BusinessMagazin

Blog

  • Investitorii care au pariat pe cafea şi minereu de fier au câştigat sume uriaşe în ultimul an

    Cafeaua şi minereul de fier au adus cele mai mari câştiguri investitorilor în ultimul an, de 40%-80%, pentru cei care au pariat corect pe aceste mărfuri. Pentru perioada următoare, specialiştii Tradeville văd ca oportune pariurile pe aprecierea mărfurilor agricole şi cele pe deprecierea cuprului, aurului şi petrolului.

    În opinia analiştilor casei de brokeraj Tradeville, de la începutul anului şi până în prezent, cea mai mare apreciere a avut-o cafeaua, cu peste 80%. Explozia cotaţiilor a fost alimentată de o producţie cu mult sub aşteptări din partea Braziliei, cel mai mare exportator mondial de cafea. Astfel, pariurile long (pe apreciere) pe cafea ar fi adus câştiguri impresionante.

    “La polul opus, cea mai mare depreciere dintre mărfuri a fost înregistrată de minereul de fier, pentru care cotaţiile au scăzut cu 40%, prăbuşirea venind în principal pe filiera alunecării suplimentare a economiei chineze”, spune Mihai Nichişoiu, analist al Tradeville. În acest caz, pariurile short (pe depreciere) pe minereul de fier ar fi adus câştiguri substanţiale.

    Pe de altă parte, potrivit analistului de la Tradeville, în ultimele câteva luni, toate mărfurile au suferit deprecieri puternice, indiferent de caracterul utilizării acestora. Cauza principală a deprecierilor s-a referit la apropierea momentului în care Rezerva Federală va opera prima creştere a dobânzii-cheie şi la o apreciere importantă a dolarului american.

    Momentul în care Rezerva Federală va deveni suficient de explicită în privinţa iminenţei primei creşteri a dobânzii-cheie va fi unul extrem de important. Până la acel moment, dolarul american ar trebui să continue să se aprecieze în mod generalizat şi impulsiv în ceea ce ar putea fi începutul celui de-al treilea val important de creştere din istorie. Pe acest fond, aurul şi-ar putea continua declinul, putând testa 1.000 dolari/uncie.

    Dintre mărfurile cu utilizare industrială intensivă, cuprul este cel mai vulnerabil unei deprecieri suplimentare importante – în condiţiile în care alunecarea economiei chineze, responsabilă pentru aproape jumătate din consumul mondial, va continua.

    În cazul petrolului, alunecarea recentă a cotaţiilor are mică legatură cu Rusia. Motivaţia s-a referit mai degrabă la valul de cifre macro care au surprins negativ aşteptările în cele mai importante economii globale – şi, de asemenea, la o apreciere importantă a dolarului american. “În opinia noastră, performanţa economiilor globale va rămâne mediocră, iar dolarul american va continua să se aprecieze – aşadar, cotaţiile petrolului ar trebui să rămână sub presiunea deprecierii pe termen mediu”, menţionează Mihai Nichişoiu.

    Mărfurile agricole, în schimb, pot avea cele mai mari aprecieri, în condiţiile în care factorii specifici responsabili pentru deprecieri în 2014 par deja integraţi în cotaţii. În cazul mărfurilor agricole, specialistul casei de brokeraj Tradeville recomandă pariurile long.

  • Tăriceanu, întrebat dacă ar mai susţine taxa auto: Fără niciun fel de ezitare

    Tăriceanu a fost întrebat dacă acum ar lua altă decizie privind taxa auto, măsură adoptată în timp ce se afla la conducerea Guvernului şi care a nemulţumit multe persoane, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Referitor la taxa auto, da, aş lua această măsură din nou, fără niciun fel de ezitare, pentru că eu vreau să susţin industria românească, nu să transform România în cimitirul de maşini vechi din Europa occidentală”, a răspuns Tăriceanu.

    Tăriceanu a făcut, joi, o vizită în Bistriţa-Năsăud, unde s-a întâlnit cu mai mulţi primari, cu susţinători din judeţ şi a mers în comunele Romuli şi Sânmihaiu de Câmpie, conduse de primari trecuţi de la PNL la partidul său.
     

  • Sanitas ameninţă că protestează miercuri, dacă Guvernul nu găseşte soluţii de majorare a salariilor

    Consiliul Naţional al Federaţiei Sanitas, întrunit joi, a analizat rezultatele negocierilor de până acum cu Ministerul Finanţelor şi a decis să ceară Guvernului să găsească, până miercuri, soluţii pentru revendicările angajaţilor din sănătate şi din asistenţă socială.

    “Atitudinea superficială a reprezentanţilor Ministerului Sănătăţii, Ministerului Finanţelor Publice şi a Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, preocupate doar de politici bugetare prin care este desconsiderată activitatea din cel mai sensibil domeniu al societăţii româneşti, se constituie într-o provocare gravă şi nejustificată a salariaţilor din sectorul sanitar”, se arată într-un comunicat de presă al Federaţiei Sanitas.

    Sindicaliştii solicită creşterea salariilor cu 100 de lei brut pentru toţi salariaţii din sistemul sanitar şi din asistenţă socială, începând din 1 noiembrie 2014, şi aplicarea prevederilor Legii 284/2010, începând din 1 ianuarie 2015.

    “Federaţia Sanitas din România atrage atenţia Guvernului că, în situaţia în care până miercuri, 29.10.2014, nu vor fi găsite soluţii pentru creşterea salariilor întregului personal din sistemul sanitar şi de asistenţă socială, prin aprobarea unui act normativ, membrii Consiliului Naţional au decis pichetarea sediului Guvernului României în data de 29.10.2014 şi, ulterior, organizarea unui miting de amploare în data de 12 noiembrie 2014. Menţionăm că responsabilitatea pentru consecinţele acestor forme radicale de protest revine în întregime factorilor decizionali din Guvernul României, care tratează cu indiferenţă criza generală din sistemul sanitar românesc”, a precizat sursa citată.

    Ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, anunţa, la finele lunii iunie, că a ajuns la un acord cu reprezentanţii Federaţiei Sanitas pentru creşterea cu 10% a salariilor angajaţilor din sistemul public de sănătate şi ale asistenţilor sociali situate sub plafonul de 1.500 de lei.

    Ioana Petrescu nu vorbea de creşterea salariilor cu 10% din toamnă, ci preciza că majorarea va fi efectuată în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1 decembrie 2014 şi cu încă 5% de la 1 martie 2015.

    Ministerul estima că de această majorare salarială vor beneficia aproximativ 126.000 de angajaţi din sistemul public sanitar şi de asistenţă socială.

    Reprezentanţii Federaţiei Sanitas anunţau atunci că oferta guvernamentală de majorare a salariilor din sănătate şi asistenţă socială mai mici de 1.500 de lei a fost respinsă de Consiliul Naţional al Sanitas. Sindicaliştii cereau creşteri salariale pentru toţi angajaţii şi dădeau atunci data de 15 septembrie ca termen pentru negocieri în vederea găsirii unei soluţii, fără proteste.

    În luna iunie, Federaţia Sanitas a organizat proteste la ministerele Sănătăţii, Muncii şi Finanţelor Publice. Sindicaliştii au cerut, printre altele, încheierea unui contract colectiv de muncă în sectorul sanitar, creşterea cu zece la sută a salariilor din sănătate şi asistenţă socială, precum şi deblocarea posturilor.

  • Eurobank Property Services: stagnarea preţurilor rezidenţiale ar putea fi de scurtă durată

    Cele mai recente evoluţii ale Indicelui Proprietăţilor Rezidenţiale pentru piaţa din România, oferite de Eurobank Property Services (EPS), se referă la perioada celui de-al treilea trimestru al anului 2014, incluzând date ce acoperă o perioadă istorică de mai mult de nouă ani.

    Indicele naţional ce a crescut cu 0,5% în al treilea trimestru al anului 2014, menţine perspectiva preţului stabil calculată în trimestrele anterioare.  Cu toate acestea, de la începutul anului, evoluţia acestui indicator a înregistrat o scădere cu  aproximativ 1%.  Stagnarea recentă a preţului, combinată cu modificarea de -2,1% pe an ca medie în ultimii cinci ani, sugerează în primul rând că scăderea iniţială calculată in acea perioadă s-a încheiat şi în al doilea rând că, stagnarea preţului pe piaţa rezidenţială din România continuă fără a se înregistra revenirea preţului deocamdată.  Indicele calculat la nivel de Bucureşti a scăzut cu -0,5% în ultimul trimestru, inversând uşoara tendinţă de creştere înregistrată în trimestrul precedent.  Cu toate acestea, indicele Bucureşti Centru a crescut cu 1,6% în ultimul trimestru, în timp ce indicii pentru Bucureşti Periferie şi judeţul Ilfov au prezentat o uşoară creştere negativă a preţului în trimestrul analizat.  

    Cele opt diviziuni ale României pot fi separate în două grupe egale, patru diviziuni situate în centrul şi vestul ţării înregistrează tendinţe de creştere şi un număr egal de diviziuni situate în sudul şi sud-estul României înregistrează tendinţe de scădere. Moldova conduce în rândul diviziunilor cu creşteri de preţuri, cu o creştere de 3,2% de la an la an şi o creştere de 2,6% în ultimul trimestru, urmată de Vest, Nord şi Centru, toate cu  evoluţii pozitive trimestriale şi de la an la an. Diviziunea Dunăre şi Marea Neagră a înregistrat cea mai abruptă reducere a preţului de la an la an cu -4,1% urmată de Sud, Muntenia şi Bucureşti+Ilfov, toate cu evoluţii trimestriale similare. Această separare echilatabilă şi echilibrată poate indica faptul că stabilitatea globală a preţului indicelui naţional poate fi rezultatul a două segmente naţionale competitive cu tendinţe stabile, similare şi opuse, precum şi o clară separare în evoluţie între cele două părţi ale ţării. 

    Indicii celor mai mari 10 oraşe ale României în afara Bucureştiului, prezintă per ansamblu o performanţă stabilă de la an la an cu fluctuaţii trimestriale care par să fie mai degrabă corecţii pe termen scurt sau zgomot statistic decât indicaţii solide pentru o performanţă distinctă, fie aceasta pozitivă sau negativă.  

    Indicele noilor proprietăţi în Bucureşti a avut o evoluţie peste media generală, ca şi peste alţi indici, crescând cu 2,9% faţă de acelaşi trimestru al anului trecut, în timp ce acelaşi indice al proprietăţiilor noi la nivel naţional a stagnat. Pe de altă parte, apartamentele din Bucureşti au înregistrat o evoluţie decendentă de -4.3% de la an la an, mai rapidă decât alte tipuri de proprietăţi ce au fluctuat aproape de stabilitate.  

    În general, cea mai recenta evoluţie a indicilor rezidenţiali de preţ calculaţi de EPS sugerează sfârşitul scăderii generalizate a preţurilor, succedată de o stagnarea a preţurilor, ce este mai evidentă în marile oraşe.  Faptul că indicele agregat naţional poate fi rezultatul a două tendinţe concurente de creştere şi scădere a preţurilor, în acelaşi timp cu o uşoară redresare a pieţei de primă importanţă (Bucureşti Centru) sugerează că stagnarea preţurilor ar putea fi de scurtă durată şi creşterea indicelui ar putea fi posibilă în curând. 

    Eurobank Property Services S.A. este o subsidiară a grupului Eurobank. Înfiinţată în iunie 2005, drept un centru de servicii integrate, compania oferă soluţii pentru domeniul imobiliar. Eurobank Property Services S.A. a dezvoltat o reţea pe teritoriul României, coordonată din sediul central situat in Bucureşti.

  • Flanco Retail: şapte magazine până la finalul anului

    Primele magazine care îşi aşteaptă deja clienţii sunt Flanco Târgovişte din Complex Pavcom deschis în data de 9 octombrie, noul magazin din Târgu Jiu, relocat în Centrul Comercial Shopping City, noul magazin din Sinaia Centrul Comercial Carpaţi şi magazinul cu numărul 11 din Bucureşti din Centrul Comercial Arcade Pallady, ultimele trei deschise în perioada 16 – 18 octombrie. Astăzi îşi deschid porţile alte două noi magazine: Flanco Hunedoara, primul magazin din acest oraş şi Flanco Timişoara din Centrul Comercial Arcade Nord, reţeaua Flanco ajungând astfel la 87 de magazine.

    De la începutul anului, Flanco a mai deschis 2 magazine – în Cluj complex Winmarkt şi Sf. Gheorghe complex Şugaş şi a relocat magazinul din Miercurea Ciuc în complexul Comercial Tulipan.

    Pe lângă deschideri, Flanco investeşte şi în modernizarea a 42 de magazine, astfel încât clienţii vor fi întâmpinaţi de aceeaşi atmosferă în toate magazinele. Aceste proiecte de investiţii ale companiei în extinderea şi modernizarea reţelei se vor ridica la peste 1.4 mil de euro (fără stoc de marfă), până la finalul anului 2014.

    În urma extinderii reţelei, la finalul anului suprafaţa de vânzare a retailerului va ajunge la aproximativ 55.000 metri pătraţi. Compania îşi urmăreşte principiile de eficienţă operaţională şi raportat la reţeaua de magazine, locaţiile cu performanţe reduse fiind închise şi relocate – aşa cum s-a întâmplat cu magazinele din Miercurea Ciuc şi Târgu Jiu.

    Planul de investiţii pe acest an include un buget de peste 450.000 de euro, alocat dezvoltării tehnologice. Investiţiile în sistemul IT au deja rezultate concrete, reflectate într-o experienţă de cumpărare îmbunătăţită. Astfel, timpul de răspuns la client, la procesarea comenzilor online s-a redus la două ore, iar cel la procesarea comenzilor cu ridicare din magazin, la o oră. De asemenea, pentru comenzile cu rezervare în magazin, timpul de pregătire a predării produsului către client s-a redus la numai cinci minute. De asemenea, site-ul Flanco a fost optimizat pentru accesare rapidă şi facilă de pe dispozitivele mobile, ca răspuns la cerinţele pieţei – traficul pe www.flanco.ro de pe telefoane şi tablete a crescut în primele 9 luni ale anului cu peste 200%, faţă de anul trecut.

    Planul de dezvoltare cuprinde şi parteneriatul încheiat de Flanco Retail cu H.Essers pentru servicii de depozitare în centrul logistic al companiei din Bucureşti, acesta intrând în vigoare începând cu luna septembrie. Parteneriatul va conduce la o scădere a timpului de aprovizionare a magazinelor la maximum 24 de ore şi în consecinţă la o livrare rapidă a comenzilor către clienţii finali, până în casa lor.

    „Prin intermediul investiţiilor în tehnologie urmărim să replicăm în mediul online cât mai mult din experienţa pe care clienţii o au în magazine şi să susţinem şi mai bine angajamentele asumate în programul Aşteptările tale sunt Priorităţile noastre”, a declarat Dragos Sîrbu.

    În 2014, numărul de angajaţi ai companiei a depăşit 1000. De la 1 octombrie Flanco Retail va direcţiona sumele rezultate din reducerea de 5% a CAS către extinderea echipelor de vânzări şi training-ul acestora, în vederea îmbunătăţirii serviciilor de consultanţă oferite în magazine.

    ”Decizia noastră a fost să reinvestim tot în oameni cele cinci puncte procentuale ale reducerii CAS, angajaţii din magazine fiind cei mai convingători ambasadori Flanco în faţa clienţilor,” a arătat Dragoş Sîrbu. ”Ei sunt, de asemenea, cei care ne pot ajuta în crearea şi întreţinerea unei relaţii de încredere pe termen lung cu clienţii”, a mai declarat Dragos Sîrbu.

    Compania îşi menţine obiectivul anunţat în prima parte a anului, acela de creştere sănătoasă, de peste 10%, în condiţii de profitabilitate şi eficienţă operaţională.

    Flanco are aproximativ 1000 de angajaţi şi o reţea de 87 de magazine, aflate în cele mai importante zone comerciale din 52 de oraşe.

  • Trei tineri din Bucureşti câştigă mii de euro pe lună pentru că încuie corporatişti într-o cameră

    Florin Cioacă (32 de ani), Mihai Toma şi Tudor Cucu (ambii de 22 de ani) au pus bazele Real Room Escape, un business cu venituri de câteva mii de euro lunar, care propune un scenariu lung, complicat şi extrem de interesant. Povestea, numită Kudra’s Dream, se întinde pe parcursul a zece episoade.

    „Eu eram membru al unei asociaţii studenţeşti şi l-am cunoscut pe Florin în cadrul unui proiect de trading interbancar“, povesteşte Mihai Toma, iar Tudor s-a alăturat ulterior echipei. „Am vrut să avem o sursă de smart fun“, spune Florin Cioacă. „În momentul în care ne-am gândit să pornim afacerea, în străinătate exista deja o piaţă de profil. Budapesta punea bazele încă din 2011, iar acum reprezintă un hub european pentru acest gen de jocuri. Ne-am gândit că era un moment bun, iar asta era spre finalul anului 2012, dar România nu se încadra pe această hartă a jocurilor, aşa că am mai aşteptat. După Cluj şi Timişoara, lucrurile pur şi simplu au explodat, iar în Bucureşti am fost printre primii care au deschis camere.“

    Cei trei spun că au un business plan bine pus la punct şi ştiu deja ce trebuie să obţină pe termen mediu şi lung. „Investiţia a fost din surse proprii şi a fost în jur de 5.000 de euro. Iniţial am făcut un parteneriat cu o ceainărie care a fost de acord să găzduiască jocul, încă funcţionează acolo. Acum vrem să deschidem mai multe camere, de aceea am închiriat un spaţiu“, povesteşte Florin Cioacă. „Faptul că am găsit spaţiul potrivit ne-a ajutat să dezvoltăm mai repede procesul şi ne-a redus cheltuielile. În primul an profitul va fi zero, pentru că vrem să reinvestim toţi banii. Noi ne dorim să ajungem la zece scenarii, şi bazat pe acest plan cifra de afaceri ar trebui să treacă de 200.000 de euro anual. Acesta ar fi un scenariu pragmatic, nu optimist. Însă vrem să facem totul pas cu pas, pentru că nu ştim exact cum vor evolua lucrurile.“

    Clienţii corporate, spun cei trei, sunt o sursă mai stabilă de venit. „Iniţial a început ca un retail business, însă evident că ne-am gândit la clienţii corporate. Firmele au început să vină fără să fie nevoie de un advertising foarte agresiv, iar acum cred că suntem undeva la 50% corporate şi 50% retail. În plus, pentru clienţii corporate este foarte atractivă versiunea double, pentru că aduce foarte mult din ceea ce se vrea de la un team building.“

    Ce este versiunea double? „Versiunea double înseamnă că două echipe pot juca în două camere simultan, fiind nevoite sa coopereze pentru a evada“, explică Tudor Cucu.

    Unul dintre proiectele cu care Real Room Escape vrea să se diferenţieze de celelalte businessuri este Escape the Mansion, un produs destinat în principal companiilor. „Escape the Mansion va fi un produs pentru corporate, vor putea juca până la 15 oameni. O să fie ceva mai scump, pentru că implică şi costuri destul de mari pe care noi trebuie să le amortizăm. Trebuie să avem patru oameni la monitorizare, trebuie să avem un medic ATI la faţa locului, scenariul implică mai multe elemente şi mai multe mecanisme. Vrem să îi dăm drumul cât mai repede, pentru că încercăm să ne focusăm către zona de corporate, fără a neglija desigur segmentul de clienţi retail“, spune Florin Cioacă.

    Escape the room este un joc în care într-o perioadă limitată de timp căutând indicii ascunse, descoperind camera şi secretele din ea, folosind inteligenţa, ingeniozitatea şi imaginaţia trebuie să scapi din cameră.

  • Opinie Dragoş Sîrbu: Retail de produse… şi servicii

    Dragoş Sîrbu este CEO al Flanco Retail.

    Cartea câştigătoare pare, evident, să fie fidelizarea clienţilor; dar nici ea nu e o carte ieftină sau lipsită de eforturi. Doar că presupune un alt tip de gândire şi o altă perspectivă asupra industriei.

    Ca reţele de magazine „din cărămidă şi mortar“, cum zic englezii, părem să avem un anume grad de pasivitate: dacă nu vii tu spre noi, nu putem veni noi spre tine; dacă tot ai venit, ne priveşti pe toţi prin comparaţie şi, dintre toţi, alegi pe cel care-ţi place pe moment; până data viitoare când mai ai nevoie de ceva, ai şi uitat ce ai cumpărat ultima oară, de unde şi de ce. Şi o luăm cu toţii – şi tu, şi noi – de la capăt.

    Soluţia pe care am găsit-o noi priveşte publicul nostru nu ca pe o sumă de cumpărători, ci ca pe un grup de clienţi: oameni pe care, odată ce i-am întâlnit şi i-am cunoscut, îi păstrăm aproape de noi. Iar pe noi ne transformă, din comercianţi „tradiţionali“, în furnizori activi de produse şi servicii.

    Nu e o paradigmă simplă sau uşor de implementat, dar e necesară pentru noul context în care operăm. Suntem prezenţi şi online, şi offline, deci pasivitatea aparentă dispare prin comunicarea continuă pe care o întreţinem înainte de vizita în magazin, în timpul ei şi ulterior, într-o relaţie interactivă, în care şi vorbim, şi ascultăm.

    Suntem atenţi la exigenţele clienţilor mai departe de simpla alegere şi achitare a unui produs. Atât de atenţi, încât lista lor de aşteptări, aşa cum le-am determinat în studiile noastre de cercetare, a devenit pentru compania pe care o conduc un decalog al priorităţilor de business. Îi consiliem, le oferim soluţii de finanţare, de multe ori fără dobândă, garanţii şi asigurări, servicii de mobilitate în parteneriat, transport, asistenţă de specialitate, informaţii despre cele mai noi tehnologii. Le stăm la dispoziţie online şi offline şi le mulţumim, prin programele de fidelitate, pentru fiecare vizită pe care ne-au făcut-o, pentru fiecare dată în care au ales să revină.

    Nu e nici simplu şi nici ieftin, dar e necesar într-o lume în care internetul a spart graniţele comerţului şi a ridicat standardele de customer service la nivel internaţional.
    Aş spune că ne reinventăm, dacă nu mi-aş aduce aminte de relaţia pe care vânzătorul de la magazinul de la parterul blocului o avea cu toţi clienţii care îi treceau pragul acum treizeci de ani. Omul care îi ştia pe toţi pe nume, care le spunea de ce maşină de spălat au nevoie pentru doi copii mici, cum să-şi conecteze aragazul la ţevile de gaz din apartament şi de ce au nevoie de câlţi.

    Nu ne reinventăm, de fapt, ci punem în practică într-un context nou nişte principii pe care, precum se vede, oamenii de marketing le ştiu de multă vreme şi pe care vânzătorul de la parterul blocului le folosea intuitiv cu muşteriii lui. Folosim pentru ele, firesc, instrumentele pe care lumea modernă ni le pune la dispoziţie – internet, Facebook, carduri, baze de date şi aşa mai departe. Şi adăugam la ele, într-o formă structurată şi adecvată consumatorului de azi, un adevărat portofoliu de servicii conexe. Şi aşa evoluăm.

  • Puncte de (dez)interes turistic în judeţul Constanţa

    Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro)

    Călătorul ce se abate de la ruta Seimeni-Vlad Ţepeş şi urmează drumul ondulat, ajunge la cetate pe neaşteptate, coborându-şi ochii spre zidurile ei uimit de coexistenţa bicicletelor sprijinite de gardul gospodăriilor de peste drum.

    Merită să tragi maşina undeva lângă un gard şi să te plimbi singur printre ziduri. Nu există ghid, doar o tablă tipărită la intrare. Miroase a fân şi iarbă coaptă de soare, fire scurte îţi gâdilă degetele printre sandale, şi paşii bâiguie tăcuţi prin ziduri. Dunărea îşi vede de treabă curgând obosită sub tăpşanul strategic pe care a fost cocoţat castrul. Prin 2011 o măicuţă blândă de la biserica din apropiere spunea că pe insula dintre ape mergeau studenţi în tabără. La sfârşitul acesta de vară peisajul era tăcut, moleşit de un soare ploios.

    Nu îţi dai seama de mare lucru şi nici imaginaţia nu te ajută. Spaţiile îngrădite de ziduri sunt destul de mari pentru a le putea identifica drept locuinţe, dar destul de mici pentru a te putea gândi la spaţii publice tipice castrelor romane menite să protejeze graniţa danubiană a imperiului.

    Înţelegi însă repede că stai în faţa unei victorii duble: romanii au reuşit să construiască ceva durabil, românii să ignore la fel de durabil. Între vizitele din 2011 şi 2014 nimic nu pare să se fi schimbat pe acolo în afară de anotimpuri.

    Dacă şerpuieşti pe drum înainte, printre sălcii pitice şi stupi de albine, lăsând pe stânga dava căzută şi dizgraţia ministerului de resort, la vreo şase kilometri înspre Hârşova te opreşti în comuna Topalu, poate cea mai bogată din România, căci acolo Dinu şi nevasta lui Sevasta, nişte învăţători inimoşi, au deschis prima şcoală din sat, fără să ştie unde va duce dragostea lor pentru educaţie şi cultură. În 1960, fiul lor Gheorghe, medic în Bucureşti, a ales să doneze statului român colecţia sa de artă, cu condiţia creării unui muzeu în Topalu, purtând numele părinţilor lui.

    Colecţia Dinu şi Sevastiţa Vintilă numără circa 228 de piese, în mare parte picturi, semnate de Grigorescu, Tonitza, Francisc Şirato, Octav Băncilă, Corneliu Baba, Constatin Piliuţă şi alţii. Sculpturile sunt de mică dimensiune, ieşite din mângâierile unui Paciurea, Ion Jalea şi Oscar Han, cel care a realizat şi bustul ce străjuie mormântul donatorului, plasat în curtea casei părinteşti devenite şcoală şi apoi muzeu.

    Pentru vizitator colecţia poate fi copleşitoare. Carele cu boi ale lui Grigorescu, copiii lui Tonitza, peticarul şi evreul lui Băncilă, himera apelor lui Paciurea – toate acestea puse împreună, în săli ce aliniază sacadat nume grele ale artei româneşti, ar trebui să sufoce vizitatorul şi aşa nepregătit de intrarea modestă în muzeu; cumva însă peste operă se imprimă linişte şi doar ochii şi respiraţia trădează încărcătura din aer. Privirea e rapid marcată de pereţii unei săli de 8 x 2 metri pătraţi tapetate cu lucrările lui Grigorescu, nelăsată să îşi revină din surpriză, căci Tonitza priveşte cu ochi rotunzi în camera următoare. Mirarea se ţine lanţ şi deşi ar trebui să te fi obişnuit deja, te miri încontinuu cu fiecare nou perete, cu fiecare nou nume de artist român de calibru.

    Lucrările sunt atent alese şi devine rapid evident faptul că multe au în comun zona de sud a ţării, Dobrogea, aşa cum era timpul vieţii pictorilor ce au imortalizat-o: Mangalia, Balcicul şi portrete de turci şi tătăroaice, geamii şi copii cu bostani, sate dobrogene şi naturi moarte cu flori, peşti şi fructe solare, promontorii. E o sărbătorire a sufletului oriental de la malul mării, a exotismului caselor văruite în alb şi albăstriu, a liniei bine definite din sprânceana unei tinere tătăroaice, a luminii mai presus de toate, aşa cum se reflectă şi transcende prin arhitectura clădirilor şi a sufletelor.

    Observând perioada în care au trăit artiştii expuşi la Topalu te gândeşti că acela a fost fără doar şi poate timpul de aur al picturii româneşti, sfârşit de secol nouăsprezece până uşor după jumătatea secolului douăzeci. Gândul că acest medic plămădit de doi învăţători de ţară a putut pune laolaltă lucrări ale celor mai bine cotaţi pictori români apasă greu. Colecţionar şi prieten al acestora, medicul Gheorghe Vintilă a avut probabil o viaţă bogată în frumuseţe; istoria precizează doar că nu a fost căsătorit, iar doamna muzeograf (custode al muzeului încă din 1968) ne spune blând că medicul pensionat, devenit director al muzeului de artă din Constanţa, a murit singur şi sărac, nouăsprezece ani după donarea colecţiei, iar înmormântarea a fost suportată financiar de colectivul muzeului.

    Emoţia pe care reuşesc să o transmită unele lucrări este adusă cu picioarele pe pământ instant la un calcul sumar al valorii de piaţă a exponatelor. Un muzeu cât o şcoală sătească, o comoară artistică imposibil de evaluat, încasări de nici o sută de lei pe zi. O excursie de şase ore pentru zile mai întunecate sau turişti pentru care plaja nu e suficientă. Un obiectiv turistic absent din circuitele turistice şi ele inexistente pentru Dobrogea. La fel ca vechiul castru roman.

  • Bugetul Capitalei, suplimentat cu 85 milioane lei de la Guvern, pentru căldură şi apă caldă

    Hotărârea, aflată pe ordinea de zi a şedinţei de îndată a CGMB de joi, a fost aprobată de toţi cei 39 de consilieri prezenţi.

    Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a declarat că banii sunt necesari pentru “a tampona” o serie întreagă de datorii pe care Elcen, furnizorul de energie termică al RADET, le are la distribuitorii de gaze.

    “Cele 85 de milioane de lei au fost acordate pentru a ‘tampona’ o serie întreagă de datorii pe care Elcen le are către distribuitorii de gaze. Eu cred că toate lucrurile acestea vor intra în normal în momentul în care cele două entităţi (Elcen şi RADET – n.r.) se vor uni efectiv, datoriile vor fi stinse, nu numai cu ajutorul nostru, ci şi cu cel al Guvernului, astfel încât să pornim de la un moment T0”, a spus Oprescu, după votarea hotărârii.

    Potrivit raportul de specialitate al proiectului hotărârii, bugetul municipalităţii se majorează cu 85 de milioane de lei la capitolul subvenţii pentru diferenţe de preţ şi tarif.

    Suplimentarea bugetului Capitalei trebuia aprobată de consilierii generali până în 25 octombrie, aşa cum cerea ordinului ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin care s-au acordat aceşti bani.

    Conform raportului, municipiului Bucureşti nu are contracte cu furnizorii de agent termic, respectiv Elcen, şi nici cu furnizorii de combustibil pentru producerea agentului termic, adică furnizorii de gaze naturale. “Mai mult, singura relaţie a municipalităţii Bucureşti în legătură cu furnizarea agentului termic la populaţie din reţeaua publică este reprezent de delegarea sau mandatarea RADET care se descarcă lunar de obligaţiile sale prin deconturi justificative (nu facturi)”, se mai arată în raportul de specialitate.

    În 14 octombrie, CGMB a aprobat proiectul privind fuziunea RADET-Elcen, de care depinde, potrivit municipalităţíi bucureştene, rezolvarea problemelor legate de energia termică.

    Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti (RADET) este în subordinea municipalităţii, iar Elcen – Electrocentrale Bucureşti, furnizorul de energie termică al RADET, aparţine Ministerului Economiei, prin Departamentul pentru Energie.

    Noua entitate, care va rezulta în urma fuziunii RADET-Elcen, va fi în subordinea municipalităţii.

    Primarul general Sorin Oprescu susţine că fuziunea RADET-Elcen va rezolva problema energiei termice în Bucureşti, în felul acesta urmând să fie stinse datoriile pe care regia le are la ELCEN, iar municipalitatea va controla şi coordona atât producţia, cât şi distribuţia de căldură şi apă caldă.

    Datoriiile au fost motivul pentru care, recent, bucureştenii din mai multe sectoare nu au avut apă caldă câteva zile la rând. Atunci, Distrigaz a redus presiunea gazului dat Elcen, din cauza sumelor pe care le are de încasat de la aceasta. La rândul său, Elcen, care are de încasat bani de la RADET, a limitat gazele furnizate regiei, astfel că aceasta a fost nevoită să reducă temperatura apei calde.

    Elcen a precizat că a acumulat datorii în valoare de 88 de milioane de lei către Distrigaz, în timp ce are de recuperat de la RADET aproximativ 2,5 miliarde de lei, fără a mai calcula şi penalităţile, pentru energia termică livrată şi neplătită în perioada noiembrie 2012 – septembrie 2014.

  • Povestea antreprenorului care deţine clubul Control, restaurantele Shift şi Alt Shift

    Povestea afacerii cu nume inspirate de tastatură a început în toamna lui 2008, când doi prieteni vechi au decis să îşi lase deoparte businessurile deja existente şi să investească într-un club în zona pasajului Victoria. „Aşa a apărut clubul Control într-un subsol al Pasajului Victoria. Ne-am lăsat duşi de val“, îşi aminteşte Florin Oşlobanu (42 de ani), unul dintre cei doi acţionari ai businessului alcătuit din clubul Control şi din restaurantele Shift şi Alt Shift.

    Absolvent al Facultăţii de Matematică, Florin Oşlobanu avea în 2008 o firmă de software, iar partenerul său, absolvent al Facultăţii de Metalurgie, avea o firmă de construcţii. „Suntem prieteni de mai bine de 20 de ani, iar acest club a fost visul nostru din adolescenţă.“ Astfel, în momentul când au decis să pornească la drum, au lăsat totul în urmă. Astăzi, amândoi antreprenorii sunt direct implicaţi în businessul actual, acesta fiind de altfel singura afacere în care mai sunt acţionari. „Ne-am împărţit taskurile între noi: partenerul meu se ocupă de partea operaţională, în timp ce eu coordonez activităţile de marketing şi promovare.“

    Florin Oşlobanu îşi aminteşte că în momentul când şi-au lăsat joburile anterioare pentru a investi în HoReCa s-au gândit că scapă de munca la birou şi de mediul corporatist, însă lucrurile nu sunt foarte diferite nici acum. „Zilnic ne petrecem şase-şapte ore în localuri şi alte câteva la birou.“

    În momentul când au deschis clubul Control, acesta era amplasat în subsolul unei clădiri, motiv pentru care, pe timpul verii, numărul clienţilor scădea. În căutarea unei terase unde clienţii clubului să îşi poată petrece vara, cei doi acţionari au ajuns în zona Piaţa Romană, pe strada Eremia Grigorescu. Planul iniţial era deschiderea unei terase-pub, cu muzică similară celei din Control. Înainte, în spaţiul acela funcţionase restaurantul Esperanto, astfel că locul a venit la pachet amenajat parţial şi cu o bucătărie semiutilată. „Nu aveam nicio experienţă în domeniu, însă ne-am gândit că putem încerca. Încă de la început trebuie să recunosc că am avut noroc de bucătari buni.“

    Pentru că nu avea experienţa unor businessuri similare, Florin Oşlobanu spune că a încercat să se transpună în pielea clientului, motiv pentru care a decis că porţiile vor fi generoase, iar ingredientele, pe cât se poate, naturale. De aceea, pastele sunt home made, fructele şi legumele sunt cumpărate din pieţe, iar mâncarea este făcută pe loc, fără semipreparate.
    Astfel, treptat localul s-a transformat din pub în restaurant, iar astăzi, dintre cei peste 200 de clienţi care vin acolo zilnic, cei mai mulţi vin să mănânce. „Iniţial, am deschis localul pentru clienţii clubului, însă după un an, un an şi jumătate, am realizat că doar o treime din clienţi mai sunt cei de la Control. Shift îşi crease deja baza proprie, pentru care ne-au ajutat atât poziţia, cât şi spaţiul în sine, dar şi amenajarea.“

    Deschis în primăvara lui 2010 – la momentul potrivit pentru sezonul de terase – actualul restaurant Shift a fost un fel de experiment pentru cei doi antreprenori: un experiment cu 120 de locuri înăuntru şi 50 pe terasă, care a costat circa 60.000-70.000 de euro. Astăzi localul are afaceri de circa 1,5 mil. lei (350.000 de euro), contribuind cu jumătate la cifra de afaceri a grupului administrat de compania Expresion C&M. Control contribuie la rândul său cu 50% la rezultatele din 2013.