunerea de acum fiind de 9 euro pe an pentru fiecare canal. O conversatie telefonica ocupa un canal, iar spectrul de frecvente in cauza este compus din mai multe mii de canale. Pana cand vor fi stabilite toate detaliile, vor fi acordate licente provizorii de sase luni operatorilor interesati pentru a testa acest tip de comunicatii. Daca totul decurge conform planului, anul viitor ar putea fi primul in care mesajele insotitorilor de zbor nu vor mai contine avertismentul de a opri functionarea telefoanelor mobile pe toata durata zborului. Nu acelasi lucru il pot spune companiile aeriene americane, unde politicile mai severe nu permit si nici nu au in vedere renuntarea la aceste precautii.

  • Noutati

    O istorie a presei

    Editura Meronia publica cel dintai „Dictionar al ziaristilor romani“ elaborat pana in prezent. Autoarea, cunoscuta pana de curand doar in calitate de istoric literar, a semnat anul trecut o carte intitulata „Presa si societate la romani. O istorie a mentalitatilor in periodicele romanesti“. Din aceste preocupari pentru un univers putin sau deloc cunoscut (mai ales generatiilor tinere) s-a nascut un instrument de informare care cuprinde circa 400 de articole-fisa precedate de o Cronologie ce prezinta, in 16 pagini, aparitia principalelor periodice romanesti intre 1790 si 2005, semnaland si datele infiintarii principalelor organizatii ale jurnalistilor romani. Lucrarea cuprinde multa informatie, dar aceasta nu devine obositoare, datorita modului prietenos de redactare a materialelor si pentru ca autoarea a avut grija sa selecteze doar ceea ce are relevanta pentru un fenomen ori altul. Un asemenea dictionar este foarte util, daca nu indispensabil aspirantilor la cariera de jurnalist, jurnalistilor si, nu in ultimul rand, marelui public.

    Sultana Craia, „Dictionarul ziaristilor romani“,
    Editura Meronia, Bucuresti, 2007


    Lupta civilizatiilor

    Orhan Pamuk, cel mai cunoscut scriitor turc al momentului, detinatorul Nobelului pentru literatura in 2006, ne dezvaluie in „Fortareata alba“ una dintre cele mai patimase preocupari ale sale: dialogul si lupta civilizatiilor. Naratorul romanului este un italian in varsta de 20 de ani, toba de carte, pasionat cu precadere de matematica si astronomie. Capturat de niste marinari turci si zvarlit intr-o temnita din Istanbul, este oferit drept sclav lui Hogea („Invatatorul“). Stapanul oriental si sclavul sau occidental seamana uluitor si manifesta o puternica suspiciune unul fata de celalalt. In ciuda acesteia, cei doi sunt de nedespartit, impart aceeasi locuinta si lucreaza impreuna zi de zi. Proiectele lor comune (un orologiu, o inventie pirotehnica, descoperiri in domeniul medical) culmineaza cu o redutabila masina de razboi, pe care o ofera sultanului Mehmet al IV-lea (1648-1687).

    Orhan Pamuk, „Fortareata alba“,
    Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007

  • Transgaz si cam atat

    Mirela Ionescu, presedintele Raiffeisen Capital & Investments (RCI), intermediarul ofertei Transgaz, spera ca intrarea societatii la bursa va relansa interesul pentru cotare si in randul altora. „Cred ca listarea Transgaz este prima dintr-un sir destul de lung, care va continua in 2008. Noi avem deja pregatite doua noi oferte publice initiale, care vor fi lansate in prima jumatate a anului viitor. Este vorba de Teraplast Bistrita si Adeplast Oradea“, a declarat sefa RCI. Declaratiile brokerilor sunt optimiste in general in ceea ce priveste numarul de IPO de anul viitor. „Si noi avem in pregatire mai multe listari pentru anul viitor, iar doua sau trei sunt sigure“, spune Adrian Ceuca, director general adjunct al SSIF Broker Cluj. Oficialii Bursei de Valori Bucuresti (BVB) sunt chiar mai increzatori in faptul ca la anul vom avea un numar rezonabil de noi companii listate, deoarece toate societatile care au inceput pregatirile anul acesta vor fi pe bursa anul viitor.

    Ce s-a intamplat totusi anul acesta astfel incat singura listare sa fie cea a Transgaz? „Este imposibil sa aratam cu degetul un vinovat. Cel mai probabil este vorba de un cumul de factori, incluzand lipsa nevoii de finantare din partea companiilor“, spune Dan Paul, presedintele Asociatiei Brokerilor.

    Primul motiv identificat de brokeri este concurenta bancara. Listarea la bursa inseamna atragere de finantare pentru dezvoltarea afacerii, domeniu in care bancile comerciale sunt lider detasat. La sfarsitul lunii septembrie, valoarea totala a creditelor neguvernamentale acordate societatilor comerciale se ridica la circa 19 miliarde de euro, conform datelor BNR. Cifra este apropiata de capitalizarea companiilor listate pe piata principala a BVB (aproximativ 22 de miliarde de euro in luna noiembrie) si de necomparat cu suma atrasa de actiunile tranzactionate, 300 de milioane de euro la sfarsitul lunii octombrie (cifra reprezinta diferenta dintre achizitii si vanzari in 2007).

    „Bancile au fost extrem de agresive si au devansat cu mult capabilitatile brokerilor in promovarea solutiilor de finantare. In paralel, efortul brokerilor in atragerea de noi societati la bursa a fost minimal, intrucat bursa nu a constituit un cadru organizat in acest sens“, spune Andrei Siminel, director general al NCH Advisors. Practic, desi finantarea prin listarea pe o piata reglementata este cea mai avantajoasa, deoarece nu presupune returnarea sumelor atrase si poate majora substantial capitalizarea, managerii au preferat creditele. Sau, dupa caz, atragerea unui investitor strategic.

    Ne intoarcem astfel la „cultura bursiera“, pe care sefii companiilor o au mai mult sau mai putin. Problema nu este caracteristica pietei noastre, fiind semnalata in economii mature, cum este cea a Austriei. Michael Buhl, CEO al Bursei din Viena, declara recent drept o mare victorie a reprezentantilor pietei de capital introducerea in licee a unor studii primare despre bursele de valori. Lipsa informarii despre piata de capital este reclamata si de majoritatea brokerilor romani. „Managerii trebuie sa inteleaga in primul rand ce inseamna bursa. Si cel mai bine ar fi daca ar invata din scoala acest lucru, deoarece este mult mai usor de explicat de catre un profesor care sunt avantajele listarii. Atunci cand un broker merge la conducerea unei societati si ii arata avantajele pietei de capital, managerii au senzatia ca incearca sa le vanda un produs“, spune Mirela Ionescu.

    Astfel de incercari de informare nu se fac, deocamdata, decat prin organizarea de seminarii si conferinte, asa-numitele „roadshow-uri“ sau conferinte itinerante, care reunesc, alaturi de conducerea BVB, brokeri si emitenti deja prezenti pe piata. Conform BVB, pe langa evenimentele organizate punctual, anul acesta au fost organizate opt conferinte itinerante in orasele mari, ultima urmand sa aiba loc la sfarsitul lunii la Baia Mare. Rezultatele par promitatoare, zece companii demarand deja procedurile de listare, cu termen de finalizare in 2008. Printre acestea se gasesc Aro Palace Brasov, Transilvania Leasing, Casa de Bucovina si ACI Cluj.

    Nu toata lumea din piata este de parere ca brokerii au facut tot ce puteau pentru a atrage noi emitenti. „Eu cred ca este vina brokerilor ca nu avem mai multe IPO-uri anul acesta. Ei sunt cei care trebuie sa explice companiilor ce avantaje decurg din finantarea prin bursa si, mai ales, din majorarea capitalizarii. Compania Impact, spre exemplu, si-a majorat de sute de ori capitalizarea de cand este listata“, spune Leonard Visan, director general al Investica Asset Management, societate de administrare a investitiilor. Dezinteresul brokerilor poate fi explicat si prin comisioanele foarte mici percepute la introducerea in piata a unui nou emitent. „Sunt multe societati de brokeraj care nu considera rentabila financiar o listare sau o transferare de pe Rasdaq pe BVB. Comisioanele sunt foarte mici, iar o societate mica este putin profitabila fata de volumul mare de munca depus“, arata Adrian Ceuca.