Politizarea a fost cu atât mai grosieră cu cât Raed Arafat însuşi a făcut apel la susţinătorii săi să nu transforme simpatia pentru el într-o luptă contra Cotrocenilor, după ce campania organizată miercuri de Antena 1 pe Facebook “contra desfiinţării SMURD” a degenerat, nestingherită, într-un cor de înjurături, ameninţări cu moartea la adresa preşedintelui Băsescu şi îndemnuri la “o nouă revoluţie” care să-l doboare de la putere pe acesta.
Organizatorii au reuşit să strângă, în prima fază, peste 100.000 de “like”-uri speriindu-i pe naivi că trebuie să strângă numărul respectiv de “like”-uri de miercuri până joi, 12 ianuarie la ora 12, pentru că Parlamentul ar urma să dezbată şi să aprobe joi legea nouă a sănătăţii. “Cu 100000 putem încerca să influenţăm votul care se va da mâine în Parlament asupra legii care dă liber la privatizarea serviciilor de urgenţă”, scria miercuri în prezentarea campaniei. Promisiunea era că organizatorii vor merge cu “like”-urile la Parlament şi vor împiedica presupusa desfiinţare a SMURD, cu argumentul că în România o iniţiativă legislativă are nevoie de 100.000 de susţinători. Abia în cursul după-amiezii de joi, organizatorii au schimbat textul iniţial de prezentare a campaniei, lucru neremarcat însă de nimeni.
A apărut chiar un fals Raed Arafat, care a fost luat în serios şi ridicat în slăvi de fanii inocenţi, în ciuda faptului că a postat pe contul său de Facebook sondaje vizibil în băşcălie, gen “vreţi să rămână SMURDU în România?”, mesaje absurde ca “Mâine voi decide împreună cu colegii mei viitorul sistemului medical din România” ori “Lumea îmi spune de ce nu candidez la preşedinţie?”. Falsul Raed Arafat a continuat să strângă admiratori şi mesaje de susţinere inclusiv după ce Antena 1 şi însuşi Raed Arafat cel real au atras atenţia că fostul şef al SMURD nu a avut şi nu are un cont pe Facebook.
Focul luptei mediatice cu Arafat ca pretext a contribuit doar minor la clarificarea unor aspecte ale viitoarei legi în raport cu textul susţinut de comisia prezidenţială (de pildă, şeful CNAS, Lucian Duţă, a promis că nu va deschide pentru operatorii privaţi decât 10% din piaţa serviciilor de urgenţă şi că va apărea şi un studiu de impact al aplicării legii). Dar a ocultat atât dezbaterea serioasă a legii, cât şi luptele politice reale din jurul ei.
Fruntaşii UDMR au dezavuat faptul că UNPR, micul aliat de strânsură al PDL, a fost cât pe ce să câştige teren şi în Sănătate, prin Tudor Ciuhodaru (ex-PSD, ex-UNPR, ex-PC), propulsat de Cotroceni peste capul ministrului Ladislau Ritli să “facă ordine” în sistemul sanitar. Demiterea lui Ciuhodaru de către Ritli, după doar două zile de “făcut ordine”, a marcat deci o victorie de imagine a UDMR, deşi Ciuhodaru nu i-a supărat cu declaraţiile sale lăudăroase numai pe politicienii din partidul maghiarilor.
Nemulţumirile udemeriştilor sunt însă mult mai adânci, ţinând de legea sănătăţii însăşi, pe care ei sunt cei care au reuşit s-o întoarcă din drumul asumării răspunderii de către Guvern şi s-o restituie dezbaterii publice. Iar legea sănătăţii se adaugă la celelalte iniţiative prezidenţiale pe care UDMR le-a respins cu succes, demolând discret, dar eficient agenda PDL, partidul cu care sunt aliaţi la guvernare – modificarea Constituţiei în 2012, reorganizarea teritorială şi votul prin corespondenţă.
