BusinessMagazin

Blog

  • BANCI: Carpatica creste de nu se mai opreste. Si tot nu se vinde

    Cu 220 de sucursale, cate vrea sa aiba pana la finele anului, Banca Carpatica incheie etapa de extindere agresiva. In 2007 accentul se va pune mai mult pe consolidare, daca e sa-l credem pe actionarul principal Ilie Carabulea, care sustine in continuare ca nu vrea sa-si vanda banca.


    Fara a se lansa in epitete stralucitoare, dar vorbind cu pasiune, Ilie Carabulea spune ca din punctul de vedere al acoperirii teritoriale, Banca Comerciala Carpatica, la care este actionar majoritar, sta „confortabil“. In planul pentru acest an mai sunt de bifat inca 10 unitati noi, iar dupa acest sprint, faza de extindere poate fi considerata incheiata, sustine Carabulea.


    Odata aceasta faza depasita, urmeaza una si mai grea, cea a consolidarii, absolut necesara pentru o banca mica romaneasca aflata cu mai putin de 1% cota de piata in lupta cu un sistem bancar dominat de nume grele internationale. In discutia cu BUSINESS Magazin, omul de afaceri sibian mentioneaza problema fortei de munca printre punctele nevralgice asupra carora trebuie lucrat pentru a face banca mai eficienta. Nemultumirea lui tine, pe de o parte, de „neputinta angajatilor de a gasi solutii pentru sarcinile de serviciu pe care le primesc“, iar pe de alta parte de dorinta acestora de a avea un loc de munca „mai linistit“.


    Carpatica intra, in acest fel, in liga altor jucatori ce, intr-o forma sau alta, au trecut deja prin consolidari, eficientizari sau restructurari de personal. Libra Bank, o alta banca de talie mica, a trecut anul acesta printr-o perioada de consolidare, dupa ce in 2005 a investit in expansiune si adoptarea unei noi imagini. La capitolul personal, Bancpost a bifat un proces de restructurare, ce a costat banca peste 12 milioane de euro. La fel de adevarat insa, cea mai mare parte a bancilor sunt inca intr-o faza de expansiune, atat in privinta retelelor cat si a portofoliilor de produse. 


    Concurenta unor jucatori ce au in spate nume mari straine – si, pe masura, surse de finantare cu care acestia isi pot creste afacerea – este un alt aspect adus in discutie de omul de afaceri. Pentru a compensa imprumuturile in conditii preferentiale de care competitorii sai beneficiaza de la bancile-mama, Banca Carpatica atrage surse de finantare atat de pe piata interna, cat si de pe piata externa. La finele saptamanii trecute, spre exemplu, banca a contractat un imprumut de 10 milioane de euro de la Banca de Comert si Dezvoltare a Marii Negre (BSTDB), pe o perioada de patru ani, destinat creditarii intreprinderilor mici si mijlocii.

     

    In plus, banca mai dispune si de o finantare de circa 20 de milioane de dolari de la Banca Mondiala pentru o perioada de 15 ani, iar in timp s-a mai imprumutat si de la alte institutii internationale, cum ar fi Kreditanstalt für Wiederaufbau (KFW). Tot pentru a-si finanta dezvoltarea, banca a vandut pe piata de capital, la jumatatea anului, obligatiuni cu scadenta la trei luni (scadenta primului cupon fiind pe 27 noiembrie) in valoare de 10,3 milioane de euro. Carpatica este, pe de alta parte, una dintre bancile ce a ridicat si dobanzile la depozite mult peste media pietei (peste 8% la depozitele in lei pe trei luni) pentru a-si acoperi, si pe aceasta cale, necesarul de fonduri pentru creditare.


    Intr-o a doua operatiune de finantare de pe piata de capital, dupa emisiunea de obligatiuni din iunie, Carpatica vrea sa stranga in prima luna a anului viitor de la actionari alte 10 milioane de euro, printr-o majorare de capital. Actiunile bancii sunt listate la Bursa, insa in ultima perioada lichiditatea a fost redusa. La un pret de 0,595 lei/actiune (cat era la jumatatea saptamanii trecute), capitalizarea bursiera a bancii este de 688,6 milioane de lei (197,3 milioane de euro).


    Decizia privind aceasta majorare de capital, aprobata in urma cu doua saptamani, nu a venit neaparat pentru ca ar fi fost „o necesitate stringenta, ci mai degraba pentru a dovedi ca banca e viabila“. Viabilitate pe care el spune ca o dovedesc marjele de profit „multumitoare“, chiar daca, asemenea tuturor bancilor ce au apasat anul acesta pedala extinderii, si bancherii din Sibiu au simtit costurile in bilant. „Dezvoltarea noastra s-a produs cu costuri mari“, spune el, referindu-se la faptul ca banca a ajuns a sasea din tara ca marime a retelei de sucursale. Activele Carpatica au crescut la nivelul lunii septembrie cu 41% fata de decembrie 2005, ajungand la 1,3 miliarde de lei (371 de milioane de euro).


    In privinta rezultatelor financiare, dupa primele noua luni ale anului, banca a obtinut un profit net de 16,1 milioane de lei (4,6 milioane de euro), cu 24,4% mai mare fata de luna septembrie 2005. In aceeasi perioada a anului trecut, ritmul de crestere era de peste 33% fata de primele trei semestre din 2004.


    Una peste alta, Ilie Carabulea se declara multumit, avand in vedere mai ales ca investitorii sa nu se opreasca din curtat micuta banca sibiana. Iar astfel de oferte apar tot mai insistent pe masa omului de afaceri. „Acum sunt presat de un fond de investitii englez“, afirma Carabulea. Zice insa ca nu vrea sa vanda banca, asa cum de altfel sustine ca nu e dispus sa se desparta de nici una dintre afacerile sale, dezvoltate in transporturi (holdingul Atlassib), asigurari, curierat sau afaceri hoteliere. „Nici acum si nici mai tarziu.“

  • Lupul singuratic

    Carpatica este una dintre putinele banci ramase cu capital romanesc. 

     

    ACTIVE: Au crescut in primele noua luni cu 41% fata de decembrie 2005, ajungand la 1,3 miliarde de lei (371 mil. euro).

     

    RETEA: Are 210 unitati in prezent, urmand ca pana la finele anului numarul lor sa creasca la 220.

     

    ACTIONARI: Principalii actionari sunt persoane fizice cu peste 80% la finele lunii iunie 2006, cel mai important actionar fiind Ilie Carabulea, cu peste 30%.

     

    VALOARE: La un pret de 0,595 lei/actiune (la 23 noiembrie), capitalizarea bursiera era de 688,6 milioane de lei (197,3 mil. euro).

  • Viitorul 3G se masoara in 4G?

    Folositi servicii de telefonie mobila 3G? Va aflati printre cei 2,5% dintre romanii cu telefon mobil 3G, o specie rara, dar pretioasa pentru operatori. Ce spuneti de 4G?

     

    Cu o astfel de statistica, am putea fi indreptatiti sa credem ca pasul logic al operatorilor care au inceput de acum aproape doi ani sa tenteze consumatorii cu apeluri video si televiziune pe telefon este sa se declare invinsi si sa revina la batalia ofertelor cu minute incluse. Dar, in luarile de pozitie oficiale, managerii companiilor telecom isi reitereaza cu si mai multa hotarare deschiderea spre viitorul broadband-ului mobil. Ba mai mult, alti doi operatori, RCS&RDS si Zapp, s-au angajat sa achite 35 de milioane de dolari pentru licentele IGCTI, poarta de intrare in clubul select al operatorilor de retele 3G. Unde este explicatia? In viitor.

     

    Se poate face o comparatie cu producatorii de telefoane mobile, comparatie indreptatita de faptul ca cele doua industrii sunt in legatura: una realizeaza produsul, cealalta serviciul. In cazul Nokia, la prezentarea ultimelor rezultate financiare, corespunzatoare trimestrului al treilea din acest an fiscal, managementul se prezenta in fata actionarilor cu o veste buna si cu una proasta. Vestea buna, ca numarul de telefoane vandute a atins o cota record, de 88,5 milioane de unitati la nivel mondial, era nefericit dublata de o scadere a profitului cu 4% fata de anul trecut, la 845 de milioane de euro. Explicatia oferita de Nokia a fost ca preferintele clientilor s-au indreptat mai mult catre telefoane ieftine. Tot comparand cu anuntul de acum un an, pretul mediu al unui telefon Nokia a scazut de la 102 euro la 93 de euro.

     

    In Romania, operatorii isi platesc astazi sansa de a nu avea anunturi similare, cresteri ale numarului de utilizatori in dauna profitului, investind in retele de generatia a treia. Rationamentul este simplu – va exista un moment cand majoritatea locuitorilor tarii vor fi si clientii uneia sau mai multor retele de telefonie mobila. Si pentru ca numarul de minute vorbite de fiecare dintre ei va ajunge la o constanta, cresterile de profit se vor putea face doar din servicii aditionale. In prezent, „business-ul e doar voce“, remarca Sorin Lupu, general manager pentru Europa de Est al Nortel, companie care a furnizat echipamente pentru retelele Orange si Vodafone din Romania. „Cu toate ca vorbesc de servicii si asa mai departe, 95% dintre venituri le provin tot din voce. Care servicii, SMS-ul?“

     

    Ce isi propun acum operatorii este sa-si convinga clientii sa foloseasca si serviciile suplimentare pe care le ofera. Richard Moat, directorul general al Orange, remarca intr-un interviu ca romanii aloca cele mai mici sume pentru servicii de telecomunicatii, sub media europeana si sub vecinii de la sud de Dunare. „De aceea vad un mare potential“, adauga el.

     

    Din punctul de vedere al utilizatorilor, si potentialul acesta ramane limitat la cei care se afla in aria de acoperire a retelelor 3G. In cazul Vodafone, care a lansat serviciile de aproximativ un an si jumatate, acoperirea populatiei (procent din populatie care locuieste in zonele acoperite de retea) a ajuns la 30%, spun oficialii companiei. La Orange, cu serviciile 3G lansate dupa Vodafone, reteaua acopera 10 orase (fata de 23 ale Vodafone – n.r.) si intentiile sunt de a acoperi pana la sfarsitul anului viitor „marile orase resedinta de judet“. In acest context, cifra de 2,5% dintre clientii de telefonie mobila care folosesc 3G arata ceva mai bine.

     

    Pentru Orange, de exemplu, din totalul celor aproape 4 milioane de persoane care locuiesc in zonele cu acoperire, 131.000 pot fi definiti drept utilizatori de 3G – ceea ce inseamna aproape 3,3%. O alta conditie pentru a putea utiliza videotelefonia sau transferul rapid de date este posesia unui telefon compatibil 3G. Cifrele procentuale ale vanzarilor din lanturile de magazine GSM se incadreaza in aceleasi limite de o singura cifra. De exemplu, Dasimpex, dealer Orange cu aproape 50 de magazine in tara, a vandut tot anul acesta in jur de 2.000 de telefoane compatibile, dintr-un total de 63.000, ceea ce a dus vanzarile 3G la putin peste 3% din punctul de vedere al volumului. Si majoritatea acestor telefoane au fost vandute simultan cu abonamente 3G. „In viitor, tot mai multe terminale vor fi asociate cu serviciile operatorilor, astfel incat piata clasica de inlocuire se va adresa cu precadere utilizatorilor de pre-pay“, spune Sorin Stoica, CEO al Grup Dasimpex. De vanzari „foarte proaste“ pentru terminalele 3G se plange si Dan Dobrota, directorul de marketing al dealerului Euro GSM, fara a oferi insa cifre exacte.

     

    Operatorii pariaza pe viitor. Liliana Solomon, CEO al Vodafone, declara ca „recuperarea investitiilor se face cu atat mai repe-de cu cat creste rata de adoptie a serviciilor 3G si, implicit, serviciile devin accesibile unei mase cat mai mari de consumatori“.

     

    In restul Europei, multi analisti spun deja ca din punct de vedere economic, investitiile in 3G sunt un esec. Operatorii europeni au cheltuit acum sase ani mai mult de 100 de miliarde de euro pentru licentele de operare in „noua generatie“, retele care ar fi trebuit sa dea posibilitatea consumatorilor sa poata practic trai doar cu telefonul mobil, citind e-mail-uri, navigand pe Internet, cumparand produse si servicii. Dar astazi, majoritatea folosesc in continuare telefonul pentru acelasi scop ca in 2000, adica doar pentru a vorbi, iar cresterile modeste de popularitate ale tehnologiei nu justifica inca investitiile masive care au stramtorat financiar la maxim operatorii, operatori care au dat apoi guvernele in judecata fiindca au platit nejustificat de mult pretul licentelor.

     

    Companiile de telefonie mobila romanesti au putut absorbi mai bine socul costului licentelor. Paulius Kuncinas, senior editor al Oxford Business Group, spune despre investitiile operatorilor din Romania ca „au avut sens economic“. El ofera exemplul Marii Britanii, unde pretul platit de Vodafone pentru o licenta a fost de 10 miliarde de dolari. Licenta i-a oferit operatorului accesul la cei 60 de milioane de locuitori, potentiali clienti pentru servicii 3G. Practic, pentru fiecare posibil client, Vodafone a cheltuit in Marea Britanie 166 de dolari doar pentru licenta. In Romania, acelasi raport este mult mai avantajos. Cu 35 de milioane de dolari pretul unei licente, costul pentru accesul la client a fost de nici doi dolari.

     

    „Fara indoiala, a avut sens pentru marii operatori cu retele 2G ca Orange si Vodafone sa investeasca in retele 3G in Romania, pentru ca este un mod relativ ieftin de a creste capacitatea retelei de voce, in conditiile in care licentele au fost mult mai ieftine decat in vestul Europei, iar pretul echipamentelor este in scadere“, declara Paulius Kuncinas pentru BUSINESS Magazin.

     

    Investitiile totale ale fiecaruia dintre operatorii care isi construiesc retele de generatia a treia sunt estimate de Kuncinas la 200 de milioane de dolari, pret valabil pentru cei ce opereaza deja o retea 2G. Sorin Lupu de la Nortel e de parere ca pana in prezent, sumele investite de cei doi operatori pentru achizitia echipamentelor necesare retelelor de generatia a treia se ridica la 150 de milioane de dolari. Daca mai adaugam si cele patru licente vandute pana acum de statul roman, factura finala se ridica la 290 de milioane de dolari.

     

    Cat de repede vor face clientii de azi companiile telecom sa-si recupereze investitiile este greu de spus, iar cei implicati evita sa dea un pronostic. Adriana Boersma-Rodriguez, country manager al Ericsson, cel mai mare producator de echipamente pentru telecomunicatii din lume, are incredere ca „utilizatorii sunt gata sa faca noul pas“. Oficialul Ericsson se bazeaza pe faptul ca o buna parte dintre clientii retelelor de telefonie mobila folosesc de mai mult de cinci ani servicii de generatia a doua, respectiv voce, astfel incat ar fi pregatiti sa accepte ceva mai complex. „Consumatorii maturi isi doresc acum solutii de telecomunicatii imbunatatite cu oferte de continut multimedia.“

     

    Aceasta nu inseamna ca navigatul pe Internet de pe telefon sau privitul la televizorul din palma se va face neaparat prin servicii de generatia a treia. Nortel, unul dintre principalii producatorii de echipamente pentru telefonia mobila, si-a vandut anul trecut catre Alcatel divizia care se ocupa de retelele de generatia a treia. Acum, core business-ul Nortel il reprezinta tehnologiile 4G. Motivul? „Credem ca cererea este pentru video si continut multimedia, iar 3G este o tehnologie mai potrivita decat GSM pentru a transmite vocea, pentru a transmite date la viteze ceva mai mari, dar nu este suficient de buna pentru video si divertisment“, spune Lupu. „Prin urmare, credem ca 4G este drumul pe care clientii nostri trebuie sa mearga si in care sa investeasca“, sustine el. Migrarea interesului unor producatori pentru tehnologia de generatia a patra vine dupa ce interesul consumatorilor pentru 3G nu a fost deloc cel scontat si spun ca viteza de acces in retea nu este suficienta pentru a sustine nevoia de infotainment care ar putea intr-adevar atrage masele. Cu atat mai mult cu cat formatul pe televizorul obisnuit devine standard de inalta definitie, formula preferata si pentru televiziunea pe telefonul mobil.

     

    Fara indoiala, dezvoltarea retelelor de telefonie mobila cu viteze de transfer in banda larga al datelor va fi dictata de cererea pietei. „Investitiile in telecomunicatii trebuie facute gradual, pe masura raspunsului pietei, si nu prin salturi in gol. Cu alte cuvinte, daca investitiile in 3G nu se dovedesc profitabile, nu va exista un 4G, 5G etc. Singurul obstacol al succesului 4G este insuccesul 3G“, spune Victor Stan, directorul tehnic al Zapp.

     

    Intr-adevar, exista voci care spun ca operatorii europeni s-au grabit cu lansarea UMTS, una dintre tehnologiile de generatia a treia. Pentru generatia a patra, cele trei tehnologii existente sunt inca in stadii diverse de standardizare, cea mai avansata fiind WiMax, odata ce operatorul american Sprint a anuntat recent ca va investi intr-o retea de generatia a patra WiMax in SUA. „Piata americana e mai practica. Vor sa vada mai intai banul si doar dupa aceea investesc“, explica Sorin Lupu.

     

    In ceea ce ii priveste pe operatorii romani, acestia sustin ca incep sa se vada si banii. Atat Orange, cat si Vodafone declara ca veniturile de pe urma utilizatorilor de generatia a treia sunt satisfacatoare, iar asteptarile sunt in continuare pozitive pe termen mediu si lung, odata cu extinderea acoperirii 3G si cresterea numarului de telefoane compatibile care sunt disponibile pe piata. Scenariul pesimist nu este insa exclus. Paulius Kuncinas de la Oxford Business Group puncteaza: „In final, s-ar putea sa ajungem la concluzia ca despre 3G s-a facut prea mult zgomot pentru nimic“.

  • Intre tehnologii

    REVOLUTIA: Un repros care se aduce tehnologiei 3G este ca nu vine cu suficienta viteza de transfer al datelor pentru a-si tine promisiunea unei experiente multimedia complete. Fata de HSDPA, o tehnologie considerata un progres la 3,5G cu o viteza de acces de 3,6 Mbps, generatia a patra permite viteze de transfer de pana la 70 Mbps. La o astfel de conexiune s-ar putea folosi, de exemplu, apelul video simultan cu privitul la TV pe mobil, in format de inalta definitie, in timp ce se descarca un fisier de pe Internet.

     

    STANDARDE: In iunie 2001, mai multe companii au fondat WiMax Forum, infiintata pentru a elabora standarde comune de dezvoltare. Presedintele organizatiei este unul dintre directorii de marketing ai Intel. Numarul membrilor a ajuns acum la mai mult de 350 de companii care sprijina WiMax. Printre ele – France Telecom, proprietara Orange. Vodafone lipseste din aceasta lista.

     

    TEHNOLOGIE: Cu tot sprijinul de care beneficiaza 4G prin WiMax, inca nu s-a ajuns la un consens in ceea ce priveste frecventa pe care ar trebui sa opereze. In Romania, Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei a deschis saptamana trecuta pentru consultare publica subiectul spectrului de frecvente potrivit pentru alocarea WiMax.

  • Avantajul noilor veniti

    Zapp si RCS&RDS, cei care au castigat dreptul de operare in 3G odata cu al doilea val al eliberarii licentelor, vor incepe primele teste la inceputul anului viitor. Iar intarzierea lor s-ar putea dovedi un avantaj.

     

    „Zapp va experimenta solutiile planificate (3G – n.r.) la inceputul anului 2007, iar pana la sfarsitul aceluiasi an va lansa primele servicii comerciale“, a declarat in premiera pentru BUSINESS Magazin Victor Stan, directorul tehnic al Telemobil. Anterior, oficiali ai RCS&RDS au declarat presei ca la inceputul anului vor incepe testele pentru reteaua 3G, dar fara a raspunde la intrebarile BUSINESS Magazin cu privire la asteptarile de dezvoltare. Paradoxal, dupa ce cei doi operatori dominanti, Orange si Vodafone, opereaza deja comercial retele de generatia a treia, avand asadar un start in avans, analistii sunt de parere ca intarzierea ar putea juca in avantajul celor din al doilea esalon.

     

    In studiul la nivel european „Playing 3G: Advantage Second Mover“, consultantii de la compania de cercetare de piata Capgemini spun ca primii operatori intrati pe aceasta piata au deschis apetitul clientilor pentru serviciile 3G si ca investitiile in promovarea tehnologiei vor fi mai mici din partea celor din valul al doilea. Mai mult, preturile echipamentelor necesare dezvoltarii retelei au scazut, iar calcaiul lui Ahile de pana acum, oferta redusa de telefoane compatibile 3G, nu mai este una din caracteristicile pietei de telefoane mobile.

     

    In cazul particular al operatorului Zapp, Victor Stan mentioneaza ca reteaua are si un avantaj tehnologic. Practic, viteza de transfer pe care o asigura 3G este comparabila cu cea oferita de tehnologia CDMA a Zapp, dar in benzi de frecventa diferita. Practic, operatorului ii va fi mai comoda financiar extinderea retelei. „Zapp va oferi pietei romanesti servicii 3G cu acoperire nationala incepand cu anul 2008“, sustine directorul tehnic al Telemobil.

  • Inteligenta ieftina, la mare pret

    Au investit in ultimii ani sute de milioane de euro in capacitati de productie a componentelor auto. Acum sunt mai interesati de creierele romanilor decat de forta bratelor si de aceea au inceput sa cheltuie milioane de euro in training de personal si centre de cercetare.

     

    “Piata fortei de munca din Romania e deja suprasolicitata”, spuneau recent reprezentantii grupului Continental, unul dintre cei mai importanti investitori germani din industria componentelor auto.

     

    Aflati in cautare de forta de munca cu un grad ridicat de calificare, germanii care au pompat deja peste 250 de milioane de euro in capacitati de productie de anvelope si piese auto se orienteaza acum spre universitatile tehnice aflate in vecinatatea facilitatilor lor de productie. Au un singur scop: sa-si formeze proprii ingineri, fie ca sunt deja angajati Continental cu mai putine calificari sau studenti aflati inca pe bancile facultatii.

     

    „Colaborarea cu universitatile ne va usura procesul de recrutare“, precizeaza Thomas Sattelberger, membru in consiliul director al grupului Continental si responsabil pentru departamentul de resurse umane.

     

    De aceea, Continental a decis sa investeasca – de anul viitor – in crearea unor programe de formare a inginerilor, in parteneriat cu universitatile tehnice din Timisoara si Sibiu. „Ar putea fi vorba de programe de master sau de doctorat pentru angajatii nostri, dar si de internshipuri pentru studenti in cadrul companiei“, explica Sattelberger.

     

    Continental a inceput deja parteneriatul cu universitatea tehnica din Sibiu, in care a investit pentru echiparea a trei laboratoare pentru practica. Studentii care intra in contact cu grupul german vor avea ulterior posibilitatea de a se angaja in cadrul subsidiarelor din Romania, mai cu seama cu cat centrul de cercetare detinut de grup la Sibiu, aflat chiar langa fabrica de sisteme electronice pentru autoturisme, va angaja inca 100 de ingineri in trei ani.

     

    Continental va ajunge astfel la 300 de salariati in divizia de cercetare din Romania si in acelasi timp la 5.000 de angajati in total, fata de aproximativ 3.500 in prezent. „Studiul pe care l-am realizat anul trecut in randul studentilor din Romania ne-a semnalat un lucru foarte important: educatia teoretica este excelenta, dar experienta practica lipseste in mod drastic“, afirma Sattelberger.

     

    Continental nu este singurul investitor strain din industria componentelor auto care se confrunta cu lipsa de ingineri calificati disponibili pe piata. Grupurile Draxlmaier, Delphi-Packard si BOS GmbH&Co, care si-au localizat facilitatile de productie in principal in vestul tarii, sunt in aceeasi situatie.

     

    „Suntem localizati intr-o zona cu o rata de somaj scazuta, angajatii calificati nu mai sunt la fel de flexibili cum erau la inceput. In aceste conditii, cresterea personalului este o provocare a dezvoltarii capacitatilor noastre de productie“, spune Ger Joris, director general al Bos Automotive Products Romania.

     

    Practic, investitorii din domeniul componentelor auto se vad pe de o parte in fata unui numar tot mai redus de personal, pe fondul emigrarii in strainatate a fortei de munca, iar pe de alta parte sunt nevoiti sa creasca salariile cu mult peste planurile initiale, in incercarea de a-si pastra angajatii „momiti“ de alti investitori straini.

     

    „Investim mult timp si bani. Ii motivam (pe angajati – n. red.) si prin conditii bune si sigure de munca“, adauga Ger Joris. El sustine ca managementul este format astfel incat sa comunice bine cu salariatii in timpul sau in afara programului de munca. „In plus, avem un sistem de bonusuri pentru calitate, eficienta si curatenie“, spune Ger Joris.

     

    Schimbarile de pe piata fortei de munca din Romania i-au luat prin surprindere pe unii dintre jucatorii activi in domeniul productiei de componente auto.

     

    Grupul Draxlmaier e un astfel de exemplu, fabricile detinute pe piata autohtona inregistrand anul trecut cresteri salariale peste nivelul planificat de oficialii germani.

     

    „In acest an ne concentram pe programele de training pentru angajati, de la nivelul de top management pana la muncitori“, declara Ferdinand Zilcher, directorul administrativ al grupului Draxlmaier. El spune ca daca anii trecuti cele mai importante investitii au fost directionate catre fabricile din diverse orase ale tarii, in ultima perioada strategia grupului s-a schimbat.

     

    Este si normal sa se intample asa, mai ales ca in fabricile din Romania ale Draxlmaier lucreaza peste 17.000 de persoane, adica mai mult de jumatate din numarul total de angajati ai germanilor din intreaga lume.

     

    Astfel, dupa ce anul trecut a fost construita la Pitesti o cladire pentru departamentele de cercetare-dezvoltare si administrativ, in acest an Draxlmaier Romania a lansat o investitie de aproximativ un milion de euro in training-uri si transfer de know-how pentru angajatii din pozitii middle si top management. In plus, aproximativ 300 dintre angajatii din Romania sunt implicati in prezent intr-un program international de schimb de experienta, fiind relocati in noua fabrica a grupului Draxlmaier din Mexic pentru o perioada de trei ani.

     

    Pregatirea angajatilor a devenit o prioritate si pentru SEWS Romania (filiala a Sumitomo Electric Wiring Systems Europe), dupa ce investitiile in productie au ajuns sa se apropie de pragul de 50 de milioane de euro. „Training-urile sunt in majoritate organizate in interiorul companiei, prin forte proprii si cu sprijinul specialistilor din cadrul grupului Sumitomo“, spune Florin Ionut, directorul economic si administrativ al SEWS Romania, companie care anul acesta ar putea ajunge la afaceri de 100 de milioane de euro.

     

    Costul mediu anual pe salariat cu aceste training-uri se ridica la aproximativ 200 de euro, ceea ce reprezinta per total cheltuieli ale companiei de aproximativ 0,9-1 milion de euro pe an, potrivit datelor SEWS.  

     

    „Training-urile externe sunt mult mai reduse si ele se refera in special la calificari care necesita certificare independenta“, completeaza Florin Ionut. SEWS detine trei fabrici in Romania, unde lucreaza aproape 4.000 de angajati, dintr-un total de 10.000 in toata Europa, potrivit ultimelor informatii.

     

    Insa cea mai importanta investitie in materia cenusie a inginerilor romani pare a fi centrul de design pe care il va realiza grupul francez Renault, proprietarul Dacia. Francezii au inceput deja sa caute angajati, luna aceasta ziarele centrale publicand anunturi pe cate o pagina pentru promovarea „forumului de recrutare“, organizat de Renault Technologie Roumanie (denumirea entitatii care va include centrul de design).

     

    Chiar si site-ul grupului francez include anunturi privind angajarea a mai multe mii de ingineri si specialisti pana la orizontul anului 2009, pentru pozitii precum designer (de caroserii, sasiu sau alte elemente), ingineri de calcul sau chiar piloti de incercari.

     

    Responsabil de acest proiect este Constantin Stroe, cel care si-a asociat imaginea in ultimii zeci de ani cu fabrica Dacia. Stroe anunta recent ca la centrul de design din Romania vor fi dezvoltate modele de masini dedicate pietelor emergente.

     

    Practic, francezii au speculat cum nu se poate mai bine „schema“ Logan, o masina ieftina facuta intr-o tara cu forta de munca ieftina pentru tari cu putere de cumparare redusa. De ce nu s-ar aplica aceasta strategie si in cazul tuturor elementelor legate de conceperea unei masini (de la cheltuielile de dezvoltare si pana la testare)?

     

    In aceste conditii, mai multe mii de angajati romani ar putea fi implicati pe termen mediu si lung in conceperea unor masini pe care, foarte posibil, alte mii de romani (de pe platforma Dacia) le vor si produce.

    La fel ca si Continental, reprezentantii Renault au pus deja la cale un plan de atragere a viitorilor ingineri: in perioada urmatoare vor organiza intalniri cu studentii din anii terminali de la universitatile tehnice din tara, pentru a le prezenta noul proiect dezvoltat de grupul francez in Romania.

     

    Ramane de vazut cat de deschisi sunt tinerii la noile oportunitati de pe piata. Pentru ca dupa liberalizarea pietei fortei de munca s-ar putea inversa rolurile.

  • Ordin de marime

    CCA. 6 MLD. EURO: Volumul investitiilor atrase pana acum de industria auto si domeniile conexe, potrivit estimarilor datelor Asociatiei Constructorilor de Automobile din Romania (ACAROM). Valoarea nu se refera doar la investitiile straine directe, ci si la cele realizate de sutele de furnizori locali de profil.

     

    9-10 MLD. EURO: Valoarea la care ar putea ajunge afacerile industriei auto la orizontul anului 2010, potrivit estimarilor din piata.

  • RETAIL: Mai este destul loc pentru mall-uri: sa investim, asadar!

    Interesante, mai usor de vandut, o piata inca subdezvoltata. Cuvintele definesc piata centrelor comerciale din Romania. Definitia nu va fi valabila mult timp insa, pentru ca dezvoltatorii se inghesuie deja sa construiasca mall-uri pe unde nimeni nu s-ar fi gandit acum doi-trei ani.

     

    Vrem sa dezvoltam proiecte comerciale in orase mari din Romania, precum Constanta, Sibiu, Cluj sau Brasov“, spuneau – rostind numele oraselor intr-o romana stalcita – reprezentantii unor dezvoltatori puternici din retail prezenti la Cannes.

     

    Ca in fiecare noiembrie, Palatul Festivalurilor – cunoscut pentru mult mai faimosul festival al filmului – din Cannes s-a umplut de investitori, consultanti, dezvoltatori si reprezentanti ai marilor fonduri de investitii reuniti la MAPIC, cel mai mare targ imobiliar de retail din lume.

     

    Dupa premiile primite de filmele romanesti, a venit si randul pietei imobiliare din Romania sa fie in centrul atentiei la Cannes. O dovada clara a fost ca, desi formatiile muzicale care vin in Romania inca mai incurca Bucurestiul cu Budapesta, investitorii straini au invatat deja numele oraselor importante din tara. Evident, nu dezinteresat, ci pentru ca sunt in cautare acerba de oportunitati de dezvoltare a afacerilor.

     

    Iar sectorul centrelor comerciale pare sa fie borcanul cu miere in jurul caruia roiesc mari nume din industria mondiala de real estate. Astfel ca cele trei zile ale MAPIC au confirmat enormul interes al lumii imobiliare pentru Romania, dar si deschiderea romanilor catre piata mondiala. La MAPIC au participat anul acesta peste 500 de expozanti, dintre care 15 au fost din Romania. Numarul total al vizitatorilor a crescut fata de anul trecut cu circa 20%, ajungand la circa 9.000 de participanti.

     

    „Din fiecare trei persoane cu care am vorbit, una era din Romania“, spunea reprezentantul biroului de arhitectura londoneza Burrows Cave International, prezent cu stand la MAPIC. Cu mici exceptii, standurile la care au participat companii cu activitati in Romania au fost asaltate de investitori pe tot parcursul targului.

     

    Majoritatea fondurilor de investitii prezente la MAPIC stiau ca piata romaneasca s-a dezvoltat in ultimii ani, dar nu se asteptau la o prezenta atat de puternica la targ. „Acest proiect este in Romania? Deja este in faza a doua de dezvoltare? Nu ma asteptam“, exclamau investitorii straini la vederea unor proiecte precum Baneasa Shopping City, centrul comercial din cadrul proiectului Baneasa.

     

    „Dezvoltatorii imobiliari erau interesati sa intre pe piata romaneasca, dar nu credeau ca exista atat de multe proiecte“, spune Ali Ergun Ergen, retail development manager al Baneasa Developments, compania care se ocupa de dezvoltarea Baneasa Shopping City. El a semnat la Cannes si primul contract de inchiriere a unui spatiu din viitorul mall – care va necesita investitii de 150 de milioane de euro -, dar nu a dorit sa precizeze numele viitorului chirias.

     

    De ce vor sa vina tot mai multi investitori pe piata locala? Segmentul romanesc de retail este subdezvoltat in materie de oferta, in prezent numarul centrelor comerciale moderne fiind doar de 12, in timp ce stocul este de 261.000 mp, suprafata bruta inchiriabila, potrivit reprezentantilor Eurisko. „Developerii internationali, precum si retailerii, sunt interesati de Romania datorita dezvoltarii sale economice, a cresterii puterii de cumparare, precum si pentru potentialul urias pe care il prezinta o piata cu 21 de milioane de consumatori“, crede Luiza Moraru, manager al departamentului de retail din cadrul Eurisko. „Am avut aproximativ 600 de vizitatori la standul nostru“, adauga Moraru, precizand ca erau „atat retaileri interesati sa inchirieze spatii in mall-urile prezentate de noi, cat si investitori dornici sa dezvolte sau sa achizitioneze centre comerciale“. Eurisko a prezentat la MAPIC doua proiecte comerciale din Iasi si Craiova: Era Shopping Park si, respectiv, Craiova Mall.

     

    La fel de aglomerate au fost si standurile celorlalte proiecte din Romania prezentate la Cannes, precum Sun Plaza – dezvoltat de EMCT si Sparkassen Immobillien, Galleria – prezentat de GTC, Colosseum Center – centru comercial al Modus Properties, Liberty Center – dezvoltat de Mivan sau Cotroceni Park – dezvoltat de Africa Israel si fondul de investitii New Century Holdings. Toti mizeaza pe apetitul tot mai mare al romanilor pentru cumparaturi. Apetitul a fost dovedit in ultimii ani de rezultatele financiare tot mai bune obtinute de retailerii prezenti pe piata.

     

    De fapt, avalansa investitorilor se vede si in cresterea numarului de proiecte anuntate pe piata, precum si in tranzactiile de vanzare a unor centre comerciale recent incheiate. Astfel, tot mai multi investitori sunt decisi sa aduca pe piata locala 500.000 de metri patrati de spatii comerciale numai in Bucuresti, in urmatorii trei ani. Dar se construieste mult si in celelalte mari orase, precum Brasov, Constanta, Iasi sau Timisoara, care au deja cel putin cate un mall.

     

    Mai mult, analistii imobiliari spun ca in majoritatea localitatilor cu peste 70.000 de locuitori sunt anuntate, pentru urmatorii ani, constructia unor centre comerciale moderne.

     

    Pe langa dezvoltarea economica a oraselor din Romania, exista si explicatii financiare ale interesului ridicat pentru centrele comerciale din partea investitorilor imobiliari. Pe segmentul spatiilor de birouri, randamentele anuale (yield) au scazut dramatic in ultimii ani, astfel ca multi dezvoltatori s-au reorientat catre segmente neglijate anterior, cum ar fi complexurile comerciale si centrele logistice.

     

    Evolutiile recente arata ca si pe partea spatiilor comerciale moderne yield-urile scad puternic. Cererea mare din partea potentialilor cumparatori ai proiectelor confera dezvoltatorilor putere sporita de negociere.

     

    Fondul de investitii Immofinanz – cel mai mare din Austria – a cumparat recent de la Trigranit proiectul centrului comercial Polus din Cluj-Napoca. Suma oferita de Immofinanz (prin divizia sa de investitii in estul Europei Immoeast) este de 210 milioane de euro, ceea ce ar corespunde, potrivit unor surse din piata imobiliara, unui yield de 7% sau chiar ceva mai mic.

     

    De asemenea, APN Funds Management, o companie australiana de administrare a fondurilor de investitii imobiliare, a preluat centrul comercial City Mall, al treilea mall ca marime din Bucuresti. Potrivit unui raport al investitorului, valoarea City Mall este de aproximativ 103,5 milioane de euro. Daca suma platita de fondul australian este apropiata de valoarea din raport, atunci randamentul anual ar fi de aproximativ 5%, un record absolut pentru piata tranzactiilor imobiliare din Romania. Cert este ca City Mall isi schimba pentru a treia oara proprietarii in doar trei ani de la startul proiectului.

     

    Una dintre tranzactiile care ar putea fi anuntate in urmatoarea perioada este vanzarea parcului de retail deschis de curand langa Sibiu. Carl Decoopman, directorul general al companiei BelRom, care a investit la Sibiu in cel mai mare parc de retail din Transilvania, a declarat recent ca negociaza cu mai multe fonduri de investitii straine vanzarea European Retail Park. „Vrem sa vindem retail park-ul, iar valoarea lui a fost estimata la 80-90 de milioane de euro“, a spus el. In plus, Decoopman a precizat ca firma are mai multi cumparatori pentru cele zece parcuri de retail pe care le dezvolta.

     

    De altfel, analistii imobiliari spun ca afluxul de cumparatori – care faciliteaza un exit rapid – este un alt motiv pentru numarul mare de investitii in retail. „Sunt mai usor de vandut“, rezuma Bogdan Georgescu, directorul general al biroului local al Colliers International. Cat de usor – vom vedea in tranzactiile din urmatoarea perioada.

  • Bani de cheltuit

    Lista investitorilor interesati sa cumpere sau sa dezvolte centre comerciale pe piata romaneasca se extinde pe zi ce trece.

     

    GTC va dezvolta centre comerciale de 140 mil. euro, atat in Bucuresti, cat si in orasele cu peste 100.000 de locuitori.

     

    OMILOS, firma cu capital elen, va dezvolta la Iasi proiectul Era Shopping Park in urma unei investitii de 100 de milioane de euro.

     

    AFRICA ISRAEL dezvolta in prezent, in parteneriat cu compania de investitii NCH, complexul Cotroceni Park (un proiect de 200 de milioane de euro) si a pregatit alte 400 de milioane de euro pentru investitii in toate sectoarele pietei imobiliare.

     

    GE REAL ESTATE ar fi interesata sa investeasca 50-100 de milioane de euro in proiecte de retail sau logistice.

     

    ING REAL ESTATE are pregatiti circa 200-300 de milioane de euro pentru achizitii si proiecte pe piata locala, in retail, dar si imobile de birouri si spatii logistice.

  • Vrei credit? Ia si un card, o asigurare…

    Presati de necesitatea de a-si reduce costurile si de a-si majora veniturile, bancherii romani invata lectia Vestului. Reteta succesului: cat mai multe produse vandute aceluiasi client. 

     

    Statisticile vorbesc de la sine: in Romania, numarul de produse vandute de o banca fiecarui client din „ograda“ proprie este de trei-patru ori mai mic decat pe alte piete europene. Pentru bancheri (ca de altfel pentru orice om de afaceri din orice domeniu de activitate), a vinde mai multe produse aceluiasi client inseamna eficienta mai mare si costuri mai mici. Iar intr-o piata bancara in care marjele de profit intra la apa incet, dar sigur, cum este cea romaneasca, iar numarul de clienti noi care se mai incadreaza in conditiile de eligibilitate pentru a lua un credit scade, telul e clar: „trebuie sa vindem mai multe produse clientului“.

     

    Asa decreta recent seful pentru Europa al diviziei International Retail Banking a Groupe Société Générale, Jean-Didier Reigner, avand drept termen de comparatie piata-mama, Franta, unde grupul vinde cam sapte-opt produse fiecarui client, raportat la Romania, unde numarul scade la putin peste doua.

     

    Obiectivul lui Reigner este insa unul mult mai general, in conditiile in care toti bancherii se confrunta, de fapt, cu aceleasi probleme: numarul de clienti noi care intra in sucursale scade, restrictiile bancii centrale imputineaza sensibil numarul de clienti ce se incadreaza pentru a lua un credit, iar concurenta nu sta nici ea degeaba. Incercand marea cu degetul, cateva banci au lansat deja pachete de produse, iar altele se pregatesc acum sa o faca. Cum arata combinatia castigatoare? Cele mai multe oferte puse de bancheri pe piata in ultima vreme implica – in mod natural, de altfel, privind si de partea cealalta a baricadei, la cererea crescanda de consum pe datorie – un imprumut.

     

    Imprumut in jurul caruia fiecare bancher a construit asa cum a simtit ca poate convinge mai bine: unii au adaugat un card de credit, altii o asigurare, nu putini un serviciu de home banking sau Internet banking. „Daca tot iti iei un credit, nu are sens sa bati drumul pana la banca luna de luna pentru a-ti plati la ghiseu rata; poti folosi la fel de bine un serviciu de plata la distanta“, explica directorul de dezvoltare de produse de la BRD-Groupe Société Générale, Rozaura Stanescu.

     

    In viziunea ei, odata ce a luat un credit de la o banca, un client poate fi mai usor „agatat“ si pentru un serviciu de Internet banking sau pentru unul de plata prin virament automat. Pe de alta parte, pentru cei care isi primesc salariul prin banca, la pachet se pot vinde, la fel de bine, si un descoperit de cont (mai usor de obtinut de client, dar la fel de profitabil si pentru banca – in conditiile in care dobanzile sar bine de 20%) sau, daca respectivul client este eligibil, chiar si un credit mai mare. „Astfel de vanzari incrucisate se fac si acum“, adauga Stanescu, completand ca in viitorul destul de apropiat banca va lansa si pachete de produse. Deocamdata, BRD vinde „ceva mai mult de doua produse per client“, spune directorul, in conditiile in care baza de clienti de retail se apropie de doua milioane. 

     

    Un pas mai sus in top, oferta Bancii Comerciale Romane include pachete construite atat in jurul creditelor, cat si in jurul depozitelor. Vanzarea incrucisata este extinsa chiar mai departe de portile bancii, aproape toate pachetele incluzand pe langa un credit, un depozit sau un card, si o asigurare – emisa, bineinteles, de companiile de profil din cadrul grupului.

     

    Carligul din ofertele BCR este dobanda, cu cateva puncte procentuale mai redusa la creditele din pachet decat la cele standard. Spre exemplu, clientii ce cumpara asa-numitul pachet „Turist“ au pentru creditul in lei inclus o dobanda cu trei puncte mai mica decat in oferta standard, iar la „Rezidential Plus“, dobanda fixa pe primii doi ani este mai redusa cu 1% decat in oferta standard. Si la Alpha Bank, reteta de vanzari „en-gros“ este, in mare, aceeasi: credit (cu o suma maxima de 100.000 de euro sau echivalent in dolari sau lei pe cel mult 20 de ani), card de credit cu limita maxima de creditare de 5.000 de euro, o asigurare de viata si serviciu de Internet banking.

     

    Fara doar si poate, „elementul central al oricarui astfel de pachet inca ramane creditul“, confirma si Paul Isoiu, vicepresedinte responsabil cu retailul la Banca Romaneasca – ce a lansat, la inceputul lunii, o astfel de oferta. Practic, pe perioada sarbatorilor, cei care iau un credit de nevoi personale pot primi, fara sa plateasca taxa de emitere sau comisionul de administrare in primul an, si un card de credit cu o limita maxima de 5.000 de euro (in echivalent lei).

     

    Dupa un an insa, clientul ramane cu cardul, iar comisioanele incep sa curga – principiu, de altfel, aplicabil la mai toate ofertele promotionale. In plus, explica Isoiu, cardul este un instrument care sustine, in timp, si vanzarea unor produse suplimentare – si „nu neaparat strict bancare“, incheie el, dand ca exemplu asigurarile. Nici banca unde Isoiu conduce activitatile de retail nu face exceptie de la ceea ce pare a fi o regula pentru bancile romanesti: per client, numarul de produse vandute, spune el, este in jur de 2-2,3, in conditiile in care baza de clienti este de circa 200.000.

     

    Tot doua produse per client se vand, in medie, si la Raiffeisen Bank, al treilea jucator de pe piata in functie de active – baza de retail fiind insa de peste doua milioane, potrivit oficialilor bancii. Austriecii au in oferta, pana la finele lunii decembrie, un pachet ceva mai atipic pe piata romaneasca, alcatuit din unitati la unul din fondurile Raiffeisen Prosper sau Raiffeisen Benefit si depozite. Astfel, oricine investeste minim 2.000 de lei in unitati de fond poate constitui un depozit in lei pe trei luni (cu o suma maxima egala cu cea plasata in fonduri) cu dobanda fixa anuala de 10%.

     

    O astfel de oferta poate fi, mai degraba, interpretata ca un mijloc de promovare a „surorii“ din grup lansate recent: societatea de administrare a investitiilor, Raiffeisen Asset Management, intrata efectiv pe piata la jumatatea acestui an. „Acest pachet a avut un impact semnificativ asupra volumelor de activitate si asupra pozitiei noastre pe piata“, sustine Mihail Ion, presedintele Raiffeisen Asset Management, fara a da insa cifre exacte, „pentru ca este prea devreme“. Spune insa ca in circa sase saptamani de la inceputul campaniei, numarul de clienti in cele doua fonduri a crescut cu circa 1.000 de persoane si ca, alaturi de subscrierile doar in fonduri, „pachetul a facut ca Fondul Raiffeisen Prosper sa devina primul fond din aceasta categorie, cu active de peste 10 milioane de euro“.

     

    Un pas mai jos in topul bancar, HVB Tiriac Bank mizeaza pe alt produs central atunci cand isi promoveaza ofertele de tip pachet: contul curent, la care se pot adauga, optional, mai multe produse. Prin utilizarea acestor pachete, „clientii beneficiaza de economii fata de cazul in care ar opta pentru achizitionarea separata a componentelor“, sustine directorul pentru dezvoltarea produselor de retail al bancii, Eliza Erhan. Ea da ca exemplu pachetul „Flexibil“, care include, pe langa contul curent in lei, si alte conturi curente aditionale, carduri de debit, serviciul de online banking sau asa-numitul Telephone Service (servicii bancare prin telefon), care costa 109 lei pe an.

     

    Aceleasi produse si servicii achizitionate individual costa in total 352 de lei pe an – altfel spus clientul face o economie de 243 de lei sau aproape 70%, iar banca vinde, dintr-o lovitura, trei produse in plus. In prezent, numarul mediu de produse vandute de HVB Tiriac Bank unui client persoana fizica este de 2,5, in conditiile in care baza de clienti activi ai bancii este de aproape 500.000.

     

    Fara doar si poate, combinatiile pe care bancherii le pot face pentru a atrage clientii (dar mai ales pentru a-i pastra pe termen lung) nu se opresc aici. Pana la urma, doar imaginatia (si calculele de rentabilitate) e limita. Principiul dupa care se ghideaza este insa cam acelasi pentru toti, explica plastic Rozaura Stanescu de la BRD: „E ca intr-un mariaj – cu cat ai mai multe lucruri in comun cu celalalt, cu atat despartirea e mai grea“. Si cine vrea sa se desparta de un client bun?