BusinessMagazin

Blog

  • Afacerea Editura Adevarul

    La inceputul anilor ‘90, ziaristii de la Adevarul au plecat „de la stat“ si si-au facut firma particulara, in vreme ce Lazar a ramas director la stat, stapan peste o avere nebanuita. In prezent, averea lui Ion Lazar este estimata la 16 milioane de dolari in topul celor mai bogati romani.

    ACTIONARIAT: 57% din actiuni sunt detinute de Ion Lazar, 37% ii revin companiei franceze SIIF, restul apartinand unor actionari mai mici. SIIF este si un important generator de venituri pentru companie, platind chirie pentru terenul pe care a construit un sediu de birouri. 

    PROFITABILITATE: Firma a avut anul trecut o rata a profitului de aproape 50% dintr-o cifra de afaceri de 2,2 milioane de euro. Profitul este mare datorita veniturilor din chirii. Suprafata inchiriata catre companii (inclusiv terenul inchiriat de SIIF) totalizeaza 4.200 mp. 

    STRUCTURA VENITURILOR: 70% din cifra de afaceri provine din turism, 15% din chirii si 15% din constructii (e vorba de lucrarile in regie proprie).

  • Lasati copiii sa mearga in Europa

    Poate ca toate vacantele copiilor seamana una cu alta, dar cu siguranta unele sunt mai vacante ca altele, am putea spune, parafrazandu-l pe George Orwell. Pentru ca intre clasicele vacante petrecute la tara, la bunici, si o vacanta de cateva saptamani intr-un campus european sunt ceva diferente.

    Un nou „segment“, cum il numesc specialistii, si-a facut loc in ultimii ani in turismul romanesc: cel al parintilor care-si trimit copiii in tabere in strainatate. Luiza Lupu, notar public, si-a trimis pentru prima oara fetita in-tr-o tabara in strainatate acum trei ani. Copilul, care avea pe atunci 13 ani, a venit „foarte incantat“ de conditiile de acolo, drept pentru care si in anii urmatori parintii au trimis-o in tabere similare fie tot in Anglia, fie in Germania. „Saptamana trecuta am inscris-o pentru o tabara de doua saptamani in Spania, langa Barcelona. Va pleca la inceputul lunii iulie“, explica Luiza Lupu. 

    Ea spune ca aceste tabere internationale sunt avantajoase pentru copii pentru ca, in primul rand, acolo participa la cursuri de limbi straine si, in al doilea rand, pentru ca acolo isi fac prieteni din toata lumea.

    „Pana acum trei ani, cand am aflat ca exista astfel de tabere, ne straduiam sa luam copilul cu noi in concedii, dar era mai rau, pentru ca vacantele erau mai scurte, iar fetita nu se distra la fel de bine precum o face cu cei de varsta ei“, explica Luiza Lupu.  Chiar daca nu au devenit inca o parte semnificativa a turismului romanesc, taberele pentru copii in strainatate incep sa devina macar o moda – una chiar folositoare. Daca acum cativa ani plecau in fiecare vara in tabere in strainatate cateva sute de copii din Romania, pentru acest an agentii de turism estimeaza ca numarul acestora se va apropia de 1.000. Si asta doar prin intermediul agentiilor de turism, pentru ca si Agentia Nationala a Taberelor a trimis „la joaca“ in strainatate peste 1.500 de copii in fiecare din ultimii doi ani.

    Practic, clientii acestui tip de turism sunt copiii persoanelor cu venituri ridicate, care, tocmai pentru ca sunt foarte ocupate, prefera sa isi trimita copiii in astfel de vacante. Si asta se intampla din doua motive. In primul rand, copiii vor invata sa se descurce singuri, inclusiv sa calatoreasca fara parinti, vor cunoaste copii din alte tari, vor constata ca a invata engleza sau franceza la scoala nu e inutil, ci indispensabil, vor fi nevoiti sa se adapteze, fie si pentru o perioada scurta, regulilor unei vieti diferite de cea de-acasa. Un al doilea motiv, pe care putini il formuleaza explicit, e ca trimitandu-ti copilul in tabara, chiar te poti odihni in cele doua saptamani de concediu pe care iti poti permite sa le petreci departe de serviciu.

    Unul dintre „pionierii“ acestei piete e Carmen Ivascu, care din 1992 si pana anul trecut s-a ocupat de programele turistice pentru copii la agentia Lar Tours din Bucuresti.  In urma cu 13 ani, Carmen Ivascu a format prima grupa, spune ea, de doar cinci copii – adica fiica ei si copiii unor prieteni. I-a trimis intr-o tabara de vara la Londra. In anii urmatori, programul a fost dezvoltat, astfel incat in 2004, prin Lar Tours au plecat in vacante in strainatate circa 250 de copii, dintre care 200 au mers in Anglia, iar restul in Spania, Italia sau Germania.

    „In afara exista o adevarata industrie de programe de vara pentru copii. Doar noi si rusii mai mergem in grupe cu copiii in excursii“, explica Ivascu, care s-a mutat intre timp la agentia Regional Air Tours, dar se ocupa tot de organizarea de tabere in strainatate. In general, spun agentii de turism, cei care isi trimit copiii in astfel de tabere aud de la altii. Nu prea intra oameni de pe strada in agentie. „Oricum, acest produs se adreseaza familiilor cu venituri peste medie, adica peste 1.000 de euro pe luna, din ce in ce mai multe in Romania. Parintii acestor copii provin din domeniile bancar, asigurari etc. Cei mai multi vin din Bucuresti, dar de 2-3 ani am inceput sa «atacam» si provincia“, spune Carmen Ivascu.

    Tocmai faptul ca numarul familiilor cu venituri peste medie este in crestere a facut ca si alte agentii de turism sa ia in calcul si acest gen de turism. Happy Tour, de exemplu, cea mai mare agentie de turism din Romania in ultimii ani din punct de vedere al cifrei de afaceri, a lansat in 2003 un program similar de „tabere de limbi straine pentru copii“, organizate preponderent in Anglia si tot la preturi de peste 1.000 de euro pachetul turistic, plus costul biletului de avion.  „Anul trecut, am avut circa 160 de copii care au plecat in strainatate prin astfel de programe. Copiii beneficiaza de 15-20 de ore de engleza pe saptamana, plus diverse excursii si programe de distractii“, explica Ioana Orbeanu, responsabil de programe educationale la Happy Tour.

    La randul ei, si aceasta spune ca cererea de pachete turistice pentru copii este in crestere de la an la an si ca incepe sa se simta, deja, o presiune a cererii. 

    Exista insa si agentii care organizeaza excursii in strainatate pentru copiii ai caror parinti au venituri medii. Agentia Jeka-Turism, de exemplu, a trimis anul trecut in strainatate, cu autocarul, 200 de copii, toti in Austria, in Tirol. Pretul de catalog al unei astfel de excursii de zece zile este de circa 270 de euro, in aceasta suma fiind incluse si mesele. In general, Jeka se adreseaza direct scolilor, iar la fiecare sapte elevi, un profesor insotitor poate merge gratuit in aceste excursii. 

    In principiu, fie ca e vorba de o agentie sau de alta, lucrurile se petrec cam la fel: parintele plateste biletul si isi conduce copilul la aeroport, unde se va intoarce peste doua saptamani – sau peste o luna – pentru a-l lua in primire. Ce se va petrece intre aceste doua vizite la aeroport ii va povesti copilul, la intoarcere. De exemplu ca, la sosire, a fost inclus, in functie de varsta, intr-o grupa de opt copii – de obicei intr-o grupa sunt doar doi copii din aceeasi tara, astfel incat fiecare sa fie nevoit sa vorbeasca intr-o limba straina pentru a se intelege cu ceilalti. Parintii vor mai afla ca primul test din campus a fost cel de limba straina si ca, in functie de nivelul cunostintelor, copilul a fost trecut la incepatori, medii sau avansati. De obicei, taberele internationale includ, in programul zilnic, trei ore de limba straina, dupa-amiaza se organizeaza diverse activitati (inot, tras cu arcul, catarat, carting, plimbari cu motocicleta sau sporturi de apa), iar seara copiii au program de discoteca, barbeque, karaoke sau programe culturale. 

    Aceste tabere, apreciaza Carmen Ivascu, sunt foarte potrivite pentru copii de 9-13 ani. „Pe cei cu varste intre 14 si 18 ani, care, in general, nu mai accepta un program foarte strict, ii dirijam catre campusurile din universitati, unde au un program mai lejer“, adauga ea. Si daca cei din Europa ne trimit an de an ca turisti sute de mii de batrani – una dintre putinele categorii de turisti pentru care Romania mai este cat de cat atractiva, ar fi extraordinar ca in urmatorii ani sa le putem trimite si noi macar cateva zeci de mii de copii.  

  • GAZPROM

    Grupul rus Gazprom este cel mai important furnizor de gaz pentru Europa Occidentala. Circa o treime din necesarul de gaz este importat de la compania rusa.

     

    Productie: Compania a produs, in 2004, 545 de miliarde de m.c. de gaz.

    Profit net: Grupul a inregistrat un profit net de 4,3 miliarde de euro.

    Angajati: Compania, inclusiv sucursalele sale, are 300.000 de angajati. 

  • Inversare de trend

    Putin cate putin, dobanzile la care Ministerul Finantelor emite titluri de stat au inceput sa urce in cursul lunii aprilie, presimtind parca rabufnirea inflatiei pana la peste 1,5%. Cel mai vizibil au crescut dobanzile la obligatiuni cu scadenta la trei si cinci ani: fata de luna martie, Finantele s-au imprumutat la rate mai mari cu 1,15, respectiv 1,3 puncte procentuale.

    In aceste conditii, se poate spune ca martie a consemnat veritabile minimuri istorice ale dobanzilor la titluri de stat, asa cum s-a intamplat si in cazul inflatiei, care a scazut la 8,7%. Dupa ce au scazut rapid in decurs de trei luni, intrand spectaculos sub pragul de 10% sub care inflatia alunecase inca din noiembrie 2004, dobanzile la titlurile de stat au coborat pana la un minim de 6,5% pe an in cazul obligatiunilor emise pe cinci ani.  La scadenta de trei ani, Ministerul Finantelor a reusit sa impinga dobanzile in jos pana la 6,75% pe an, profitand din plin de excesul de lichiditati de pe piata, tolerat de Banca Nationala a Romaniei pentru a grabi scaderea generala a dobanzilor.

    Alaturi de dobanzile la titluri, au urcat usor si dobanzile la depozitele pe o luna atrase de Banca Nationala a Romaniei de la bancile comerciale, acestea constituind in continuare cel mai puternic reper de dobanda pentru piata financiara. 

    Astfel, comparativ cu aceeasi luna martie, dobanda la care banca centrala a atras lichiditati a urcat pe nesimtite de la un minim istoric de 6,9% pana la un nivel mediu de 8% la care s-a stabilizat in cursul ultimelor licitatii din aprilie.  Chiar daca presiunile pietei in sensul cresterii dobanzii au continuat, BNR a respins constant ofertele cu dobanda mai mare de 8%. Tinzand sa prinda din urma scaderea dobanzilor de pe piata, la inceputul lui aprilie Banca Nationala a redus dobanda sa formala de politica monetara cu nu mai putin de doua puncte procentuale, pana la 12,5% pe an.

    In masura in care se consolideaza tendinta de crestere a dobanzilor manifestata in luna aprilie, dobanda Bancii Nationale a Romaniei s-ar putea reapropia de cele practicate efectiv pe piata. In acest context al semnalelor de inversare a trendului descendent al dobanzilor la obligatiunile de stat, Ministerul Finantelor a lansat in premiera in luna aprilie obligatiuni de stat cu scadente pe termen mediu si lung: la sapte, zece, doisprezece si cincisprezece ani. Si in ciuda scepticismului exprimat de piata, emisiunile respective de obligatiuni au fost suprasubscrise consistent. 

    Sumele foarte mici ridicate de Finante si aparitia oarecum fortata a acestor instrumente cu maturitati lungi nu au legitimat dobanzile obtinute ca adevarate repere de pret pentru piata financiara. Oricum, Ministerul Finantelor a bifat astfel completarea portofoliului de instrumente, indeplinind unul din criteriile de convergenta la Uniunea Europeana care impune existenta unor repere de dobanda pe termen lung.

    La scadenta de sapte ani, obligatiunile au fost plasate cu o dobanda de 7% pe an, in timp ce titlurile adjudecate pe 10 ani poarta o dobanda fixa anuala de 6,75% – niveluri ce pot fi considerate ridicate avand in vedere ca sunt aceleasi cu dobanzile de la trei si cinci ani, fara a mai pune la socoteala perspectiva scaderii consistente a dobanzilor curente intr-un interval de pana la zece ani.

    Mai mult, gradul de incertitudine inca ridicat in privinta evolutiilor economice pe termen lung a impus o prima de pret la obligatiunile pe 12 si 15 ani, acestea fiind adjudecate la 7%, respectiv 7,25% pe an.

    Ultimul semnal de crestere a dobanzilor la titluri de stat a venit in urma cu doua saptamani, la licitatia pentru obligatiuni pe doi ani: Finantele au ridicat cu 10 mld. de lei mai putin decat isi propusesera din cauza ca restul ofertelor avansate de banci pretindeau dobanzi mai mari de 7,5% pe an – nivel mentinut din martie. In aceste conditii, ridica semne de intrebare disponibilitatea Ministerului Finantelor de a ridica bani de pe piata la dobanzi in crestere evidenta la doi si trei ani, desi pretinde ca nu duce lipsa de fonduri, iar deficitul bugetar trebuie mentinut cat mai scazut. 

    Una din interpretarile acestei decizii poate fi chiar anticiparea unor cresteri si mai mari de dobanda in perioada urmatoare, asa incat Finantele au hotarat sa profite de nivelurile actuale.

    Cert este ca saltul neasteptat de mare al inflatiei in luna aprilie, cand a revenit peste pragul de 10%, poate actiona ca un element de presiune pentru cresterea dobanzilor, cu atat mai mult cu cat acestea au ramas cu mult sub inflatie.

    Determinanta va fi inflatia pe luna mai. Daca aceasta confirma un trend de crestere, poate fi amenintata chiar inclinatia de economisire in banci in lipsa unor majorari de dobanda.   

  • E.ON RUHRGAS

    E.ON Ruhrgas a preluat distributia romaneasca de gaz Distrigaz Nord. Compania este numarul unu in domeniul gazelor naturale in Germania.

     

    Profit: Grupul german a inregistrat un profit de 968 mil. euro in 2004.

    Vanzari: Compania a vandut, anul trecut, 641 de miliarde echivalent kilowati.

    Angajati: In 2004, numarul angajatilor E.ON Ruhrgas a fost de 2.502.

  • Miron Cozma, Iliescu, PSD. Cine e prizonierul cui?

    Daca i-ai pune in ring pe Omar Hayssam si Miron Cozma, cine ar castiga? Nu trebuie sa fii foarte perspicace ca sa-ti dai seama ca pleata lui Miron Cozma ar falfai mandra peste chelia hayssama. Ca s-a gandit sau nu cineva la acest meci nu se poate spune cu precizie, dar se poate banui.

     

    Eliberarea fostului lider al minerilor, cu zece ani inainte de termen, in chiar ziua comemorarii a 15 ani de la cea mai sangeroasa mineriada, a schimbat dintr-o data temele de pe prima pagina a ziarelor. Putini au aratat ca eliberarea lui Cozma a fost facuta, in realitate, de Ion Iliescu si al sau ultim decret de presedinte si ca, acum, justitia nu a putut decat sa constate nelegalitatea anularii gratierii (autor, acelasi Iliescu). Nici macar Cozma nu pare sa realizeze ca ii datoreaza libertatea de acum lui Ion Iliescu; el a ramas doar cu supararea celor sase-sapte luni de puscarie de dupa.

     

    Personaj paradoxal, deopotriva usor de folosit dar si imprevizibil, cu o personalitate saltareata, Miron Cozma a iesit atacandu-si dur vechiul tovaras de jocuri dubioase si propunand schimbarea unei denumiri: mineriadelor trebuie sa li se spuna iliesciade. Declaratiile, spumegate timp de aproape o ora la poarta penitenciarului de maxima siguranta, parca ar fi fost convenite in lungile luni de detentie. Rostite in contextul in care procurorul Dan Voinea tocmai il pusese sub invinuire pentru mineriada din 13-15 iunie 1990 pe Ion Iliescu, noile declaratii ale lui Miron Cozma au avut, deja, mai multe efecte notabile.

     

    Primul efect: vazandu-se atacat din doua parti convergente (dosarul 13-15 iunie si declaratiile lui Cozma), Ion Iliescu a privit in jur si a decis ca e mai intelept sa nu ramana chiar singur. Cu basca in mana, s-a reintors de unde nici nu apucase sa plece: in hulitul PSD. Uitand, fireste, ca „PSD a promovat, de-a lungul anilor, o politica clientelara“, ca in PSD se afla „lideri care ii dispretuiesc pe simplii membri si ii privesc de la inaltimea averilor facute pe cai obscure“. A uitat si ca a criticat, cu doua saptamani inainte, felul in care se impart functiile in partid, „prin tot felul de targuieli fara demnitate si moralitate (…) tranzactii (ce) reprezinta expresia cea mai inalta a mentalitatii corupte, parazitare“.

     

    La capatul unei targuieli sau nu (Geoana zice ca nu, iar Iliescu nu a mai facut declaratii ulterioare) , Iliescu a primit sefia unui ONG, e senator si, inca, presedinte de grup parlamentar. Adica mai nimic. Va putea, din aceste pozitii, sa se amageasca tinand discursuri in fata unei audiente tot mai plictisite, sa faca urzeli politice tot mai rupte de realitate, sa aiba tot mai mult timp liber dar sa se stie ceva mai in siguranta. Caci targul nemarturisit asta e. Il vom apara pe Ion Iliescu pana in panzele albe, declarau cocoseste liderii PSD. (Aparatorul oficial, Antonie Iorgovan, a gasit si el, astfel, modalitatea de a nu fi el obiectul „semnelor de autoritate“ pe care PSD era gata sa le dea.)

     

    Al doilea efect: initial, pentru PSD, faptul ca Ion Iliescu nu a plecat a fost vazut ca un succes indiscutabil. Liderii de acum ai partidului au rasuflat usurati. Chiar daca multi nu-l mai prea inghit pe fostul sef/mentor/protector, ei stiu ca ar fi avut mult de furca daca acesta ar fi plecat. Nu pentru ca partidul s-ar fi rupt. Ar fi fost doar niste ciocniri la varf. Urmari incalculabile ar fi fost insa la baza, acolo unde destui votanti si simpli membri (aceia care ar fi aflat totusi, pana la viitoarele alegeri, ca Iliescu nu mai e nici sef de stat si nici de PSD) e posibil sa nu mai fi votat trandafirii. Iar pentru ca numarul acestora era greu de estimat, liderii PSD au gasit de cuviinta sa pastreze bustul lui Iliescu in curtea partidului. Bucuria lor PSD n-ar trebui sa fie insa una fara margini. Degeaba isi freaca palmele satisfacuti.

     

    Caci al treilea efect e acela ca gheseftul, bun pe termen scurt, ar putea sa-i coste enorm pe termen lung. Caci acum, ei ar fi avut ocazia sa se distanteze de Ion Iliescu si ceea ce a reprezentat el rau in cei 15 ani postdecembristi. Ar fi putut sa puna in aplicare (la nivel de imagine, nimeni nu se gandeste la mai mult) lozinca reformatoare pe care au trambitat-o la si dupa Congres. Care e reforma pe care o cerea toata lumea, baza? Care erau temerile si nemultumirile rostite cu ocazia mitingurilor dinainte de Congres? Baronii si Iliescu. Reforma la nivel de baroni o face PNA, cum glumea cineva.

     

    Reforma la nivel de Iliescu e, iata, imposibil de facut. Pe cei din PSD ii enerveaza la culme sa li se spuna ca sunt urmasii PCR (sintagma care urmareste acest partid in aproape orice analiza facuta in strainatate). Si-au dat CV-urile la Nufarul si spun ca nu e normal sa privesti in trecut, ca ei privesc in viitor. Si, adauga ei, toate partidele au in ele parti din esalonul al doilea al PCR ori urmasi ai comunistilor sau ai securistilor de frunte de odinioara. „Au fost patru milioane de membri PCR“, obisnuia sa se apere Ion Iliescu.

     

    Discutia se poate purta la nesfarsit, dar oricate inflorituri s-ar face, evidenta e clara: PCR n-a disparut, n-avea cum, ci s-a transformat treptat. A apelat la cateva schimbari succesive de nume, ca intr-o suveica politica, s-a adaptat pe parcurs realitatilor istorice, ajungand acum un partid aproape modern. Legatura cea mai vizibila cu PCR, constanta celor 15 ani, a fost Ion Iliescu. Asa-zisii europeni Geoana si Nastase ar fi putut s-o rupa acum, simbolic, cu acel trecut dureros.

     

    Ramanand prizonierii lui Iliescu, ei pot invoca un soi de onoare, de morala politica. Daca nu cumva la mijloc nu se afla o eroare politica si un adevar trist: vigoarea lor politica isi are radacinile tocmai in acea mostenire comunista. Din care vin si Miron Cozma si Omar Hayssam si al lor meci inedit.

  • ROTARY SI LIONS: Principiul rotii dintate in afaceri

    „Astia sunt un fel de masoni“ – asa suna sentinta pe care oamenii obisnuiti o dau atunci cand aud de membrii cluburilor Rotary sau Lions. Dar care sunt, pana la urma, obiectivele reale ale acestor doua organizatii in care sunt reuniti 2,6 milioane de membri din intreaga lume?

    Pe vremea cand era seful Orange Romania, Bernard Moscheni a fost invitat sa tina un discurs in fata membrilor unui club Rotary din Bucuresti. „Moscheni a facut o prezentare comerciala a serviciilor oferite de compania sa de telefonie mobila“, isi aminteste un participant. Printre rotarienii prezenti la intalnire se afla si Vincent Briot, director financiar la grupul de media Romanian Publi-shing Group, actualmente Edipresse. A doua zi, Briot a luat decizia ca grupul de presa sa renunte la vechiul furnizor de telefonie in favoarea Orange – orice om de afaceri ar fi fericit ca fiecare discurs al sau sa aiba astfel de rezultate atunci cand participa la un forum sau seminar pe teme de afaceri. Aceasta este si dorinta intima a membrilor unui asa-zis „club de serviciu“, precum Rotary sau Lions.

    Despre „cluburile de serviciu“ circula multe legende. Cea mai raspandita spune ca Rotary este antecamera masoneriei. Si logica este simpla. Cluburile reunesc oameni de afaceri si factori de decizie din toate domeniile de activitate care se intalnesc periodic, schimba impresii, se pun de acord cu privire la mersul economiei si al politicii. Una peste alta, e adevarat ca rotarienii au ritualuri si reguli interne care amintesc de masonerie. In primul rand, pentru a intra in club, ai nevoie de recomandarea a doi nasi. Pana la urma, cat adevar se afla insa in aceste lucruri? „Nu avem nici o legatura cu masoneria. Dovada cea mai buna este ca printre membrii nostri se afla si reprezentanti ai clerului. Or, se stie ca preotii si masonii nu stau in acelasi loc“, explica Dragos Nitulescu, actualul guvernator al Districtului 2241 al Rotary International, care reuneste Romania si Republica Moldova. Spre deosebire de masoni, care sunt o societate discreta, rotarienii sunt transparenti. Saptamana trecuta, la intalnirea de la Hotel Continental din Bucuresti, care are loc in fiecare luni seara, discutiile s-au desfasurat intre doua batai de clopot. Pe ordinea de zi a fost finantarea unui proiect cultural: editarea sonatelor lui George Enescu. Dezbaterea a fost foarte scurta, dupa care s-a servit cina si, la un pahar de vin, colegii de club au inceput o sueta pe teme de afaceri. S-au facut schimburi de contacte si a ramas ca in zilele urmatoare sa se mai dea telefoane in dreapta si in stanga.

    Daca nu sunt masoni, atunci ce interese au cei 1,2 milioane de rotarieni din toata lumea, din care peste 2.000 se afla in Romania si Republica Moldova? Principiul declarat al celor de la Rotary este „a servi mai presus de sine insusi“. De la un principiu asemanator pleaca si sloganul Lions, care reuneste 1,4 milioane de membri pe plan mondial, dintre care peste 1.000 de romani. Pe scurt, obiectivul cluburilor de serviciu este strangerea de fonduri pentru rezolvarea unor probleme comunitare. „Rotary suplimenteaza incapacitatea statului de a rezolva probleme sociale“, declara oficial guvernatorul Rotary. Banii colectati din donatii proprii si sume atrase sunt folositi pentru donatii catre spitale, scoli, mediul rural sau pentru burse. „Vrem sa restituim societatii ce am primit“, adauga Gabriel Iosif, director general Osram Romania si membru Rotary.

    Dan Seceleanu, presedintele fundatiei Rotary, spune ca pe timpul mandatului sau, care a inceput acum doi ani, fondurile totale externe atrase totalizeaza 2,8 milioane de dolari. Pe de alta parte, sumele stranse de Rotary din 1992 cand a fost reinfiintat primul club – dupa o jumatate de secol de interdictie – ajung la sase milioane de dolari, estimeaza Seceleanu, om de afaceri din Brasov. Spre deosebire de presedintii de cluburi si de guvernatorul districtual, al caror mandat dureaza un an, presedintele fundatiei este ales pentru trei ani. Rotary a fost interzis in Romania atat pe perioada dictaturii regale a lui Carol al II-lea  cat si in perioada comunista. 

    In 1991, Adrian Nastase, pe atunci ministru de externe, a primit o solicitare din partea rotarienilor francezi pentru reinfiintarea organizatiei in Romania. „In 1992, a reinviat primul club Rotary in Romania, iar Nastase a devenit membru de onoare“, povesteste Valentin Negoita, responsabil cu comunicarea in Rotary. Negoita este si presedintele Asociatiei Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor.

    Totusi, un club de serviciu este mai mult decat o organizatie caritabila. Sa nu uitam ca membrii cluburilor sunt businessmani si factori de decizie. Ce ii determina pe niste oameni al caror timp este dramuit sa sacrifice doua ore pe saptamana pentru o intalnire cu „fratii“ de club?  Apartenenta la un asemenea cerc de persoane influente are avantaje concrete, chiar daca nu imediate, in primul rand pentru ca intre membrii Rotary sau Lions se cultiva relatii de afaceri bazate pe incredere. 

    „Cine poarta insigna Rotary are un cec in alb in fata oamenilor de afaceri care fac parte, la randul lor, din club“, afirma Dragos Nitulescu, guvernatorul Districtului 2241. Nitulescu detine in Baia Mare o companie de instalatii. „Daca faci afaceri cu un coleg din Rotary, nu vei avea surprize neplacute“, adauga Nitulescu. 

    Un alt mare beneficiu de care se bucura membrul unei asemenea organizatii este expunerea pe care o are catre oameni de afaceri sau decidenti din diverse domenii. Tocmai pentru a asigura o cat mai larga diversitate, regulile Rotary spun ca „numarul membrilor care au aceeasi profesie sau fac afaceri in aceeasi industrie nu poate sa depaseasca 10% din total“, afirma Valentin Negoita. Altfel spus, intr-un club cu treizeci de membri, nu pot fi mai mult de trei avocati sau directori/proprietari de companii din telecom.

    Principiul diversitatii explica si numarul mare de cluburi. De exemplu, cei 2.000 de rotarieni din Romania si Moldova sunt organizati in aproximativ 60 de cluburi – cate unul in fiecare oras si doua-trei in comunitatile mai dezvoltate. In Bucuresti sunt patru cluburi Rotary, reunite in jurul hotelurilor Marriott, Continental, Hilton si Crowne Plaza. In urma cu exact o suta de ani, parintele Rotary, avocatul american Paul Haris, a facut prima intalnire la el acasa impreuna cu trei oameni de afaceri din anturajul sau. Conform principiului rotarian, urmatoarele intruniri s-au facut in casele celorlalti membri. „Cu timpul, a aparut ideea ca reuniunile sa se faca intr-un loc neutru, cum ar fi restaurantul unui hotel“, povesteste Dumitru Paslaru, fost presedinte de club Rotary si patronul mai multor companii cu activitate in transportul produselor petroliere sau depozitarea in zona libera Giurgiu. „In definitiv, dupa o zi de lucru, este relaxant sa iei masa cu prietenii si sa stai de vorba. Membrii Rotary sunt prieteni.“

    Roata dintata, simbolul Rotary, este in acelasi timp o legitimatie care deschide usi importante in strainatate. „Peste tot in lume unde am vazut ca are loc o intrunire Rotary am intrat fara probleme si mi-am facut contacte“, spune Ernst Depner, om de afaceri de origine romana care s-a stabilit in Germania. Adevarul e ca atunci cand faci o calatorie de afaceri peste hotare, e o binefacere sa ai ai acces direct la oameni-cheie din administratie sau la businessmani din diverse sectoare.

    Viceversa, si strainii care vin in Romania se descurca mai usor daca sunt membrii unui club de serviciu si isi contacteaza confratii locali. Uneori iese si de o afacere. „Dupa vizita unei rotariene americane, am aflat ca sotul acesteia avea o companie care producea software. Am avut o colaborare cu el timp de un an si jumatate“, isi aminteste Romeo Macraia, directorul companiei clujene de soft Regonos, care este, in acelasi timp, membru Rotary si Lions.

    Un timp, apartenenta simultana la ambele cluburi nu a fost permisa, insa lucrurile s-au mai relaxat. 

    Totusi, nu sunt multi cei care cotizeaza in ambele locuri. Dincolo de plata unei duble cotizatii (care la Rotary este de 50 de euro pe luna), sunt si avantaje: creste reteaua de relatii in tara si peste hotare. „Nu am urmarit sa castig parteneri de business prin apartenenta la aceste cluburi, dar am castigat prietenii care ulterior au contribuit, pe baza networking-ului, la stabilirea unei relatii de afaceri“, conchide Macaria. In ideea de a intari relatiile de business intre membrii cluburilor, Rotary organizeaza de anul trecut un forum al oamenilor de afaceri rotarieni. „Incercam sa facem reuniuni din trei in trei luni cu oameni din acelasi domeniu“, explica Seceleanu. Guvernatorul Nitulescu crede ca dupa fiecare forum iese cel putin o afacere intre doi colegi.

    Diversitatea din Rotary si Lions este, in definitiv, o imagine in oglinda a societatii romanesti: cu bune si rele. Printre membrii cluburilor, se numara multe elite, precum directori de companii multinationale (Vladimir Aninoiu, seful IBM Romania), directorii unor firme locale importante (Gabriel Marin – Omnilogic), medici (Alexandru Ciocalteu), avocati, dar si oameni care viseaza sa-si faca un „lifting“ de imagine prin atasarea la rever a insignelor Rotary sau Lions. 

    Unii vin in cluburi pentru a gasi imediat un partener pentru un business avantajos. Deziluzionati, renunta repede. „Cei 2.000 de membri ai cluburilor Rotary sunt un esantion reprezentativ pentru intreaga Romanie. Aici gasesti oameni de toate felurile, din majoritatea sectoarelor de activitate“, comenteaza Gabriel Iosif, secretarul clubului de la Hotel Continental. In viata de zi cu zi, Iosif este directorul general al companiei Osram Romania. La nivel global, Osram se claseaza in primii trei producatori de obiecte de iluminat.

    Mergand pe aceeasi idee, dincolo de a fi societati secrete, cluburile de serviciu sunt o microsocietate romaneasca sau, mai bine zis, o societate in varianta condensata. Membrii lor nu au obiectivul sa influenteze destinul tarii, asa cum au facut masonii prin alegerea simultana a lui Cuza in Moldova si Tara Romaneasca sau prin organizarea Revolutiei de la 1848, ci sa ajute societatea si sa faca lucrurile sa se miste mai repede in business si in administratie. Roata dintata de la Rotary trebuie sa mearga ca unsa.

  • Fascinatia lui „1+1=2“

    Profesionalizarea clasei noastre politice, asa cum este inteleasa acum, porneste de la premise fundamental gresite. Consecintele nu se vor lasa asteptate. E boala grea si revine periodic. Intr-o lume in care reperele se prabusesc cu o viteza ametitoare, ce poate fi mai reconfortant decat ca unu si cu unu fac, totusi, doi?

     

    Sunt certitudini intr-atat de odih-nitoare, incat le poti folosi drept perna pentru un somn linistit in valtoarea unei lumi nebune. Si, totusi, in spatele acestor certitudini se iteste pericolul. Imediat dupa liceu, am fost, vreme de cativa ani, obsedat de „1“ si de „0“. Cum e posibil, ma intrebam, ca 1/0 (1:0) sa fie „o nedeterminata“, o ecuatie fara raspuns? Ceva trebuie sa fie teribil de gresit cu intregul sistem cata vreme o relatie aparent banala intre cele doua cifre de baza scapa puterii noastre de intelegere. Cu timpul, obsesia a trecut. Reticenta fata de matematica, insa, s-a pastrat, ba chiar s-a extins catre tot ceea ce sugereaza exactitatea matematica. Nu cred ca sunt singurul.

     

    V-ati intrebat vreodata de unde provine pornirea aceasta de a „vorbi“ cu automobilul, de a te „ruga“ de computer, sau de a da cate un nume de alint masinariilor cu care venim in contact? Explicatia trebuie, cred, cautata intr-o spaima ontologica in fata preciziei lipsita de fisura. Ei bine, o asemenea spaima m-a apucat auzindu-l saptamana trecuta pe Emil Boc spunand, fara sa clipeasca, ca viitoarea evolutie a PD va fi determinata, dupa Conferinta Nationala, pe baza unei riguroase analize politologice, „politologia fiind o stiinta la fel de exacta ca matematica sau fizica“!

     

    O asemenea afirmatie, venita chiar din gura liderului partidului cu cea mai spectaculoasa dinamica din ultimii ani – un lider, sa nu uitam, cu un doctorat in Stiinte Politice – e de natura sa dea de gandit. Iar pozitia sa nu este nici pe departe singulara. O intreaga clasa de politicieni, mai mult sau mai putin tineri, dar toti dor-nici de „profesionalizare“, impartasesc aceasta convingere: politicianul profesionist este acela care stapaneste la perfectie tehnicile de comunicare-manipulare, isi modeleaza matematic negocierile dupa sablonul clasic al „Dilemei Prizonierului“ si reactioneaza prompt la soli-citarile electoratului dezvaluite prin laborioase analize statistice si interviuri pe focus-groups. Iar cine nu are un Vasile Dancu sa-si cumpere, cum a procedat la ultimele alegeri C. V. Tudor.

     

    Pentru a intelege mai bine cum s-a ajuns aici, trebuie sa ne intoarcem in timp pana la Hobbes. Fascinat de sistemul cartezian (1), Hobbes a avut pretentia de a fi fondatorul unei „adevarate“ Stiinte a Politicii, de o rigoare matematica, dincolo de orice posibile dispute sau galceve intelectuale. Atacul era indreptat fatis si raspicat impotriva lui Aristotel (2) care sustinuse ca stiinta politicii „nu trebuie sa se apropie prea mult de sfera demonstratiei, dar nici sa fie prea indepartata de ea, pentru ca prima situatie nu admite indoiala, iar a doua dezvolta dificultati prea mari“, iar pentru asta dialectica ramanea modalitatea cuvenita de abordare.

     

    Nu stiu in ce masura Emil Boc l-a buchisit din scoarta-n scoarta pe Hobbes, dar stiu cu certitudine ca in perioada ‘92-’98, cand viitorul lider al PD beneficia de cateva burse de studii la universitati din Anglia si Statele Unite, in lumea academica saxona, „sindromul Hobbes“ isi atinsese apogeul. Armate intregi de cercetatori isi facusera atunci din „omul statistic“ statuie si-i aduceau zilnic ofrande din modelari pe computer. Se ajunsese pana-ntr-acolo incat o lucrare stiintifica fara macar doua-trei analize statistice, „de samanta“, era lipsita din start de sansa de a vedea lumina tiparului, iar doctoranzii erau sfatuiti prieteneste sa-l abordeze pe Platon de pe pozitii ceva mai „realiste“.

     

    Colac peste pupaza, pentru a inchide cercul, a ajuns in voga si biopolitica – dar nu in sensul de o politica vie, ci in acela de  interpretare a comportamentului uman prin prisma comportamentului animal. „Societati“ de cimpanzei si gorile au fost folosite drept modele ilustrative pentru a intelege societatea umana. Dar, desi  am aflat ca orice mascul este manat sa insamanteze un numar cat mai mare de femele pentru a-si asigura supravietuirea genetica sau ca femelele sunt mai dispuse sa-si insele partenerul in perioada de fertilitate, ceva ma face sa refuz sa cred ca accentul in definitia aristoteliana a omului drept „zoon politikon“ („animal politic“), trebuie sa cada pe „zoon“.

     

    Intre timp, insa, situatia in lumea academica americana s-a mai schimbat. O mana de profesori curajosi au initiat o miscare intitulata sugestiv Perestroika. Si, aidoma echivalentului rus, greu a fost pana cand bulgarele a luat-o la vale. Pentru o buna parte dintre americani, insa, a fost prea tarziu. Dupa ce cateva decenii „politologii“ americanilor s-au straduit sa le demonstreze ca este inutil sa voteze, votul lor, statistic vorbind, fiind insignifiant, multi au luat-o in serios. Noroc ca ultimele doua scrutinuri prezidentiale le-au aratat ca intre statistica si realitate se casca un adevarat hau.

     

    O asemenea demonstratie a avut loc si-n Romania, anul trecut. Statistic vorbind, nici Alianta D.A. si nici Traian Basescu nu puteau castiga alegerile. Ar fi fost, asadar, de asteptat ca beneficiarii votului unor oameni suficient de nebuni pentru a nu vota „statistic“ sa nu-si faca idol din chip cioplit cu cifre. Pentru ca, in acest caz, de pierdut pierdem cu totii. Si ei, politicienii, pentru ca ar trebui sa ia de bune toate dorintele noastre: bunaoara, acum, conform CURS, ca ne dorim o unificare intre PNL si PD sau ramanerea PD-ului la ideologia social-democrata. Si noi, cetatenii, pentru ca nu ne-am mai bate capul cu politica, lasand-o pe seama politologiei, „la fel de exacta precum matematica si fizica“. Nimeni nu se oboseste sa mearga sa voteze cat fac unu si cu unu.

    NOTE:

    (1) Fascinatia lui Hobbes pentru Descartes nu este intamplatoare, cata vreme cel de-al doilea si-a construit „geometric“ sistemul, plecand de la celebrul „Dubito ergo cogito, cogito ergo sum“.

    (2) Are si istoria ideilor ironiile ei. Aristotel, cel „vinovat“ de dezvoltarea ulterioara (si partial vicioasa) a ceea ce denumim indeobste „stiinta“, avea sa fie atacat taman pentru lipsa de precizie in stiinta politicii.

  • TRADITIA "FAMILIILOR"

    Cluburile Lions si Rotary si-au dezvoltat in ultimul secol o „retea“ care totalizeaza 2,6 milioane de oameni influenti in toata lumea. 

    • Rotary

    Anul Infiintarii: 1905, in SUA

    Membri In lume: 1,2 milioane

    Membri In Romania: peste 2.000, reuniti in 60 de cluburi 

    • Lions

    Anul Infiintarii: 1917, SUA

    Membri In lume: 1,4 milioane

    Membri In Romania: circa 1.000, potrivit estimarilor clubului

  • ANALIZA: Romania, tot mai populata de populari

    La inceputul secolului trecut facea cariera sloganul „Prin noi insine“. La inceputul acestui secol, e vremea lui „La populari, inainte!“. Caci mare parte dintre politicienii romani vad, in aceste zile, o unica si miraculoasa cale de afirmare: Grupul Partidului Popular European Crestin Democrat – Democrati Europeni (PPE-DE). 

    Cu cei 268 de eurodeputati ai sai (37%), PPE-DE este cel mai numeros si cel mai puternic grup politic din Parlamentul European. Asa ca nu este de mirare ca pe usa populara ar vrea sa intre cel putin patru partide din Romania (PPCD, UDMR, PPRM, PC) si cu PD cinci. „Salutam alinierea la valorile si la ideologia noastra. Aceasta evolutie nu este deloc surprinzatoare, PPE fiind cea mai puternica si cea mai proeminenta forta politica a UE“, a declarat pentru EurActiv secretarul general al popularilor, Antonio-Lopez-Isturiz. 

    Fostii taranisti, acum intr-o noua prezentare, nu sunt tot atat de binevoitori. Potrivit prim-vicepresedintelui PPCD, Serban Bubenek, afluenta unor partide catre zona populara,  dupa 15 ani, demonstreaza ca acestea sunt „partide-pirat aruncate de la stanga la dreapta de catre politicieni imbatati de gustul puterii“. „Se culca seara social-democrati, se trezesc in tinuta liberala, isi fac siesta populari, iar cand dau drumul la televizor sunt nationalisti“, a adaugat Bubenek. Reactia e de inteles, intrucat PPCD, desi aflat deja cu un pas in PPE (are statut de membru asociat si va deveni membru cu drepturi depline o data cu aderarea Romaniei la UE), nu pare suficient de puternic ca sa reziste „asaltului“ din partea altor pretendenti.

    Pentru fiecare, fostii taranisti au cate o vorba „buna“: PPRM „a descoperit de cateva saptamani cuvantul popular“, „PUR a devenit Conservator pentru ca liderii sai vor sa-si conserve scaunele“, iar la PD „e o eroare de exprimare, deoarece acest partid si-a clarificat pozitia la infiintare, dovada fiind afilierea la Internationala Socialista“. Deocamdata, fostii taranisti par a fi preferatii crestin-democratilor, alaturi de UDMR (cealalta formatiune din Romania care are calitatea de membru asociat al PPE). De altfel, ei vor fi principali co-organizatori si singurii participanti din Romania, impreuna cu UDMR, la apropiata reuniune a Biroului Grupului PPE-DE (Bucuresti, 2-3 iunie 2005).  Ca sa conteze efectiv in ecuatia populara europeana, popularii romani va trebui sa indeplineasca inca o conditie, esentiala: sa-si trimita reprezentanti in Parlamentul European. Caci aici intervin complicatiile, ambele formatiuni, PPCD si UDMR avand probleme cu pragul electoral, conform ultimelor sondaje de opinie. Caci pentru PPE-DE este foarte important sa aiba in randurile sale cat mai multi membri care sa reprezinte partide cat mai puternice in tarile lor. 

    Nici pentru alti candidati, peremistii deveniti peperemisti, viitorul nu suna prea bine. Din cauza trecutului lor, a faptului ca pasul inapoi facut de Corneliu Vadim Tudor e perceput doar ca unul de fatada, ei sunt cotati cu cele mai mici sanse de intrare in PPE-DE. Si chiar daca reprezentanti PPRM ar ajunge in PE, este putin probabila acceptarea lor in acest grup. 

    In aceste conditii, cei mai interesanti pentru PPE-DE sunt democratii. PD si-ar putea face intrarea in PE cu o zestre substantiala. Popularii le fac cu ochiul. „Romania are un puternic guvern de centru-dreapta si noul sau presedinte vine din interiorul unui partener major al coalitiei“, a declarat Lopez-Isturiz. Care a adaugat: „PPE ar dori sa aiba cele mai puternice voci de centru-dreapta posibile“. 

    Doar o saptamana a trecut de la deschiderea statutara a PD si catre alte motiuni decat una social-democrata. E drept, tatonarile cu popularii sunt mai vechi. Liderul platformei populare este vicepresedintele Sorin Frunzaverde. El a anuntat deja ca va candida la presedintia PD cu o motiune populara. „Este imposibil sa guvernezi a doua oara intr-o coalitie de centru-dreapta si sa sustii ca esti social-democrat. Din punct de vedere al orientarii politice, PD a fost intotdeauna un partid de centru, care se inscrie ca doctrina in popularismul european“, a precizat vicepresedintele PD. Anuntarea candidaturii a fost facuta la intoarcerea de la Bruxelles, unde a avut noi discutii de taina. La randul lui, principalul candidat la sefia partidului, Adriean Videanu, a anuntat ca va prezenta o motiune social-democrata „de centru“ care sa lase posibilitatea partidului de a decide carui curent politic sa i se alature.

    Caci, gratie unui talent innascut al negocierii, Partidul Democrat se afla in aceste zile, cu o luna inainte de Conventia Nationala, in fericita situatie de a-si negocia pozitia, intru maximizare, fie in PPE-DE, fie in PSE. In multe cazuri, jocul la doua capete are putin de a face cu moralitatea, chiar si in politica, dar poate aduce avantaje. In vreme ce Sorin Frunzaverde discuta cu popularii la Bruxelles, presedintele interimar Emil Boc il asigura, la Bucuresti, pe secretarul general al Partidului Socialistilor Europeni, Philip Cordery, ca „PD este angajat direct, fara echivoc“, in sustinerea tuturor actiunilor social-democrate. „In acest moment“, preciza Boc, facand trimitere la decizia delegatilor la Conventia din iunie. Ce-i drept, suspansul pare sa le fi priit democratilor, care ar fi primit un post de vicepresedinte PSE, in cazul ramanerii alaturi de socialisti. 

    Oricum, chiar pastrand doctrina social-democrata, n-ar fi nici o problema ca PD sa adere la PPE-DE. Practic, in cel mai mare grup politic din PE se afla, in afara grupului masiv de crestin-democrati germani, italieni si spanioli si de conservatorii britanici, partide nationaliste (Malta), democrate (Slovenia), un Partid al Pensionarilor (Italia) dar si unul social-democrat (Portugalia).

    Pe aceasta diversitate mizeaza si fostii umanisti, actuali conservatori. Chiar daca a starnit o multime de ironii, miscarea catre conservatorism ar putea sa se dovedeasca, la un moment dat, utila. Intentia a fost dezvaluita, de altfel, de liderul Dan Voiculescu. El a spus ca nu vizeaza numaidecat Partidul Popular, ci grupul PPE-DE „care e format din mai multe partide; PPE e cel mai mare dintre ele, dar nu singurul“, a declarat el, enigmatic. E de presupus ca liderul PC (fost PUR) Dan Voiculescu s-a intalnit in timpul „studiilor“ britanice de asta-iarna cu niscaiva conservatori din Marea Britanie. Este de vazut, insa, in ce masura poreclirea si vopsirea doctrinara de fatada ii poate convinge pe europeni si, mai ales, daca PC (avand inca o puternica forta mediatica in spate), ii poate convinge pe romani intr-atat incat sa smulga suficiente voturi necesare europarlamentarismului.

    Caci toate calculele se pot duce de rapa, in cazul fiecaruia dintre pretendentii la cel mai mare grup din PE, in lipsa unui vot al romanilor. Vot direct, care trebuie sa se desfasoare pana la 31 decembrie 2007, inaintea unei noi legislaturi europene.