BusinessMagazin

Blog

  • Urmatoarele linii de cod

    Cladirea din Bucuresti in care (inca) isi are sediul inchiriat Softwin e cunoscuta drept cladirea Aerofina, dupa numele companiei proprietare, un producator roman printre altele de scaune de catapultare si lansatoare de racheta. Chiriasul sau principal are interese in zona tehnologiei de varf, dar pe un alt domeniu de activitate – software, uneori la fel de futuristic ca aviatia militara, daca e sa ne gandim la produsele la care lucreaza sutele de programatori de aici.
    Doua dintre aceste proiecte au ramas pana acum secrete, desi au alocate de cativa ani cateva zeci de programatori. Apropierea momentului in care vor fi prezentate il face totusi pe Florin Talpes, presedintele Softwin, sa dezvaluie cateva informatii. Primul produs, care urmeaza sa fie lansat probabil la inceputul anului viitor, este o premiera pentru companie, prin faptul ca implica nu doar software, ci si hardware. Aflat in categoria tehnologiilor de biometrie, viitorul produs va fi o solutie la furturile de identitate. Mai exact, produsul care urmeaza a fi lansat se va concentra pe „recunoasterea persoanelor prin dinamica miscarii, in ton cu conceptul recent aparut de semnatura «bio»“, spune Talpes. Al doilea produs, a carui perioada de lansare nu a fost inca stabilita, va fi un software care va permite, de exemplu, traducerea automata a unui text din engleza in romana si viceversa: „In zona tehnologiilor legate de limbaje am vazut nevoi care exista in piata. Romana este una din limbile care nu au avut fericirea sa faca parte din grupul limbilor integrate in calculator, descrise, ca sa zic asa“. Astfel de proiecte vor face de acum incolo din Softwin un laborator de experimente, un fel de incubator de start-up-uri, judecand dupa logica pe care grupul a urmat-o pana acum – dezvoltarea unui produs si apoi separarea lor in companii separate. Fiindca, dupa ce antivirusul BitDefender a trecut in administrarea unei companii de sine statatoare incepand de anul acesta, de la 1 ianuarie 2008 vor fi separate juridic si Intuitext (software educational), Ascenta (servicii IT pentru procese de business) si Paxato (call centers).
    In ceea ce priveste compania BitDefender, Florin Talpes voia pana recent sa o inscrie la o bursa straina, fie ea Londra sau New York. Planurile de listare raman in vigoare, auditul realizat de una din companiile din Big Four (dar nenominalizata de Talpes) se va finaliza in aprilie-mai anul viitor, iar listarea se va intampla, dupa estimarile oficiale, peste maxim 15 luni. Doar ca planurile initiale au suferit o corectie de natura geografica. „Fata de acum ceva vreme, cand spuneam ca Bucurestiul este exclus de pe lista, astazi nu mai spunem asta. Bursa de aici incepe sa devina interesanta“, crede Florin Talpes. Si prezinta logica acestei variante. BitDefender are in Romania, piata de origine, avantajul unei marci mult mai bine cunoscute ca pe alte piete. Iar factorul emotional din partea investitorilor indus de cartea brandului local ar putea influenta pozitiv jocul cifrelor la bursa.
    Alt argument e faptul ca se tinde spre o suprapunere la nivelul investitorilor institutionali pe bursele europene, adica unii dintre cei care sunt la Londra vor fi regasiti partial si la Bucuresti. Talpes apreciaza, dupa o trecere in revista a burselor europene, ca aceea din Varsovia are 50% din investitorii institutionali prezenti la Londra, iar cea din Bucuresti este cu 10 procente in urma Varsoviei din punctul de vedere al acestei categorii de investitori. Daca va fi aleasa bursa romaneasca, cele din Londra sau New York ar putea fi ulterior alese pentru o listare secundara. Insa o hotarare ferma va fi luata la finalul primului trimestru din 2008. Tot atunci se va hotari si dimensiunea partii din companie care va fi listata (care va depinde de necesarul financiar al companiei si de regulamentele bursiere), Talpes spunand doar ca „probabil nu vom lista enorm, ci urmarind o anumita logica a prudentei“. BitDefender are nevoie de finantare pentru a-si putea urmari planul de investitii – 100 de milioane de dolari pana in 2010, anuntat de mai bine de un an – dar si pentru intrarea intr-o perioada in care ar putea urma achizitii ale altor companii. „E posibil ca in 2008 sa ne apara mai clar ideea de crestere altfel decat organica, adica prin achizitii. Acesta e iar un parametru pe care il iei in calcul cand te gandesti la ce finantare ai nevoie.“
    O miscare discreta in aceasta directie e faptul ca BitDefender a devenit anul acesta singurul proprietar al Constelación Negocial, un partener de distributie pentru Portugalia. Compania a fost de altfel si singura achizitie de pana acum, in 2003 Talpes devenind actionar majoritar (dar pe atunci nu unic) intr-o tranzactie al carei pret nu a fost facut public. Apoi, extinderile prin birouri de reprezentare pe piete straine, de genul celui deschis recent in Silicon Valley, reprezinta investitii care au nevoie de finantare. „Specific pentru BitDefender este ca pleaca spre cele mai mari piete, cele mai dezvoltate economii“, zice Talpes. Lumea dupa BitDefender se imparte azi intre patru zone majore: Europa de Vest, America de Nord, Asia si Romania. O treime din bugetul alocat pietelor externe reprezinta marketing, iar Talpes spune ca intr-un orizont de timp de trei ani, centrele de venit ale BitDefender vor urma evolutia marilor companii de securitate, urmand proportionalitatea pietelor. Aceasta deoarece in Statele Unite, de exemplu, desi e vorba de cea mai mare piata pentru solutii de securitate informatica, BitDefender are o cota de piata subunitara, in conditiile in care la nivel global vanzarile inregistrate se indreapta spre 2% din totalul pietei. Peste acesti trei ani, piata americana ar putea aduce 40% din veniturile companiei. BitDefender are acum prezenta directa in strainatate prin doua birouri in Statele Unite (California si Florida) si cate unul in Marea Britanie, Germania, Spania si Romania.
    In aceeasi categorie ar mai putea fi considerate pietele din nordul Europei, mai exact Danemarca, dar Talpes considera ca angajarea unuia sau a doi oameni nu poate fi numita in adevaratul sens prezenta directa. In aceeasi categorie este Asia. „Exista deja o mica echipa care este in Asia si pregateste lansarea unui birou in zona. E de asteptat ca in 2008 sa avem ceva, undeva in Estul Indepartat. Ar putea fi ceva in zona Australiei care ne intereseaza“, spune Florin Talpes. Din aceasta zona ar putea aborda continentul australian, Coreea, Thailanda si chiar puternica piata japoneza si China. Daca ar fi asa, BitDefender ar fi prima firma romaneasca de IT&C care isi deschide birou in Asia, sau poate in Australia. Pentru BitDefender ar fi a doua premiera, dupa ce in acest an a patruns in Silicon Valley aproape concomitent cu grupul Gecad. Fondatorul Softwin adauga ca isi elaboreaza strategia pentru un orizont de timp de trei ani, iar acum a ajuns chiar la finalul unei etape de acest fel, ceea ce explica schimbarile de viziune din ultima vreme. „Ce gandeam acum trei ani ca putem face gandim acum usor diferit, fiindca putem face mai mult“, spune Talpes.
     
    Curajosii din IT

    Companie
    Birouri externe
    Gecad
    Olanda, Statele Unite
    Softwin
    Danemarca, Germania, Marea Britanie, Spania, SUA
    Neogen
    Bulgaria, Moldova, Serbia
    Flamingo
    Croatia, Moldova, Olanda, Ungaria
    Sursa: companiile

  • Noul grup Softwin

    In acest an, BitDefender a devenit companie distincta din punct de vedere juridic, in pregatirea listarii la bursa. Celelalte afaceri din grupul Softwin vor fi separate incepand cu 1 ianuarie 2008.

    -Ascenta – consultanta si servicii IT pentru procese de business. Compania are clienti bancari, ca Raiffeisen si CEC, precum si operatorul mobil Cosmote.

    -BitDefender – solutii si servicii de securitate a datelor. Compania si-a relocat biroul global de marketing in Mountain View (California), ce se va ocupa inclusiv de dezvoltarea vanzarilor online.

    -Intuitext – lectii in format digital conforme cu programa scolara. La inceputul acestui an a fost semnat un contract de distributie cu reteaua Media Galaxy.

    -Paxato – servicii de tip call center pentru administrarea relatiilor cu clientii.

    -Softwin – nucleul afacerii dezvoltate de Florin Talpes, cu o cifra de afaceri de 17 milioane de euro in 2006, conform Ministerului Finantelor. In noua structura, Softwin va dezvolta in continuare produse de soft: urmatoarele doua ce urmeaza sa fie lansate vor aduce o solutie de recunoastere biometrica pentru prevenirea furtului de identitate, respectiv un program software de traducere automata.

  • Micile multinationale

    Doar cateva companii romanesti din IT&C au facut pasul extinderii in afara tarii prin infiintarea unor birouri in alte tari din Europa ori in SUA. Softwin/Bitdefender este prima dintre ele care ar putea ajunge in Asia, daca anuntul lui Florin Talpes privind pregatirea deschiderii unui birou de reprezentare in Asia in 2008 se va confirma.

    GECAD. Dupa ce Microsoft a cumparat tehnologia antivirus RAV, grupul Gecad si-a declarat deschis obiectivul de a se concentra pe piata internationala, noile sale produse – serverul de e-mail Axigen si solutia de comert electronic Avangate – fiind distribuite, la fel ca RAV, tot pe pietele externe, din Polonia pana in Australia. Anul acesta, Gecad si-a deschis aproape in acelasi timp cu Softwin un birou de reprezentare in Mountain View, California (Silicon Valley).

    NEOGEN si-a inceput extinderea in afara tarii in 2005 cu achizitia a doua site-uri de matrimoniale in Bulgaria (love.bg) si Serbia (poljubac.com), cu peste jumatate de milion de utilizatori inregistrati, iar acum ar urma sa lanseze in Bulgaria o versiune a portalului de recrutare Bestjobs.ro, pe care il detine. Recent, compania condusa de Calin Fusu a cumparat Faces.md, cel mai mare site de socializare din Republica Moldova.

    TOTALSOFT, care si-a deschis din 2005 o filiala la Belgrad, asteapta anul acesta venituri de 10 milioane de dolari de pe urma contractelor cu clientii din Europa de Est ai aplicatiei sale de management al resurselor umane, Charisma, iar pentru aceasta toamna a pregatit si lansarea unei versiuni in limba italiana a produsului.

    DISTRIBUITORII DE IT&C au incercat si ei sa urmeze aceeasi cale a extinderii in afara granitelor. Flamingo, desi a vandut magazinele din Bulgaria, Serbia si Macedonia, are in continuare centre de distributie in tarile vecine, si-a pastrat birourile din tari ca Olanda sau Ungaria si nu exclude cumpararea unor companii de acolo pentru a-si reface reteaua in strainatate. Lantul de magazine Altex are in plan, la randul sau, deschiderea unui magazin Media Galaxy in Bulgaria. Domo a deschis deja primele magazine in Bulgaria.

  • La shopping

    Retras din afacerile cu bunuri de larg consum, antreprenorul roman Florentin Banu a tresarit, probabil, saptamana trecuta la aflarea vestii ca lantul Carrefour a cumparat supermarketurile Artima. Dupa napolitanele Joe, preluate de Nestlé, supermarketurile Artima deveneau al doilea brand creat de Banu (si vandut intre timp catre fondul de investitii polonez PEFV) care ajungea pe mana unui lider mondial. Numai ca daca in cazul napolitanelor porecla din copilarie a lui Banu (Joe) a devenit un brand al Nestlé si chiar a fost exportat in strainatate, Artima va avea probabil aceeasi soarta ca si Connex, Credisson sau alte marci cumparate si ulterior inlocuite cu branduri internationale.

    „Carrefour are supermarketuri si in alte tari in care este prezent. In plus, acest lucru ne permite sa fim prezenti si in alte regiuni decat cele in care suntem acum. Si asta pentru ca Artima opereaza in vestul Romaniei“, explica Andreea Mihai, director de marketing al Carrefour Romania.

    Intr-adevar, achizitia supermarketurilor Artima nu a surprins analistii, mai ales ca de mai bine de un an piata de profil traverseaza o perioada de efervescenta marcata de numeroase tranzactii, insa de dimensiuni reduse. „E un moment in piata in care sunt de asteptat astfel de achizitii pe zona de supermarketuri. Pentru Carrefour, formatul mare este foarte eficient, dar este pretabil doar pentru orasele mari, cu o «catchment area» (zona de atractie – n. red.) bine pusa la punct, iar achizitia unui lant de supermarketuri e o modalitate de a tinti si localitatile mai mici si, implicit, de a castiga mai multi clienti“, spune Valentin Stefan, consultant in cadrul companiei de consultanta Roland Berger.

    De altfel, aceasta fusese reteta Carrefour si in alte tari precum Belgia, Grecia, Spania, Italia, Polonia ori Turcia. Daca din punctul de vedere al Carrefour decizia are sens, ce motive a avut vanzatorul?

    „Interesul pentru preluarea Artima a fost mai mare decat ne-am asteptat“, spune Cristian Nacu, partener al Enterprise Investors (EI), companie care detinea lantul Artima prin intermediul Polish Enterprise Fund V, unul dintre fondurile de investitii pe care le administreaza.

    EI preluase Artima in anul 2004 de la fondatorul Floretin Banu si alte institutii financiare pentru 17 milioane euro, pentru ca acum sa vanda afacerea la un pret de trei ori mai mare – 55 de milioane de euro. Si totusi de ce au vandut Artima? „Am considerat ca am crescut suficient. Nu am vandut-o pentru ca am fi avut pierderi“, adauga Nacu.

    Ceea ce nu inseamna totusi ca evolutia a fost lipsita de probleme. „Dincolo de aglomeratia din retail este si isteria din real estate“, rezuma el. Cele 21 de supermarketuri Artima localizate in vestul Romaniei au o suprafata de vanzare totala de 21.000 mp, iar oficialii companiei estimeaza pentru acest an vanzari de 95 de milioane de euro, in timp ce Carrefour Romania a depasit anul trecut pragul de 500 de milioane de euro.
    Declansata in urma cu un an, febra achizitiilor de supermarketuri a inclus nume locale, precum Angst, dar si branduri internationale precum Interex, Spar, Profi si Billa. Chiar si Artima a cumparat spatii ale altor retele de magazine.

    „Este un proces de globalizare a comertului. Hipermarketurile fie vor achizitiona toate supermarketurile, fie isi vor dezvolta retele de supermarketuri. Noi suntem decisi sa nu vindem si sa ramanem pe nisa, chiar daca aceasta inseamna si produse cu un pret mai ridicat“, spune Sorin Minea, director general al Angst, care recunoaste insa ca nu a avut pana acum nicio oferta de cumparare.

    Parerea sa este sustinuta si de Erol Inaltekin, director de marketing al retelei G’market. „Probabil ca in 2-3 ani vor mai ramane doar 3-4 mari jucatori care vor domina piata de retail“, crede Inaltekin. El exclude o vanzare a supermarketurilor pe care le detine, „pentru ca avem planuri pentru propria extindere pe piata“.

    Pe lista vanzatorilor ar putea intra insa Mega Image, parte a grupului belgian Delhaize, dupa ce directorul executiv Pierre-Olivier Beckers a declarat recent ca ar putea vinde lantul din Romania printre alte active ale grupului, pentru a-si concentra resursele pe dezvoltarea retelelor din SUA, Belgia si Grecia. La Fourmi este, potrivit analistilor, o alta tinta posibila, avand in vedere ca este detinuta de un fond de investitii. Iar lista ramane deschisa, chiar si cumparatorii de acum putand deveni o tinta de achizitie. Artima este cel mai bun exemplu.

  • Londra: conditii nefavorabile, RDS renunta la listare

    Operatorul telecom RCS&RDS a anuntat ca abandoneaza pe moment planurile de listare la bursa londoneza. Compania a invocat conditiile nefavorabile existente in mediile financiare londoneze.

    Un anunt publicat astazi de serviciul de informare al London Stock Exchange comunica retragerea RCS&RDS din procesul de listare prin cerfiticate globale de depozit (GDR). Conducerea companiei nu a facut pana la momentul publicarii nici o declaratie oficiala. Anterior, RCS&RDS anuntase in presa internationala ca dezvoltarea filialelor din regiune si a retelei 3G din Romania necesita investitii de 500 de milioane de dolari din afara grupului telecom si ca a fost aleasa varianta listarii la bursa londoneza a GDR.

    Veniturile anticipate din operatiune erau cuprinse intre 390 milioane si 540 milioane dolari, la un pret de listare situat intre 5,25 dolari si 7,25 dolari pe unitate. Valoarea emisiunii ar fi crescut pana la 575 milioane de dolari in cazul exercitarii optiunii de suprasubscriere. Anul trecut, compania romaneasca a obtinut venituri de 297,1 milioane de dolari.

    Principalul actionar al RCS&RDS este Cable Communications Systems (Olanda), controland 95,869% din actiuni. Persoane apropiate companiei estimeaza ca Zoltan Teszari, fondatorul companiei, detine direct si indirect 60% din RCS&RDS.
    Recent, compania care detine operatorul de telefonie mobila Zapp a renuntat la randul ei la un proces de listare la Londra, acuzand aceleasi conditii nefavorabile.

  • Bill Gates da bani pe internet in Romania

    Pana la sfarsitul anului viitor, Bill & Melinda Gates Foundation va cheltui in jur de un milion de euro pentru a aduce internetul in bibliotecile publice din Romania.

    Fundatia lui Bill Gates a acordat 1,4 milioande de dolari (0,96 milioane euro) organizatiei non-profit IREX pentru a dota cu calculatoare cu acces la internet bibliotecile publice din Romania. Finantarea nerambursabila face parte dintr-un program pilot care se intinde pe o perioada de un an ce ar putea fi continuat si in viitor prin refinantari ulterioare. Programul este parte a initiativei Global Libraries si urmareste imbunatatirea nivelului de acces la internet prin intermediul bibliotecilor vizand in special grupurile de populatie defavorizate.

    Anul trecut, William H. Gates III (51 de ani), fondatorul Microsoft, a anuntat ca se va retrage treptat de la conducerea companiei pentru a se dedica, alaturi de sotia sa, fundatiei caritabile. Sotii Gates au alocat 30 miliarde de dolari din averea personala acestei fundatii la care se adauga o suma similara din partea miliardarului american Warren Buffett, sustinator al initiativei.

  • Un masterplan mai mic

    Daca toate aceste speculatii ar fi transformate intr-un film, cea mai fidela reprezentare ar fi data de „Master Plan – About the Power of Google“, un film realizat anul acesta de catre doi studenti din Germania, Ozan Halici si Jurgen Mayer. Cei doi atrag atentia asupra puterii pe care o are acum compania inceputa de la un motor de cautare pe internet si a dependentei multora fata de serviciile oferite de Google, tradusa in informatii pe care compania le detine despre milioane de persoane, pe baza intereselor tradate de cautarile pe internet. Filmul a fost si premiat la un festival, la rubrica film de fictiune. Cert e ca cele 3 minute si 14 secunde au fost urmarite de aproximativ 300.000 de persoane, daca e sa avem in vedere doar afisarile de pe YouTube, tot unul dintre produsele Google.

    Parasind registrul SF, dar pastrand logica, planurile Google in Romania ar putea fi citite prin pasii facuti pana acum. Cel mai recent indiciu ar trebui sa fie cu siguranta vizita la Bucuresti a lui Michael Champlin, business product manager pentru Google Apps pentru regiunea EMEA, care a acordat un interviu in exclusivitate pentru BUSINESS Magazin. Grosier, Google Apps este interpretarea proprie, online, a suitei Microsoft Office. Amandoua au editor de text, de tabele si prezentari si ambele ofera cate un produs de management al e-mail-urilor. Unul se numeste Outlook, iar celalalt Gmail. Google Apps e, asadar, un pachet de produse cu care Google vrea sa se impuna si in mediul corporatist, asa cum a facut-o in cel utilizatorilor obisnuiti. In lume, 44,1% dintre cautarile pe internet se fac folosind Google – aceasta e una dintre cifrele reale din imaginile filmului mai sus amintit. Iar Kyle McNabb, unul dintre expertii companiei de analiza a pietei Forrester Research, spune, citat de presa internationala, ca „angajatii se pot intreba la un moment dat, de ce nu pot primi la serviciu aceleasi servicii pe care le folosesc si acasa“.

    Chiar in ziua interviului acordat de Champlin, Google ajungea sa mai depaseasca un record la bursa americana Nasdaq, cel de 700 de dolari pentru o singura actiune, ceea ce duce valoarea corporatiei la peste 220 de miliarde de dolari. Aceasta in vreme ce veniturile inregistrate in ultimul trimestru au depasit putin 4 miliarde de dolari, majoritatea din activitatea de baza a companiei – vanzarea de publicitate pe internet.

    Mai nou, Google Apps a intrat la randu-i in activitatea de baza, alaturi de publicitate si serviciul de cautare, spune Michael Champlin. Pentru moment, veniturile din Google Apps sunt probabil minime – analistii estimeaza o cifra de 40 de milioane de dolari din totalul celor 10 miliarde venituri anuale (la nivelul anului 2006) – incat compania nici nu le-a declarat separat in rapoartele financiare. Microsoft contrasteaza puternic cu Google din acest punct de vedere: doar divizia de business a companiei, care include pachetul Office si cateva alte programe de contabilitate pentru mici companii, genereaza anual venituri de 16 miliarde de dolari, dintr-un total de 51 de miliarde.

    Dar intre cele doua oferte pentru companii, cea a Microsoft si cea a Google, exista o diferenta importanta. In vreme ce programele Microsoft sunt rezidente pe calculator – unul singur, cel pe care sunt create -, Google incearca sa impuna un nou model. Documentele Google sunt online, pot fi accesate de oriunde exista conexiune la internet pe baza de parola si modificate in acelasi timp de mai multe persoane. Documentele la care lucreaza angajatii companiilor sunt, asadar, depozitate in versiunea Google Apps nu in calculatorul propriu sau pe serverul companiei, ci in centrele de date ale Google raspandite pe tot globul. „Unul din cele mai bine pazite secrete ale noastre este amplasarea centrelor de date. Nu pot comenta despre localizarea lor in afara de faptul ca o parte din ele sunt in Europa“, spune product managerul Google.

    Vizita lui a avut ca principal obiect intalnirea cu oameni din online si furnizori de servicii de acces la internet (asa cum sunt cablistii sau retelele de cartier) pentru a le propune sa ofere clientilor acestora pachetul de servicii Google Apps. De exemplu, partea de e-mail este acelasi Gmail pe care il poate folosi oricine gratuit, diferenta fiind faptul ca aspectul poate fi personalizat cu sigla companiei, iar domeniul poate fi de forma office@companie.ro si nu cea standard, cu terminatia gmail.com. Suita Google Apps, in versiunea premium care permite aceasta personalizare, costa 15 centi per utilizator in fiecare luna, la care se adauga alti 3 centi pentru dezactivarea aparitiei reclamelor Google in aplicatii.

    Alt indiciu legat de planurile companiei in Romania l-a oferit o pancarta pe care de putina vreme studentii de la Politehnica Bucuresti au putut sa o remarce in curtea universitatii, pe care sta scris „Google is hiring“ (Google angajeaza). „Acum avem doar o singura persoana (Radu Tudorache, country manager al Google Romania, n. red.) si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zürich si la München si acum avem o prezenta puternica acolo“, spune Michael Champlin. Faptul ca Google a angajat la inceputul acestui an un country consultant, pe Radu Tudorache, fost manager in cadrul ANRC, este cea mai clara dovada a interesului pe care Google l-a aratat pietei romanesti. De la numirea sa in functie, Tudorache a aparut public in functia sa doar saptamana trecuta, la prezentarea lui Michael Champlin.

    Champlin lasa sa se inteleaga ca anuntul de angajare este pentru ingineri care ar putea lucra in centre europene ale Google, Romania nefiind inca o tinta pentru deschiderea unui centru tehnic. De altfel, si anunturile publicate pe serviciul online romanesc de recrutare Bestjobs precizeaza ca sunt cautati ingineri software si manageri tehnici pentru a lucra la centrul polonez din Cracovia.

    Apoi, in ultimul an, Google a adaugat noi produse la seria celor localizate (traduse) in limba romana. Pe langa motorul de cautare Google.ro, cel mai mare gigant online a adus alte trei produse importante. Ultimul lansat dintre acestea e platforma pentru scrierea de bloguri numita chiar Blogger. Platforma este utilizata de 29,94% dintre cei mai mult de 100.000 de scriitori romani de bloguri, conform singurului studiu ce are ca obiect blogging-ul, realizat de firma Timsoft. Platforma Google este a doua ca numar de utilizatori conform acestui studiu, dupa platforma open-source WordPress, cu o cota de piata de 43,66%.

    Tot anul acesta, cu o luna anterior lansarii Blogger, Google a venit cu iGoogle in limba romana, practic motorul de cautare caruia i se adauga in plus cateva casute personalizabile cu informatii sau aplicatii pur decorative. Acesta e primul contact al Google cu editorii de presa si realizatorii de aplicatii din Romania, pentru ca fiecare casuta cu informatii are la baza contracte incheiate cu acestia. La nivel mondial, au existat de-a lungul timpului frictiuni intre marile trusturi de presa si Google pe marginea subiectului drepturilor de autor si a cat de mult ar trebui sa incaseze editorii de continut din publicitatea obtinuta de Google. Reclamele sunt de departe cel mai mare generator de bani pentru Google, dupa un model relativ simplu. Paginile de internet generate de folosirea motorului de cautare si spatiile pe site-uri cu care Google lucreaza reprezinta tot atatea locuri unde Google poate pune reclame.

    Cumparatorii de publicitate pot folosi aceste spatii pentru promovare pe baza de licitatie pentru cuvinte-cheie, iar banii sunt impartiti intre Google si proprietarul site-ului. Cumparatorii de publicitate folosesc AdWords pentru a se promova pe spatiile Google, iar proprietarii de site-uri intra in reteaua Google AdSense, pentru a obtine venituri. AdWords a fost tradus in limba romana inca de anul trecut, iar AdSense in luna aprilie a acestui an. Veniturile Google de pe piata romaneasca de publicitate nu sunt publice – o singura tara, Marea Britanie, obliga compania prin prevederi legislative sa o faca -, dar oamenii care lucreaza in mediul online si sunt concurati astfel de gigantul american pe piata de publicitate spun ca s-ar afla in jurul valorii de un milion de dolari anual.

    BUSINESS Magazin: Sunteti primul manager al Google care viziteaza oficial Romania.
    Michael Champlin: Probabil da. Dar au mai fost vizite cu alte ocazii, cele pentru a sprijini eforturile noastre de recrutare in Romania. Avem un important centru pentru ingineri Google la Zürich si mai multe birouri pe tot cuprinsul Europei. Tot pentru ingineri avem centre in Norvegia, in München si Londra. Crestem foarte mult si pentru a sustine dezvoltarea suntem implicati in parteneriate cu universitati locale. Chiar ieri eram cu Radu (Radu Tudorache, country consultant al Google Romania) la Politehnica, aici in Bucuresti, unde se poate vedea un panou publicitar pe care scrie „Google is hiring“.

    BM: Microsoft, unul dintre concurenti, e foarte activ in recrutarea de talente in Romania si mai vizibil decat Google in acest proces.
    MC: E drept, dar suntem prezenti de putina vreme aici. Momentan ne construim biroul, prezenta locala. Acum avem doar o singura persoana si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zürich, si la München si acum avem o prezenta puternica acolo.

  • Se cauta un Corso

    In cativa ani, probabil va fi inghesuiala pe Lipscani si pe strada Covaci. Deja caut sa inchiriez un spatiu in zona, chiar cu riscul de a-l tine inchis un an“, afirma Oana Mizil, proprietarul si designerul atelierului de moda Deverra. Cu un singur magazin de 33 de metri patrati, la hotelul Marriott, in care vinde rochii de seara, pantofi si bijuterii creatii proprii, Mizil se arata convinsa ca in viitorul apropiat, mai exact in trei sau patru ani, magazinele deschise de brandurile de lux si cele premium vor popula centrul Bucurestiului.
    Dan Barbulescu, presedintele Consiliului de Administratie al Cocor, e de acord in privinta zonei, doar ca el vede viitorul comertului de lux de pe Victoriei, Magheru sau Dorobanti in centre comerciale, nu in magazine de sine statatoare ale brandurilor. Exemplul lui e propria viziune despre schimbarea magazinului Cocor: „In decembrie 2008, Cocor va fi un shopping center tip Luxury Department Store, pentru care mai trebuie investite inca 18 milioane de euro“, promite Barbulescu, cu toate ca nu este prima data cand dezvaluie acest plan, pe care l-a amanat la fiecare termen cu inca doi sau trei ani. In afara de faptul ca suprafata de inchiriat va fi mai mare decat in prezent cu 3.000 de metri patrati, adica pana la 9.000 de metri patrati de spatii de vanzare, galeriile comerciale vor fi recompartimentate, iar cladirea va fi imbracata in panouri publicitare multimedia, afirma Barbulescu. Ambitia celor de la Cocor este ca aici sa se concentreze branduri de lux care acum nu sunt prezente inca pe piata din Romania, intre care Vertu, divizia de lux a Nokia, sau Vera Wang, cu produse destinate nuntilor.
    Daniel Rosner, director de vanzari la Alsa Boutiques, companie care detine franciza pe piata locala pentru brandurile Max Mara, Ermenegildo Zegna, Pal Zileri, La Perla, saluta initiativa conducerii Cocor, insa se declara sceptic in privinta succesului asteptat de la proiect. „La ora actuala cred ca in Romania sunt doar 10-15 branduri de lux. Este oare suficient ca sa «mobileze» un magazin intreg?“, se intreaba Rosner. In schimb, crede ca Lipscaniul, de exemplu, va fi transformat intr-adevar intr-o artera comerciala a luxului, dar nu mai devreme de trei sau patru ani, din cauza lucrarilor de reabilitare a zonei, dar si a numarului mare de cladiri aflate inca in litigiu.
    Dar ce inseamna de fapt lux? Definitiile sunt diferite, in functie de domeniul la care se refera si de felul in care percepe fiecare luxul. O poseta Birkin, de exemplu, este un simbol de lux veritabil, pentru ca in afara de faptul ca are un pret de cateva mii de dolari, e fabricata in atat de putine exemplare, incat listele de asteptare se intind pentru circa doi ani. In Romania, din cauza absentei marcilor de lux, notiunea de lux se identifica insa de multe ori cu ceea ce peste granite inseamna de fapt premium, adica produse de calitate superioara, dar nu atat de scumpe pentru a fi accesibile doar unei clase restranse de clienti. Un astfel de exemplu sunt hainele Stefanel, un brand italian care si-a castigat faima ca vinde haine stilate la preturi accesibile, dar totusi destul de scumpe pentru clientul roman.
    Cu o retea de 11 magazine, plus inca unul care va fi deschis la Cluj pana la sfarsitul anului, Stefanel se asteapta la vanzari de 5,5-6 milioane de euro pentru 2007, cu 20% mai mult decat anul trecut. Primul brand de moda care a intrat in tara cu reprezentanta dupa Revolutie, Stefanel a ales de la bun inceput sa-si aseze magazinul pe Calea Victoriei, in virtutea ideii ca „un magazin exclusiv produce de fapt imagine“, cum spune directorul general Florin Oprea. Tot pe Victoriei aveau sa se deschida mai apoi si magazinele Max Mara, Hugo Boss, magazinele creatoarelor Irina Schrotter sau Kiki Roman sau cel al importatorului de cosmetice de lux Estée Lauder. Tot aici a ales Solmar Grup sa deschida in acest an, cu o investitie de peste un milion de euro, magazinul multibrand Victoria 46, cel mai mare de acest fel din Bucuresti (600 mp), cu colectii ready-to-wear si accesorii marca Balenciaga, Roberto Cavalli, Chloe sau Givenchy. Si tot aici, Solmar si-a anuntat intentia sa deschida un magazin de accesorii – Victoria Accesories.
    Dovedesc toate acestea ca luxul de azi se concentreaza pe vechile artere ale centrului? „Centrul vechi este deocamdata un santier, iar arterele traditionale, gen bulevardul Magheru, Piata Romana, Calea Victoriei sau Calea Dorobantilor au spatii putine si scumpe si cel mai adesea situate la parterul unor blocuri de locuinte“, comenteaza Costel Alecu, directorul diviziei de spatii comerciale a agentiei imobiliare Regatta. „In fiecare tara din lume exista o artera comerciala scumpa, Bucurestiul are o strada in devenire – Calea Victoriei, care nu este imbietoare pentru shopping“, este de parere Daniel Rosner de la Alsa Boutiques. „Acum nu vrei sa te plimbi pe Calea Victoriei, pentru ca este poluare, trafic aglomerat, sunt cladiri in constructie, nu sunt locuri de parcare. Oamenii care vin la cumparaturi pe Calea Victoriei vin tinta la un magazin anume, nu sa faca o plimbare“, considera Rosner.
    Ipoteza stramutarii „luxului traditional“ in centrul istoric este sustinuta si de Artur Silvestri, director general al SGA Romania – Institutul de Consultanta Imobiliara. „Ar fi fost solutia cea mai inteligenta pentru salvarea cladirilor in paragina din centru. Am avea si noi un «sanctuar comercial» la fel ca si capitalele europene din Occident“, apreciaza Silvestri, comparand centrul istoric actual al Capitalei cu „un Bronx de Dambovita“, dar care in acelasi timp e o zona ce ar putea sa rivalizeze pe viitor cu Kohlmarkt din Viena ori cu Old Bond Street din Londra. „Cand privesti in Viena la localnicii ce se misca alene, desi activitatea citadina nu-i lenta, si se intalnesc la o cafea pe Graben, la Lehmann, cum faceau bunicii si parintii lor, intelegi ca numai prin continuitate in geografia luxului exista echilibru istoric si stabilitate in a inainta spre viitor“.
    Consultantul opune acestei viziuni orientarea actuala spre mall-uri si centre de shopping a comertului pentru clasa medie si peste medie, care foloseste aceste spatii tocmai pentru plimbarea si recrearea oferite in urma cu cateva generatii de arterele centrale traditionale ale Capitalei. Asa sa fie? Daniel Rosner spune ca in principiu brandurile de lux nu au ce cauta in mall-uri. Totusi, „cochetam cu ideea de a intra in anumite mall-uri, in anumite conditii, cu anumite linii“, spune el, referindu-se la faptul ca brandul Max Mara, de exemplu, va fi vandut in cel putin patru alte orase din tara: „Suntem in faza in care cautam amplasamente, in special stradale, dar Max Mara poate intra si in mall-uri cu o serie de linii“. Compania estimeaza pentru anul in curs vanzari nete de 2,5-3 milioane de euro, din care Max Mara, primul brand din portofoliu, are o contributie de 45-50%.
    Cine vrea sa castige bani din comertul cu vestimentatie de marca e nevoit sa riste si sa faca investitii care nu pot fi amortizate, in general, mai repede de cinci ani. Solmar Grup a riscat, mizand tocmai pe situarea magazinului de pe Calea Victoriei: „Suntem pe piata de sase luni si avem motive sa credem ca ne vom amortiza investitia in doi ani“, estimeaza Katerina Arvaniti, director de marketing pe divizia de lux a Solmar. Arvaniti spune ca „pilonul de sustinere, atunci cand ne-am hotarat sa deschidem magazinul, a fost un amplasament de top pentru iesirea pe piata de retail. Prin pozitionare aratam ca exista o diferenta intre noi si magazinele din mall-uri sau cele plasate fara sa urmeze o strategie de vanzare“. A deschide un magazin pe Victoriei nu garanteaza insa automat succesul: cel al Escada Couture a fost inchis, pentru ca nu aducea profit. Romanita Iovan, detinatoarea francizei, a pus esecul boutique-ului pe seama chiriilor exorbitante.
    Potrivit companiei imobiliare Regatta, pe Calea Victoriei sunt chirii de pana la 120 de euro lunar pe metrul patrat. La fel si pe Calea Dorobantilor. „Pe strazi ca Magheru spre Piata Romana, pretul ajunge pana la 180 de euro“, afirma Costel Alecu. Pentru centrele comerciale de tip mall, chiriile variaza intre 30 si 70 de euro pe metrul patrat, dar pot urca si la 100 de euro pentru spatii mici amplasate in zone cu trafic mare, potrivit companiei americane Jones Lang LaSalle. Spre comparatie, la Milano, de exemplu, chiriile pentru spatiile comerciale nu trec de 70-80 de euro pe metrul patrat, iar la Paris ajung cel mult pana la 90 de euro pe metrul patrat, arata un studiu al Jones Lang LaSalle. Bucurestiul ocupa, potrivit aceluiasi studiu, a treia pozitie in topul oraselor din Europa ca nivel al chiriilor pentru spatii comerciale, fiind devansat doar de Moscova (200 euro/mp/luna) si Bruxelles (150 euro/mp/luna).
    Chiar si in conditiile in care nivelul chiriilor din Bucuresti a ajuns la astfel de cote, lipsa spatiilor comerciale este unul dintre factorii care au tinut departe brandurile de high fashion internationale. Numarul magazinelor multibrand din Capitala care vand exclusiv marci premium si de lux nu trece de trei: Victoria 46, Jolie Ville Galleria din Baneasa si The Place Concept Store, deschis pe Calea Dorobantilor de catre Iulia Dobrin, creatoarea brandului ID Sarrieri. Iar mari case de moda precum Armani, Dolce & Gabbana, Valentino si-au manifestat interesul de a vinde in Romania in sistem de franciza, dar totul a ramas la stadiul de intentie. Reprezentantii Armani, de exemplu, au venit la Bucuresti pentru a cauta un loc potrivit pentru un magazin propriu, dar fara succes. „Ca sa deschida aici, cu siguranta ca Armani nu vrea mai putin de 400 de metri patrati“, explica Oana Mizil, proprietarul si designerul atelierului de moda Deverra. „Iar altii, ca Chanel, Dior, Hermčs, nu acorda francize si decid asupra extinderii pe o piata numai dupa ce acea piata are deja marcile de top, precum Prada, Dolce Gabbana, Armani sau Yves Saint Laurent“, completeaza Oliver Petcu, managing partner la firma specializata in industria luxului CPP. Dintre cei care au prospectat piata pentru deschiderea unui magazin propriu, doar Louis Vuitton vine anul viitor in Romania, in cadrul hotelului JW Marriott.

  • Un islandez la Odorhei

    Trei saptamani sunt in Romania, una in Islanda. Sunt navetist, dar nu iau masina pana la serviciu, ci avionul“, spune Birgir Jonsson. Islandezul este presedintele si directorul executiv al Infopress Group, cel mai mare grup de tipografii din sud-estul Europei, format in prezent din Infopress Romania si Delta Plus Bulgaria si la care se va adauga in curand o a treia tipografie, din Ungaria. S-a mutat in Romania pentru a pune in aplicare planul pe care l-a conceput pentru dezvoltarea in regiune a grupului sau, ce va incheia anul cu afaceri de 80 de milioane de euro, din care cea mai mare parte de pe urma activitatii din Romania. Tocmai din acest motiv, fondul de investitii Kvos International, ce detine tipografii ca Infopress, Oddi, OPM si Gutenberg, a stabilit centrul de administrare a afacerilor europene la Bucuresti.

    Deocamdata, programul sau e dominat de intalniri cu oameni de afaceri, sedinte, planuri de dezvoltare, rapoarte pe care le are de intocmit pentru Islanda. La biroul din Otopeni ajunge deci destul de rar, cam de 10 ori in aceste doua luni de cand a venit in Romania, pentru ca este mai mereu pe drumuri, fie spre Odorheiul Secuiesc, unde este situata tipografia, fie spre Islanda. Jonsson este in continuare managing director in cadrul Kvos International, iar prezenta lui la Helsinki este necesara mai ales pentru a citi si aproba rapoartele privind dezvoltarea Infopress Group, venite de la directorul executiv din Romania. „Poate parea ciudat, dar sunt propriul meu sef. Potrivit ierarhiei din companie, directorul executiv din Romania trebuie sa raspunda in fata managing directorului din Islanda, iar eu sunt cel desemnat in ambele functii“, explica Birgir Jonsson.

    Decizia de a se muta in Romania cel putin pentru urmatorii cinci ani, pentru a conduce activitatile din Romania, Bulgaria si Ungaria ale grupului, i se pare fireasca. Jonsson este obisnuit cu afacerile in alte tari – sase ani a locuit la Londra, trei ani la Hong Kong. Acum, primul pas important pe care il are de facut in noua functie este extinderea afacerilor grupului in Romania, principalul obiectiv fiind dublarea capacitatii de productie in urmatorii doi ani, astfel incat Infopress Group sa faca fata cererii tot mai mari de tiparituri. La varianta luata in calcul inca de la inceputul acestui an – achizitionarea unui principal competitor din piata – se pare ca nu s-a renuntat in principiu, dat fiind ca in ultimele doua luni, de cand a venit la Bucuresti, Jonsson a purtat discutii cu majoritatea proprietarilor de tipografii mari din tara: „In acest moment nu as cumpara nimic pe piata din Romania. Dar nu exclud pe viitor posibilitatea unei achizitii, pentru ca nu se stie niciodata cum se pot schimba coordonatele pietei“.

    Cel mai important competitor al Infopress pe piata din Romania, tipografia Megapress, cu afaceri estimate la 27 de milioane de euro anul acesta, si-a anuntat intentiile de vanzare inca din 2003, cand o serie de investitori s-au aratat interesati de companie, iar de atunci oferta a ramas deschisa. Ceilalti competitori sunt FedPrint, Coprint, Real sau Monitorul Oficial. „Dupa calculul meu insa este mai ieftin sa pleci de la zero decat sa cumperi si sa investesti unde mai este nevoie“, spune Jonsson. Despre ce sume ar fi vorba? Sumele angajate in total de principalele companii din industrie anul acesta sunt echivalente cu cele 25 de milioane de euro prevazute de Infopress pentru aceeasi perioada. Cea mai mare investitie in randul competitorilor a fost facuta de Megapress – 14 milioane de euro, „suma necesara pentru cresterea capacitatii de productie si a productivitatii muncii, corelata cu reducerea numarului de personal necalificat, caracterizat la nivel de piata de o mare fluctuatie“, dupa cum explica Sorin Penes, proprietarul si seful companiei. Insa anumite tipografii, cum ar fi Coprint, nu au investit deloc, „pe fondul investitiilor anterioare care au sustinut fara probleme afacerile estimate la 16 milioane de euro pentru anul acesta“, potrivit lui Radu Nita, directorul companiei.

    Pentru Infopress Group, Ucraina sau Croatia ar putea fi urmatoarele destinatii de dezvoltare si poate chiar Letonia si Estonia. Pana atunci insa, compania a inceput cautarile pentru un teren in nordul Bucurestiului, unde sa construiasca o a doua fabrica, prin care nu numai sa atinga o capacitate de productie mai mare, dar si sa scada costurile cu transportul tipariturilor de la Odorheiul Secuiesc pana in Capitala sau in orasele din sudul tarii. Planurile sunt cu atat mai avansate cu cat au fost purtate deja si discutii cu dezvoltatorii, astfel incat constructia fabricii sa inceapa chiar de anul acesta. In functie de pretul terenului, investitia in acest proiect va fi intre 25 si 30 de milioane de euro, in conditiile in care fabrica va fi mai mica decat cea de la Odorhei, care se intinde pe 2,5 hectare. Productia in sine va incepe cel mai probabil in a doua jumatate a anului viitor, afirma Jonsson.

    Tipografia din Odorhei a fost infiintata in 1990 de omul de afaceri Albert Andras, iar in actionariatul ei a intrat ulterior fondul de investitii Baring Central European Fund, care a ajuns sa detina aproape 80%. In 2005, Kvos a cumparat integral pachetul de actiuni al tipografiei, pentru o suma estimata de surse din piata la 25 de milioane de euro, iar Albert Andras a ramas director general al Infopress Romania pana acum doua luni, cand Jonsson a venit definitiv in Romania, iar el a decis sa paraseasca firma. „Decizia i-a apartinut in totalitate. Ma gandesc ca a fost influentat si de faptul ca am impus directorilor un contract pe un termen de minim cinci ani, perioada poate prea mare din punctul de vedere al lui Andras. Personal, regret decizia acestuia“, comenteaza islandezul.

    In ceea ce priveste Bulgaria si Ungaria, planul lui Jonsson este intr-o faza ceva mai avansata. In ianuarie a fost finalizata tranzactia prin care grupul a achizitionat 51% din Delta Plus, cea mai mare tipografie din Bulgaria. Compania, care va trece printr-un proces de rebranding in urma caruia se va numi Infopress Group Bulgaria, estimeaza pentru anul acesta o cifra de afaceri de 15 milioane de euro. In Ungaria, Infopress va cumpara in urmatoarele luni o companie care avea in plan sa deschida prin investitie de la zero o tipografie, ceea ce inseamna in total aproximativ 25-30 de milioane de euro. Dar spre deosebire de Romania si Bulgaria, unde Infopress Group se situeaza pe locul intai in topul tipografiilor, intrarea in Ungaria va pozitiona compania pe locul al treilea sau chiar al patrulea in piata, data fiind competitia mare. „Piata din Romania este de aproximativ 100 de milioane de euro anul acesta, iar competitia este cat de cat definita. In Ungaria vorbim de o piata a tipografiilor aproape dubla, unde implicit si competitia este mai puternica“, spune Jonsson. In ce priveste Infopress Romania, firma asteapta pentru acest an venituri de 65 de milioane de euro, fata de 50,2 milioane in 2006.

    Cum se impaca pentru islandez doua functii extrem de importante in companii aflate la mii de kilometri distanta? Pentru Jonsson, secretul managementului la distanta tine de calitatea echipei de conducere. „Daca gasesti oamenii potriviti, compania merge inainte fara sa simta lipsa sefului“, crede el. „In Islanda, spre exemplu, nu mai sunt chiar atat de implicat, cu toate ca functia de managing director presupune destul de multe responsabilitati. Ma concentrez acum mai mult pe Europa Centrala si de Est, care inseamna cam 70% din afacerile grupului Kvos.“

  • Departament, divizie, firma

    CONTEXTUL: Intrat in afaceri dupa Revolutie, omul de afaceri Octavian Radu isi dezvoltase afacerile mai ales in sectoarele de papetarie si mobilier de birou, sectoare in care distributia era realizata prin intermediul unui departament de transport integrat in cadrul aceluiasi grup.

    DECIZIA: Antreprenorul a decis la finalul anului 2002 sa transforme departamentul de transport intr-o afacere separata – TCE Logistica, bazandu-se pe reteaua de distributie la nivel national deja stabilita pentru a satisface cerintele grupului si pe parcul de masini existent, toate aflate in proprietatea sa.

    EFECTELE: Noua companie, integrata in RTC Holding, a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 8,46 milioane de euro, estimarea pentru acest an fiind de 11,5 milioane de euro. De la un singur client – grupul din care se desprinsese – compania a ajuns la un portofoliu de peste 600 de clienti si si-a marit flota de masini de peste cinci ori.

    Grupul RTC ajunsese din 2002 cel mai important jucator pe piata de papetarie din Romania, avand afaceri si in distributia de software sau productia si distributia de mobilier pentru birou. Inca din momentul intrarii in afaceri, Octavian Radu, proprietarul RTC Holding, isi transportase produsele cu propriile masini. Parcul auto al grupului a crescut astfel direct proportional cu afacerile RTC, ajungand la finalul anului 2002 la un total de 58 de masini.

    Omul de afaceri a decis in acel moment sa transforme departamentul de transport intr-o companie independenta de curierat – TCE Logistica, care sa faca parte din acelasi grup. „Decizia a fost logica. Departamentul avea deja 50 de puncte de lucru, iar reteaua de distributie acoperea toata tara“, explica Sorin Sofian, actualul director al companiei. Conform lui Sofian, se ajunsese deja la o dezvoltare suficienta a departamentului incat sa se analizeze posibilitatea de a avea si clienti, nu doar de a satisface necesitatile de transport ale grupului: „Daca vrei sa faci eficinta activitatea de transport si ai si volume mari, iti faci propria companie de transport“.

    Compania si-a inceput oficial activitatea in primele luni ale anului 2003, primul client al companiei fiind grupul din care facea parte. Cifra de afaceri inregistrata in primul an a fost de 1,9 milioane de euro, bazandu-se aproape in totalitate pe activitatile prestate pentru compania-mama. Un portofoliu de clienti a inceput sa prinda contur de la finalul anului 2003; Sorin Sofian spune ca nu a fost foarte greu sa atraga clienti, deoarece piata de curierat era destul de slab dezvoltata incat sa permita aparitia unor noi companii de profil. Primul client al companiei, care se mai afla si astazi in portofoliul TCE Logistica, a fost distribuitorul de produse IT&C Tornado Systems.

    Sorin Sofian spune ca dezvoltarea companiei de la momentul infiintarii poate fi cel mai bine exemplificata prin ponderea grupului RTC in afacerile TCE, pondere care a scazut de la 100% in primele luni de existenta ale companiei la 30% in acest moment. „Avem apoi majorarea parcului auto si inmultirea punctelor de lucru. Am pornit la drum cu 58 de masini, iar acum avem 250, plus 50 de tiruri inchiriate, iar punctele de lucru au ajuns la 210, de la 50 la momentul infiintarii“, spune Sofian.

    Compania a incheiat anul 2006 cu o cifra de afaceri de 8,46 milioane de euro, intr-o piata a curieratului cu o valoare estimata la 200 de milioane de euro pentru acest an. Cele mai mari companii autohtone, Fan Courier, Cargus si Curiero, precum si cele patru multinationale prezente in Romania – TNT, DHL, FedEx (prezent printr-un parteneriat cu Fan Courier) si UPS, care opereaza prin agentul autorizat Trans Courier Service – estimeaza cresteri semnificative ale cifrelor de afaceri in acest an. In aceeasi situatie se gaseste si divizia de curierat a RTC Holding, care estimeaza ca va incheia anul cu o cifra de afaceri de 11,5 milioane de euro. Directorul TCE Logistica isi bazeaza estimarea pe faptul ca doar 10% din companiile autohtone si-au externalizat activitatile de depozitare si distributie. „Outsourcingul logisticii va creste eficienta firmelor din Romania – logistica trebuie lasata pe mana specialistilor“, sustine Sofian. Compania membra a RTC Holding a incheiat insa anul precedent cu o pierdere de aproximativ 779.000 de euro, cauzata, potrivit oficialilor TCE, de introducerea unui soft inadecvat in 2005, de lipsa de productivitate si administrare defectuoasa, precum si de investitiile derulate in 2006, care vor avea un impact negativ si asupra bilantului financiar din acest an.

    TCE Logistica urmeaza sa fie vanduta, Octavian Radu incluzand-o pe lista de afaceri din al caror actionariat doreste sa se retraga. Omul de afaceri a iesit deja din patru afaceri in acest an, prin vanzarea companiei de plati electronice Pay Store pentru 15,5 milioane de euro, a distribuitorului de apa in sistem de watercooler Aqua Regis pentru peste un milion de euro si prin inchiderea Depozitului de Vinuri si a Depozitului de Legume si Fructe. Pana la momentul tranzactiei, TCE Logistica ar urma sa se extinda, ca si competitorii sai autohtoni, pe pietele din regiune, prima tara urmand sa fie Bulgaria, unde TCE va urma divizia grupului specializata in distributia de produse de birotica, papetarie si articole de birou, Be Proffice.