BusinessMagazin

Blog

  • Buna gestionare a lucrurilor

    Cvadrupla demisie din functie a trei sefi de servicii secrete si a procurorului general al Romaniei a fost interpretata in moduri diferite, in functie de simpatiile politice si de apetitul pentru conspiratie al comentatorilor.

    Primul: presedintele Traian Basescu s-a folosit de disparitia fara urma a lui Omar Hayssam ca pretext pentru a forta demisia unor oameni ai guvernarii trecute, de care oricum dorea si planuia sa scape (majoritatea comentatorilor critici la adresa Cotrocenilor). Al doilea: nici macar Traian Basescu, care s-a straduit cat a putut sa-i mentina in functie pe actualii demisionari, n-a mai reusit „sa-i tina in brate pe acesti incompetenti”, care, iata, l-au pierdut pe teroristul Omar (interpretarea ii apartine fruntasului liberal Ludovic Orban). Al treilea: a fost vorba de orgoliul ranit al lui Radu Timofte, Gheorghe Fulga, Virgil Ardelean, respectiv Ilie Botos, acuzati din motive diferite ca l-au scapat pe Omar. Aici, singurul care a impartit acuzatiile in mod echitabil a fost ministrul de interne Vasile Blaga (seful Directiei de Informatii a MAI, deci al lui Virgil Ardelean), spunand ca au gresit atat justitia (procurorul de caz n-a cerut formal SRI sa-l supravegheze pe Omar dupa eliberarea sa din arest), cat si serviciile (atata vreme cat acestea nu trebuia sa astepte o cerere formala ca sa supravegheze in continuare un suspect de terorism).

    Cel care a rezumat insa probabil cel mai corect situatia a fost Virgil Ardelean, care a spus, fara nici un ton ironic, ca demisiile in lant „denota buna gestionare a lucrurilor in Romania”. Ca Ardelean a avut perfecta dreptate o demonstreaza ceea ce s-a intamplat

    imediat dupa momentul demisiilor: mai intai darea in urmarire a lui Omar Hayssam, care ar fi urmat sa inceapa sambata, a fost decalata pentru vineri, mai apoi, intr-un elan compensatoriu pentru perioada cand presupusul terorist a fost pierdut, politistii au inceput sa-l caute ostentativ, umbland cu caini si cu poza lui prin paduri, gari si porturi, oprind masini pe strada si intarziind trenuri.

    Pana la inchiderea editiei noastre, Omar nu fusese gasit si nici un alt oficial in afara de cei patru nu-si mai daduse demisia. Viteza cu care s-au derulat evenimentele – patru sefi de institutii-cheie ale statului inlocuiti si o urmarire ca-n filme, toate in mai putin de 24 de ore – dovedeste insa, pentru cine vrea s-o interpreteze astfel, o capacitate remarcabila de buna gestionare a lucrurilor in Romania.

  • Prin cenusa imperiului

    Problemele in justitie ale omului de afaceri Ovidiu Tender, recent obligat de instanta sa ramana in continare in arest, chiar daca mandatul de arestare preventiva in dosarul RAFO ii fusese revocat, par sa se fi repercutat din plin asupra companiilor pe care le controleaza.

    Producatorul de constructii metalice FECNE, membru al Grupului Energetic Tender, a intrat oficial in faliment, dupa ce Tribunalul Bucuresti a admis cererea de blocare a conturilor si de reorganizare si lichidare judiciara a firmei, grevata de datorii de 1,7 milioane de euro la o banca. Dupa FECNE a venit randul societatii de asigurari Ardaf Cluj, unde Ovidiu Tender detine 71% din actiuni. Aceasta a fost plasata saptamana trecuta in regim de administrare speciala de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA), pe motiv ca administratorii societatii „n-au organizat si desfasurat activitatea cu prudenta si profesionalism”, dupa ce coeficientul de lichiditate a companiei a coborat in jur de 0,3, mult sub limita minima de 1.

    Societatea a fost si anul trecut in regim de supraveghere speciala, dar la vremea respectiva a reusit sa se redreseze. Decizia CSA spune ca actionarii Ardaf ar trebui sa aduca aproape 31 mil. euro la capitalul social pana la 30 septembrie pentru ca societatea sa ajunga la nivelul normal de lichiditate, dar conducerea a anuntat deocamdata o majorare de numai 20 de milioane de euro.

    Faptul ca plasarea sub supraveghere speciala a societatii a determinat o scadere rapida a actiunilor Ardaf pe piata RASDAQ ii face acum pe brokeri sa considere posibila vanzarea asiguratorului din Cluj catre un investitor, chiar si catre unul strain, avand in vedere ca societatea are destula activitate si o retea suficient de dezvoltata pentru a atrage un investitor interesat sa intre pe piata romaneasca.

    Pana la sfarsitul saptamanii trecute, nici unul dintre actionari nu-si anuntase insa o eventuala intentie de a vinde. In afara de Ovidiu Tender, ceilalti actionari semnificativi la Ardaf sunt fondul Clairmont Holding Limited (12,7%) si Raiffeisen Zentralbank Austria (10,2%).

  • Sprijinim bursa

    Protestele din ultimele luni ale brokerilor si ale investitorilor la adresa institutiilor statului care nu sprijina dezvoltarea pietei de capital au avut un prim efect. Comisia de buget-finante din Camera Deputatilor a anuntat ca a promovat un proiect de lege privind dezvoltarea pietei de capital, care va elimina comisioanele datorate Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM) pentru oferta publica primara a companiilor care vor sa se listeze. CNVM va infiinta, in plus, un birou care sa ofere consultanta gratuita pentru ofertele publice primare.

    In ceea ce priveste Bursa de Valori, aceasta a anuntat la randu-i ca va scuti de taxele de procesare si promovare la tranzactionare acele societati care vor finaliza pana la sfarsitul lui 2006 procesul de admitere la tranzactionare pe piata reglementata a Bursei.

     

  • Zbor la mare clasa

    Business sau coach class? Raspunsul – si implicit alegerea – tine de motive ceva mai subtile decat preturi, meniuri exotice sau fotolii mai comode. Stingeti tigarile, legati-va centurile de siguranta si pregatiti-va de decolare.

    Bill Gates, cel mai bogat om al lumii, cu o avere estimata anul trecut de revista Forbes la 50 de miliarde de dolari, declara la un moment dat ca nu calatoreste la business class pentru ca nu considera ca serviciile oferite justifica diferenta de pret. Mai tarziu, a venit cu precizari. Intr-un interviu acordat revistei Playboy, spunea ca „modul in care calatoresc este de fapt combinat. Atunci cand sunt in Statele Unite aleg „coach” (clasa economic – n.r.), dar cand trebuie sa zbor peste ocean, merg la clasa business sau cu un avion privat”.

    Si romanii se pare ca prefera clasa business tot pentru calatoriile de afaceri. „Desi in vacanta imi place sa sofez, chiar si cand e vorba de o deplasare mai lunga, cand sunt nevoit sa calatoresc in interes profesional si trebuie sa merg cu avionul, atunci prefer clasa business”, spune Catalin Constantin, manager Bounce Software, companie romano-germana de servicii online. Dar pentru unii este chiar sarcina de serviciu.

    Mihnea Tobescu, directorul general al AIG Romania, spune ca grupul are niste reguli precise care stabilesc cu ce clasa trebuie sa zbori. „Nivelul la care ma aflu eu ma obliga sa zbor cu business class”, povesteste managerul, adaugand ca face acest lucru de trei sau patru ori pe an. De altfel, statisticile companiilor aeriene arata ca „pasagerii la clasa business calatoresc in proportie de 80% in interes profesional si de afaceri si sunt pasageri care calatoresc frecvent (peste 5 calatorii pe an)”, dupa cum explica reprezentanti ai TAROM.

    Pe de alta parte, clasa business este si un mod de recunoastere a statutului social. „Motivele pentru care un pasager alege sa calatoreasca la business class sunt legate de confortul sporit, dar este si o chestiune de prestigiu, fie ca vorbim despre directori de companii sau despre celebritati”, spune Emanuela Doicu, marketing si PR manager la Air France Romania. In industria turismului zborurile sunt impartite in doua categorii, in functie de distanta, short haul (distanta mica si medie) si long haul (distanta mare). Daca pe zboruri short haul, clasa business asigura, printre altele, mai mult spatiu fata de locul din fata, meniuri diferite sau acces la business lounge, pentru zborurile de lunga distanta, companiile pun la bataie servicii care aduc mai degraba cu cele oferite de hoteluri de lux, promovand un stil de viata exclusivist. Companiile se lauda in special cu fotoliile care fac chiar si masaj si care se pot transforma intr-un pat orizontal.

    Reprezentantii British Airways spun ca au lucrat cu o companie de design, Futurebrand, care a folosit materiale mai usoare si mai luminoase pentru fotolii, carpete, perdele si tapet, precum si accesorii noi, printre care paturile de casmir. Cat despre meniu, cei de la British Airways, bunaoara, spun ca acesta e servit in vesela din portelan Royal Doulton si include creveti innabusiti cu orez jollof, miel prajit cu sos de piper negru si cartofi à la dauphinoise, pui marinat cu salata de legume mediteraneene cu sos de lamaie si taragon. Cei de la Air France se lauda cu un meniu à la carte si cu vinuri selectate de unul dintre cei mai buni sommelieri ai lumii, Olivier Poussier.

    Cu toate eforturile companiilor aeriene de a inova in ceea ce priveste serviciile la clasa business, in prezent diferentele tin mai mult de detalii precum nationalitatea chef-ului care a conceput meniul sau de provenienta vinurilor de la bord. Iar companiile aeriene sunt nevoite sa gaseasca noi cai pentru a ajunge la consumator. „Tinand cont de intensificarea concurentei de pe piata, lupta se da acum pe diversificarea serviciilor conexe”, explica Emanuela Doicu.

    Liniile aeriene s-au orientat pe servicii mai putin cunoscute si promovate publicului larg, precum business lounge-urile, dar care pentru calatorii cu experienta reprezinta atractia principala. Conceptul de lounge, introdus pentru prima data de American Airlines in 1939 in Aeroportul LaGuardia din New York, reprezinta in principiu un fel de sala de asteptare pentru pasagerii de la business si first class. Asta in varianta simplificata. In realitate, business lounge-urile sunt niste cluburi exclusiviste. Aeroportul Henri Coanda se lauda cu o astfel de sala, care a fost data in folosinta in 1998 si are o capacitate de 140 de locuri. Valentin Iordache, director relatii externe, calitate si marketing la aeroportul Henri Coanda, spune ca in 2002 s-a realizat o reamenajare a salonului, urmatoarea modernizare fiind programata pentru 2009. In business lounge-ul din Otopeni se poate citi presa internationala sau accesa internetul, iar bufetul cu bauturi, gustari si dulciuri este disponibil in permanenta. Cei care nu calatoresc la clasa business, dar isi doresc sa astepte in salon, trebuie sa plateasca 20 de euro.

    In acelasi timp, datorita boom-ului din turism, o mare parte dintre saloanele de asteptare din aeroporturile lumii si-au diversificat serviciile dincolo de aspectele care tin strict de afaceri. Pasagerii se pot rasfata intr-un spa, pot face un dus sau gimnastica, iar in anumite cazuri, isi pot lasa copiii in grija unui babysitter. Doctorul Marius Savu, presedinte al Eli Lilly Romania, povesteste ca i-au ramas in minte doua lounge-uri, unul din Johannesburg, despre care spune ca este „user friendly”, fiind dotat cu orice, de la gustari si pana la acces internet, si salonul de la sosiri din aeroportul din Zürich, „printre putinele astfel de locuri pe care le-am intalnit la sosiri si unde te poti revigora cu un dus dupa un

    zbor lung si obositor”. Posibilitatile de relaxare si distractie sunt diferite in functie de marimea aeroportului, dar si de particularitatea zborului. „De exemplu la Montreal, unde zborul spre Paris are loc noaptea, pasagerii pot opta pentru a lua masa in salon, dupa care se culca in avion si ajung in forma la Paris”, spune Doicu de la Air France, companie care are 54 de astfel de lounge-uri proprii si 179 de saloane private in cadrul aliantei din care face parte, Sky Team. Iar Corina Enciu de la British Airways spune ca cel mai mult a fost impresionata de salonul de asteptare BA First Class de pe aeroportul din Singapore si de cel Business Class de pe aeroportul JFK din New York. „La New York exista spa-ul Moltown Brown in care relaxarea este cu adevarat la ea acasa”, povesteste ea. Salonul BA din New York, numit Terraces Lounge, aduce intr-adevar mai mult cu o terasa decat cu o camera de asteptare. Locul este presarat cu fantani si calatorul se poate linisti pe un fotoliu alb extensibil sub o umbrela de plaja, in miros de parfum de iarba proaspat taiata. Iar spa-ul Molton Brown, inclus in lounge, ofera dusuri de hidroterapie, tratamente de reflexoterapie si masaj personalizat.

    Moda redecorarii a cuprins salile de asteptare din toata lumea. Lufthansa, de exemplu, spune ca testeaza, timp de trei luni, incepand cu luna iunie, un nou concept in lounge-ul de pe aeroportul din Frankfurt, estimandu-se ca acesta va fi introdus la toate saloanele din toamna. Noul design presupune culori calde, mobilier modern si un nou bar in centrul zonei bistro.

    Compania Virgin Atlantic, condusa de miliardarul englez Richard Branson, a lansat anul trecut un plan de investitii in business lounge-uri de 11 milioane de lire sterline. In 2005, compania a alocat 3,2 milioane de dolari pentru Clubhouse-ul (business lounge-urile Virgin) de pe terminalul international al aeroportului din San Francisco.

    Varianta britanica a salonului, care se afla pe aeroportul Heathrow, si-a dublat dimensiunile dupa redecorare. Calatorii se pot relaxa la barul de lux, in zona restaurantului sau pe marginea piscinei.

    Totusi, principala atractie este spa-ul Cowshed, care ofera tratamente faciale, masaje, manichiura sau pedichiura. Asa ca, daca programul este prea incarcat pentru o sedinta de relaxare, oricand o puteti programa pe aeroport, intre doua avioane.

  • Fenomenul anti-America

    „Antiamericanism, antiamerican, antiamericani, cuvinte ce se rostogolesc pe buze cu un fel de poezie, pentru care insa nu exista (deocamdata) perechi ca anti-chinezism, anti-ueism, anti-rusism.” Asa ne face Julia E. Sweig introducerea in volumul sau, „Friendly Fire”.

    Chiar daca vorbele invocate de autoare au devenit, intr-adevar, cotropitoare la nivel global, nu la fel de justa ni se pare afirmatia potrivit careia „antimericanismul” nu are „perechi”. Credem ca are, chiar in marea slava si in mica insula de latinitate dinlauntrul ei, care nu uita o clipa de tirania Fratelui mai mare de la Rasarit. Ca sa nu mai pomenim de antisemitism. Cat despre anti-ueism, chiar daca nu s-a configurat verbal in aceasta formula, exista nestingherit, si nu doar in randurile tarilor candidate la integrare, ci si in acela al mai batranelor si mai inteleptelor tari membre. Despre anti-islamism ce sa mai zicem?

    Una peste alta, este, probabil, unica formula retorica lipsita de substanta din acest text bine documentat si plin de exigenta analitica. Mult mai acoperitoare este afirmatia potrivit careia eticheta „antiamerican” se refera la o nesfarsita arie de atitudini, care variaza de la tara la tara; cumva ca la eschimosii inuiti care „au 33 de cuvinte pentru a denumi gheata, acea parte de natura care ii inconjoara si care este definitorie pentru viziunea lor despre lume”.

    Tot asa, sud-coreenii au inventat opt cuvinte (nu tocmai magulitoare, in majoritatea lor) pentru a numi America, dupa cum alte tari inchipuie porecle diferite pentru Uncle Sam, in functie de varii conjuncturi. Pe urmele antimericanismului, Julia Sweig ajunge in Turcia, in Germania, in Marea Britanie sau in America Latina, afla radacinile acestei manifestari, descopera motivatii, justificari, contexte istorice, ofera o panorama complexa a felului in care este azi perceputa America precum si un diagnostic stiintific, pornind de la simptomele manifestate de pacient. Care pacient este, ca sa nu existe dubii, chiar America, iar nu cei care se situeaza impotriva ei. Redutele vechilor simpatii sunt pe cale sa se prabuseasca, iar proaspetii si energicii dusmani sunt tot mai multi.

    Pana si un scriitor proamerican precum Mario Vargas Llosa, constata autoarea, a fost pus in situatia de a afirma (dupa vizionarea unor filme de la inchisoarea Abu Ghraib) ca „aceste imagini vor face mai mult rau Statelor Unite decat toate bombele si atacurile sinucigase ale extremistilor islamici”. Poate oare acest trend negativ sa fie anulat? Raspunsul autoarei, afirmativ, sugereaza si calea ce ar trebui urmata pentru indeplinirea acestui deziderat: „cetatenii americani inca mai pot alege.

    Ei si copiii lor mai pot alege sa nu minta, spunand ca sunt canadieni, doar ca sa poata calatori prin lume fara sa fie hartuiti”.

    Julia E. Sweig, Friendly Fire, Secolul antiamerican, Editura Tritonic, Bucuresti, 2005

  • Un alt Don Juan

    • UN ALT DON JUAN

    Fidel principiului lui Handke potrivit caruia „lucrurile trebuie sa fie mereu privite din alta perspectiva, apoi lasate sa zaboveasca si apoi, cu reculul necesar, sa fie regandite”, recentul sau roman (2004) despre seducatorul Don Juan dezvaluie un personaj caruia ii lipsesc multe dintre trasaturile mitice. In preajma unei manastiri franceze, se afla un han pe care musteriii il ocolesc. Lipsit de obiectul muncii, bucatarul locului ingrijeste cladirea dezafectata, se plimba, citeste si viseaza. Pana cand o creanga de alun din gradina hanului se rupe, anuntand intrarea in scena a lui Don Juan. Acesta este fugarit, desigur, de femei si, ca sa scape, se refugiaza indaratul zidurilor vegheate de bucatar. In cele sapte zile pe care le petrece acolo, el ii povesteste tovarasului sau aventurile sale amoroase cu sapte doamne din Caucaz, Orientul Mijlociu, Africa, Scandinavia si Tarile de Jos.

    Peter Handke, Don Juan (povestit de el insusi), Editura Paralela 45, Pitesti, 2006

    • LOGICA AUTORITATII

    Nascut in 1902, fiu al contesei Dunin-Borkovska, Jozef Bochenski a intrat in ordinul dominicanilor din Cracovia (sub numele Inocentius Maria) in 1927. Profesor de logica la Angelicum (Roma), prim rector al misiunii catolice poloneze din Elvetia, ganditorul a devenit, incepand cu 1945, profesor de filosofie moderna si contemporana al prestigioasei Universitati din Freiburg. Autor al numeroase tratate de logica si filosofie, el a redactat, intre altele, un raport privind incompatibilitatea ideologiei comuniste cu constitutia RFG. Prezentul volum, o introducere in logica autoritatii, se ocupa doar de cateva aspecte ale temei, cele mai simple si mai generale dintre ele: structura de baza a autoritatii; domeniul, subiectul si purtatorul autoritatii; proprietati ale autoritatii in genere; tipurile de autoritate; libertate, toleranta, anarhism: autoritate si credinta.

    J.M. Bochenski, Ce este autoritatea? Editura Humanitas, Bucuresti, 2006

  • Ramas bun, Syd!

    Acum un an, am avut o conversatie serioasa despre fostul solist al Pink Floyd cu un alt DJ bucurestean. „E mort”, sustinea prietenul meu si mi-a fost imposibil sa-i dovedesc contrariul. „Toata lumea stie ca Syd Barrett e mort, fraiere”, a spus interlocutorul meu.

    La inceputul lui iulie, i-am trimis un SMS. „Aveai dreptate in privinta lui Syd Barrett.” Tocmai aparusera stiri despre moartea sa in Cambridge, Anglia, in urma unei lupte cu cancerul. Sa fii convins ca enigmaticul star rock a murit acum multi ani e o greseala usor de comis, pentru ca paruse sa fi incetat din viata cu mult timp inainte ca acest lucru sa se intample. De fapt, se pierduse pur si simplu in decor. Iubitorii muzicii, si mai ales fanii Pink Floyd, ii jelisera trecerea in nefiinta cu multa vreme in urma. Barrett este probabil prima persoana considerata „acid casualty” (care a luat-o razna in urma abuzului de LSD).

    Si-a petrecut cea mai mare parte a vietii locuind („temporar”, cum spunea el) in subsolul casei mamei sale, acoperindu-si ferestrele ca sa nu se uite nimeni inauntru. Asemeni enigmaticului si instabilului geniu din spatele trupei Beach Boys, Brian Wilson, Syd Barrett a devenit o victima a filozofiei „turn on, tune in, drop out” („Activeaza-te, racordeaza-te, desprinde-te”. „Activeaza-te” se refera la activarea fondului nervos si genetic, „racordeaza-te” se refera la interactiunea armonioasa cu lumea inconjuratoare, iar „desprinde-te” inseamna detasarea voluntara de obligatiile asumate involuntar cum ar fi scoala, armata sau lucrul in slujba corporatiilor – n.tr.). Aceasta mantra a fost promovata cu entuziasm de catre personalitati contraculturale cum ar fi Timothy Leary (profesor de psihologie la Harvard, cunoscut mai ales drept sustinator al beneficiilor terapeutice si spirituale ale LSD-ului – n.tr.).

    Astfel, intr-un moment in care multa lume imbratisa consumul de LSD si psihedelismul drept calea spre „iluminare”, Barrett a ajuns sa reprezinte partea intunecata a acestui optimism. Comportamentul straniu al lui Barrett daduse deja nastere unor legende, despre cum obisnuia sa-si dezacordeze chitara pe scena, creand ceva de neascultat si atragandu-si dispretul colegilor de trupa, sau despre serile in care interpreta un singur acord sau deloc. Chiar daca utilizarea de droguri psihedelice a jucat un rol de netagaduit in caderea nervoasa a lui Syd, s-a avansat ipoteza ca au existat si alti factori. In mod clar, i-a fost din ce in ce mai greu sa suporte celebritatea, iar unii spun ca moartea tatalui sau, pe cand Barrett era doar un copil, s-a soldat cu niste sechele psihice profunde. Oricum ar fi, dupa 1975, a devenit o persoana retrasa, eliminand orice aparitie publica si, in cele din urma, mutandu-se in subsolul casei parintesti din Cambridge. Se pare ca si-a dedicat timpul pasiunii pentru gradinarit si a inceput sa picteze tablouri mari si abstracte.

    Dar retragerea nu a dus la pierderea statului de legenda. Desi nu a inregistrat decat doua albume alaturi de Pink Floyd si doua albume solo, aproape incoerente, Barrett si-a pastrat imaginea de personalitate marcanta a lumii muzicale. Nenumarate trupe il considera sursa de inspiratie si au compus cantece despre el. Situatia sa de pustnic a reusit chiar sa-l faca mai atragator, fanii pornind in pelerinaje spre orasul sau in speranta ca vor reusi sa-l zareasca pentru o clipa atunci cand scotea nasul afara sa-si ia laptele si ziarul. „I Know Where Syd Barrett Lives”, melodia celor de la Television Personalities ilustreaza aceasta degradare mistica.

    Chiar daca Pink Floyd au inregistrat o multime de piese bune fara el, au lansat totusi si destule porcarii de neiertat. Ultimul LP al trupei, The Division Bell, o demonstreaza perfect. Ideea nu e ca s-ar fi descurcat mult mai bine cu Syd alaturi de ei, ci ca reputatia lui Syd a ramas nepatata. Cu toate ca a decedat la o varsta destul de coapta, saizeci de ani, a trait intens si a murit tanar.

    Exact ceea ce ne dorim de la starurile rock, caci o existenta prea indelungata devine jenanta. Syd a fost astfel scutit de umilinta de a imbatrani ca muzician rock. Prestatia Pink Floyd de la execrabilul concert Live 8, vara trecuta, e doar unul din exemplele care arata de ce e mult mai bine sa mori inainte sa imbatranesti in industria muzicala.

    Asa cum Syd insusi se intreba intr-una din piesele sale solo: „Nu o sa va fie dor de mine?”. Raspunsul este: bineinteles ca da. Ne va fi tare dor de el.

    In romaneste de Loredana Fratila Cristescu

  • Cartea la nisip

    Ziarele, revistele, se intrec in alcatuirea topurilor lecturilor de vacanta. De ce ai citi vara, la mare, ceva foarte diferit de ce citeai iarna la munte? Numai un profan ar putea pune asa o intrebare.Intotdeauna alegerile sunt greu de facut, mai ales pentru cei care redescopera cititul doar in cele doua saptamani de concediu. Ce s-alegi mai intai daca, bineinteles, ai hotarat deja c-ai vrea sa citesti ceva?

    PENTRU NEFERICITI IN DRAGOSTE. Aici oferta este extrem de generoasa. N-o sa incep cu „Suferintele tanarului Werther” (desi n-ar strica), ci o sa va recomand cativa autori din galeria filozofilor contemporani ai amorului. Beigbeder cu al sau „Egoist romantic” e numai bun. Finetea libertinilor din secolul al XVIII-lea francez se transforma intr-o finete comerciala la Beigbeder. Loveste din plin in toate prejudecatile despre dragoste. Dupa cateva pagini, nu mai ai chef de indragostiri nefericite. Posibile efecte secundare: te poti gandi deja la sinucidere, asta daca te lasi vrajit de un biet cameleon literar de mana a doua, cum e respectivul scriitor.

    PENTRU GELOSI. Aici e simplu: Julian Barnes, cu „Pana cand m-a cunoscut”. Gelozia atinge paroxismul, pentru ca e gelozie privitoare la trecutul iubitei. Exista si asa ceva, indragostitii stiu despre ce vorbesc. Numai ca uneori se poate ajunge la cote patologice.

    PENTRU FERICITI IN DRAGOSTE. Nu prea se scrie literatura despre fericire. Avem de-a face cu o intreaga industrie a depresiei, de la Homer incoace. Dar daca tot e vorba despre fericiti in dragoste n-ar fi rau sa-i deprimam putin cu ceva „Particule elementare” sau „Platforma” de Michel Houellebecq. Sau, si mai rau, le-as recomanda „Ada sau ardoarea” a lui Nabokov, ca sa vada ce inseamna dragoste adevarata.

    PENTRU BOGATI SI FERICITI. Asta chiar e un target imposibil. Cred ca acesti oameni n-ar trebui sa citeasca. Sunt deja pierduti.

    PENTRU BOGATI SI NEFERICITI. Situatie ingrata. Le-as recomanda „Corectii” de Jonathan Franzen. In acest roman voluminos puteti gasi si povestea unor oameni care s-au vrut nonconformisti, hipioti si s-au trezit foarte bogati. Numai ca si el si ea s-au indragostit de o aceeasi femeie. Banii n-aduc fericirea. Si nici clarificarea orientarii sexuale.

    PENTRU SARACI SI NEFERICITI. Ca si in cazul celor bogati fericiti, nu cred ca lectura mai are rost intr-o asa situatie.

    PENTRU TRAIAN BASESCU. Nu, n-o sa fac glume proaste cu lecturi precum „Moby Dick” al lui Herman Melville sau scenele biblice cu aventurile lui Noe si arca lui (desi ar fi o metafora buna pentru guvernul actual). I-as recomanda totusi un roman al lui Jonathan Coe, in care politica si jurnalismul sunt atat de frumos portretizate. Cartea se numeste „Cercul inchis”.

    PENTRU ZIARISTI. Ian McEwan, „Amsterdam”. Despre cum subiectele tabloidale se pot dovedi fatale.

    PENTRU CRIZA DE LA 40 DE ANI. In primul rind, n-ar strica „Lolita” lui Nabokov, o carte pe care multi o rezuma ca fiind povestea unui pedofil, dar care este, de fapt, preafrumoasa istorie a obsesiei amoroase.

    PENTRU ADULTERINI. „Madame Bovary” nu strica niciodata.

    PENTRU URMARITI DE DNA. „Flori de mucigai”, Arghezi. Atmosfera ostila din inchisoare ii poate inspira pe cei arestati sau deja inchisi. In plus, din bube, mucegaiuri si noroi iscat-am capitalismul romanesc, nu?

    PENTRU CAUTATORII DISPERATI DE SEX. Aici, Philip Roth si al sau „Complexul lui Portnoy” se califica din oficiu. Puteti adauga, evident, ceva Henry Miller. Marchizul de Sade n-are cum sa dauneze pentru ca preda principala lectie despre literatura hard: ce e prea dur, prea neobisnuit, prea excentric te plictiseste cel mai repede.

    PENTRU AGATAT. Aici lucrurile se pot incurca rau de tot. Nu trebuie sa fii nici prea curajos si sa stai cu Jacques Derrida in nisip. Nu de alta, dar s-ar putea sa dai peste o studenta la filozofie care chiar sa stie despre ce e vorba. Pe de alta parte, nici chestiuni mult prea clasice nu au ce cauta in contextul flirtului: poti fi doar subiect de bascalie daca apari cu „Fratii Jderi” intr-o mana si o halba in cealalta. Trebuie cautate cartile snoabe, autorii la moda, dar nu prea la moda. Un Dan Brown iti poate fi fatal, nu arata decat ca esti din marea masa de carne de tun pentru autorii facili. Poti risca eventual cu un diafan intelectual precum Paul Auster. Sau cu „Middlesex” al lui Jeffrey Eugenides. Numai ca chiar trebuie sa le citesti. Apoi, sigur vei avea ce povesti pentru a intra in ritmul firesc al flirtului de plaja.

    PENTRU CEI CARE, DE FAPT, NU CITESC. Sunt multi carora vacanta le provoaca efecte secundare ciudate. Le vine pofta de citit, de exemplu. Si asa incep sa se cumpere titlurile penibile precum „Cheia succesului in dragoste si afaceri”, „Il iubesti si el te inseala?” si multe alte retete de scapat de iubita sau de celulita. Ii asigur ca, chiar daca au impresia ca citesc, de fapt n-o fac. Sunt mult mai inteligent scrise revistele pentru femei.

    Pentru ei, debutanti in efortul de lectura, n-ar strica sa se apropie macar de ceva chicklit, precum povestile cu Bridget Jones. Sunt amuzante si nesolicitante, te fac sa te simti bine, aproape la fel de bine ca atunci cand nu citesti deloc. Este si asta o senzatie pe care nu o gasesti prea usor.

  • CLUB BUSINESS: Radiografia afacerilor pe internet romanesti

    Florarii, magazine de electronice, catering sunt exemple de business-uri care au migrat si pe Internet. Cum arata o astfel de afacere, care sunt provocarile specifice si in ce masura sunt romanii gata sa devina clienti online? Sunt doar cateva dintre temele intalnirii Club BUSINESS de saptamana trecuta, desfasurata la Alexandra Cafe.

    BUSINESS MAGAZIN: Afacerile pe Internet sunt un subiect fierbinte in Romania. Care sunt etapele necesare pentru a porni un astfel de business?

    DIANA NITU: La Floridelux.ro, prima etapa a fost construirea site-ului cu o echipa de oameni fascinati de flori. Am lucrat patru luni inainte sa il lansam, pentru ca are un continut foarte vast – fiecare produs, cu descriere si cu recomandari.

    BUSINESS MAGAZIN: A fost unul dintre primele site-uri de comert electronic.

    DIANA NITU: Da. Si a fost inca de la inceput o forma de comert electronic cu toate facilitatile de plata care existau pe piata in acel moment. Avem, spre deosebire de alte magazine online, sistemul nostru de distributie, cu masinile noastre, soferii nostri, nu lucram decat in situatii de criza cu o firma de curierat.

    BUSINESS MAGAZIN: Cat e de important sa ai sistemul propriu de livrare?

    DIANA NITU: Este important, pentru ca oamenii invata sa se comporte altfel cu clientul, clientul apreciaza ca primeste florile de la o persoana si, in plus, florile sunt un cadou. Se livreaza cu un mesaj de „La multi ani”, de „Bine v-am gasit”, orice. La firmele de curierat se mai pot intampla lucruri de genul „am pus cadoul in cutie, l-am lasat si pana la livrare s-a stricat jumatate”. Si mai avem cateva site-uri de nisa: vanzare de brazi, coroane.

    BUSINESS MAGAZIN: Ce nu merge?

    DIANA NITU: Nu merge cand alte magazine online ne copiaza imaginile cu flori, cand ne copiaza descrierile. Platile online n-au functionat anul trecut in septembrie, cand ne-am mutat de la DotCommerce la ePayment, am avut o luna de pauza, iar intr-o afacere online daca nu-ti intra bani o luna… Oricum, proportia intrarilor este cam 50% online, 50% prin banca sau alte modalitati, pentru ca firmele in general prefera sa plateasca prin banca.

    BUSINESS MAGAZIN: De fapt, care este ponderea intr-o astfel de afacere intre business-ul online si cel offline?

    ORLANDO NICOARA: eMag de exemplu nu prea exista ca un magazin offline. Intr-adevar, daca te duci la ei, poti sa-ti ridici o placa video sau un procesor, dar…

    RADU IONESCU: O parte din comenzi se fac telefonic. Noi, de exemplu, comandam de la eMag aproape numai telefonic, ca sa ne confirme din start daca mai au pe stoc produsul si asa mai departe.

    MARIUS GHENEA: Dupa mine, asta are legatura cu stadiul de emergenta al pietei romanesti. Business-urile online apeleaza la solutii de vanzare destul de amestecate, care nu sunt neaparat solutii standard de e-commerce – de exemplu catalog-sales, e-mail-sales, tele-sales. Iar la eMag solutia de plata online nu este foarte importanta in economia business-ului lor, asa cum nu este foarte importanta nici la alte site-uri care sunt specializate in aceasta zona de electronice, multimedia, IT.

    BUSINESS MAGAZIN: Sa fie oare solutia, specializarea pe nise?

    MARIUS GHENEA: Volumele cele mai mari este clar ca acolo se tranzactioneaza. Piata de e-commerce de la noi se invarte in jurul produselor electronice sau IT din motive foarte simple, pentru ca logistica este inca un lucru foarte complicat in Romania. Dar pe o piata mai dezvoltata, de exemplu uitati-va la Amazon, gama vanzarilor cuprinde mai ales CD-uri, DVD-uri, carti, produse digitale care practic nu au o forma fizica – de la imagini pana la melodii. Pe cand noi ce facem? Vindem mai mult hardware.

    BUSINESS MAGAZIN: Un contraexemplu este floridelux.ro, florile nu sunt hardware.

    DIANA NITU: Mai avem si coroane!

    MARIUS GHENEA: Da, iar coroanele inseamna mai mult un serviciu decat un produs. In schimb la site-urile de hardware, valoarea adaugata este foarte mica.

    BUSINESS MAGAZIN: Ce se mai cumpara in Romania de pe Net?

    ALEXANDRU ANGHEL: Eu as pune pe primul loc serviciile.

    RADU IONESCU: Ce gen de servicii?

    ALEXANDRU ANGHEL: Continut de site-uri. Ar mai merge foarte bine cartile, un produs din partea caruia nu te astepti la prea multe surprize, stii despre ce e vorba. Un alt gen de serviciu sunt emisiunile TV, care sunt foarte cautate de cei din diaspora, America, Spania, Canada.

    BUSINESS MAGAZIN: Un exemplu de succes a fost meciul Steaua-Rapid.

    ALEXANDRU ANGHEL: Intr-adevar, atunci cand vorbim de evenimente live se va simti imediat diferenta.

    BUSINESS MAGAZIN: In ultimul timp nu se vand tot mai mult bilete?

    ALEXANDRU ANGHEL: Ba da, bilete de avion, bilete la concerte, practic pe piata de bilete a fost un boom odata cu cresterea numarului de concerte organizate in Romania. Si, din nou, la un bilet nu ai la ce surprize sa te astepti. Stii exact ce cumperi si nu ai emotii, sa ai probleme mai tarziu cu ele sau, stiu eu, sa nu fie intr-o stare buna.

    BUSINESS MAGAZIN: Dar in alte tari cat de mult se cumpara produse sau servicii pentru care e necesara o doza de incredere din partea celui care cumpara?

    ALEXANDRU ANGHEL: Se cumpara. Este totusi prematur sa spunem ca in Romania exista o teama, cred ca mai degraba este vorba de o lipsa de cunoastere a procesului de cumparare, ceea ce se intampla in spatele acelei interfete de procesare, ceea ce se intampla cu banii dupa ce iti dai datele personale si cele de card catre procesator. Si nu cred ca e vorba de frica de hackeri.

    VALENTIN ION: Ati vazut in toate filmele straine, toti isi lasa cheia de la masina chiar in masina, sus la parasolar. Ati vazut in Romania asa ceva? La fel, ei manifesta aceeasi indiferenta si fata de platile online. Pur si simplu isi pun cardul si au facut tranzactia.

    ORLANDO NICOARA: Poate si presa a transformat Internetul in locul de joaca al tuturor hackerilor, iar romanii sunt cei mai mari si mai periculosi dintre hackeri. Problema este de partea utilizatorilor, care nu sunt suficient de experimentati.

    MARIUS GHENEA: In Romania sunt foarte putini consumatori avizati, atat in privinta Internetului, cat si a instrumentelor de plata online. De asemenea, oriunde in lume, trebuie sa fii un consumator avizat in privinta unui anumit produs sau serviciu ca sa poti sa il cumperi de pe Internet. Pur si simplu doar navigand pe Internet nu vei cumpara produse si servicii cu privire la care nu esti avizat, pentru ca nu stii ce vei primi. Caz in care pui mana pe telefon sau te duci la magazin si intrebi pe altcineva, mai avizat. De partea cealalta, a vanzatorilor, si ei trebuie sa vina cu produse simple in utilizare si fara surprize.

    BUSINESS MAGAZIN: In privinta gradului de avizare al consumatorilor, credeti ca este si o chestiune de generatie? Domnule Fusu, de exemplu Neogen vinde si servicii pentru telefonul mobil, care au in general public mai tanar. Sunt mai receptivi?

    CALIN FUSU: Probabil ca da, dar nu neaparat. Cred ca problema este cam ca si cea cu oul si gaina. Nu prea au ce sa cumpere de pe Internet si din cauza asta nu prea si-au dezvoltat aptitudinile de cumparare. Si nefiind aptitudinile, nici oferta nu este grozava.

    RADU IONESCU: Cum, dar poti sa cumperi orice de pe Internet!

    CALIN FUSU: Atunci poate ca nu sunt suficient de bine comunicate.

    RADU IONESCU: Asta este altceva. Sunt o multime de posesori de card care nici nu stiu ca pot sa-l foloseasca online.

    MARIUS GHENEA: Sunt multi posesori de card care nu stiu daca pot sa-l foloseasca online. Multe banci din Romania au obiceiul chiar sa limiteze accesul.

    ORLANDO NICOARA: Sau chiar sa sfatuiasca ca nu e bine sa folosesti asa ceva.

    MARIUS GHENEA: Noi am identificat doua categorii importante de clienti, si probabil cea mai importanta nu este cea tanara, ci cea de varsta medie. Oameni care au trecut deja prin business si au inceput utilizarea metodelor de plata online in business, Internet-banking si tot felul de lucruri pe care au fost nevoiti sa le faca, fie pentru ca n-au avut alta varianta, fie pentru ca si-au dat seama ca pe Internet este mai simplu si mai ieftin. Cealalta categorie o reprezinta tinerii care au posibilitati financiare importante si care sunt dependenti de tehnologie si vor sa le demonstreze altora ca aproape orice poate fi facut din spatele unui computer. Inclusiv ca le poate veni „la nas” un anumit tip de produs sau serviciu doar tastand niste coduri si niste numere din spatele calculatorului.

    DAN GIOSAN: Din punctul acesta de vedere e clar, cand actuala generatie de 16-17-18 ani se va „bancariza”, va fi o crestere radicala a tranzactiilor de acest gen.

    MARIUS GHENEA: Asta inseamna cativa ani de acum inainte.

    RADU IONESCU: Cativa ani care presupun si alte schimbari. Eu cred ca marea problema astazi este lipsa de credibilitate a magazinelor online, faptul ca dai o comanda si dupa o saptamana nici nu stii ce se intampla, iti vor livra vreodata sau nu. Iar experientele negative conteaza.

    DAN GIOSAN: Apropo de reactia oamenilor, vreau sa ma refer putin la Internet-banking. Ca si comportament, in general clientii persoane fizice in primele doua-trei luni iau Internet-banking pentru consultarea soldului si extras de cont. Din momentul in care au reusit sa faca o tranzactie si acea tranzactie s-a finalizat cu succes, e clar ca lucrurile merg spre bine. Dupa consultarea soldului pe Internet, urmeaza transferurile intre conturile personale, omul se gandeste ca e mai sigur, „dau bani de la mine la mine”.

    MARIUS GHENEA: Practic, muta banii dintr-un buzunar in altul.

    DAN GIOSAN: Exact. Urmatoarea etapa sunt platile catre beneficiari inter si intra-bancari. Deci este clar ca retinerile oamenilor sunt legate de siguranta si de securitate. Si am auzit de tot felul de eforturi de popularizare a acestor servicii.

    RADU IONESCU: Cred ca daca bancile ar investi in procedura de explicare a felului in care se foloseste serviciul, ar avea de castigat. In al doilea rand, investitia in educatie, ca oamenii sa inteleaga ca nu mai trebuie sa se duca la ghiseu la Electrica si peste tot ca sa-si plateasca facturile.

    ORLANDO NICOARA: Poate ar trebui ca toata industria bancara sa faca o campanie, cum e cea cu „berea la cutie e mai de gasca”.

    VALENTIN ION: Momentan toate eforturile se concentreaza pe a informa despre utilizarea cardului la altceva decat la ATM.

    MARIUS GHENEA: Eu cred ca un prim pas pentru clientii de e-commerce este sa inceapa sa foloseasca Internetul pentru diverse tranzactii. Iar cea mai sigura tranzactie este intr-adevar sa muti banii dintr-un buzunar in altul sau sa-ti consulti soldul.

    DAN GIOSAN: Urmatorul pas este o tranzactie de 10 RON, 20, 30 si asa mai departe. Cred ca eforturile trebuie sa fie conjugate si cu marii facturieri – Distrigaz, Electrica etc. Ei trebuie sa ne sprijine in eforturile noastre de a incasa facturile prin canale alternative – ATM, POS.

    ORLANDO NICOARA: Pentru ca tot vorbeam de unde si cum se cheltuiesc banii, Visa a anuntat anul trecut, daca nu ma insel, vreo 60 de milioane de dolari, cheltuite de romani pe online. Banuiesc ca cea mai mare parte s-au dus in exterior. 100 de milioane la nivel de plati facute de Visa si Mastercard in 2005 este o cifra destul de interesanta. Parerea mea este ca se comanda foarte mult pe Amazon, carti, CD-uri, DVD-uri.

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Stefanescu, cum se vede componenta online a unui business precum CeMancamAzi.ro?

    ANDREI STEFANESCU: Din experienta de pana acum, as zice ca atat timp cat produsul nu este un material digital, cum ar fi o poza sau un text, nu putem vorbi de o afacere 100% online. Oricum, am incercat dintotdeauna sa conving clientii sa apeleze la serviciul online. Vreau sa spun ca am clienti care stau in fata site-ului si suna la telefon. Suna la numarul care este destinat doar pentru eventuale probleme, dar ei suna ca sa comande. Este o adevarata lupta sa ii conving sa comande prin Internet.

    BUSINESS MAGAZIN: Si nu ati pierdut comenzi din cauza asta?

    ANDREI STEFANESCU: Ba da, dar altfel care ar mai fi rostul meu in aceasta afacere? Site-ul este o platforma intermediara de comanda catre fast-food-uri care exista si in lumea reala. Oricum, business-ul acesta nu este full online. Problema cea mai mare la plata online este ca atunci cand comanda mancare, omul instinctiv refuza sa plateasca inainte, pentru eventualitatea ca are vreo problema cu mancarea. In plus, stiu ca oricum vine cineva sa ii aduca comanda, deci ar putea sa plateasca atunci.

    DIANA NITU: Dar oricum, comerciantul nu primeste banii in secunda in care clientul face plata online. Banii sunt blocati intr-un cont, sistemul te lasa sa ii dai banii inapoi intr-un termen de 36 de ore.

    VALENTIN ION: Legea prevede ca este obligatoriu sa existe posibilitatea ca banii sa fie returnati, in anumite cazuri.

    RADU IONESCU: Totusi, este o diferenta majora intre business-ul CeMancamAzi si eMag. Daca la 12 mi-e foame si lansez comanda, nu stiu daca o vede cineva sau nu o vede, si eu o sa mor de foame peste o ora. Psihologic, zici „mai bine hai sa sun, sa-mi confirme cineva ca da, au primit comanda si se livreaza”. Si din pacate si aici sunt experiente negative cu alti furnizori de catering, care cand suni dupa 2 ore zic „A, ati comandat online? Stati sa verificam in sistem”.

    ORLANDO NICOARA: Mie mi s-a intamplat sa-mi spuna „stiti, am avut niste probleme si nu ne-a functionat e-mail-ul”.

    ANDREI STEFANESCU: Dar vreau sa spun ca, dupa doi ani de experienta cu CeMancamAzi, simt ca lucrurile merg spre bine. Sunt oameni educati, nu zic ca i-am educat noi, si sunt obisnuiti sa interactioneze astfel. Ei apreciaza cand li se da ocazia sa cumpere produse si servicii online.

    CALIN FUSU: Cred ca oricum nu exista conceptul de business online. Exista business de intermediere, de marketing, de comert. Este vorba mai degraba de felul in care Internetul influenteaza diverse business-uri.

    ORLANDO NICOARA: Dar exista, totusi, si business-uri pur online. De exemplu, cand downloadezi un MP3. Gandeste-te cum ar fi daca ai putea sa-ti downloadezi filmul, in loc sa-l mai inchiriezi pe DVD, il ai 48 de ore si dupa aia gata, a disparut.

    MARIUS GHENEA: Diferentiatorul cel mai clar este atunci cand ai o platforma sau vinzi ceva care nu poate fi egalat de business-ul offline. De exemplu cand vinzi produse digitale, melodii sau fluxuri de stiri, caz in care magazinul de la coltul strazii nu are nici o sansa, pentru ca el lucreaza cu produse fizice.

    ORLANDO NICOARA: Eu cred ca marele avantaj al business-ului pe Internet este ca se adreseaza si celui de la Botosani, si celui de la Bucuresti, si celui de la Constanta, si celui din strainatate. O agentie de turism poate sa fie fizic in Bucuresti si sa ia comenzi de oriunde.

    ANDREI STEFANESCU: Si nu e numai oriunde, e si oricand.

    MARIUS GHENEA: In ce fel se diferentiaza de fapt business-ul CeMancamAzi de cel al unei firme de catering?

    ANDREI STEFANESCU: In primul rand, noi n-avem nici o legatura cu catering-ul. Firma (Electronic Trade Contact SRL – n.r.) este constituita legal fara sa aiba legatura cu restaurantul fast-food. Exista o diferenta intre firmele de fast-food care isi propun sa produca si un instrument cu care sa atace si un alt public tinta si o companie care are un fel de mall virtual in care sunt prezente mai multe oferte, cum este CeMancamAzi.

    MARIUS GHENEA: Adica un fel de portal. Dar nu am vazut inca in Romania o miscare de la portal catre e-commerce.

    CALIN FUSU: Dar abia urmeaza. Noi, de exemplu, adunam o baza de utilizatori cat mai mare si apoi vom cauta metode de a obtine bani. Solutia este sa faci parteneriate cu agentii de turism, cu firme de e-commerce…

    MARIUS GHENEA: Exact modelul Yahoo!. Probabil ca ar fi interesant de explorat si in Romania diverse tentative de branding in mediul online. De exemplu, Google si Yahoo! si-au facut niste nume pe Internet si apoi au inceput sa adauge sufixe, de genul Yahoo! Travel. Nu stiu daca Neogen sau altcineva din Romania vrea sa intre pe tendinta asta, dar este o chestie destul de interesanta.

    CALIN FUSU: Acesta este un pariu si pentru Neogen. Incercam sa construim un brand puternic, ca dupa aceea sa punem extensii. Al doilea pariu este sa ne extindem regional. Avantajul este ca tehnologia, odata produsa, poate fi replicata.

    MARIUS GHENEA: Iar in online apropierea geografica nu mai e un criteriu. Extindere regionala poate sa insemne Romania, Africa de Sud, Maldive si Australia.

    CALIN FUSU: Investitiile ar putea sa se coaguleze, sa faca consolidarea pe regiuni. Investitorii privesc Romania ca pe un cap de pod pentru toata regiunea. In jurul Poloniei se intampla o consolidare si speram ca se poate face si in jurul Bucurestiului.

    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca presa are un viitor ca business in online?

    MARIUS GHENEA: Intrebarea este daca presa are viitor in offline.

    RADU IONESCU: Asta voiam si eu sa zic. Daca tatal meu, care era abonat la trei ziare, nu mai citeste de vreo doi ani decat online, si el nu prea stie sa utilizeze calculatorul – i se deschide direct browserul pe o revista a presei online, nu cred ca presa va avea foarte mult viitor pe hartie.

    ORLANDO NICOARA: Sunt convins ca, pe masura ce generatiile vor avansa, se va schimba si consumul de presa.

    CALIN FUSU: E o previziune radicala asta. Mereu, cu aparitia unui nou mediu se vorbeste ca ce a fost va disparea, cum a fost cu radioul de exemplu. Se specializeaza intr-un anumit fel. Nu se stie…

    RADU IONESCU: Corect. Si revistele nu o sa dispara la fel de usor.

    CALIN FUSU: Si deja ziarele se transforma in mici reviste. Continutul e mai analitic.

    BUSINESS MAGAZIN: Ce alte servicii se mai tranzactioneaza online?

    ORLANDO NICOARA: Continutul, uite Ziarul Financiar este pe bani, WallStreet Journal este pe bani.

    CALIN FUSU: Anunturile.

    RADU IONESCU: Si matrimonialele.

    BUSINESS MAGAZIN: Unde ar fi cresterea cea mai mare in urmatoarea perioada?

    RADU IONESCU: In comert cu produse. O sa creasca foarte puternic partea asta care deja s-a dezvoltat, ma refer la IT, dar nu neaparat doar calculatoare. Si MP3 playere si lucruri de genul asta care inconjoara IT-ul. Cred ca de la anul o sa creasca si cartile.

    CALIN FUSU: Publicitatea este unul dintre domeniile care va creste cu siguranta. Pe masura ce oamenii vor citi ziarele online, si publicitatea ii va urma.

    ORLANDO NICOARA: Publicitatea online se tot dubleaza din 1999, de cand sunt eu in piata aceasta. Cat timp am pornit de la zero, este normala aceasta evolutie.

    BUSINESS MAGAZIN: Da, dar la un moment dat ajungi la un volum suficient de mare la care e mai greu sa se dubleze.

    RADU IONESCU: Cand se opreste dublatul, cu alte cuvinte?

    ORLANDO NICOARA: Anul acesta nu stiu daca se va dubla. Nu va mai creste intr-un ritm la fel de mare.

    BUSINESS MAGAZIN: Ce alte directii de dezvoltare mai vedeti pentru afacerile online?

    RADU IONESCU: Publishing. Content original. In prezent, nu exista suficient continut original. Nu ma refer la anunturi, ci la informatii, la lucruri de citit in general. 80% din ce este acum este copy-paste. Pe de alta parte, am o intrebare: mai creste zona de servicii de recrutare? Mai are unde sa creasca? Ca bani, nu ca anunturi.

    CALIN FUSU: Deocamdata creste.

    ORLANDO NICOARA: Cred ca, de fapt, de-abia acum incepe sa creasca!

    CALIN FUSU: Singura intrebare e cat de rapida e cresterea si asta depinde de nivelul de competitivitate din piata. Intrarea unor noi jucatori puternici, dispusi sa investeasca mult, tine cresterea, pentru ca actorii existenti nu cresc preturile. Pentru ca preturile din Romania sunt jos de tot, de zece ori mai mici decat in Polonia, de exemplu. Piata ar putea sa creasca doar prin ajustarea preturilor la nivelul Europei de Est.

    ORLANDO NICOARA: Numai la publicitate suntem foarte scumpi.

    RADU IONESCU: Da?

    ORLANDO NICOARA: Da, in toata Europa de Vest cumperi CPM (cost per mia de afisari – n.r.) cu 2-3 euro, la noi cumperi cu 10.

    DIANA NITU: Sunt prea putini care inteleg publicitatea online, care sa negocieze pe zona asta, dar vor sa intre si pe aceasta piata si accepta preturile cerute.

    RADU IONESCU: Dar acest fapt vine si de la jucatorii din industrie.

    ORLANDO NICOARA: Exagerezi.

    RADU IONESCU: Nu, nu exagerez deloc. Cine a crescut pretul?

    ORLANDO NICOARA: Gandeste-te cu cat cumparai acum trei ani de zile? A fost o strategie de a creste piata.

    RADU IONESCU: Dar cine a facut-o, nu oamenii din industrie?

    ORLANDO NICOARA: Ideea este ca noi preferam sa tinem preturile si sa vindem sus, chiar daca nu acoperim tot inventarul. Sunt foarte putine site-uri despre care poti sa spui ca vinzi tot spatiul disponibil. Pe cand in Vest, ei prefera sa vanda masiv, pentru ca piata le permite. In Romania, piata este inca mica si nu-ti permiti sa blochezi tot spatiul vanzand la un pret mai mic.

    RADU IONESCU: Intrebare: Scade CPM?

    ORLANDO NICOARA: Nu. Va creste! Din toamna va fi mai scump.

    DAN GIOSAN: Sincer nu inteleg: nu e mai rentabil sa ai tot spatiul publicitar ocupat?

    ORLANDO NICOARA: Dar nu il ai…

    RADU IONESCU: Volumul de clienti, de campanii ramane acelasi.

    DAN GIOSAN: Eu cred ca, daca ar fi mai ieftin, ar creste si volumul.

    RADU IONESCU: Problema nu este pretul, ci faptul ca nu sunt clienti care sa vina, care sa inteleaga piata.

    BUSINESS MAGAZIN: Ca si concluzie, ce credeti ca va creste in business-ul online?

    CALIN FUSU: Eu cred ca va avea loc consolidarea regionala la nivel de top-playeri. Deoarece pietele sunt relativ micute in Europa de Est, cred ca se vor gasi jucatori – financiari, probabil – care vor incerca sa adune mai multe companii. Si nu neaparat in stilul Neogen – cumparat de site-uri si integrat tehnologii -, ci in sensul de integrare a echipelor de management de top din diverse tari, carora le creezi, cu sume importante de bani, o infrastructura mai puternica…

    RADU IONESCU: Si asta numai in zone specializate, nu orice.

    CALIN FUSU: Intr-adevar, nu poti sa treci la o consolidare pe toate serviciile, ci pe anumite segmente – servicii financiare, e-commerce, poate si publishing, unde ar interveni si grupurile de media.

    ORLANDO NICOARA: Eu pariez pe anunturile de mica publicitate.

    DIANA NITU: In zona de comert online, nu vor mai ramane cateva site-uri, ci vor aparea mai multe si mai specializate. Iar pe partea de marketing, este nevoie ca oamenii de vanzari si marketing sa invete ce inseamna mediul online, pentru ca este nevoie de specializare si pe partea aceasta.

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Stefanescu, in ce merita sa investesti pe Internet?

    ANDREI STEFANESCU: Este mai putin important in ce merita sa bagi bani, cat felul cum faci acel business online. Cand am pornit CeMancamAzi.ro, mai erau competitori, dar lucrul pe care l-au apreciat cel mai mult clientii era modul in care arata site-ul. Indiferent de business-ul in care vrei sa investesti, este foarte importanta grija fata de target-ul pe care ti-l propui. Ce as vrea sa spun ca si concluzie este ca in 1997 am demarat un proiect pe teme auto. Am vorbit cu majoritatea oamenilor din industrie si am pierdut cam trei ani si nu am reusit aproape nimic. Si atunci am avut revelatia ca Internetul s-a nascut, dar e in luna a saptea, e pe perfuzii si pe respiratie artificiala. Atunci am inteles ca trebuie sa-l lasi, ca este natural si normal ca si cei care sunt in cunostinta de cauza sa se implice, sa educe target-ul cat mai bine si sa-i anticipeze dorintele si sa i le onoreze. Ce se intampla acum este perfect normal. Toti tindem catre online, nu avem scapare.

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Anghel, pana unde credeti ca vor creste platile online? Va creste foarte mult ponderea platilor online fata de cele offline?

    ALEXANDRU ANGHEL: Indiscutabil vor creste mult. Nu stiu daca in viitorul apropiat, dar pe termen mediu cu siguranta vor fi foarte multi bani la mijloc. Ca si tendinte, eu as paria pe un iepure pe care nu-l miros, nu-l vad, nu-l simt, nu-l aud, dar cred ca va aparea ceva nou pe piata care va face foarte multi bani. Daca o sa-l miros, il impusc! Deocamdata o sa creasca business-urile care sunt acum, dar nu stiu daca va da cineva un tun imens din cei care sunt acum activi.

    BUSINESS MAGAZIN: Dar din ce directie ar putea sa sara iepurele?

    ALEXANDRU ANGHEL: E o intrebare la care as vrea sa raspund.

    CALIN FUSU: Crezi ca vor fi alte directii decat cele care s-au dezvoltat in Polonia, America sau Germania?

    ALEXANDRU ANGHEL: E normal sa apara chestii noi, intotdeauna au aparut chestii noi. Eu sper sa apara in Romania.

    RADU IONESCU: Normal e sa apara unde e piata mai mare. Ar fi excelent, si mie mi-ar placea sa apara mai intai aici, dar…

    CALIN FUSU: Poate sa apara in Romania, dar sa se adreseze global.

    ALEXANDRU ANGHEL: Exact, de ce nu. Chiar si in momentul de fata, sunt multe site-uri din Romania care se adreseaza mai mult celor de peste granita.

    RADU IONESCU: Eu ma astept sa creasca e-commerce-ul mai mult decat in 2005. Si probabil ca o sa vanda foarte mult cei care au inceput acum 2-3 ani si au strans ceva experienta, nu neaparat noii jucatori. O sa se regrupeze zona de continut, publisherii o sa-si foloseasca mai destept partea de continut, ca sa castige mai multi bani din publicitate. Si asta cred ca o sa faca toti. Nu numai pentru ca MediaPRO face un pas in sensul acesta, ci piata se misca in aceasta directie. Vom vedea mai multe miscari in acest sector. Si o sa creasca zona de servicii financiare, care e acum la inceput. Nu o sa fie o explozie anul acesta, dar o sa fie, si sunt bani aici.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    La dezbaterea Club BUSINESS de saptamana trecuta, sponsorizata de BRD si Mobexpert, au participat:

    • Orlando Nicoara – director general, MediaPRO Interactiv
    • Alexandru Anghel – Account Manager, ePayment
    • Andrei Stefanescu – director executiv, www.CeMancamAzi.ro
    • Calin Fusu – director general Neogen
    • Dan Giosan – Sef Serviciu – Canale la Distanta, BRD
    • Valentin Ion – Analist produs, Directia Monetica si Canale la Distanta, BRD
    • Diana Nitu – director general Creative MDV, detinatoarea mai multor site-uri de comert online, inclusiv FloriDeLux.ro
    • Marius Ghenea – presedinte FIT Distribution, care detine site-ul pcfun.ro
    • Radu Ionescu – director general Kinecto