BusinessMagazin

Blog

  • LC Waikiki vede potenţial pentru 40 de magazine în România

    Magazinul din Plaza România are o suprafaţă de 800 metri pătraţi şi este al 9-lea al reţelei din România şi al 4-lea magazin din Bucureşti.

    Până la sfârşitul anului, LC Waikiki va deschide alte două magazine, cu o investiţie totală de 4,5 milioane dolari şi are în plan continuarea extinderii atât în Bucureşti, cât şi în ţară.

    “Consider că pe piaţa din România LC Waikiki are un potenţial mare de acoperire şi ar putea fi reprezentat de până la 40 de magazine, pe tot teritoriul ţării”, a declarat Burҫ Korkmazlar, directorul de operaţiunie pentru Europa Centrală şi de Est.

    Potrivit companiei, România este o ţară de referinţă pentru extinderea internaţională a LC Waikiki, pentru că este prima ţară în care retailerul turc a deschis operaţiuni directe, în octombrie 2009.

    În 2013, LC Waikiki România a înregistrat o cifră de afaceri de 18 milioane dolari.

    Retailrul este prezent în 23 de ţări şi are 22.500 angajaţi. Reţeaua LC Waikiki va număra 106 magazine la nivel internaţional şi respectiv 387 magazine în Turcia.

  • UE aşteaptă “cu nerăbdare” formarea unui guvern şi o opoziţie constructivă în Republica Moldova

    În acest comunicat emis de Serviciul European pentru Acţiune Externă (SEAE), Înaltului Reprezentant UE pentru Politică Externă Federica Mogherini şi comisarul însărcinat cu Politica de Vecinătate şi Negocieri de Aderare Johannes Hahn afirmă că iau notă de declaraţia OSCE potrivit căreia scrutinul de duminică a fost “caracterizat de o largă opţiune pentru alternative politice, bine administrat în general, deşi excluderea unui concurent electoral cu puţin înainte de ziua alegerilor a ridicat întrebări privind momentul şi circumstanţele”.

    UE “aşteaptă acum cu nerăbdare atât formarea rapidă a unui Guvern inclusiv şi responsabil, cât şi o opoziţie constructivă”, afirmă Mogherini şi Hahn citaţi în comunicat, adăugând că Uniunea “este pregătită să-şi continue cooperarea apropiată cu Republica Moldova pe drumul către transparenţă, statul de drept şi o economie de piaţă mai puternică”.

    “Un nou impuls pentru reforme va fi crucial pentru asocierea politică şi integrarea europeană a Republicii Moldova”, apreciază vicepreşedinta şi comisarul, promiţând că Uniunea “va rămâne un partener de încredere care va susţine efortul de reformare a ţării şi va coopera pentru obţinerea tuturor beneficiilor Acordului de Asociere în interesul tuturor cetăţenilor, indiferent unde trăiesc”.

    Mogherini şi Hahn reafirmă de asemenea angajamentul Bruxelles-ului de a colabora cu viitorul Guvern în vederea unei “soluţii paşnice globale” la conflictul transnistrean, în baza ssuveranităţii şi integrităţii teritoriale a ţării, cu acordarea unui “statut special Transnistriei”.

     

  • România se axează, în sectorul gazelor, pe Marea Neagră

    “Pentru România, cel mai important proiect de infrstructură în domeniul gazelor naturale este conducta Dobrogea-Podişor, care va aduce gazele din Marea Neagră în sistemul românesc de transport. Este un proiect de 230 milioane de euro pe care sperăm să îl finalizăm cu sprijinul financiar al Comisiei Europene”, a declarat Nicolescu pentru MEDIAFAX, întrebat ce opţiuni are România pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze în contextul în care Rusia a anunţat că stopează construcţia gazoductului de 40 miliarde de euro South Stream.

    Companiile OMV Petrom şi ExxonMobil au descoperit, în 2012, un zăcămînt de gaze evaluat la 42-84 miliarde metri cubi de gaze. Producţia gazelor este estimată să înceapă abia spre sfârşitul acestui deceniu.

    Preşedintele rus, Vladimir Putin, a anunţat luni că Rusia nu poate continua construcţia proiectului South Stream, din cauza opoziţiei, adăugând că gazele care ar fi urmat să ajungă prin această conductă în Italia vor fi redirecţionate spre alte pieţe.

    Uniunea Europeană s-a opus construcţiei South Stream, pe fondul îngrijorărilor că proiectul ar contribui la consolidarea influenţei Rusiei în Estul Europei.

    România nu a făcut parte dintre statele implicate în realizarea South Stream, chiar dacă Bucureştiu şi Moscova au avut unele discuţii pe această temă în urmă cu câţiva ani.

    De asemenea, la sfârşitul săptămânii trecute Slovacia a lansat ideea construcţiei unei noi rute de transport al gazelor naturale către Sud-Estul Europei, ca alternativă la South Stream.

    Proiectul propus de Slovacia, denumit Eastring, ar avea o capacitate anuală de transport de până la 20 miliarde de metri cubi, mai mare decât nevesarul anual al României, de circa 14 miliarde metri cubi.

    Gazele care ar urma să fie transportate prin Eastring ar proveni din vestul Europei, traversând Slovacia, România şi Bulgaria. Eastring ar avea o lungime de 570 de kilometri, iar investiţia s-ar ridica la 750 milioane de euro.

    România a susţinut, până în 2012, construcţia gazoductului Nabucco, văzut ca mijloc de diminuare a dependenţei de importurile de gaze ruseşti. Nabucco a fost însă abandonat însă în vara anului 2012, din cazuă că nu a reuşit să îşi asigure furnizori de gaze.

  • Să concurăm… Responsabil!

    Alex Vlăduţoiu (managing director, Alfred Net)

    Ca să dau o definiţie simplă, concurenţa înseamnă a pune în centrul atenţiei necesităţile clienţilor, prin furnizarea unor servicii şi produse de înaltă calitate, eficiente, care să răspundă criteriilor celor cu standarde înalte. De asemenea, într-un cadru legislativ potrivit, competitivitatea trebuie să asigure egalitate şi echitabilitate tuturor companiilor.

    Teoretic, ştim că într-o piaţă competitivă producătorii sau furnizorii concurează între ei pentru a satisface necesităţile şi dorinţele unui număr mare de consumatori; într-o piaţă concurenţială reală nu va exista niciodată un singur producător sau un grup care să livreze unui singur client sau grup de clienţi şi care să dicteze modul în care funcţionează piaţa. Asta nici de departe nu ne dorim. Deci… vrem monopol sau să dezvoltăm şi să formăm tendinţe durabile?
    Chiar dacă eşti mic, asta nu înseamnă că din start ai un minus, comparativ cu „mai marii pieţei“, ci că poţi să revoluţionezi chiar şi printr-un singur produs sau un singur concept.

    O poziţie competitivă înseamnă modul în care îţi vei diferenţia oferta ta şi vei aduce valoare adăugată segmentului de piaţă unde îţi desfăşori activitatea. Este vorba de a „cizela“ segmentul de piaţă, prin lansarea unui nou produs sau serviciu calitativ, şi a câştiga atenţia „publicului“ prin activităţile pe care ţi le impui în piaţă ca brand.

    În momentul în care întreg segmentul de piaţă „sesizează“ în mod real cât este de diferită oferta ta, creezi concurenţă şi în acelaşi timp este uşor să influenţezi şi să impui alte tendinţe, să formezi un mediu concurenţial dar să şi câştigi notorietatea brandului sau a produsului promovat. Dacă nu ajungi să te diferenţiezi, nu poţi să te integrezi în trend şi vei avea nevoie de mai multe resurse financiare şi timp pentru a-ţi captiva targetul, iar ca rezultat multe companii sfârşesc prin a face concurenţă doar la nivelul costurilor, o poziţie uşor de impus, dar greu de susţinut pe termen lung. A fi mai ieftin decât competitorul nu este o armă a cuceririi pieţei. A încerca să fii competitiv prin costuri sau preţ este o cursă inferioară a competitivităţii şi, evident, nu vei rezista unui trend format de alţii.

    Cu toate astea, cred într-o societate care are capacitatea de a educa în primul rând prin concurenţă şi de a se reinventa. Însă în orice domeniu în care fenomenul acesta îşi face simţită prezenţa, vorbesc despre educare sau educaţie; în ţara noastră, românul are tendinţa de a omorî mişeleşte esenţa constructivă a rivalităţii. Ca să dau un exemplu uşor de înţeles, aş descrie un scenariu, nu foarte roz, din sistemul educativ, care încă persistă. Copiii sunt atât de mult antrenaţi – de-a lungul anilor – să concureze între ei, încât ajung să fie capabili să manifeste aversiune faţă de orice coleg. Nu contează cum obţii nota 10, important este să te menţii „în top“. În alte condiţii, cel mic de lângă tine nici nu există.

    Ei bine, acelaşi lucru se întâmplă şi la nivel macro, în varii industrii, pe diferite proiecte. Aici concurenţa este dictată de client sau investitor. Şi uneori de brand. Dacă identitatea ta de brand este foarte bine definită atât în piaţa în care activezi, cât şi în mintea potenţialilor clienţi, este foarte uşor să creezi concurenţa şi să te menţii în top. Ceilalţi nu vor avea nicio putere (indiferent de cunoştinţele pe care le au) pentru a rivaliza cu tine. Desigur, nu mă refer la companii care şi-au dublat cifra de afaceri în 2 ani, ele fiind active pe piaţă de cel puţin 7 ani. Aici vorbim despre un altfel de monopol.

    Undeva înainte de 2007 pierdusem un proiect de câteva sute de mii de euro din cauza unui brand solid, bine aşezat pe piaţă, cu mult PR şi cu identitate consolidată, care a intervenit pe proiect în urma unei „relaţii“. Ca să fiu mai clar, aş vrea să precizez faptul că know-how-ul şi profesionalismul contează destul de puţin în astfel de situaţii. Recomandarea competenţei de a finaliza un proiect complex nu este dictată tot timpul de CV-ul companiei, ci de „relaţiile“ pe care ţi le construieşti sau „directivele“ pe care eşti dispus să le primeşti şi ulterior să le accepţi. Nu spun că procesul acesta de „recrutare“ a propriilor clienţi sau colaboratori este imoral, doar că nu asta trebuie să fie baza unei industrii, ci competenţa, adică acele capabilităţi de a construi un business durabil, printr-o concurenţă sănătoasă.

    Acum ceva timp, această situaţie se putea regăsi şi în Germania; nu zic că încă nu mai există, însă nu atât de pregnant. În schimb, în România ucidem concurenţa reală tocmai prin aceste relaţii şi recomandări care nu tot timpul servesc calitate. Şi aici nu vorbim numai despre un client. Putem vorbi despre o societate întreagă care se poate molipsi de defecte şi neajunsuri, erori care ni s-ar putea părea normale, la un moment dat.
    Când o să conştientizăm că nu tot ce străluceşte e aur, atunci vom putea concura „responsabil“.
     

  • Cum a încercat BNR să stimuleze băncile să dea împrumuturi şi ce a obţinut

    În toamnă, ”dozajul„ clasic a crescut, banca centrală optând pentru un pachet de trei proceduri de relaxare a politicii monetare, abordare mai rar practicată, mai ales că a fost aplicată de două ori succesiv.

    Dobânda-cheie a fost tăiată de cinci ori în acest an până la un minim istoric de 2,75%. Rezervele minime obligatorii (RMO) la lei au coborât până la 10% şi RMO la valută au fost ajustate până la 14%. Iar coridorul format de facilitatea de credit şi de depozit din jurul dobânzii-cheie – adică dobânzile la care băncile se împrumută de la BNR şi respectiv plasează bani la banca centrală pe termen de o zi – a fost îngustat până la +/- 2,5 puncte procentuale. La şedinţele de politică monetară din octombrie şi noiembrie BNR a luat trei măsuri de relaxare a politicii monetare dintr-o lovitură. Au fost semne clare şi mult aşteptate de relaxare monetară destinate încurajării creditării. Iar ”câmp de acţiune„ mai există.

    Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, şi-a exprimat în mod repetat speranţa că vom vedea creditarea totală în teritoriul pozitiv, eventual în vara acestui an. Dar n-a fost să fie aşa. În toamnă, Isărescu spunea că nu este mulţumit de ritmul în care băncile acordă împrumuturi, pornind inclusiv de la mani-era în care abordează clienţii. Cu toate acestea, Isărescu nu a considerat pierdut pariul cu creditarea, în condiţiile în care împrumuturile în lei au fost în ascensiune.

    Guvernatorul BNR a îndemnat băncile să se ”apropie de clienţi„ pentru a stimula creditarea. ”Este bine ca băncile să se apropie de clienţii lor pentru că astfel vor găsi soluţii. Este treaba băncilor să dea credite. Apropierea de clienţi şi nu depărtarea de ei, adică situ-a-rea pe poziţii anta-gonice, va duce la creşterea credi-tării. Altfel, lichiditate este suficientă, bani sunt, ba sunt chiar prea mulţi„, a spus guvernatorul BNR după ultima şedinţă de politică monetară din acest an.

    După aproape trei ani în care au fost ”îngheţate„, ratele rezervelor minime obligatorii pe care băncile sunt obligate să le constituie la banca centrală au fost relaxate de BNR. Banca centrală le-a pus în acest an băncilor la dispoziţie fonduri cu care să-şi mai plătească din datorii şi lichiditate pentru a putea să dea împrumuturi fără să mai depindă de finanţările de la băncile-mamă. Dacă la începutul crizei rata de rezervă la valută era dublă faţă de cea la lei (40% cu 20%), în prezent ecartul este de patru puncte procentuale (16% cu 12%). Iar rata-cheie a fost dusă în acest an la minimul istoric de 2,75%, nivel de aproape patru ori mai redus decât dobânda de politică monetară cu care România a intrat în criza economică.

    Care a fost rezultatul relaxării? Creditele în lei au continuat să consemneze ritmuri pozitive de creştere în con-diţiile propagării reducerilor succesive ale ratei dobânzii de politică monetară asupra ratelor dobânzilor la creditele noi acordate companiilor şi populaţiei. Dina-mica anuală reală a creditului acordat sectorului privat a rămas însă în teritoriu negativ pe fondul accentuării contracţiei stocului de credite în valută şi al derulării operaţiunilor de eliminare a creditelor neperformante din bilan-ţu-rile instituţiilor de credit, după cum a explicat BNR. Băncile au credite ne–performante de circa 9 miliarde de euro, iar BNR le sugerează să şi le cu-reţe din portofolii prin scoaterea în afara bilanţu-rilor sau vân-zarea către recuperatorii de creanţe.

  • 2% dintre companiile din România asigură 40% din numărul de angajaţi

    Potrivit documentului, aceste companii au generat în 2013 o cifră de afaceri de 164,69 mld euro, în creştere cu aproximativ 6% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent,  reprezentând 65,88% din cifra de afaceri a României. Cu toate că din punct de vedere macroeconomic Romania se află în topul ţărilor de interes pentru investitori, la nivel microeconomic se identifică foarte greu oportunităţi, tocmai din pricina unei majorităţi predominante de întreprinderi mici şi foarte mici, situate sub standardul de interes al acestor investitori.

    “Fără o structură consistentă de companii sănătoase nu se poate identifica aşadar un ritm predictibil şi constant al creşterii economice. Perioadele de avânt sunt urmate de încetiniri bruşte, iar această lipsă de predictibilitate afectează procesul decizional al investitorilor. Cauza principală este lipsa unui cadru care să ofere susţinere companiilor aflate într-un proces de restructurare, o viziune la nivel macro şi micro privind procesul general de restructurare, precum şi o reaşezare realistă a aşteptărilor tuturor participanţilor la acest proces: bănci, acţionari, investitori”, se arată în studiul citat.

    Analiza CITR Group urmăreşte evoluţia tuturor companiilor din România cu active mai mari de un 1,5 mil. euro (aproximativ 16.500 de astfel de companii), în perioada 2012-2013.

    Alte concluzii ale studiului: 16.497 companii din România avut la finalul anului 2013 angajate 1.743.734 persoane – 40,29% din totalul salariaţilor din ţară; cifra de afaceri medie pe companie cu impact a crescut de la 9,67 mil euro în 2011 la 10,16 mil euro în 2013; intreprinderile mijlocii, cu active între 1,5 si 5 mil euro generează 16,5% din cifra totală de afaceri, în timp ce intreprinderile mari (10% din totalul companiilor analizate) produc 70% din cifra totală de afaceri; in anul 2013, un număr de 11.097 companii cu impact au raportat profit, cu un total de 8.85 mld euro, doar 67% dintre companiile analizate; doar 44% dintre companiile de impact aveau în 2013 o structură sănătoasă, restul aflându-se în stare de dificultate sau chiar în insolvenţă iminentă, însă nedeclarată; 53% dintre companiile profitabile în 2013, au înregistrat marje de profit sub 5%, faţă de 56%, câte au fost raportate în anul 2012.

  • Klaus Iohannis demisionează astăzi din funcţia de primar al municipiului Sibiu

    Surse oficiale din Primăria Sibiu au declarat corespondentului MEDIAFAX că primarul Klaus Iohannis va demisiona din această fucţie în cursul zilei de marţi.

    Jurnaliştii au fost invitaţi la ora 13.00 la o conferinţă de presă susţinută de Iohannis – “o ultimă întâlnire cu reprezentanţii mass-media locală în calitatea sa de primar”, conform Serviciului de presă al Primăriei Sibiu.

    Potrivit legii, prefectul judeţului ia act de demisia primarului, iar ordinul prefectului, împreună cu un extras din procesul-verbal al şedinţei, se înaintează Ministerului Afacerilor Interne, care va propune Guvernului stabilirea datei desfăşurării alegerilor pentru un nou primar.

    Alegerile trebuie să aibă loc în termen de maximum 90 de zile din momentul în care postul de primar este declarat oficial vacant.

    Klaus Iohannis a devenit primar al municipiului Sibiu în urmă cu 14 ani. La alegerile din 2000, a câştigat al doilea tur de scrutin al alegerilor locale cu 69,18% din voturi. La următoarele alegeri, Iohannis a reuşit să câştige al doilea mandat de primar cu 88,7% din voturi, unul dintre cele mai mari scoruri din ţară. La alegerile locale din 2008, Iohannis a luat 83,2% din voturi, iar în iunie 2012 câştiga cel de-al patrulea mandat de primar al Sibiului cu 77,9% din voturi.

    La scrutinul prezidenţial din noiembrie, Klaus Iohannis a obţinut 6.288.769 de voturi valabil exprimate, iar Victor Ponta 5.264.383 de voturi. În 21 noiembrie, Curtea Constituţională a adoptat hotărârile de validare a rezultatului alegerilor prezidenţiale şi a alegerii lui Klaus Iohannis funcţia de preşedinte al României.

     

  • Cererea lui Nicuşor Constantinescu de a fi judecat sub control judiciar pe cauţine, respinsă

    Tribunalul Constanţa a respins, marţi, ca nefondată solicitarea lui Nicuşor Constantinescu de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar pe cauţiune.

    Decizia nu este definitivă şi poate fi contestată la Curtea de Apel Constanţa în termen de 48 de ore de la comunicare.

    De asemenea, Tribunalul Constanţa a mai constatat legalitatea şi temeinicia arestului preventiv în cazul lui Nicuşor Constantinescu.

    Săptămâna trecută, la primul termen de la Tribunalul Constanţa în dosarul în care este judecat pentru nefinanţarea Centrului Militar Zonal Constanţa, Nicuşor Constantinescu a spus în faţa instanţei că nu a fost citat la acest termen, ci a aflat despre proces de la avocat, precizând că faptele de care este incriminat nu sunt adevărate.

    Constantinescu a solicitat un nou termen pentru a putea studia dosarul şi pentru a-şi pregăti apărarea, judecătoarea admiţându-i solicitarea.

    Avocatul Marius Mocanu a cerut instanţei înlocuirea arestului preventiv cu controlul judiciar pe cauţiune, printre argumentele invocate fiind şi acela că Nicuşor Constantinescu a primit în urmă cu trei ani neînceperea urmăririi penale pentru aceleaşi fapte în care este judecat în prezent.

    De asemenea, procurorul DNA a cerut instanţei respingerea cererii de eliberare sub control judiciar pe cauţiune, dar şi constatarea temeiniciei şi legalităţii arestului preventiv.

    Nicuşor Constantinescu a spus că doreşte să fie judecat în libertate deoarece trebuie să îşi continue radioterapia, iar aceasta nu poate fi făcută nici în sistemul penitenciar, nici în sistemului naţional de sănătate. El a susţinut că trebuie să-şi continue tratamentul în străinătate, cu încuviinţarea instanţei.

    Următorul termen în proces a fost stabilit pentru 17 decembrie.

    În acest dosar, Nicuşor Constantinescu a fost trimis în judecată, la sfârşitul lunii aprilie, de către procurorii anticorupţie, pentru abuz în serviciu în formă continuată, el fiind acuzat că în perioada 2009 – noiembrie 2013 nu a asigurat finanţarea Centrului Militar Zonal Constanţa.

    În rechizitoriul procurorilor se arată că Nicuşor Constantinescu nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos, în mai multe rânduri, obligaţiile de preşedinte al CJ Constanţa, potrivit articolului 76 din Legea 446/2006. Conform acestui articol “consiliile judeţene/locale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti sunt obligate să asigure centrelor militare din raza lor de activitate terenurile, localurile, instalaţiile de telecomunicaţii, sistemele şi serviciile informatice, autoturismele, alte dotări şi materiale, precum şi fondurile necesare desfăşurării activităţii specifice, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului”.

    Astfel, în raport de funcţia publică deţinută, Nicuşor Constantinescu nu a asigurat finanţarea Centrului Militar Zonal Constanţa, neefectuând reparaţiile necesare la sediul acestuia, şi a dispus rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilităţi şi servicii de pază necesare funcţionării în condiţii normale a acestei instituţii, potrivit DNA.

    Procurorii îl mai acuză pe Nicuşor Constantinescu şi că a încercat de mai multe ori să evacueze instituţia din sediul pe care îl ocupa.

    Potrivit anchetatorilor, tot din anul 2009, Nicuşor Constantinescu nu ar mai fi fost asigurat piese de schimb şi consumabile pentru sistemele informatice din dotarea Centrului Militar Zonal şi, la cererea Consiliului Judeţean Constanţa, au fost întrerupte şi serviciile de telefonie prestate de diverşi operatori, “posibilităţile de comunicare ale unităţii militare fiind paralizate”.

    În aceeaşi perioadă, Consiliul Judeţean Constanţa ar fi adoptat două hotărâri prin care s-ar fi dispus evacuarea Centrului Militar Zonal din sediul pe care îl ocupa, însă ambele au fost anulate ca urmare a unor acţiuni în justiţie.

    În 2010, Nicuşor Constantinescu ar fi dispus rezilierea contractului de pază a sediului Centrului Militar Zonal, motiv pentru care paza clădirii a fost asigurată de către personalul unităţii, deşi în interior se află armament şi muniţie de război, precum şi documente clasificate, preciza DNA.

    În anul 2011, Consiliul Judeţean Constanţa a finanţat Centrul Militar Zonal cu 1.705 lei, în anul 2012 nu a alocat niciun leu, iar în anul 2013 a fost achitată suma de 255.792 de lei, pentru servicii prestate de unii furnizori, în anii precedenţi, a precizat DNA. Sumele repartizate de Consiliul Judeţean Constanţa Centrului Militar Zonal au fost însă insuficiente, unitatea militară înregistrând debite importante la furnizorii de utilităţi care au formulat acţiuni în justiţie pentru recuperarea acestor sume.

    ”Aceste demersuri reţinute în sarcina lui Nicuşor Constantinescu au provocat un prejudiciu material patrimoniului Ministerului Apărării Naţionale în cuantum de 67.211,32 de lei”, mai arătau procurorii DNA.

    Nicuşor Constantinescu a fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie în alte două dosare penale. Într-unul dintre acestea este acuzat că nu s-a supus controlului Curţii de Conturi, iar în altul este judecat pentru că a atribuit nelegal terenuri.

    Într-un alt dosar, şeful CJ Constanţa este cercetat pentru luare de mită şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, după ce în casa lui au fost găsite, la percheziţii, 15 cartuşe de 9 milimetri.

    Nicuşor Constantinescu a stat mai multe luni în SUA, invocând faptul că nu poate călători cu avionul, întrucât se operase de cancer. În acest context, România a cerut autorităţilor americane extrădarea preşedintelui suspendat al CJ Constanţa, însă solicitarea s-a lovit de un refuz. Ulterior, edilul suspendat a fost găsit în Turcia şi reţinut de autorităţile de acolo. O zi mai târziu, în 6 noiembrie, Constantinescu a revenit în ţară, fiind imediat preluat de poliţişti şi dus la Tribunalul Bucureşti, pentru confirmarea mandatului de arestare emis în lipsa sa.

    În prezent, Nicuşor Constantinescu este încercerat la Spitalul Penitenciar Rahova.

  • Rusia vrea să construiască un gazoduct către Turcia, după renunţarea la South Stream

    Preşedintele rus Vladimir Putin a afirmat că, în locul South Stream, Rusia se va orienta spre livrarea de gaz către Turcia, prin intermediul unei alte conducte care traversează Marea Neagră.

    Astfel, Gazprom va construi, alături de Boru Hatlari Ile Petrol Tasima din Turcia, un gazoduct capabil să livreze 63 de miliarde de metri cubi de gaz dinspre Rusia spre Turcia, relatează Bloomberg.

    Gazprom va putea folosi, însă, o parte din investiţiile făcute deja pentru South Stream, a declarat Alexei Miller, directorul general al gigantului rus. Acesta a precizat că aproximativ 14 miliarde de metri cubi de gaz, adică 20% din capacitate, vor fi livrate Turciei, restul fiind trimis către ţările din Balcani.

    Gazprom a cheltuit 487 de miliarde de ruble (9,4 miliarde dolari) în ultimii trei ani pentru proiectul South Stream şi pentru renovarea conductelor de pe teritoriul Rusiei, care urmau să fie conectate la South Stream.

    De asemenea, Rusia va creşte livrările cu 3 miliarde de metri cubi pe an către Turcia, oferind statului condus de Erdogan şi o reducere de 6% a preţului începând cu 1 ianuarie.

    Construirea gazoductului South Stream ar fi oferit Gazprom o rută directă, care să ocolească Ucraina, pentru furnizarea de gaz către ţările europene. Uniunea Europeană s-a opus acestui plan, întrucât avantajul Ucrainei faţă de Rusia ar fi dispărut.

    În acest context, renunţarea la proiectul de 45 de miliarde de dolari reprezintă cel mai recent semn al faptului că legăturile economice dintre Rusia şi Europa rămân tensionate, în condiţiile în care criza din Ucraina continuă.

    Decizia este “un caz clasic de troc între accesul la energie şi cooperarea politică şi economică”, a declarat Chris Weafer, unul dintre directorii firmei de consultanţă Macro Advisory din Moscova.

    “Putin speră că o relaţie extinsă cu Turcia va compensa într-un fel relaţiile comerciale mult mai dificile pe care le are cu Uniunea Europeană”, a afirmat el.

    Luni, la finalul întâlnirii dintre Putin şi preşedintele Turciei Recep Tayyip Erdogan, care a avut loc luni la Ankara, a declarat că Rusia nu poate continua realizarea proiectului de gazoduct ruso-italian South Stream, din cauza opoziţiei Bulgariei.

    “Consider că poziţia Comisiei Europene nu a fost constructivă. Dacă Europa nu doreşte realizarea acestui proiect, atunci el nu va fi realizat”, a subliniat preşedintele rus.

    Proiectul gazoductul South Stream presupunea transportul de gaze naturale din Rusia, pe sub Marea Neagră, către ţările din sudul şi centrul Europei.

    Proiectul a fost suspendat în momentul în care Comisia Europeană şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu acordurile bilaterale pe care Rusia le are cu ţările prin care urmează să treacă gazoductul, printre care Austria, Bulgaria, Ungaria şi Slovenia.

    Comisia a apreciat că aceste înţelegeri încalcă legislaţia Uniunii Europene, care stipulează că gazoductele nu pot aparţine companiilor care se ocupă cu extracţia gazelor naturale.

    Gazprom deţinea 50% din South Stream Transport, care urma să construiască gazoductul. Ceilalţi acţionari erau grupul italian Eni, cu o participaţie de 20%, EDF din Franţa şi Wintershall din Germania, fiecare cu o participaţie de câte 15%.

     

  • UNATC a cumpărat o clădire de birouri la Universitate, cu 3 milioane euro, finanţare din fonduri UE

    Clădirea de birouri, cumpărată de la două persoane fizice, a fost construită în 2003 şi are o suprafaţă construită totală de aproximativ 1.800 metri pătraţi şi un teren aferent de 726 metri pătraţi, dispusă pe demisol, parter şi trei etaje, potrivit ESOP Consulting.

    “În ultima perioadă, a crescut numărul cererilor de sedii pentru derularea de proiecte finanţate cu fonduri europene, această tranzacţie fiind însă una din cele mai mari de până acum. La astfel de contracte, unde sunt accesate fonduri europene, trebuie cumulate mai multe criterii în găsirea soluţiei potrivite, fiind necesar ca respectiva clădire de birouri să fie potrivită nevoilor cumpărătorului şi să se încadreze în cererile impuse de instituţia europeană de finanţate în ceea ce priveşte calitatea şi preţul ei”, a declarat, într-un comunicat Alexandru Petrescu, managing partner Esop Consulting.

    Clădirea de birouri cumpărată de UNATC este situată în zona ultracentrală a Capitalei, la Universitate, pe strada Tudor Arghezi, la demisol fiind amenajată o parcare subterană, cu o capacitate de opt maşini, iar la exterior o parcare, pentru alte opt maşini.

    Imobilul a fost cumpărat pentru a servi ca sediu al unui proiect nou de cercetare în domeniul artelor şi cinematografiei, denumit “Centrul Internaţional de Cercetare şi Educaţie în tehnologii inovativ-creative CINETic” în urma câştigării de către UNATC a unei competiţii de proiecte derulată în sesiunea august 2013 prin Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice.

    Proiectul este co-finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

    “Valoarea totală a proiectului este de 39,5 milioane de lei, din care asistenţa financiară nerambursabilă este de 35 milioane de lei. Durata proiectului este de 16 luni (…). În cadrul acestui centru de de cercetare în zona interadisciplinarităţii între artă şi tehenologie, vor fi înfiinţate şi dotate şase laboratoare. Valoarea totală a investiţiei în echipamente destinate cercetării şi inovării este de peste 14 milioane de lei”, a declarat Alexandru Berceanu, director adjunct UNATC şi responsabil ştiinţific al proiectului.