Blog

Imediat dupa Revolutie s-au deschis portile catre o lume complet noua, plina de tentatii si de oportunitati, la care pana in atunci putini aveau acces. Cine a vrut sa faca atunci afaceri trebuia doar sa aiba ce sa vanda. Atata timp cat nu era ceva pe baza de soia, oamenii cumparau orice – lapte, fructe, jeansi, cosmetice, tigari, ziare sau televizoare. Era inceputul anilor ’90, o perioada facuta special pentru antreprenori. Printre ei, si Dan Sucu, omul care astazi semneaza poate cel mai important capitol din istoria industriei de mobila din Romania. Avea 30 de ani atunci cand a facut primii pasi in domeniu, experienta aproape zero in lumea afacerilor si un scop, in esenta, modest. “Am plecat la drum cu gandul de a-mi face o afacere din care sa-mi pot intretine familia. Voiam sa fiu un tata si un sot responsabil si respectat in casa mea”, povesteste Dan Sucu.

Ar fi putut face comert cu orice si ar fi avut succes cu siguranta, dar este greu de crezut ca afacerile cu haine din Turcia sau vanzarea de fructe ar fi fost suficiente pentru o afacere care sa-l transforme intr-un om bogat. Asa ca a ales sa vanda mobila. Intuia ca e o zona insuficient acoperita de comercianti si stia ca era nevoie de ceva nou, care sa se rupa de aspectul invechit al mobilierului de pe piata de pana atunci. Nu si-a imaginat insa dimensiunea pe care avea sa o capete in timp mica lui afacere. Trebuie spus ca inainte de a deschide Mobexpert a avut o scurta incercare de a dezvolta o afacere similara, printr-un parteneriat care a esuat rapid, dar care l-a ambitionat si mai mult sa continue in acest domeniu si, poate mai important de atat, l-a familiarizat cu notiunile de baza pe care ar trebuie sa le stapaneasca orice comerciant de mobila.

Pentru ca mobila de import a fost inca de la inceput singura optiune luata in considerare de Dan Sucu, prima “excursie de cercetare” a facut-o la un targ de mobila organizat de francezi. In 1993, Dan Sucu se imbarca intr-un avion cu destinatia Franta. Avea 1.000 de dolari in buzunar si un obiectiv clar in minte – sa plece de la targ cu idei in stare sa schimbe piata mobilei din Romania. “Era primul targ de mobila unde ma duceam. Imi pusesem costumul cel bun si am incercat sa cheltuiesc cat mai cumpatat cei 1.000 de dolari pe care ii aveam la mine – am mers cu autobuzul pana la hotel si, in mod evident, am ales cel mai ieftin hotel”, isi aminteste omul de afaceri.

Zilele petrecute la targ i-au dat o perspectiva clara asupra felului cum trebuia sa se aseze pe o piata unde era loc din plin, dar era nevoie si de ceva nou. Doua lucruri i-au atras atentia – mobilierul de birou si canapelele din piele. “Nu mai vazusem in Romania canapele din piele si mi-au placut foarte mult. La fel si ideea de mobilier de birou specializat. Va mai amintiti cum aratau birourile la inceputul anilor ’90?” Austere, slab individualizate, fara o linie bine definita a designului. Asta voia Dan Sucu sa schimbe in primul rand.

Cand s-a intors la Bucuresti, a actionat aproape mecanic – trebuia sa-si faca firma, sa o inregistreze si sa faca rost de bani ca sa comande primul transport de mobila. Avea un plan de afaceri relativ simplu, prin care tintea vanzari lunare de circa 25.000 de dolari, de unde sa-i ramana un profit net de 2.000 de dolari, suficient cat sa-i permita sa-si intretina familia intr-un stil mai mult decat decent pentru acele vremuri. Avea deja un spatiu de vanzare in locul cu cel mai mare vad din Bucuresti, magazinul Unirea, iar de banii pentru primul camion cu mobila adusa din Franta a facut rost relativ usor. “Aveam o casa mostenita de la parinti in centrul Bucurestiului. Am vandut-o unor traficanti de tigari pe 55.000 de dolari. Mi-au dat banii pe loc si asa am reusit sa fac primul import de mobila.” Prima comanda l-a costat 25.000 de dolari. A fost un camion pe care l-a vandut in doua luni si care i-a adus castigurile estimate. Urmatorul camion de mobila s-a vandut intr-o luna, iar in decembrie, la sase luni de la deschiderea firmei, Dan Sucu vindea deja cinci camioane de mobila pe luna. “Explodasem. In acel moment, mobila se vindea ca pasta de dinti.” O alta cifra ce confirma ritmul ametitor al afacerilor de la mijlocul anilor ’90 este urmatoarea: daca in primele luni de la deschidere, Mobexpert vindea 300 de scaune pe luna, numarul a crescut pana la 40.000 la doar un an de atunci.