BusinessMagazin

Blog

  • TURISM: In statiunile de pe Valea Oltului, pretul terenurilor a crescut in medie cu 50% in ultimul an

    Valea Oltului se anunta a fi, in urmatorii ani, noul pol investitional in turism. Faptul ca „rivala“ sa, Valea Prahovei, a ajuns la o anumita saturatie ii face pe investitori  sa caute alte oportunitati de afaceri.

    Se dau doua zone turistice, fiecare avand in hoteluri putin peste 3.000 de camere. Prima dintre aceste zone a atras anul trecut circa 650.000 de turisti, dintre care 124.000 au fost straini. A doua, a fost vizitata, tot anul trecut, de 166.000 de turisti, mai putin de trei mii dintre acestia venind din strainatate. Acestea sunt datele problemei, iar intrebarea suna asa: unde veti investi, daca ar fi sa alegeti una dintre cele doua zone?

    Asa s-au intrebat, probabil, multi dintre investitorii care au decis sa aleaga Valea Oltului care, de anul acesta, a inceput expansiunea. Pentru ca pe Valea Prahovei, vedeta turismului montan, jocurile sunt facute in mare parte si, asa cum spun cei care lucreaza in turism, „aici nu prea mai este loc de investitii“. In zona turismului montan, unde activitatea dureaza intregul an, asistam in acest moment la o schimbare a polului de investitii, confirma Liviu Ureche, presedintele Asociatiei Romane a Agentiilor Imobiliare.

    „Deoarece Valea Prahovei a atins un oarecare prag de saturatie investitionala, se pare ca urmatorul El Dorado va fi Valea Oltului. Statiunile satelit din imediata apropiere a orasului Ramnicu-Valcea – Olanesti, Govora, Calimanesti, Cozia, Ocnele Mari sau Voineasa – reprezinta in acest moment tintele urmatoare de investitii“, a adaugat Ureche. Aceste investitii in turism merg mana in mana cu dezvoltarea orasului si cu explozia rezidentiala din statiuni. De cele mai multe ori, primul semnal ca o zona se va dezvolta il dau marii retaileri, care nu pot rata nici o oportunitate de afaceri.

    Desi pana acum in Ramnicu-Valcea nu exista nici un supermarket, in ultimele luni si-au anuntat prezenta trei lanturi internationale, care vor investi peste 15 milioane de euro in urmatoarele luni. „Billa a cumparat, luna trecuta, in Ramnicu-Valcea, un teren de 7.200 de metri patrati, unde va deschide in primavara anului viitor un magazin de 2.000 de metri patrati. Investitia aferenta se ridica la circa cinci milioane de euro“, spune Sorin Udrea, directorul agentiei imobiliare Realtor din Ramnicu-Valcea, care a intermediat cumpararea terenului.

    Pe de alta parte, lantul Kaufland a cumparat in zona un teren de 22.000 de metri patrati  pe care va construi in 2005 un supermarket de 6.000 de metri patrati, in urma unei investitii care va depasi 10 milioane de euro. La acestea se va adauga si un magazin Plus de 1.000 de metri patrati, apartinand lantului Tengelmann, care va fi deschis in primavara anului viitor, valoarea investitiei ridicandu-se la aproximativ 1,2 milioane de euro. „Pana acum nu exista nici un supermarket in oras. Toti cei trei mari retaileri au venit in decurs de cateva luni“, explica Udrea. Dezvoltarea unei zone, potentialul acesteia, nu pot lasa indiferente nici bancile. Tocmai din acest motiv, Unicredit isi va deschide un sediu in ianuarie si, potrivit directorului Realpro, si alte banci, precum HVB, Volskbank, Piraeus si Eurom Bank, isi cauta acum locatii in Ramnicu-Valcea.

    Aceste investitii nu sunt singulare, ci fac parte dintr-un proces mult mai amplu. Astfel, in luna decembrie a anului viitor, in Ramnicu-Valcea va fi deschis un complex comercial de tip mall. „Complexul, cu o suprafata de 24.000 de metri patrati, va reprezenta o investitie de 18 milioane de euro“, spune Mircia Gutau, primarul orasului. De asemenea, autoritatile locale au parcelat recent un teren de 16 hectare, care, in luna februarie, va beneficia de utilitati precum apa, gaz si canal. „Terenul va fi concesionat companiilor private care, daca in decurs de doi ani vor investi peste 500.000 de euro pe hectarul de pamant, le vom vinde acel teren la pretul de un euro metrul patrat“. Prin aceste facilitati, municipalitatea orasului incearca sa atraga in zona cat mai multi investitori pentru ca, spune Gutau, „pana in acest an, in judet nu s-a investit mai nimic“.

    In paralel cu investitiile care se fac in oras, anul acesta se anunta inceputul unei cresteri rezidentiale la periferie si in statiunile din zona. „Se construieste foarte mult spre Calimanesti si Olanesti, mai ales vile de vacanta si pensiuni“, spune Udrea de la Realpro. Logica este simpla. Bucurestenii cu bani care vor o casa la munte gasesc tot mai greu teren pe Valea Prahovei. Pentru multi dintre ei, alternativa o reprezinta Valea Oltului, unde pot ajunge cu masina in cateva ore. Un punct de atractie – in afara peisajului, cu nimic mai prejos decat in Poiana Brasov sau Predeal – este si pretul terenului. Chiar daca acesta a crescut cu circa 50% in ultimul an, este inca accesibil.

    Astfel, in Calimanesti sau Olanesti, statiunile cu dezvoltarea cea mai dinamica, pretul unui metru patrat de teren este de circa 20-25 de euro. La Govora, terenul poate fi cumparat cu 8-10 euro/metru patrat, iar la Voineasa cu circa 8 euro.

    In Olanesti si Calimanesti sunt investitori care cumpara 3-4 case alaturate, le demoleaza si construiesc pe acel teren un hotel. „A inceput sa se construiasca masiv si in zona dintre Ramnicu-Valcea si Calimanesti, unde un metru patrat de teren costa 3-4 euro. Si in Brezoi a inceput sa se construiasca, mai ales case de vacanta si pensiuni“, spun cei de la Realpro.

    Se pare ca si autoritatile locale au inteles potentialul zonei si au inceput sa se implice in proiecte de investitii. Dumitru Buse, presedintele Consiliului Judetean Valcea, spune ca in localitatea Ocnele Mari au inceput lucrarile de amenajare a unui lac sarat, care va avea o suprafata de 150 de hectare. Investitia in amenajarea lacului si asigurarea infrastructurii se va ridica la circa 13 milioane de euro, banii provenind din fonduri europene. „Peste trei ani, cand se vor incheia lucrarile de amenajare, cele cateva sute de hectare de teren din jurul lacului vor fi concesionate sau vandute companiilor interesate sa construiasca aici hoteluri, moteluri sau zone de agrement“, afirma Buse.

    In prezent, un metru patrat de teren in Ocnele Mari costa intre 15 si 20 de euro. Pe de alta parte, in statiunile de pe Valea Oltului exista mai multe proiecte, deja aprobate, care vor incepe anul viitor si se vor incheia un an mai tarziu. In aceste cazuri, finantarea se va face cu bani de la Consiliul Judetean, consiliile locale si fonduri PHARE. Printre aceste proiecte se numara refacerea parcului central din Calimanesti si constructia in statiune a unui centru de agrement care va include terenuri de tenis, piscine, saune, sali de bowling si un teatru in aer liber. Investitia aferenta va depasi 2,5 milioane de euro.

    La Govora, in urma unei investitii de trei milioane de euro, va fi deschis un centru de  tratament cu aerosoli, in aer liber printr-un parteneriat public-privat cu compania SC Govora SA. In aceasta statiune, pana in 2006 va fi „reamenajat“ raul Hinta, in apropierea caruia va fi o zona de agrement. 

    In statiunea Olanesti se va amenaja parcul si se va construi o parcare auto etajata. Alaturi de acestea, peste doi ani va fi data in folosinta o zona de agrement care va include teren de tenis, bazine de inot acoperite si o faleza spre izvoarele din statiune. Valoarea investitiei se va ridica la trei milioane de euro. Tot din acest program investitional sustinut cu fonduri PHARE – trei milioane de euro – va face parte si refacerea in stil medieval a centrului orasului Horezu. Ca si in celelalte cazuri, lucrarile vor incepe in primavara lui 2005 si vor fi incheiate un an mai tarziu.

    Cea mai importanta investitie in agrementul turistic, nu numai din Valea Oltului, ci chiar la nivelul intregii tari, se va petrece in localitatea Vidra. „Aici va fi amenajata o partie de schi de calibru european, care va beneficia si de o instalatie de cablu moderna. Investitia va apartine unei firme austriece si se va ridica la aproximativ 50 de milioane de euro“, spune presedintele Consiliului Local Valcea.

    Cei care lucreaza in domeniu estimeaza ca, in urmatorii ani, Valea Oltului va atrage investitii de sute de milioane de euro fiind, astfel, alaturi de Delta Dunarii, zona cu cel mai mare potential de crestere.

    Peste 5-6 ani, spun reprezentantii autoritatilor locale, Valea Oltului va pune in valoare si turismul monahal. Celor care au investit in zona le place sa creada ca, in anul 2010, Valea Oltului va depasi Valea Prahovei ca numar de turisti si ca valoare a investitiilor pentru ca, spun ei, in statiunile de pe malul Oltului se poate face si turism balnear, si montan, si de agrement, si monahal.

    Pana atunci, se pare ca la un singur capitol stau bine statiunile de pe Valea Oltului. Un turist sta aici, in medie, 10,5 zile, spre deosebire de Valea Prahovei, unde turistul sta doar 2,7 zile. In definitiv, este logic ca batranii care vin prin Casa de Pensii in Valea Oltului sa stea atat de mult, pentru ca banii pe care ii platesc in prezent pentru un sejur aici abia daca le-ar ajunge pentru un pranz in Sinaia sau Poiana Brasov.

  • Investitie contra taxe vamale

    Mediul de afaceri romanesc nu s-a dovedit niciodata extrem de prietenos cu investitorii. Dar cum Romania are nevoie de investitii straine, daca un afacerist se dovedeste suficient de puternic si de insistent, poate forta mana autoritatilor, care gasesc de cele mai multe ori posibilitatea de a-l convinge sa ramana. Functioneaza un soi de troc – investitie  contra facilitati.

    Este cazul companiei austriece Holzindustrie Schweighofer, a treia mare companie europeana de prelucrare primara a lemnului, care a terminat anul trecut o investitie de 70 de milioane de euro intr-o fabrica de cherestea la Sebes, judetul Alba. 

    Fabrica este detinuta de omul de afaceri austriac Gerald Schweighofer, care mai are fabrici de prelucrare a lemnului in Austria si Cehia. Capacitatea de prelucrare a fabricii va ajunge la un milion de metri cubi de cherestea, si cum necesarul nu poate fi asigurat numai de padurile din Romania, conducerea Holzindustrie a luat in calcul si importul de materie prima din Rusia si Ucraina. „In prezent lucram la 70% din capacitate si am ajuns la concluzia ca aprovizionarea ritmica si constanta va deveni o problema serioasa in 2005“, spune Cosmin Capra, directorul executiv al fabricii. 

    „Am estimat ca putem asigura 70 – 80% din necesarul de busteni de rasinoase din tara, iar restul de 20 – 30% din importuri din Ucraina si Rusia“, a precizat directorul.  Pentru a-si reduce cheltuielile, investitorul a solicitat autoritatilor romane, reprezentate de Agentia Romana pentru Investitii Straine (ARIS) reducerea taxelor vamale la importul de busteni. 

    Asul din maneca celor de la Holzindustrie a fost o noua fabrica, o investitie echivalenta cu cea deja realizata la Sebes, pe care afaceristul austriac vrea sa o construiasca anul viitor. In cazul in care romanii nu ar fi raspuns solicitarilor, locatia viitoarei fabici urma sa fie mutata in Ucraina. Si cum o investitie de 70 de milioane de euro nu este de neglijat, solicitarea companiei a fost acceptata. „Vom promova, impreuna cu Ministerul Economiei si Comertului, un act normativ care prevede exceptarea temporara de la plata taxelor vamale la importul unor categorii de marfuri, printre care si bustenii“, spune Ion Gheaus, consilier la ARIS. 

    Agentia a solicitat inclusiv acordul Ministerului Finantelor, care a dat drept sigura exceptarea de la plata taxelor in 2005. axa vamala aplicata importurilor de busteni este de 3%, la care se adauga 0,5% comisionul vamal. „In Europa nu se aplica taxe vamale la importul de lemn materie prima“, spune Capra. Directorul a precizat ca importurile se vor dovedi mai scumpe decat lemnul din Romania, dar ca in ansamblu fabrica se va incadra in costurile preconizate. 

    Lemnul romanesc se vinde cu un pret mediu de 16 euro pentru metrul cub pe picior (in padure). Locatia probabila a noii fabrici Schweighofer este Moldova, din cauza apropierii de granita cu zona ex-sovietica. „Proiectul este in discutie, nu s-a luat o decizie ferma. In luarea unei hotarari va cantari si problema rezolvata a taxelor vamale“, declara Cosmin Capra. Ramane Romania fara lemn? De ce a fost necesar importul? 

    „Problemele industriei forestiere romanesti sunt altele. In multe zone nu exista infrastructura necesara, exista anotimpuri cand accesul in padure se face greu. O alta problema este lipsa firmelor de transport specializate, care sa dispuna de utilajele necesare. Avem nevoie de o aprovizionare continua, pentru ca nu putem sa acumulam nici stocuri prea mari, exista pericolul degradarii lemnului“, spune Capra. 

    In ansamblu, cererea de masa lemnoasa de pe piata romaneasca, de 20 de milioane de metri cubi pe an, depaseste nivelul de defrisare impus de autoritati – 16 milioane de metri cubi in 2003 si 18 milioane mc in 2004. Pentru o mai buna aprovizionare, Schweighofer este interesata sa cumpere si paduri de rasinoase in Romania. Recent, Gerald Schweighofer a spus ca intampina dificultati din cauza fragmentarii mari a proprietatilor de suprafete impadurite. „Vrem sa cumparam suprafete mai mari, de peste 50 de hectare de paduri de rasinoase, insa este foarte dificil intrucat cele mai mari proprietati sunt de 4-5 hectare, fiind necesare foarte multe tranzactii pentru a ne atinge obiectivul. Noi mai detinem paduri si in Republica Ceha sau Slovacia, insa acolo proprietarii detin suprafete de peste 100 de hectare“, a spus Gerald Schweighofer.

    Pretul unui hectar de padure este de circa 4.000 de euro, dar poate ajunge si la 100.000 de euro in cazul padurilor de stejari batrani. Schweighofer detine o companie separata de imobiliare numita Cascade Empire, care a achizitionat deja suprafate impadurite in Romania. „Suprafata pe care o detinem acum nu este foarte mare. Nu vrem sa facem speculatii, in sensul de a cumpara si vinde, ci vrem sa investim in exploatarea pe termen lung a padurii“, a mai spus Schweighofer.

    Si o alta companie straina care a investit in industria lemnului din Romania ar putea profita de cerintele celor de la Schweighofer. Finnforest, grup de origine finlandeza, detine la Comanesti o fabrica de panel de lemn, care foloseste ca materii prime bustenii de rasinoase si de plop, intr-o masura mai mica. „In momentul de fata, nu importam busteni, dar am putea analiza aceasta varianta. In Romania, lemnul este o materie prima ravnita de foarte multi si avem destule probleme cu aprovizionarea“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Dan Banacu, director al fabricii Finnforest din Comanesti. El a precizat ca potentiala reducere a taxelor vamale nu va avea totusi un efect semnificativ asupra activitatii companiei. Holzindustrie Schweighofer vinde acum pe piata romaneasca in jur de 10% din productia de cherestea, dar crede ca in cativa ani piata interna va reprezenta circa 30% din vanzari.

    Industria constructiilor din Japonia este principala destinatie pentru cheresteaua fabricata la Sebes de Holzindustrie, dar exporturile merg in circa 30 de tari ale lumii. In Japonia se construiesc in jur de un milion de case anual, din care circa doua treimi sunt din lemn si cererea de prefabricate este mare. Fabrica de la Sebes a inceput productia in luna octombrie a anului trecut si la sfarsitul acestui an va ajunge la capacitatea maxima.  Cifra de afaceri preconizata pentru 2005 este de 100 de milioane de euro.

  • Padurile Romaniei

    Cererea de masa lemnoasa, de 20 de milioane de mc/an, depaseste nivelul de defrisare impus de autoritati – 16 mil.mc in 2003 si 18mil. mc in 2004

    SUPRAFATA FONDULUI FORESTIER: 6,4 milioane ha

    SUPRAFATA PADURILOR: 6,2 milioane ha, din care:

    • rasinoase: 1,9 milioane ha
    • fag: 2,0 milioane ha
    • stejar: 1,2 milioane ha
    • diverse specii foioase: 1,1 milioane ha

    MASA LEMNOASA PE PICIOR

    • volum-total: 1350 milioane metri cubi
    • volum mediu: 217 metri cubi/ha
    • crestere anuala totala: 34,7 milioane metri cubi
    • crestere medie: 5,6 metri cubi/ha

    INDUSTRIA FORESTIERA IN ECONOMIA ROMANIEI

    • 3,5% din PIB
    • 7% din volumul industriei prelucratoare
    • 9% din export
    • 1% din import
    • 9% din numarul angajatilor din industrie

    Sursa: Asociatia Forestierilor din Romania

  • STRATEGII: Cine inghite pe cine in sistemul bancar – "CEC si BCR sunt ultimele bilete de intrare pentru marile banci care ar dori sa vina in Romania"

    Ultimele „bilete de intrare“ pe piata bancara romaneasca, CEC si BCR, se vor vinde in doi ani. Ceea ce inseamna ca atractivitatea bancilor mici va creste exponential. La fel  si agitatia din randul jucatorilor europeni care vor, dar nu au ajuns inca in Romania.

    Pentru un jucator care vrea sa detina in viitor o cota importanta din piata de retail, dar pana acum s-a concentrat pe alte segmente, nu va fi foarte usor sa mai accelereze ritmul singur. Pentru a creste mai repede, noi ne vom concentra pe achizitii“, defineste Dan Pascariu, directorul sucursalei din Romania al uneia dintre cele mai importante banci din Europa Centrala si de Est, strategia pentru urmatorii ani. Nu este singurul care gandeste in acest fel, chiar daca marea majoritate a bancherilor se fereste inca sa o spuna atat de deschis. Discutiile se poarta cu voce joasa, nimeni nu se aventureaza sa spuna cine pe cine va cumpara, ce mari jucatori vor mai veni pe piata romaneasca, iar mai toate bancile vorbesc despre „crestere“ organica. 

    Exista insa si o alta realitate. Cea in care bancherii vorbesc despre o injumatatire a numarului de banci din Romania in urmatorii cativa ani, de o concentrare a peste 80% din piata in mainile primilor cinci jucatori si de o concurenta acerba careia vor trebui sa-i faca fata. Nimeni nu exclude venirea altor jucatori mari internationali, atrasi de o piata in crestere si de potentialul de dezvoltare.  

    Piata bancara romaneasca este inca foarte mica. Banca poloneza CSOB, cea mai mare din Europa Centrala si de Est, avea, la sfarsitul lui 2003, active de aproape 19 miliarde de euro. Adica, doar putin sub cele 20 de miliarde, cat se anticipeaza ca va avea la sfarsitul acestui an intregul sistem bancar romanesc si de patru ori mai mult decat cea mai importanta banca romaneasca.  

    „Asezarea“ sistemului bancar romanesc s-a produs mai degraba in liniste, in ultimii ani. Singurele miscari cu adevarat notabile au fost privatizarea unor banci ce mai aveau inca statul ca actionar majoritar, asa cum a fost cazul la BRD sau Banc Post. Bancile straine nu s-au inghesuit sa faca mari achizitii pana anul acesta, cand grupul ungar OTP Bank s-a oprit la RoBank. Anul trecut, Banca Nationala a Greciei a cumparat Banca Romaneasca iar un exemplu ceva mai vechi, din 2002, a fost intrarea pe piata a grupului italian UniCredito prin cumpararea Demirbank Romania.

    Lucrurile par insa a se schimba total. Jucatorii sunt pe pozitia de start intr-o cursa din care va mai ajunge la finis doar jumatate. Urmatorii ani se anunta mai degraba furtunosi pe piata bancara romaneasca, cu preluari, achizitii si disparitii de banci.  Ce a dat insa startul in aceasta cursa? De ce tocmai acum o astfel de schimbare de atitudine din partea bancilor romanesti?

    Raspunsul tine, in mare masura, de modul in care arata sistemul bancar romanesc in prezent si de potentialul imens de dezvoltare pe care il are. Romania a inregistrat, in ultimii ani, una dintre cele mai mari cresteri in privinta participarii bancilor straine in sistemul bancar, alaturi de Ungaria, Slovacia si Croatia. 

    La ora actuala sunt doua banci din Olanda, trei banci din zona austro-germana, patru banci italiene, banci grecesti, turcesti, o banca din Ungaria. Practic, aproape toate grupurile bancare importante din Europa Centrala si de Est sunt prezente si in Romania.  Alaturi de acestea, bancile private romanesti si cei doi mari jucatori aflati inca in proprietatea statului, CEC si BCR, trebuie sa isi gaseasca locul pe piata. 

    Cele mai multe dintre aceste banci sunt inca de dimensiuni mici si foarte mici, cu cote de piata si resurse financiare limitate. rimele cinci banci detin peste 60% din activele bancare, iar primele zece, aproximativ 80%. Restul, impart cote de piata foarte mici, luptandu-se, multe, pentru a ajunge la 1-2%.

    „As spune mai degraba ca piata mi se pare saturata si ca, probabil, pe termen lung, nu va exista loc  pentru toata lumea pe piata de retail“, crede Patrick Gelin, presedinte-director general al BRD – Groupe Société Générale. Performantele din sistemul bancar romanesc s-au imbunatatit an de an. Indicatorii bancari, chiar daca sunt inca mici in comparatie cu cei din Uniunea Europeana, arata un sistem bancar care functioneaza bine. 

    Potentialul de crestere, in special din segmentul de servicii bancare adresate populatiei, nu poate lasa indiferenta nici o banca. Faptul ca aproape jumatate dintre romani nu au folosit pana acum servicii bancare, reprezinta, pentru cei care vad jumatatea plina a paharului, o oportunitate.

    La fel, ritmul de crestere pe care bancile il vad in viitor pentru acordarea de credite populatiei sau pentru activitatea de depozite este unul dintre cele mai mari din Europa. In previziunile lor pentru urmatorii ani, reprezentantii Bancii Austria Creditanstalt vorbesc despre cresteri de peste 300% pentru depozite si de aproape 500% pentru credite. De fapt, potrivit acestora, Romania ar putea avea cele mai mari cresteri intre tarile  din regiune.  Dar pentru a putea „ataca“ in mod serios acest segment, cel adresat populatiei, este nevoie de resurse financiare importante. Pentru construirea unei ample retele de sucursale, care sa ajunga pana in cele mai mici orase, este nevoie de multi bani si, nu in ultimul rand, de timp. 

    Presiunea expansiunii pe segmentul de retail ar putea impinge, in aceste conditii, unele nume mari de pe piata, specializate pana de curand pe servicii adresate companiilor, sa treaca la „cumparaturi“.  

    Achizitiile care au avut loc pana in prezent, destul de putine la numar, au urmarit in principal obtinerea unei cote de piata sau, in cele mai multe dintre cazuri, obtinerea licentei bancare. Pentru a-si deschide o sucursala in Romania, o banca straina trebuie sa obtina o licenta de functionare din partea Bancii Nationale. „La preluarea de banci mici, cu cote de piata sub 1% si cu retea teritoriala redusa, banca investitoare dorea mai degraba sa evite pierderile de timp legate de obtinerea autorizatiei BNR. Altfel spus, era achizitionata mai curand licenta de functionare decat afacerea, care urma sa fie dezvoltata ulterior“, aprecia intr-o interventie publica de la inceputul acestui an viceguvernatorul Bancii Nationale de la acea vreme, Mihai Bogza. 

    Astfel de tranzactii au avut loc in cazul West Bank, Demirbank, Banca Bucuresti, International Commercial Black Sea Bank, Egnatia Bank sau Banca de Credit Pater si Banca de Credit Industrial si Comercial.

    Dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, bancile straine nu vor mai avea insa nevoie de de licenta, iar interesul pentru astfel de afaceri va disparea. 

    Intr-o asemenea perspectiva nu este de mirare ca multe dintre bancile de talie mica se afla in plin proces de extindere si „infrumusetare“. Doua dintre exemplele cele mai vizibile: Banca Carpatica si Romexterra, care se grabesc sa acopere tocmai zone in care bancile mari nu au ajuns – orase mijlocii si mici, zone turistice.  

    Pentru cateva dintre bancile mai mici, viitorul pare sa fie totusi destul de comod. „Cred ca va exista si o serie de banci mici, care au in actionariat oameni de afaceri. Multe dintre acestea ar putea fi dezvoltate mai puternic in viitor, pentru ca prin ele sa-si finanteze companiile din grup“, crede Bogdan Baltazar, membru in Consiliul de Administratie al BRD – Groupe Société Générale.

    Alaturi de acestea, pe lista bancilor cu cote de piata de sub 1% se mai numara nume precum Daewoo Bank, Libra, Romanian International Bank, Nova Bank, Eurom Bank etc. 

    „Bancile foarte mici sunt mult mai vulnerabile in cazul unei fraude sau iesiri bruste de capital, de exemplu. Si chiar daca riscul pe care l-ar induce in sistem disparitia unei astfel de banci este nesemnificativ, trebuie avute in vedere si efectele  psihologice asupra oamenilor“, crede Bogdan Baltazar, membru in Consiliul de Administratie al BRD – Groupe Société Générale. 

    Interesul marilor banci straine pentru astfel de achizitii este insa extrem de redus in acest moment, pentru ca in „balta“ inoata inca doi „pesti“ de dimensiuni cu mult mai mari si mult mai atractivi pentru cei care vor sa creasca repede. Privatizarea CEC, planificata pentru anul viitor, si mai apoi a BCR atrag fara drept de apel interesul marilor jucatori.  Lupta pentru cele doua banci se anunta apriga. Pentru CEC si-au anuntat deja public interesul mai multe banci prezente deja in tara, dar si unii dintre marii jucatori ramasi pana acum pe dinafara.

    Chiar daca nici BCR-ul nu lasa indiferenti marii jucatori, pariurile se fac acum mai mult pentru CEC. Dupa ce Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare si IFC au preluat 25% din BCR, statul isi propune sa ii gaseasca in 2006 un investitor strategic. O data cu incheierea celor doua privatizari, ponderea capitalului strain in sistemul bancar romanesc ar putea trece de 90%. Cifra mai apropiata de cele din tarile din jur. In randul bancilor pluteste totusi o neincredere destul de mare asupra respectarii acestei date. Un motiv in plus pentru ca CEC sa fie si mai interesant pentru ei. 

    „CEC si BCR sunt ultimele bilete de intrare pentru marile banci care ar dori sa vina in Romania“, crede Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Romania, unul dintre grupurile care e decis sa intre in aceasta lupta. Pentru Raiffeisen, a cumpara CEC-ul este o „oportunitate si o posibilitate de a-si diversifica canalele de vanzare“, dupa cum spune presedintele bancii. Cu atat mai mult cu cat, aflati deja intre primii trei jucatori de pe piata, cumpararea CEC ar putea  propulsa Raiffeisen chiar pe primul loc in top. Desi stie ca lupta nu va fi usoara, pentru ca „nici  o banca mare nu isi va permite sa nu se uite la CEC, atunci cand va fi gata de vanzare“, Groningen este decis sa lupte pentru a castiga. „Cei mai agresivi vor fi, probabil, cei care au un profil asemanator cu al CEC-ului. Cred ca multi vor intra in cursa, dar la fel de multi vor renunta pe parcurs“, crede Groningen.   Cu cine va intra in lupta? Si mai ales, cine ar putea castiga? „Cumparatorul ar putea fi o banca deja instalata pe piata sau poate o alta banca din Austria, cum este Erste“, crede Patrick Gelin. 

    Erste Bank este una dintre cele mai puternice prezente din Europa Centrala si de Est. In regiune, banca s-a concentrat in principal asupra activitatii de retail, avand cea mai mare retea de sucursale. Intr-un raport intern al unei alte banci concurente la preluarea CEC, Erste apare, din nou, ca „foarte interesata de privatizarea bancii de economii CEC. Credem ca s-ar potrivi perfect, data fiind experienta dovedita a managementului de a face fata situatiilor inedite din CEC (…) si retelei mari a bancii tinta“.

    Erste este una dintre bancile care are profilul cel mai potrivit pentru preluarea CEC. In mai multe tari din regiune, banca a dovedit ca este un jucator puternic pe piata de retail. Erste nu este insa singura banca ce ar putea profita de acest moment. Concentrarea puternica a sistemelor bancare din tarile Europei, si mai ales din cele vestice, poate face si alti jucatori sa se deplaseze catre Romania. 

    Cu atat mai mult cu cat „nici nu au mai ramas foarte multe locuri de mers catre est – poate Serbia, Rusia si Ucraina… dar cam atat“, dupa cum spune Tony Fekete, presedintele RoBank. 

    Cu toate acestea, la ora actuala, numarul bancilor care si-au formulat clar o strategie de extindere catre est nu este chiar asa de mare. Din lista marilor grupuri internationale cu prezenta puternica in estul Europei, mai lipsesc doar cateva din Romania – grupul italian Intesa, banca belgiana KBC si grupul olandez RaboBank. Cel mai probabil, ultimele doua vor incerca sa profite acum pentru a veni.

    Pentru bancile straine prezente deja pe piata romaneasca, CEC-ul aduce posibilitatea de a creste repede pe segmentul de retail. Pentru marea majoritate a acestora, cotele de piata nu depasesc in prezent 5%. Este foarte greu de crezut, totusi, ca marile banci din Europa au venit in Romania pentru cote de piata de 1-5%. 

    HVB Bank Romania este, poate, cel mai bun exemplu in acest sens. De la venirea sa in Romania banca a fost mai mult interesata de segmentul de companii. Pe care a si reusit sa se impuna, pierzand insa destul de mult pe cel de retail. Lucru cu care conducerea bancii nu este deloc multumita. Si pentru ca stie ca nu mai au timp pentru a dezvolta singuri o retea suficient de mare pentru a fi competitivi in viitor, la HVB s-a dat startul pentru achizitii. 

    „Ne intereseaza foarte mult BCR, dar nu putem ramane indiferenti nici la CEC“, spune Dan Pascariu, presedintele HVB Bank Romania. Altfel spus, pentru a nu da vrabia din mana, chiar daca profilul bancii o recomanda ca principalul competitor pentru BCR, HVB Bank va intra si in lupta pentru CEC. Si, daca nici una dintre aceste miscari nu ii va reusi, banca este decisa sa se indrepte catre alte achizitii. „Sunt convins insa ca, pe langa aceste doua variante, exista si alte oportunitati pe care actionarul majoritar, Bank Austria Creditanstalt, le va lua in considerare in vederea cresterii cotei de piata“, defineste Dan Pascariu strategia pentru urmatorii ani.

    Nu ar trebui insa sa mire pe nimeni daca pe aceasta lista pentru CEC se vor mai inscrie si alte banci, precum UniCredit, OTP sau Alpha Bank, pentru a numi doar cativa.   OTP, spre exemplu, este cea mai mare casa de economii din Ungaria. Banca  detine participatii in Bulgaria si Slovacia  si, de curand, a cumparat banca romaneasca RoBank. Interesul pentru Romania nu este nou. Inca din prima etapa de privatizare a BCR, banca a depus impreuna cu HVB Bank o scrisoare de intentie, insa nu a indeplinit conditiile de precalificare.

    „Ne-am fi dorit sa cumparam o banca mai mare, dar la momentul respectiv RoBank a fost cea mai potrivita alegere“, spune Tony Fekete, presedintele RoBank. Privatizarea CEC ar putea fi o oportunitate pentru banca ungara de a-si extinde si mai mult prezenta pe piata romaneasca, cu atat mai mult cu cat profilele celor doua institutii bancare sunt extrem de asemanatoare.

    Cei care nu vor reusi, in final, sa profite de nici una dintre cele doua privatizari, mai au totusi o sansa. Bancile mici si medii romanesti, detinute in mare parte de actionari multipli, pot fi tintele urmatoare. 

    Pana una alta, nimeni nu pare insa dispus sa se vanda. Chiar daca, dupa cum spun bancherii, toate bancile romanesti care nu au nume straine in spate au fost „curtate“, actualii actionari prefera sa mai astepte.    

     Cat vor mai putea, totusi, sa se dezvolte singure? Si cum se vor descurca atunci cand vor avea de luptat cu marile banci, intr-o concurenta cu mult mai mare decat azi? Singurele variante viabile pentru viitor par a fi specializarea pe o nisa de piata sau vanzarea catre un investitor strategic. Singure, sansele de a rezista ca si banci universale sunt aproape nule.  

    „A vinde nu este cea mai inteleapta politica in acesta faza, pentru ca Romania este doar la inceputul dezvoltarii sale bancare“, crede Siminel Andrei, directorul pentru Romania al grupului NCH Holdings, care controleaza Libra Bank. Andrei spune ca au existat deja mai multe oferte de preluare pentru Libra.  Cu toate acestea, banca a ales, cel putin pentru moment, calea specializarii in sectorul medical. 

    Nici actionarii Bancii Transilvania, si nici cei de la Banca Tiriac nu cred ca a venit momentul pentru a vinde. Pentru Banca Tiriac, de ani de zile, ofertele par a se tine lant. De curand, actionarii bancii au refuzat si ofertele HVB Bank si Piraeus Bank, explicand ca banca mai are inca un potential de crestere semnificativ. 

    Aceeasi situatie, acelasi raspuns si la Transilvania. „Bineinteles ca au fost tatonari si chiar oferte dar noi credem si vedem de fapt pe masura ce ne dezvoltam ca avem inca un potential foarte mare de crestere si de aceea nu suntem interesati sa intram in asemenea negocieri“, explica Horia Ciorcila, unul dintre actionarii bancii. 

    Loc de crestere exista, cu siguranta, pentru toata lumea. Cel putin pentru moment. Concurenta, chiar daca a inceput sa fie mai dura, nu este decat la inceput. Iar pentru toate bancile, anii din urma au adus cresteri frumoase. „De concurenta adevarata vom putea sa vorbim atunci cand vom mai vedea si banci care pierd“, crede van Groningen. Abia la acel moment jucatorii mai mici vor incepe sa se gandeasca cu adevarat la posibilitatea, sau nevoia, de a vinde.

  • Preluari si deal-uri ratate

    Preluarile din sistemul bancar romanesc au vizat, pana acum, fie obtinerea unei cote de piata, fie licenta care sa permita dezvoltarea ulterioara.

    PRELUARI DUPA 2001

    • BANCA OTP – cea mai mare banca din Ungaria – a cumparat, in aprilie 2004, intregul pachet de actiuni al Bancii Comerciale RoBank.
    • NATIONAL BANK OF GREECE a cumparat, la sfarsitul anului 2003, Banca Romaneasca. 
    • RAIFFEISEN INTERNATIONAL a preluat, in iulie 2001, actiunile Bancii Agricole. A urmat, in 2002, fuziunea dintre filiala deja existenta pe piata romaneasca, Raiffeisen Bank, si Banca Agricola.
    • UNICREDITO, una dintre cele mai mari banci italiene, a cumparat in 2001 pachetul majoritar de actiuni al Demirbank Romania.

    DEALURI RATATE

    • OTP si HVB BANK au depus, impreuna, o scrisoare de intentie in cadrul primei etape de privatizare a BCR, insa nu au indeplinit conditiile de precalificare.
    • PIRAEUS BANK a concurat cu OTP si fondul olandez The Netherlands Development Finance Company (FMO) pentru preluarea RoBank. Piraeus Bank a pierdut in fata OTP.
    • HVB BANK si PIRAEUS BANK au inaintat o oferta de preluare a pachetul majoritar de actiuni la Banca Ion Tiriac, insa actionarul majoritar Tiriac Holdings a hotarat sa nu mai vanda.

  • Vanat si vanatori

    Din Romania lipsesc cateva banci importante prezente in Europa Centrala si de Est. Pentru ele, privatizarile CEC sau BCR, dar si cateva banci locale, ar putea fi tentante in urmatorii ani.

    • CINE AR PUTEA CUMPARA

    KBC (BELGIA) are, din punct de vedere al activelor, cea mai mare reprezentare in Europa Centrala si de Est. Controleaza CSOB (Cehia), K&H (Ungaria), Kredyt Bank (Polonia). Detine participatii si la cea mai mare banca din Slovenia, NLB. 

    ERSTE BANK (AUSTRIA) are cea mai mare retea de sucursale din regiunea Europa Centrala si de Est. Detine Ceska Sporitelna, (Cehia), si Slovenska Sporitelna (Slovacia), Postabanka (Ungaria), Rijecka Banka (Croatia). 

    BANCA INTESA (ITALIA) are o pozitie puternica in Croatia, prin Privredna Banka (numarul 2), Ungaria, prin CIB (locul 4) si Slovacia, prin VUB (numarul 2). 

    RABOBANK (OLANDA) detine, in Europa Centrala si de Est, 35% din banca poloneza Bank Gospodrky si desfasoara operatiuni in 35 de tari. Banca si-a manifestat interesul de a participa cu o oferta la privatizarea CEC. 

    COMMERZBANK (GERMANIA) detine 72% din BRE Bank, a cincea banca din Polonia. In Romania, banca are deja un birou, cu cativa angajati care se ocupa de finantarea companiilor romanesti direct din strainatate. Banca si-a manifestat interesul de a se extinde in Romania si Bulgaria, in perioada urmatoare.

    • CE AR FI DE VINZARE

    CASA DE ECONOMII SI CONSEMNATIUNI: Strategia de vanzare a CEC va fi finalizata pana in februarie 2005. Banca ocupa in prezent locul 4 in topul institutiilor de credit, cu o cota de piata de 6,37% dupa volumul activelor detinute. CEC are aproximativ 9.200 de salariati si o retea de 1.424 de unitati. 

    BANCA COMERCIALA ROMANA: Este cea mai mare banca din Romania, cu active de aproximativ cinci miliarde de euro si o retea de peste 300 de sucursale. Principalul actionar al bancii este statul roman, cu o participatie de 36,8%. Strategia de privatizare stabileste ca obiectiv final vanzarea unui pachet reprezentand cel putin 51% din capitalul social catre un investitor strategic. 

    BANCI CU ACTIONARIAT DIFUZ: Sunt acele banci care nu sunt detinute inca de un actionar strategic. Pe lista bacilor care au o cota de piata de aproximativ 1% si ar putea face obiectul unei preluari se regasesc Daewoo Bank, Libra, Romanian International Bank, Carpatica, Nova Bank, Romexterra, Eurom Bank. Pentru Banca Tiriac sau Banca Transilvania au existat, in timp, diferite propuneri de preluare, acestea fiind, probabil, printre cele mai interesante „tinte“ in acest moment. 

  • Patru scenarii pentru bancile mici

    In cativa ani, numarul de banci de pe piata romaneasca se va injumatati, estimandu-se ca trei sferturi din piata vor fi concentrate de primii cinci jucatori. 

    FUZIUNEA: Una dintre variantele de supravietuire pentru o banca mica este sa-si gaseasca un partener puternic, fie el din tara sau din strainatate. E o solutie la care multe dintre bancile mici vor opta pentru a rezista intr-un mediu de competitie tot mai puternica. In plus, fuziunile jucatorilor din Europa pot duce la disparitia unor nume de pe piata romaneasca, pentru ca bancile mama se vor uni. 

    VANZAREA: O data cu apropierea de momentul aderarii, cand institutiile de credit din UE isi vor putea deschide sucursale in Romania doar pe baza unei notificari, scad si sansele de a obtine un pret bun din vanzarea actiunilor detinute la bancile de mici dimensiuni. 

    SPECIALIZAREA: Concentrarea pe o nisa de piata poate fi o solutie convenabila ca strategie de supravietuire. Tendinta exista deja, in special in domeniul finantarii achizitiilor de masini si a constructiilor. 

    DISPARITIA: Pentru bancile mai mici, fuziunea sau atragerea unui investitor strategic, sunt vitale. Daca nu vor reusi insa nici una dintre aceste miscari, multe au toate sansele sa dispara.  

  • Somnul BNR, tulburat de un leu prea tare

    Vindem mai departe euro cat se poate mai scump, antrenam scaderi si mai mari ale cursului si cumparam inapoi mai ieftin. Un rationament clasic de piata, care a dus  cursul euro spre minimuri negandite chiar de cei mai indrazneti pariori.

    S-a scurs o luna de cand banca centrala absenteaza „motivat“ din piata valutara. Cum dealerii si clientii lor au obosit tot incercand sa ghiceasca pragul pana la care BNR va permite caderea euro, piata a capatat incredere in „libertatea“ acordata si isi face jocurile sub zodia vanzarilor de valuta pentru care mobilizeaza toate resursele disponibile. Numai ca somnul BNR ar putea fi tulburat de prabusirea zgomotoasa a cotatiilor, mai ales in masura in care aprecierea leului tinde sa aiba conotatii speculative, putand crea perturbatii in economia reala.

    Scurt istoric… Primele exercitii de prognoza au fost ridiculizate rapid de alunecarea cursului de schimb. „Dom’le, nici chiar atat…“, s-a auzit inainte de ruperea pragului de 39.000 lei/euro. Apoi a mai fost nevoie doar de trei zile pentru parcurgerea palierului de 38.000 de lei/euro, pentru ca ziua de vineri, 3 decembrie, sa gaseasca un curs de 37.560 de lei/euro calculat de BNR. In piata, cotatiile au continuat insa sa alunece sub 37.500 de lei pentru un euro.

    Cand cursul cade cu peste 800 de lei intr-o zi, incolteste si samburele de panica din mintea celor care au economii substantiale in valuta. Desigur, socul este intemeiat: in decurs de o luna euro a pierdut la Bucuresti 5,5 puncte procentuale (peste 2.300 de lei). Cat despre dolar, atat de pretuit pe vremuri, a ajuns sa se ieftineasca aproape cu 10% in acelasi interval de timp. Trecem repede peste calculul aprecierii leului fata de inceputul lui decembrie 2003, de exemplu: 6,8% in raport cu euro, respectiv 15,1% in raport cu dolarul. Maine oricum trebuie actualizat.

     Si usor, usor, se adanceste confuzia in privinta evolutiei cursului valutar pe acest final de an.

    Ramane intrebarea arzatoare: pana unde mai scade dom’le? Pana unde se mai pot mobiliza sume in valuta pentru a fi vandute in scopul rascumpararii ulterioare la un pret mai ieftin. Deocamdata, bancile comerciale au ajuns sa-si preschimbe in lei si valuta adusa ca aport la capitalul social pentru a profita de conjunctura evolutiei cursului. Aceasta ar fi una din explicatiile aduse faptului ca, desi in ultima saptamana din noiembrie bancile au vandut clientilor mai multa valuta decat au cumparat de la acestia, in piata interbancara nu au fost resimtite deficitele respective, iar cotatiile euro au coborat in mod constant.

    Dealerii apreciaza ca o parte din deficite au fost acoperite cu incasarile mai mari de valuta de la casele de schimb, insa aceste sume nu aveau forta sa compenseze pe deplin cererea mai mare de valuta din partea firmelor. In saptamana 23-30 noiembrie, clientii bancilor au cumparat zilnic, in medie, cu 11 milioane de euro mai mult decat au primit spre schimb institutiile de credit. Si chiar in aceste conditii, euro a pierdut 2,33%, iar dolarul a coborat cu aproape 4%.

    Ce inseamna aceasta? Ca scaderea rapida a cursului se va epuiza la un moment dat. Cea mai curajoasa estimare avansata pana acum pe piata merge pana la 35.000-36.000 de lei/euro. Care nu mai era atat de departe dupa primele trei zile din decembrie. La asemenea niveluri coborate ale cursului reinvie si teama ca banca centrala se va „trezi“ la un moment dat, putand crea surprize costisitoare pentru jucatorii de pe piata.

    Durata mentinerii vitezei accelerate de scadere depinde si de reactia publicului, care tinde sa se grabeasca sa scape de valuta temandu-se ca peste o saptamana sau peste inca o luna, cursul va fi inca si mai mic. Ceea ce nu se poate insa intampla pe un trend constant. In acelasi timp, cei care au nevoie sa cumpere valuta trag de timp la maximum, asteptand scaderi si mai mari ale cursului.

    BNR ezita sa se dezminta la numai o luna de la anuntarea unei politici permisive in privinta evolutiei cursului de schimb. Singurele indicatii oficiale au fost ca banca centrala va lasa piata sa-si gaseasca singura un nivel de echilibru, pe care va incerca apoi sa-l protejeze de socuri speculative. Numai ca piata nu da deloc semne de echilibrare, fortand minim dupa minim in cotatiile afisate. Iar economia nu-si permite un leu intarit prea repede si cu prea mult. 

    In aceste conditii, este posibil ca BNR sa iasa din expectativa pentru a aminti pietei ca monitorizeaza ceea ce se intampla, astfel incat cursul sa mai inregistreze si fluctuatii, iesind de pe panta deprecierii constante a valutelor.

  • Romania e cea mai interesanta piata din zona“

    Dupa patru ani in Romania, Helmut Bernkopf va prelua de anul viitor conducerea diviziei HVB Group care coordoneaza activitatile din Europa Centrala si de Est. Romania ramane o piata la care Bernkopf se va uita foarte atent si dupa ce se va instala la Viena.

    BUSINESS Magazin: Ati fost, timp de patru ani, vicepresedintele HVB Bank Romania, cunoasteti foarte bine situatia sistemului bancar  si evolutia lui. Cum  se integreaza Romania in strategia de viitor a bancii pe care o conduceti?

    Helmut Bernkopf: In cei patru ani cat am stat aici, am vazut o schimbare profunda a sistemului bancar romanesc si a economiei, in general. Imi amintesc ca, la vremea respectiva, acum patru ani, ne luptam cu o inflatie enorma, bancile erau inca nesigure, am asistat la falimente bancare… De atunci, lucrurile s-au schimbat mult, sistemul bancar este intr-o forma foarte buna, avem crestere economica, privatizari in diferite domenii si investitii straine din ce in ce mai importante. Sunt convins ca investitiile straine vor continua inca si mai puternic in viitor. Marile companii care au venit, in diverse domenii, ca urmare a privatizarilor din ultima perioada, vor fi urmate, cu siguranta, de altele mai mici, in principal de partenerii lor de afaceri traditionali. 

    In ceea ce priveste sistemul bancar, cred ca lucrurile s-au schimbat foarte mult. Bancile sunt cu mult mai puternice, mai sigure. Iar faptul ca piata bancara este inca mica nu este neaparat un dezavantaj. Pentru noi, si nu numai, inseamna mai degraba ca aici putem gasi o oportunitate mai mare decat in alte parti. Ma astept ca sectorul bancar sa creasca cu peste 20% anul acesta. Este, cu siguranta, o piata pe care ne dorim sa fim, pentru ca, dupa parerea mea, este cea mai atractiva piata din Europa Centrala si de Est, pentru moment. 

    O piata atractiva, in care vor urma doua privatizari bancare de mare interes, CEC si BCR. Banca pe care o veti conduce si-a exprimat deja interesul pentru ele, dar nu ati spus, inca, spre care doriti sa va indreptati… 

    Cand cele doua banci din Romania, CEC si BCR, vor fi scoase la vanzare, vom analiza care dintre ele se potriveste cel mai bine in portofoliul nostru. Evident, nu putem neglija nici o oportunitate, iar CEC si BCR reprezinta, cu siguranta, mari oportunitati pentru o banca ce isi propune sa creasca in aceasta regiune. Dar este greu de spus, de pe acum, ce se va intampla exact. Noi suntem foarte interesati de Europa Centrala si de Est si de privatizarile de aici. Dar este greu de spus ceva precis inainte de a cunoaste exact ce si mai ales cand va fi vandut. Nimeni nu poate sa spuna clar „da, vrem aceasta banca“ sau „nu, nu o vrem“, pentru ca asa ceva nu poti sa spui decat dupa ce are loc procesul de due dilligence (analiza a bancii – n.r.).

    Doar atunci stii exact despre ce vorbesti si despre cat de bine se potriveste respectiva achizitie in portofoliul tau. Acest moment nu a venit inca, dar ne asteptam ca in 2005 una dintre banci sa fie vanduta, si in anul urmator, cealalta. Dar nu sunt sigur care va fi strategia privatizarii. In primul rand va fi un nou guvern. Nu cred ca procesul privatizarii va fi decalat, nu ar exista nici un motiv sa se intample asta… Dar cu siguranta responsabilii de acest proces vor discuta cu consilierii lor si cu bancile de investitii si vor trebui sa se decida cand este momentul cel mai bun sa faca aceste privatizari. Este de datoria lor sa ia cea mai buna decizie asupra momentului in care sa vanda bancile, pentru a lua sumele cele mai mari care se pot obtine din aceste privatizari. E normal, doar asta este treaba lor, nu?

    Lupta pentru cele doua banci se anunta, deja, foarte puternica. Ce veti face daca nu veti prelua totusi nici una dintre ele? 

    Este foarte greu de spus care va fi strategia noastra dupa aceste privatizari. Sigur este ca piata bancara romaneasca va creste substantial. Ca atare, si noi ne putem creste afacerea. Este foarte clar ca prin achizitia oricareia dintre aceste banci am putea creste mult mai repede. Dar cred ca avem acum o pozitie confortabila pe piata, suntem foarte puternici pe segmentul de corporate, avem o banca profitabila si sanatoasa. Activitatea de retail a crescut destul de mult in ultima perioada. Desi am pornit de la un nivel extrem de redus, in ultimele 18 luni dezvoltarea a fost foarte multumitoare. Totusi, pe o piata care se anunta foarte concurentiala, nu poti face retail bine decat daca ai o retea de sucursale destul de mare. E foarte greu de spus cat de mare va fi reteaua noastra de sucursale in urmatorii ani, depinde de circumstante. Ar putea fi de 1.400 (reteaua CEC are 1440 de sucursale – n.r.) sau de 300 (reteaua BCR are 300 de sucursale – n.r.). Cel putin, asa ne dorim….

    Va veti ocupa, de la Viena, de intreaga regiune a Europei Centrale si de Est. Care sunt principalele obiective ale bancii pentru urmatoarea perioada?

    Ne-am stabilit ca obiectiv, la nivel regional, sa fim una dintre cele mai puternice banci. Bank Austria Creditanstalt administreaza o retea in 10 alte tari din Europa Centrala si de Est. Cea mai mare sucursala a noastra este in Polonia si este aproape egala cu jumatate din ce facem la nivel regional. Piata poloneza este foarte mare, iar noi avem o banca importanta. Urmeaza Cehia si Ungaria, iar ca numar de sucursale Croatia si Bulgaria. In aceste tari am facut, in timp, mai multe achizitii.

    De exemplu, in Polonia banca noastra de acum este rezultatul unei fuziuni si al unui program greenfield (proiecte complet noi – n.r.), in Croatia am cumparat o banca, Splitska Banka, in Bulgaria am cumparat banca Biochim, mai demult, si recent am facut o alta achizitie, Hebros Bank. In alte piete, ca Cehia, Ungaria sau Romania, am inceput cu proiecte greenfield. In Ungaria am inceput inca din 1990, asa ca am atins deja o pozitie destul de puternica acolo, pentru ca banca are peste 14 ani… In Romania suntem doar de sase ani si am construit deja o banca buna. 

    Voi fi responsabil, de la Viena, pentru dezvoltarea strategica a retelei noastre si pentru a creste si mai mult prezenta regionala. Voi continua sa fiu foarte atent la ce se intampla in Romania, pentru ca, din cele 11 tari pentru care voi fi responsabil, Romania are acum cele mai mari oportunitati.

  • STUDIU DE CAZ: OMUL SAU ROBOTUL?

    In ce masura pot fi scazute costurile fortei de munca cu ajutorul robotilor telefonici, adica prin vocile preinregistrate cu care clientii „dialogheaza“, apasand pe diverse butoane ale telefoanelor?

     

    Aici Orange si Connex Vodafone au strategii diferite. Daca la Orange ajungi la asa-numitul „operator uman“ din prima runda de meniuri, Connex Vodafone cere clientului sa selecteze mai intai tipul de problema si abia dupa aceea intra in dialog cu operatorul. „Din totalul apelurilor primite, aproximativ 75% sunt rezolvate prin interactiunea cu robotul“, explica Anca Medesan, senior director al diviziei Customer Experience la Connex Vodafone. La Orange doar 50% din totalul apelurilor sunt rezolvate de robot.

     

    De ce asemenea diferentele de conceptie? „In primul rand, am urmarit sa educam piata cu aceste servicii IVR (Interactive Voice Response, adica robotul – n.r.)“, explica Andreea Popescu, Customer Service executive manager Orange. La randul sau, Anca Medesan spune ca robotul e necesar la Connex Vodafone mai ales in perioadele de varf, cand operatorii sunt aglomerati.

     

    Nimanui nu-i place sa „converseze“ cu un robot, admite Medesan, cu atat mai putin romanilor, care, ca popor latin, au o inclinatie naturala catre comunicarea verbala. Dar trebuie gasit un echilibru economic intre cele doua formule. Andreea Popescu argumenteaza ca discutia dintre client si angajat presupune o interactiune mai complexa, dar e de acord ca tocmai asta ar putea face ca si Orange sa gaseasca necesara „selectarea mai intai a tipului de informatie in prima ramura a IVR-ului“.

     

    Si RomTelecom are un call center, unde primeste peste 5 milioane de apeluri pe luna – majoritatea la serviciul 931. Sistemul de raspuns prin intermediul robotului e folosit mai degraba pentru a directiona clientii catre un angajat. „Mai mult de 95% dintre apeluri sunt deservite de operatori“, spune directorul executiv comercial Pieter Bakker. „Pe masura ce tot mai multe servicii vor fi standardizate este foarte posibil ca gradul de automatizare sa creasca“, spune oficialul RomTelecom.

     

    Vom „conversa“ preponderent cu robotii peste 10 ani? Greu de spus – depinde si de preferintele noastre de clienti, dar si de puterea obisnuintei. Romanii – crede Liana Avram, director general al Telephone Doctor, care ofera training specializat pentru relatiile cu clientii – „prefera sa vorbeasca direct cu reprezentantii din call center, desi, in cele mai multe cazuri, primul contact este cu robotul telefonic“. Dar in timp lucrurile s-ar putea schimba.

     

    Depinde, bineinteles, si de profilul companiei, si de natura informatiilor cerute. Daca e vorba de un call center farmaceutic, de exemplu, „e nevoie de o echipa specializata, pregatita sa raspunda la intrebari care nu pot fi predefinite si inregistrate“, spune Carmen Sebe de la ePayment. „Un client poate dori sa afle care e cea mai apropiata farmacie cu program non-stop. In acest caz, informatia venita din partea clientului – adresa – e esentiala, iar raspunsul depinde foarte mult de aceasta“.

     

    Si la banci e contraproductiv sa-i pui pe clienti sa-si rezolve problemele cu robotul. „Nevoile sunt extrem de variate si complexe“, spune Aneta Dan de la Raiffeisen Bank. In viitorul apropiat, spune ea, banca va introduce totusi un sistem IVR pentru „apelurile repetitive – informatii de sold, plati simple“. Raiffeisen are in plan si sa extinda call centerul catre clientii corporatisti, si sa ofere servicii „celorlalte entitati din grup – leasing, capital investments“. Banca are acum in Bucuresti un call center in care lucreaza peste 100 de angajati, investitiile in tehnologie fiind de peste 1,5 mil. euro.

     

    Este Internetul o alternativa la call centere? „Internetul si e-mailul pot fi solutii bune. Insa ambele au limitele lor“, spune Carmen Sebe de la ePayment. Cea mai importanta limitare vine, evident, din faptul ca aproape 80% dintre romani nu au acces la Internet. Dar sunt unele plusuri fata de solutia apelului catre un call center. „Marele avantaj pentru client este ca aceasta solutie este gratuita“, spune Mihaela Peta de la Softwin. Costurile reduse sunt un avantaj si pentru furnizori.

     

    Oficialii Connex Vodafone sunt de acord ca serviciile de „self care“ pe web sunt cele mai ieftine. Si RomTelecom are un proiect de „self care“ pe care il va implementa pe pagina sa de web. Clientii vor putea trimite prin e-mail solicitari, de exemplu reclamatii sau cereri de instalare de conexiuni ADSL, isi vor putea vedea si actualiza contul si vor verifica facturile, explica Pieter Bakker.

     

    Toate astea costa mult mai putin decat un call center, dar nu sunt gratuite. Si in spatele paginii web tot „consultanti umani“ care actualizeaza informatiile sunt, spune Gabriela Stanescu Tipurita, manager la Centrul Oracle de Suport Global din Romania – care deserveste, prin cele 10 centre deschise aici, clienti si parteneri din toata lumea.