Prim-ministrul României a anunţat, luni după-amiază, pachetul de reformă din domeniul sănătăţii. Conform acestuia, cheltuielile din sănătate au continuat să crească, ajungând la un nivel nesustenabil.
La conferinţa de presă a mai participat şi Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete.
Vedeţi mai jos declaraţiile complete ale premierului:
Ne pregătim să adoptăm pachetul pe sănătate. De ce suntem nevoiţi să facem asta? Sistemul nostru de sănătate a acumulat probleme mari în ultimii ani, iar două aspecte majore îi afectează buna funcţionare.
Creşterea accelerată a cheltuielilor nu mai poate fi susţinută, raportat la veniturile pe care le avem la buget.
Cheltuielile alocate prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sistemului sanitar au ajuns la o pondere de 16% din veniturile curente ale bugetului de stat, faţă de o pondere de aproximativ 11%, cât am înregistrat în anii trecuţi. Doar în pandemie am mai atins această pondere.
Anul acesta, avem un buget alocat de 77 de miliarde de lei, la care colegii noştri ne-au solicitat o suplimentare obligatorie. Pentru a aduce facturile restante la zi şi pentru a putea funcţiona până la finalul anului, avem nevoie de încă 10 miliarde de lei.
Sumele nu se reflectă în calitatea serviciilor pe care sistemul nostru de sănătate le oferă cetăţenilor şi nici în satisfacţia pacienţilor.
Avem conduceri de spitale care nu performează. Avem ineficienţă managerială şi administrativă. O bună parte din veniturile spitalelor din România provin din componenta de asigurare a salariilor, care nu este legată direct de calitatea serviciilor.
Atât timp cât o parte din bani vine direct de la Casă, nu va exista presiunea sau stimulentul pentru ca managerii să îmbunătăţească serviciile sau să fie mai eficienţi.
Avem cheltuieli salariale disproporţionate în raport cu bugetul total al spitalelor. Mai mult de o treime dintre spitale au cheltuieli salariale care depăşesc 80% din totalul cheltuielilor.
Aceste spitale există doar pentru cei care lucrează în ele, nu şi pentru pacienţii cărora, teoretic, ar trebui să le ofere servicii.
În multe locuri există servicii umflate sau fraude realizate prin majorarea artificială a cheltuielilor, prin „îmbunătăţirea” indicilor de complexitate sau prin diverse tehnici care au condus la creşterea costurilor, fără ca acestea să se reflecte în servicii reale.
Avem un sistem întârziat, care nu ne permite să identificăm problemele la timp. Softurile Casei de Sănătate trebuie actualizate şi interconectate cu cele ale spitalelor, pentru a creşte eficienţa.
Trăim o socializare a cheltuielilor şi o privatizare a profiturilor.
Din punct de vedere al salarizării, nu există sisteme care să încurajeze medicii să lucreze mai mult sau să fie recompensaţi în funcţie de performanţă. Vom introduce un proiect pilot de salarizare bazat pe performanţă. Dacă rezultatele vor fi bune, vom extinde acest sistem la nivel naţional.
Un manager de spital nu resimte presiunea de a livra servicii de calitate şi eficiente.
Avem un supraconsum de medicamente şi utilizarea unor proceduri inadecvate. Există o pondere semnificativă a medicamentelor inovative, atât ca volum, cât şi ca valoare. Tratamentul unor afecţiuni care ar putea fi rezolvate cu medicamente generice este adesea realizat cu produse de 2–3 ori mai scumpe, din cauza întârzierilor şi disfuncţionalităţilor sistemului.
Este necesar ca, acolo unde medicamentele scumpe pot fi înlocuite cu alternative mai ieftine, să facem acest lucru.
Avem o debalansare a activităţii în sistem, ceea ce generează costuri semnificativ mai mari. Pacienţii ajung în spitale cu boli în stadii avansate, din cauza unei prevenţii slabe. Ponderea tratamentelor realizate în ambulatoriu sau în cabinetele medicilor de familie este mult prea mică.
La conferinţa de presă a participat şi Alexandru Rogobete, ministrul Sănătăţii.
Au fost două săptămâni intense, în care am încercat să gândim o reaşezare a sistemului de sănătate. Eficientizarea sistemului nu înseamnă că vom tăia bani de la pacienţi sau că vom lăsa spitalele fără resurse.
Prea mulţi ani, sistemul a fost peticit, astfel încât astăzi nu ne mai permitem să modificăm doar anumite paragrafe sau articole din Legea 95. Este nevoie de o reformă reală, care să scoată adevărul la iveală, aşa cum este el.
A fi managerul unui spital nu este un privilegiu.
Îi rog public pe managerii de spitale care spun că „nu se poate” să facă loc celor care pot.
De multe ori îmi este ruşine în faţa pacienţilor. La un buget de 77 de miliarde de lei, pacienţii sunt, în continuare, trimişi să cumpere Algocalmin, banalul paracetamol.
Măsurile anunţate:
♦ Recalcularea tarifelor pe caz ponderat aferent unităţilor sanitare cu paturi, pentru care plata se face pe caz rezolvat. Există unităţi sanitare cu un grad de ocupare istoric ce nu depăşeşte 20-30%, precum şi secţii cu grad redus de ocupare. Trebuie să stimulăm tratamentul şi diagnosticul pacienţilor în cât mai multe unităţi. Obişnuinţa ca, în special noaptea, în weekend şi în sărbătorile legate, pacienţii să fie transferaţi către spitalul Judeţean fără un motiv temeinic trebuie să înceteze rapid.
♦ Ajustarea contribuţiei personale pentru serviciile medicale private decontate prin Casa Naţională se va face treptat, până la eliminarea acesteia. Derulăm multe programe de screening şi tratament pentru pacienţii cu afecţiuni grave. Mediul privat a afirmat că îşi doreşte un parteneriat corect şi transparent, iar aceste două măsuri vin în sprijinul acestui obiectiv. Pacienţii se vor putea prezenta atât în unităţile publice, cât şi în cele private, fără a mai plăti coplata. Această măsură susţine dezvoltarea asigurărilor private de sănătate. În prezent, nu există niciun spital public care să aibă contract cu un asigurator privat. Orice sistem gestionat prin monopol nu poate fi eficient. Asigurările private trebuie să fie complementare serviciilor publice.
♦ Reclasificarea spitalelor se va face prin ordin al Ministrului Sănătăţii, cu desemnarea unor unităţi strategice. Ne referim la spitale care pot trata politraume sau care pot deveni centre de excelenţă.
♦ Unitatea sanitară privată va suporta costurile transferului pacientului către unitatea publică, în cazul reinternării acestuia într-un interval de 48 de ore.
♦ În cazul în care un spital raportează spre decontare servicii spitaliceşti care nu au fost efectuate, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu va deconta aceste servicii şi va reţine 10% din valoarea totală a tuturor serviciilor raportate.
♦ Se va aplica o sancţiune de 20% din valoarea contractului atunci când nu se poate face dovada livrării echipamentelor medicale. Cu toţii ştim cazuri în care materialele medicale sunt luate de la stat şi apoi returnate tot la stat.
♦ Vom majora punctul pe serviciul medical în ambulatoriul public de la 5 lei la 6,5 lei, iar din ianuarie – la 8 lei.
♦ Programul din ambulatoriul public trebuie extins până la ora 20:00. Adoptăm un sistem prin care toţi medicii din spital vor putea efectua consultaţii în ambulatoriul de specialitate, fără un program prestabilit de ore. Tot personalul medical angajat într-un spital public va fi obligat să asigure servicii şi în ambulatoriul clinic.
♦ Monitorizarea atentă a cheltuielilor decontate de Casa de Sănătate devine prioritară.
♦ Există, în România, manageri care au demonstrat că se poate. Dar există şi multe unităţi în care managementul lipseşte cu desăvârşire. Nu premiem managerii care atrag fonduri europene, nu ţinem cont de realitate şi de diversitatea actului medical. Adăugăm indicatori adaptaţi anului 2025.
♦ Introducem indicatori de evaluare şi performanţă pentru şefii de secţie, care vor trebui să îşi asume responsabilitatea pentru performanţa echipelor pe care le coordonează.
♦ Internările fictive vor fi sancţionate administrativ prin încetarea contractului de administrare al şefului de secţie şi a contractului de muncă al medicului care internează fictiv un pacient într-un spital public.
♦ Demarăm un proiect pilot pentru crearea unui cadru de mobilitate medicală. Medicii specialişti care, în ultimele 24 de luni, nu au avut un loc de muncă în sistemul public se pot înscrie în acest program, urmând să fie repartizaţi – cu acordul lor – într-o unitate cu deficit de personal, pentru o perioadă cuprinsă între 6 şi 12 luni.
Adelina Elena Bădescu, director adjunct al direcţiei juridice la Salt Bank, povesteşte cum a visat să devină avocat şi a muncit patru ani pentru asta, doar pentru a eşua la admiterea în Barou. Dar exact acel eşec a dus-o către o carieră neaşteptată, în mediul bancar. „Am învăţat ceva ce spun des şi azi: nu paria totul pe o singură carte.” Daniel Păun, National Sales Manager la STADA România, recunoaşte că a mers la un interviu fără să se pregătească, convins că îl va lua. Nu s-a întâmplat. Lecţia? Niciun succes nu e garantat – iar pregătirea e o formă de respect. Elena Panait, Head of Leasing la Genesis Property, a evitat delegarea din dorinţa de control. A învăţat că o echipă bună e cel mai valoros activ. Alţii au învăţat din entuziasm dus prea departe. Silviu Nistorescu, Digital Business Manager la Porsche Inter Auto România, a lansat un soft digital fără să-l testeze cu utilizatori reali. Proiectul a eşuat, dar a învăţat că inovaţia trebuie să plece de la om, nu de la tehnologie.