BusinessMagazin

Blog

  • iPod – marul discordiei

    Mai subtire decat un pachet de tigari si cu o rotita alba in centru, playerul digital iPod este deocamdata o curiozitate pentru romani. Iar muzica digitala pur si simplu i-a innebunit pe americani, “febra” intinzandu-se si in Occident – Anglia, Germania, Franta, Italia. In est, pe de alta parte, liniste absoluta. Sau aproape.

    “Spre deosebire de tari in care rata detinatorilor de playere muzicale digitale este de 1 la 10 (cazul Statelor Unite) sau 1 la 15 din populatie, in Romania rata este de 1 la cateva sute”, spune Catalin Patrasescu, asociat al companiei de consultanta IT SmartPoint.

    Diferenta este uriasa. Care ar fi motivele? Sa fie romanii mai putin impresionati de placerea de a putea asculta, oriunde s-ar afla, o colectie de cateva sute de melodii favorite? Sau sa fie vorba, la fel ca si in alte situatii mai mult sau mai putin similare, in principal de bani?

    Intr-adevar, pretul playerelor este ceva mai piperat decat ar fi putut sa fie, din cauza taxelor vamale. “Este o situatie asemanatoare cu ceea ce se intampla in cazul camerelor digitale inainte, cand erau accizate”, este de parere Patrasescu. Iar acest lucru, la care se adauga o putere de cumparare destul de scazuta, face ca romanii sa se gandeasca de doua ori inainte sa dea banii pe un player de muzica digitala.

    Pe de alta parte, o ureche exersata ar simti insa imediat ca vibratia muzicii digitale se transmite, chiar daca aproape imperceptibil pentru moment, si catre tarile din estul Europei. Chiar si catre Romania. “Ceea ce se poate spune acum este ca piata din Romania cunoaste o rata de crestere exceptionala. Este drept insa ca se si porneste de la o baza de referinta modesta”, afirma Catalin Boaru, manager de marketing al companiei I.R.I.S., distribuitor al produselor Apple pe piata locala.

    Ca si pe alte piete, insa, ramane adevarata ideea conform careia cresterile sunt mai importante decat valorile absolute. Cel putin in ce priveste playerele iPod ale Apple, vanzarile au crescut de 10 ori in prima jumatate a acestui an, in comparatie cu perioada similara a anului trecut, a spus el, fara sa dea insa si cateva cifre concrete. Din cate estimeaza Patrasescu, piata din Romania ar putea “inghiti” anul acesta peste 13.000 de playere muzicale digitale (cu memorie flash si cu hard disk, exclusiv playerele MP3 cu CD), de trei ori mai mult decat vanzarile de anul trecut.

    Deocamdata, nu este foarte clar cine domina piata locala. Primul venit, producatorul Creative din Singapore, este probabil numarul unu, crede Patrasescu. Alte nume importante la nivel mondial, Sony si Samsung, de pilda, sunt si ele bine reprezentate in Romania. “Apple este si el in top, dar nu domina piata asa cum o face in multe tari”, este de parere analistul de la SmartPoint. Unul dintre motive? “Probabil faptul ca politica Apple nu prevede adaptarea pretului pe o piata sensibila la acest factor, asa cum este Romania”, adauga el. Cel mai ieftin model din gama iPod, Shuffle, se vinde in Romania cu 109 euro, adica cu 10 euro mai scump decat la Amsterdam, de pilda.

    Desi in Romania reprezinta inca o conditionare, pretul playerelor nu pare sa fie o problema pentru pietele dezvoltate. Liderul la nivel mondial, Apple, a vandut de la lansarea gamei iPod in octombrie 2001 peste 22 de milioane de playere cu preturi intre 100 si 400 de dolari, numai in ultimul an fiind comercializate peste 18 milioane. Dupa unele surse, Apple detine peste 80% din piata mondiala, si are o cota de 75% pe piata extrem de concurentiala din Statele Unite. Clientii sai sunt atat de devotati incat despre ei se spune, exagerand, ca indeplinesc definitia unei secte.

    Argumente? Exista fani ai Apple care se rad in cap doar ca sa semene cu silueta din reclamele la iPod. Exista tatuaje Apple, iar un oarecare John Charlton calatoreste prin intreaga lume si isi face peste tot poze tinand in mana un vechi PDA (computer de buzunar) produs in trecut de Apple, numit Newton. Pozele le publica apoi pe site-ul sau, vizitat de alti fani Apple, iar acolo pot fi vazute fotografii de oriunde, incepand cu America si sfarsind cu Munchen sau Lisabona.

    Greu de incadrat de specialisti intr-un anumit curent cultural, sociologic sau psihologic, “fenomenul Apple”, este pe cat de interesant, pe atat de profitabil pentru compania condusa de Steve Jobs. In aceste conditii, e de inteles cat de greu ii vine oricarui concurent sa tina piept playerului iPod.

    Si totusi, acest lucru se intampla. Unde? In Japonia, unde lider este Sony. Explicatia ar putea fi gasita in traditionalismul japonezilor, spune Catalin Patrasescu. Insa nu se stie cat timp va mai rezista “fortareata” nipona la atacurile incapatanatului iPod. Nu mai devreme de luna trecuta, Apple a dat o prima lovitura – in doar patru zile de la lansarea magazinului virtual de muzica digitala iTunes, a vandut 1 milion de melodii. In Japonia, iTunes este mai ieftin decat majoritatea serviciilor similare, cu un pret de 1,35$ pe melodie. 15 case de discuri japoneze au semnat deja acorduri cu Apple.

    La nivel mondial, principalul urmaritor (aproape descurajat?) al Apple este Creative, cu aproximativ 10% din piata, conform datelor detinute de SmartPoint. Lasand la o parte cei 80% proprietatea lui Apple, restul de 10% sunt foarte fragmentati, spune Patrasescu. Si-i impart companii precum Sony, Samsung sau Philips.

    Unul dintre concurentii cu potential este compania sud-coreeana Samsung, este de parere analistul. Dupa ce a lansat in aceasta primavara o noua gama de playere digitale, Samsung pare hotarata sa-si respecte planul de a cuceri 10% din piata mondiala. “Iar ei de regula reusesc cand isi propun ceva de genul asta. Uitati-va de exemplu la piata de telefoane mobile”, continua Patrasescu. Coreenii au 12,8% din piata de telefoane mobile si si-au propus sa vanda anul acesta 100 de milioane de mobile. Dupa 6 luni, erau in grafic cu 50 de milioane de bucati vandute.

    Razboiul playerelor se duce si pe planuri mai putin conventionale. Fideli parca legii lui Murphy “Daca nu poti sa-i invingi, ameteste-i”, cei de la Creative au intrat recent in ceea ce se numeste “razboiul patentelor” cu Apple si Microsoft. Dupa ce Steve Jobs si Bill Gates s-au contrat, fiecare sustinand ca a fost primul care a avut ideea unui software de administrat melodii digitale pe un player dedicat (disputa care ar putea fi impinsa in justitie, pentru ca momentan Microsoft detine brevetul respectiv, iar Apple risca sa ajunga sa-i plateasca o suma de bani pentru fiecare iPod vandut), Creative a intrat si ea in “hora”.

    Acum doua saptamani, oficialii companiei au spus ca institutia americana de reglementare din domeniu le-a acordat un brevet de inventie care acopera inclusiv tehnologia folosita de Apple la fabricarea iPod-ului. Este inca neclar ce va face Creative in continuare – analistii spun ca e posibil sa ceara daune de la Apple, insa va fi foarte greu sa le si obtina, pentru ca incalcarea drepturilor care decurg dintr-un brevet este extrem de greu de dovedit.

    Daca playerul digital al momentului, iPod, starneste atatea pasiuni, este cu atat mai interesant cum vor arata playerele viitorului. Se vor limita la functia de baza – redare de melodii – sau vor urma calea indicata in prezent de unele modele (si, in principal, tot de iPod), adica multifunctionalitatea? Mai exact, un player multifunctional este acel aparat care, pe langa “datoria” sa de baza, aceea de a “rula” melodiile digitale, mai face si alte lucruri, cum ar fi faptul ca afiseaza pozele personale ale utilizatorului sau chiar reda filme. Insa nebunia absoluta a prezentului este reprezentata de asa-numitele “podcasturi”, fisiere audio care pot contine practic orice (de la jurnalul personal pana la stiri si comentarii din diverse domenii) si care se pot descarca de pe Internet pe playerul portabil, pentru a fi ascultate oriunde doreste utilizatorul.

    Pentru a intelege dimensiunile la care a ajuns fenomenul, este suficienta observatia ca organizatorii turneului de tenis de Grand Slam US Open, incheiat pe 11 septembrie, au pus pe site-ul turneului, zi de zi, cate doua mini-comentarii de tip podcast, iar cei mai avangardisti dintre politicienii americani au trecut si ei la acest nou mod de a comunica pentru a-si influenta electoratul.

    Astfel ca intrebarea ramane. Vor prefera utilizatorii in viitor playerele digitale simple, care stiu sa cante muzica si atat, sau se vor indrepta catre gadgeturile complexe pentru care muzica va fi doar un accesoriu, alaturi de conexiunea la Internet, colectia de filme si, probabil, legatura la reteaua de telefonie mobila?

    “Ar fi de dorit ca un asemenea dispozitiv sa ofere cat mai multe functionalitati, dar este esentiala respectarea unor conditii de baza”, este de parere Catalin Boaru, reprezentantul distribuitorului Apple in Romania I.R.I.S.

    Ca un argument in favoarea directiei de evolutie se poate mentiona intentia anuntata de Apple, care va produce impreuna cu Motorola primul telefon mobil cu iTunes instalat. “Astfel de idei vor primi sprijinul – poate chiar entuziasmul – operatorilor de telefonie mobila, care vor descoperi un nou mod de a creste venitul mediu pe utilizator”, a mai spus oficialul SmartPoint.

    Ce va aduce viitorul, ramane de vazut. Pentru moment, cifrele indica fara gres ca piata mondiala de playere digitale inregistreaza o adevarata explozie. Si in Romania semnele sunt bune, insa deocamdata mai asteptam sa arda fitilul.

  • Bratarile solidaritatii

    KATRINA: La doua zile de la trecerea uraganului Katrina, pe site-ul FlipflopStyle.com au fost lansate baratarile roz “Make a difference”. Toate incasarile de pe urma acestora (o bratara costa 2 dolari) vor fi donate Crucii Rosii din America pentru a sprijini sinistratii. 

     

    POPULARITATE: In Statele Unite, dupa bratarile galbene cu mesajul LiveStrong, foarte populare sunt si bratarile vandute de HeroBracelets.org. Disponibile in trei culori, negru pentru soldatii decedati in Irak, mov pentru cei raniti si maro pentru cei care se afla acum pe front, fiecare bratara e inscriptionata cu numele unui soldat american.

     

    SPECULA: In general bratarile se vand cu un dolar sau cu un euro. La Turul Frantei, dupa ce stocul de bratari LiveStrong se epuizase, speculantii le vindeau insa chiar si cu 50 de euro.

     

  • Solidaritate de silicon

    Ce au in comun inundatiile din Romania cu uraganul Katrina, alegerile prezidentiale din Statele Unite cu fotbalul sau rasismul cu bisexualitatea? Raspunsul e mult mai simplu decat ati putea crede: o simpla bratara! 

    Liviu Stefan e student la medicina si poarta tot timpul o bratara galbena din silicon, pe care e inscriptionat mesajum LiveStrong. O face nu pentru ca ii place in mod neaparat cum ii sta sau pentru ca al fi ultimul racnet in materie de accesorii, si nici macar pentru ca e produsa de o firma cu care se poate mandri. Nu-l intereseaza nici macar faptul ca e unul dintre putinii romanii care poseda o astfel de bratara. De altfel, recunoaste ca, pana acum, nu a mai purtat vreun accesoriu si nici nu se gandea ca o va face vreodata.

    Totusi, a decis sa poarte bratara pentru a transmite un mesaj: s-a implicat in lupta impotriva cancerului. I-a fost trimisa din Franta de un prieten, dupa ce l-a batut la cap mai bine de jumatate de an sa-i faca rost de una. “Din momentul in care l-am vazut pe Lance Armstrong purtand una in Turul Frantei, mi-am dorit si eu o bratara identica”, spune Stefan. In acel moment, nu stia nimic despre semnificatia acelei bratari sau despre popularitatea ei in Statele Unite si in Franta. Dupa o jumatate de ora insa ii aflase toata istoria.

    Dupa ce a fost depistat cu cancer testicular, ciclistul Lance Armstrong a infiintat o fundatie caritabila de lupta impotriva cancerului. Spera ca intr-un an sa stranga cel putin 5 milioane de dolari, iar pentru a reusi a incheiat o colaborare cu producatorul de echipamente sportive Nike, incepand sa vanda bratari galbene, cu mesajul LiveStrong, exact denumirea fundatiei pe care o infiintase. Pe piata au intrat in luna mai a anului trecut, la pretul de un dolar, iar producatorii se asteptau ca macar sportivii sa cumpere una.

    Insa, in mai putin de un an, printre purtatorii bratarilor LiveStrong au inceput sa apara personalitatii precum presedintele Statelor Unite George W. Bush, contracandidatul acestuia la alegerile de anul trecut John Kerry, Pamela Anderson, printul William, Angelina Jolie sau Bruce Willis. In total, pana in luna august 2005, conform un raport prezentat de concernul Nike, s-au vandut peste 50 de milioane de bratari, de doua ori numarul locuitorilor Romaniei.

    Din mai 2004 pana in august 2005 din vanzarea de bratari cu mesajul LiveStrong s-au strans 50 de milioane de dolari

    Insa numarul purtatorilor de bratari LiveStrong este mult mai mare, deoarece, in scurt timp, s-a dezvoltat si comertul ilegal cu astfel de bratari. Luna trecuta un tribunal din New York inchidea o companie si ii condamna pe proprietarii acesteia la plata a 115.000 de dolari despagubiri, pentru ca produceau bratari contrafacute, identice cu cele lansate de Armstrong.

    Succesul urias al acestor bratari in Statele Unite nu e greu de inteles. In “Lumea noua” Armstrong e privit ca un erou, dupa ce a luptat si castigat in fata unei boli care ucide sute de mii de oameni anual. Mai mult, dupa ce a invins cancerul a rescris istoria ciclismului, devenind singurul rutier al lumii care a castigat de 6 ori consecutiv Turul Frantei. Pe de alta parte, nici recentele controverse legate de faptul ca, la una din editiile Turului Frantei, Armstrong s-ar fi dopat nu au sters vreun pic din priza la clienti a bratarilor. Imediat dupa aparitia ipotezei dopajului, intr-un articol din publicatia New York Times se mentiona ca acest aspect nu are cum sa “erodeze” semnificatiile bratarilor LiveStrong, deoarece acestea sunt asociate cu victoria lui Armstrong in fata unei boli si cu nu victoriile ciclistului din Turul Frantei.

    Dar ce e uimitor e faptul ca, odata cu LiveStrong, moda bratarilor colorate din silicon vandute in scop caritabil s-a extins la scara mondiala. Ba chiar se poate spune ca bratara a devenit unul dintre cele mai cautate acesorii. Un posibil motiv: e una dintre cele mai elegante modalitati de a arata ca purtatorul sustine o cauza. Care anume? Depinde de culoare. Bratara alb cu negru face parte dintr-o campanie internationala de lupta impotriva rasismului in fotbal, sustinuta de Nike si promovata de Ronaldinho si Thierry Henry. Bratara alba reprezinta lupta mondiala impotriva saraciei, cea roz e asociata sustinatorilor campaniilor de prevenire a cancerului la san, iar cea rosie e caracteristica luptei anti-fumat sau HIV.

    Acestora li se mai adauga bratari portocalii, gri, verzi sau aurii. O alta bratara foarte populara este si cea albastra – in timpul alegerilor din Statele Unite, era purtata de toti cei care doreau sa voteze anti-Bush, pe cand fanii acestuia purtau bratari rosii. Pe langa optiunile politice bratara albastra e specifica si sustinatorilor campaniilor impotriva brutalitatii sau a cancerului la prostata.

    Mai nou bratara albastra are o semnificatie si pentru romani. Televiziunea Romana, impreuna cu Patriahia Romana, a scos la vanzare in cadrul campaniei “Invinge apele”, pentru ajutorarea persoanelor sinistrate in urma inundatiilor din Moldova, bratari albastre inscriptionate cu numele actiunii.

    De la sfarsitul lunii august, oricine le poate cumpara din reteaua de farmacii Sensiblu din toata tara, la pretul de 5 lei noi. Banii stransi din vanzarea acestora vor fi folositi pentru constructia unor case in zonele afectate de inundatii. Andreea Voicu, specialist PR in cadrul Directiei de Marketing a Televiziunii Romane spune ca a vazut deja pe strada oameni care poarta aceste bratari. “Romanii dovedesc ca sunt solidari si suntem convinsi ca vom strange multi bani din aceasta actiune”, spune Voicu. Intr-o saptamana de la comercializarea acestora s-au vandut, conform lui Voicu 11.000 de bratari, cea ce inseamna 55.000 lei noi.

    Inainte de lansarea acestei capmanii, moda bratarilor colorate nu era, totusi, o necunoscuta pentru romani, insa era “abordata” dintr-un alt unghi. Unele cluburi din Bucuresti impart de cativa ani buni astfel de bratari la intrare. Exista voci care spun despre acestea ca ar avea conotatii stric sexuale, iar purtatorul arata printr-o bratara rosie, galbena sau albastra cat e de disponibil pentru o relatie. Pe de alta parte, altii ceva mai “pragmatici” sunt de parere ca scopul bratarilor e doar acela de a evita ca vizitatorii clubului sa plateasca inca o data intrarea, daca vor sa paraseasca incinta si sa se intoarca dupa un anumit timp.

    In opinia lui Alexandru Banu, redactor la revista Playboy, in Romania, bratarile sunt mai mult o moda, conceptul de implicare sociala nefiind inca asociat cu acestea. Banu poarta o bratara alb cu negru, cea din campania internationala de lupta impotriva rasismului. I-a adus-o un prieten din Germania si marturiseste ca o poarta “la fel ca ceilalti”, fara sa acorde cine stie ce importanta sinbolisticii ei.

    De altfel, aceasta pare sa fie o “caracteristica” si a tinerilor din alte tari. Un studiu al BBC, bunaoara, arata ca doar 25% dintre tinerii londonezi care poarta bratari colorate o fac din solidaritate cu cauza pe care acestea o reprezinta, in timp ce 60% poarta una doar pentru ca e la moda sau pentru ca astfel pot sa-si faca prieteni noi.

    Dincolo de toate astea, un fapt ramane indiscutabil: bratarile de acest gen incep sa fie purtate de tot mai multi romani. Pe forumul site-ului Computer Games cativa tineri isi aratau dezamagirea ca stocul de bratari LiveStrong de pe EastBay.com fusese epuizat. Printr-un intermediar, prezent pe forum sub pseudonimul de “shavy”, “unul la care se poate apela cu incredere”, dupa cum il caracteriza un alt personaj ce lua parte la intalnirea on-line, se vorbea de achizitia a 100 de astfel de bratari. E adevarat, insa, ca discutia era concentrata mai degraba pe faptul ca trebuie sa ai antebratul nici prea gros, nici prea subtire ca sa poti purta una. In toata aceasta “febra” a achizitiilor, aspectul caritabil nu-si avea locul. Dar, cine stie, nimic nu e mai schimbator decat moda.

  • Ultima veriga lipsa pentru Alro

    Pentru circa sapte milioane de dolari, Alro Slatina a cumparat producatorul de alumina Alum Tulcea. Tranzactia completeaza portofoliul proprietarului Alro, Marco Industries, cu ultima companie care-i mai lipsea din lantul industriei romanesti de aluminiu. Precedenta achizitie fusese Alprom, furnizor de materiale derivate din aluminiu. Alro a cumparat Alum prin piata electronica Rasdaq, iar conducerea Alro spune ca acum urmeaza sa faca o oferta publica de preluare pentru restul actiunilor Alum, conform legislatiei pietei de capital, si sa incheie pana la sfarsitul anului fuziunea Alro cu Alum, dupa fuziunea cu Alprom.

    In lipsa unor date precise, presa a speculat ca tranzactia inseamna instituirea controlului deplin al capitalului rusesc pe piata romaneasca a aluminiului. Alum apartinea firmei Pioche, inregistrata in Belize, dar despre care se spune ca ar fi controlata de omul de afaceri ruso-israelian Vitali Masitki, acelasi care detine indirect si Alro. Un ziar central a speculat chiar ca, dupa ce si-a integrat Alprom si Alum, Alro urmeaza sa fie cumparata de magnatul rus al aluminiului, Oleg Deripaska.

    Pe primul semestru, Alum Tulcea a avut o pierdere de 16,2 milioane de euro, in timp ce Alro a avut un profit de 15,6 milioane de euro. Pana in 2008, planurile Alro prevad o crestere a capacitatii de productie de la 260.000 de tone anual la 420.000 de tone, ceea ce ar necesita o investitie de peste 300 de milioane de dolari, dar si asigurarea unor contracte solide pentru furnizarea de energie electrica (Alro se numara printre “baietii buni”, cum a etichetat presedintele Basescu marile companii care au izbutit sa-si negocieze la timp contracte pentru energie ieftina).

  • Direct in Guinness Book

    Cu cele peste un milion si jumatate de sticle de vin, Colectia de Aur a Combinatului Vinurilor de Calitate Milestii-Mici, decretat tezaur national, a intrat in Guinness Book la capitolul ”cea mai mare colectie de vinuri de calitate pastrate in sticle”. Cea mai veche sticla de aici are 47 de ani, iar cele mai scumpe sunt vinurile Morsala, Nectar, Roua diminetii si Trandafirul Moldovei, care costa pana la 480 de euro.

    Colectia se intinde pe o lungime de peste 200 de kilometri, din care 55 alocati pentru pastrarea vinurilor, alcatuind un adevarat oras subteran care ”coboara” pana la 80 de metri sub pamant. Locul a intrat si el in Guinness Book, cu recordul celei mai mari lungimi a unor galerii subterane artificiale. Producatorii de la Milestii Mici spera ca, prin intrarea in Cartea Recordurilor, sa aiba sansa de a ajunge si pe pietele occidentale, Moldova aflandu-se printre primii zece exportatori de vin din lume.

  • Cine ravneste la Electrica

    Vanzarea Electrica Muntenia Sud, societatea de distributie care aprovizioneaza Bucurestiul si judetele invecinate, a atras noua companii europene si un grup american, AES Corporation. Dintre candidati, cativa au mai candidat pana acum pentru privatizarea companiilor de utilitati din Romania (AES, Union Fenosa din Spania), altii vin pentru prima oara (EVN din Austria, RWE Energy si EnBW din Germania, Iberdrola din Spania), iar altii sunt deja proprietari ai unor societati romanesti (Gaz de France detine aici Distrigaz Sud, Enel detine filialele Electrica Banat si Dobrogea, E.ON din Germania urmeaza sa devina proprietarul Electrica Moldova, pentru care a incheiat contractul de cumparare cu statul roman, iar CEZ din Republica Ceha va deveni in aceleasi conditii proprietarul Electrica Oltenia).

    Electrica urmeaza sa anunte lista investitorilor precalificati la 3 octombrie. Statul vinde 67,5% din actiunile societatii, cu posibilitatea investitorului de a cumpara direct 50% din capital si de a-si creste ulterior participatia prin majorare de capital. Electrica Muntenia Sud are un capital social de 191,3 milioane de lei, peste un milion de clienti finali, iar anul trecut a avut o cifra de afaceri de 1,11 miliarde de lei, rezultata din vanzari de electricitate de 4,3 milioane MWh.

  • Toate scumpirile sunt spre bine

    In cele din urma, pretul petrolului s-a redus, aproape din teama de sine insusi: daca s-ar scumpi prea tare, ar frana economia mondiala, ceea ce ar atrage o scadere a cererii de petrol, iar pietele in general stiu unde sa se opreasca, tocmai din cauza acestui cerc vicios cunoscut. Cu optimismul cunoscut, UE a mizat tocmai pe o asemenea limita a scumpirilor, dar si pe o crestere a productiei de catre OPEC, atunci cand a cerut tarilor membre sa nu forteze ieftinirea carburantilor prin mijloace fiscale.

    Totusi, panica de la cozile la benzina a fost mai tare si unele tari au recurs la masuri coercitive ca sa determine companiile petroliere sa ieftineasca benzina. Ungaria a decis sa taie din TVA la carburanti de la 1 octombrie, in Franta atat presedintele, cat si ministrul de finante au cerut companiilor petroliere sa caute metode de scadere a preturilor, iar Austria a amenintat companiile cu o taxa exceptionala pe profiturile realizate din umflarea cotatiilor la petrol. Aici, amenintarea a avut un efect imediat: OMV, British Petroleum si Shell au ieftinit si benzina, si motorina, OMV chiar de doua ori intr-o saptamana.

    La noi, situatia de pe piata carburantilor a fost un nou prilej de discurs pe mai multe voci al autoritatilor, cel putin pe parcursul saptamanii trecute. Initial, intors de la o reuniune a ministrilor de finante din UE, ministrul Sebastian Vladescu a anuntat ca n-are de gand sa reduca vreo taxa ca sa provoace ieftinirea produselor petroliere; in schimb, oarecum dupa modelul din Franta, ar urma ca statul sa sprijine agricultorii, cu subventii suplimentare pentru motorina. Ulterior, Palatul Cotroceni s-a implicat din nou, vestind ca e posibil ca Romania sa introduca o taxa exceptionala pe profiturile Petrom, considerand OMV singurul vinovat pentru scumpirea excesiva a benzinei.

    Din SUA, presedintele Basescu a amenintat ca imediat ce se va intoarce acasa, va analiza “cu domnul Stolojan” contractul de privatizare a Petrom, ca sa vada ce nu e in regula. Gresita i s-a parut presedintelui vanzarea catre OMV a Petrom cu rezerve de petrol cu tot, in conditiile in care compania austriaca se comporta acum de parca si-ar aduce tot petrolul din import (“din Golf, in varful catargului”, dupa expresia lui Basescu). Cum insa e putin probabil ca vreo clauza din contractul de privatizare sa fie acum renegociata, seful statului are a se multumi cu faptul ca a mai gasit o arma de lovit in opozitie, dat fiind ca vanzarea Petrom s-a intamplat sub fostul regim.

    Pentru moment, OMV a furnizat presei o prima replica, sustinand ca a mentinut preturi inalte ca sa nu incalce principiile de concurenta loiala ale UE, avand in vedere ca daca ar fi tinut cont de pretul titeiului din productia interna, ar fi dezavantajat celelalte companii de pe piata, care isi aduc tot titeiul din import. Mai mult, celelalte companii ar fi fost astfel silite sa-si caute un debuseu mai bun la export, periclitand aprovizionarea pietei interne. Cat despre ideea taxarii exceptionale a profiturilor, seful OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, a explicat ca profitul obtinut in plus se duce oricum in modernizarea Petrom, care are nevoie de investitii de circa 3 miliarde de euro pentru urmatorii cinci ani. Deci toate scumpirile sunt, de fapt, spre binele consumatorilor: nu e gaselnita OMV, ci o idee pe care au enuntat-o la noi pana acum toti proprietarii companiilor de utilitati, inclusiv statul roman.

  • Parlamentul-garsoniera, cel mai ieftin

    Presedintele Traian Basescu are darul (dat, in mare masura, de functia pe care o ocupa) de a face agenda publica in jurul unor subiecte despre care se discuta, de altfel, de mai multi ani. O ciorba reincalzita de seful statului are, desigur, o alta savoare. Este si cazul discutiilor despre Parlamentul unicameral, mai eficient, spune Traian Basescu, decat cel bicameral.

    Argumentele lui Basescu: un proces de legiferare mai rapid (de exemplu, deciziile Parlamentului European ar putea fi adoptate mai rapid de o Camera decat de doua, zice seful statului), o crestere a credibilitatii unei institutii de baza a democratiei, reducerea costurilor (cu peste o mie de miliarde de lei, s-a grabit sa calculeze televiziunea publica).

    Celor care nu sunt de acord le spun ca voi merge pana la referendum si daca poporul va vrea parlament unicameral, sa vad eu cine va indrazni sa mai comenteze, a avertizat Basescu, sigur pe ceea ce stie ca vrea poporul. ªeful statului a mai spus ca va chema toate partidele parlamentare la consultari.

    Reactia in forta a lui Basescu, tot mai obisnuit sa-si impuna punctul de vedere, nu mai mira pe nimeni. Era previzibila dupa ce declaratiile facute la New York, cum ca el este partizanul sistemului unicameral, au fost urmate mai degraba de reactii impotriva.

    Practic, in afara de Emil Boc, care sustine fara rezerve ideea unicamerala, lumea politica de la Bucuresti a fost mai degraba bulversata. “Teza Parlamentului unicameral este o imbecilitate”, a tunat senatorul PSD Antonie Iorgovan explicand ca “nu se poate” renunta la bicameralism intr-o perioada de “coagulare, de fortificare a statului de drept”.

    Iorgovan n-a avut ragaz sa ofere mai multe argumente pentru ca a fost tras de urechi (i-a fost retras sprijinul politic) de seful lui de partid, Mircea Geoana (unul dintre sustinatorii unicameralismului), vizat el insusi de afirmatia senatorului Geoana apucase sa sustina ideea uni- inca inainte ca aceasta sa fi fost relansata de seful statului).  Ideea nu pare, insa, prea populara in PSD, cel putin nu in zona care “comenteaza” mereu. Un alt “rebel”, Sorin Oprescu, a declarat, la randul sau, ca discutia e prematura fiindca subiectul “nu se afla pe agenda cetateanului”.

    Vehementi au fost si cei din PRM, pentru care ideea este “o tampenie” (Lucian Bolcas). Argumentele lui Bolcas: bicameralismul se gaseste in traditia tarilor profund democratice, deciziile importante nu pot fi lasate la latitudinea discretionara a unei singure Camere, iar parlamente unicamerale sunt doar in Bulgaria si Republica Moldova. “Daca vrei sa cobori stacheta democratiei, atunci faci unicameralism”, a mai spus Bolcas, elegant.

    Si UDMR respinge ideea, dar mult mai subtil, aratand ca in Romania nu sistemul e de vina, ci felul in care e inteles si aplicat. Am avut un fals sistem bicameral, pana la inlaturarea medierii, pana cand am decis, prin modificarile la Constitutie, ca unele legi intra la Camera, altele la Senat. Dar nu exista nici un fel de diferentiere la capitolul reprezentativitate, decat cea numerica. “Senatorii ar trebui sa reprezinte un teritoriu, sa fie portavocea diferitelor zone”, a spus liderul UDMR, Marko Bela, care prefera “un sistem bicameral real”.

    Cei din Partidul Conservator au alta problema: ei au batut moneda pe ideea unicameralismului inca in urma cu doi ani, iar acum, cand aceasta a fost relansata de inamicul nr. 1 n-o pot respinge, dar profita de prilej ca sa-l acuze pe Traian Basescu de “demagogie politica”.

    Liberalii au fost si ei suparati pentru ca presedintele tarii a lansat aceasta tema de dezbatere fara sa-i fi prevenit. Liderul grupului Aliantei din Senat, Puiu Hasotti, a declarat ca sistemul unicameral “nu se impune”.

    Dezbaterea e importanta, a afirmat vicele Teodor Melescanu. Concluzia liberala a tras-o premierul Tariceanu: “Noi nu sustinem ideea Parlamentului unicameral. Sistemul bicameral este bun. Dar numai atunci cand nu e conceput prost, asa cum e acum in Romania”. De altfel, surse de la Cotroceni sustin ca tocmai reactia liberalilor (poate chiar provocata) l-a facut pe Traian Basescu sa revina in forta cu ideea uni-.

  • Agentul fiscal Telverde

    Ca de obicei in politica fiscala, fiecare noutate favorabila pentru contribuabili se insoteste cu una favorabila pentru stat. Ultima serie de acest fel e alcatuita din promisiunile ministrului de finante Sebastian Vladescu dupa care la anul, pe de o parte, contributia la asigurarile sociale (CAS) se va reduce la angajatori cu 2%, iar pe de alta parte vor creste accizele la alcool, tutun, produse petroliere si jocuri de noroc.

    De la perspectiva de prin martie, a reducerii CAS cu 5% in 2006 si cu inca 5% in 2007, s-a ajuns deci la minimul onorabil de relaxare fiscala pe acest segment, desi a fost vehiculata la un moment dat si cifra de 1%. Fata de contributia de 32,5% din fondul de salarii, varsata acum de angajatori, e adevarat ca orice reducere e binevenita, numai ca bugetul nu permite mai mult. Evaluarile celor din Finante sustin ca o reducere a CAS cu 3% ar aduce in economia fiscalizata 120.000 de salarii noi, dar ar scadea incasarile la buget cu 9.000 de miliarde de lei vechi.

    O reducere de 2% ar avea deci si efecte pozitive, si efecte negative mai slabe, avand insa avantajul ca bifeaza indeplinirea, chiar daca nu la amploarea promisa, a unui angajament electoral. Iar autoritatile vor avea nevoie de un astfel de argument ca sa justifice, macar partial, majorarile de taxe si impozite care urmeaza. E vorba de cele anuntate deja (pe dobanzi, piata de capital, tranzactii imobiliare, mosteniri, terenuri agricole, case si masini de lux), dar si de cele mai noi, adica accizele impuse “furnizorilor de boala”, dupa cum plastic i-a denumit presedintele Basescu pe producatorii de alcool si tutun; cu un pic de imaginatie, tot aici se incadreaza si jocurile de noroc, si poluatorii indirecti care sunt companiile petroliere.

    Iar aceasta nu e totul; cu grandilocventa deja obisnuita a autoritatilor, ministrul Vladescu a anuntat ca vrea “sa intoarca cu fundul in sus” domeniile unde exista cea mai mare evaziune fiscala (petrol, alcool si tutun, jocuri de noroc, IMM, constructii), cu schimbari de legislatie care sa limiteze portitele de eludare a fiscului. Cel mai interesant e ca, urmand moda momentului, si Vladescu se intoarce la popor, cautand sprijin la simplul cetatean pentru a lupta cu evazionistii: romanii ar trebui sa se invete sa ceara facturi si bonuri fiscale (chiar daca aceasta le-ar incarca tocmai lor facturile respective) si sa sune la telefonul verde din vama ca sa reclame coruptia.

    Asemenea declaratii ascund insa tocmai lipsa de precizie a mijloacelor cu care Finantele vor sa amelioreze colectarea de venituri la buget, ca si lipsa unor cifre exacte de cuantificare a masurilor fiscale. E greu de crezut ca ministrul Vladescu va spune si la intalnirea din aceasta saptamana de la FMI ca o sa-i educe pe cetateni sa denunte evazionistii si ca asa vor veni mai multi bani la fisc. Ori ca, in ajunul raportului de tara al UE, autoritatile isi vor relua ideea din primavara ca pot renunta la acordul cu FMI, daca Fondul nu renunta la ideea fixa ca numai TVA e sfanta cand vine vorba de incasari la buget.

  • Cat de uninominal vom vota?

    O alta vedeta uni (reincalzita) este discutia despre trecerea la votul uninominal. “Adoptarea sistemului unicameral, concomitent cu cea a votului uninominal, ar insemna a doua revolutie in Romania”, s-a entuziasmat Emil Boc, liderul PD care a mers chiar mai departe, lansand ideea ca guvernul sa-si asume raspunderea pentru votul uninominal.

    “Nimeni nu va avea curajul sa initieze o motiune de cenzura impotriva votului uninominal”, crede Boc. Guvernul actual, daca e sa ne luam dupa primele declaratii ale premierului Calin Popescu-Tariceanu, nu isi va asuma raspunderea pentru asa ceva, desi aceasta problema de mai multa vreme in atentia liberalilor. “Am lansat aceasta propunere in 2003-2004 si cred ca pana la viitoarele alegeri vom adopta o noua solutie”, a spus liderul PNL.

    El a atras insa atentia asupra unui dezavantaj, acela ca “castigatorul ia totul” si ca o buna parte din voturi se vor pierde. “De aceea, trebuie o imbinare intre votul reprezentativ si cel nominal”. Liderii UDMR resping in continuare sistemul uninominal: “Daca vrem un parlament al actorilor si al fotbalistilor, putem trece la votul uninominal” (Marko Bela). Votul uninominal e sustinut insa fara rezerve, la nivel declarativ, de opozitie (PSD si PRM) si de celalalt membru al coalitiei, Partidul Conservator.