BusinessMagazin

Blog

  • Care este întrebarea ce nu ar trebuie să o mai pună nimeni la un interviu şi ce spun experţii referitor la aceasta

    „Unde te vezi peste cinci ani?„ este probabil cea mai cunoscută întebare pusă în cadrul unui interviu de angajare, cu care s-au confruntat milioane de oameni. Răspunsul este simplu: Nu contează, aşa cum subliniază Aneesh Raman, vicepreşedinte şi expert în recrutări din cadrul LinkedIn.

    „Nu vă faceţi griji pentru următorii cinci sau zece ani de acum încolo”, a spus Aneesh Raman.

    Deşi pare contraintuitiv la prima vedere, realitate este că piaţa forţei de muncă şi locurile de muncă se transformă rapid pe fondul evoluţiilor tehnologice, cum ar fi inteligenţa artificială. Altfel spus, într-o lume aflată în continua schimbare, obiectivele pentru viitor pot fi dificil de definit şi atins, scrie CNBC.

    Pur şi simplu, nu se ştie ce locuri de muncă vor mai peste câţiva ani, a spus Raman

    „Singura constantă pentru următorul deceniu va fi schimbarea”, a adăugat el.

    Dar ce se întâmplă cu cei aflaţi abia la început de drum în privinţa carierei?

    În loc să se gândească la ce titlu sau rol îşi doresc, Raman sugerează să se concentreze asupra a ceea ce vor să facă, ce abilităţi să dezvolte şi să le folosească.

    „Ceea ce contează cel mai mult sunt competenţele. Dezvoltarea acestora ar trebui să fie punctul central al începutului de carieră a oricărei personae. Angajatorii sunt interesaţi de toate abilităţile pe care le vei aduce organizaţiei, indiferent unde le-ai învăţat. Faceţi un bilanţ al abilităţilor dvs. de top şi deveniţi foarte buni în a spune o poveste în jurul locului în care le-aţi construit şi, mai important, unde le-aţi aplicat.” a mai declarat  expertul în recrutări.

    Datele arată că angajatorii acordă o atenţie din ce în ce mai mare abilităţilor – de exemplu, recrutorii sunt de cinci ori mai predispuşi să caute candidaţi pe baza abilităţilor decât pe baza altor distincţii, cum ar fi diplomele universitare, a constatat LinkedIn.

    „Odată ce aţi acumulat o expertiză reală, următorul pas este să vă întrebaţi cum puteţi aplica ceea ce ştiţi la o problemă specifică sau la un subiect care vă pasionează”, a spus Raman.

    Alături de competenţe, învăţarea ar trebui să fie un alt punct central şi merge mână în mână cu capacitatea de a te adapta pe o piaţă a muncii în continuă schimbare.

  • Mafia siciliană trece la un nou nivel: Legendara organizaţie Cosa Nostra îşi extinde afacerile dincolo de străzile Siciliei si intra pe un domeniu nou unde îşi infiltrează spioni

    Sicilia se bucură de o perioadă de boom economic, mai ales  datorită unor seriale precum „The White Lotus” de la HBO, care prezintă priveliştile uluitoare ale insulei şi atrage turiştii. Însă mare parte din idilica insulă rămâne neatinsă de banii veniţi din afară, pentru că aceştia au intrat sub controlul organizaţiilor mafiote, care au reuşit să-şi diversifice activităţile  şi să se intre tot mai mult în economia legală, scrie Bloomberg.

    Sicilia şi gruparea de crimă organizată Cosa Nostra au fost sinonime cel puţin din secolul al XIX-lea. Atrocităţile au scăzut în ultimii ani, în urma unei campanii agresive a poliţiei ca răspuns la atentatele cu bombă de lângă Palermo din 1992, în urma cărora au fost ucişi procurorii Paolo Borsellino şi Giovanni Falcone.

    Magistraţii spun că acest lucru se datorează şi faptului că mafia siciliană şi alte organizaţii similare au devenit mai sofisticate, intrând în contact cu angajaţi white collars, care le dau acces la economia legală, de unde direcţionează banii către droguri, prostituţie şi trafic de persoane, evitând conflictul deschis cu autorităţile.

    După pandemie, s-a dezvoltat o nouă tendinţă care reprezintă un avertisment pentru întreaga Europă. În timp ce mafioţii continuă meargă după banii în marile oraşe, ei se hrănesc, de asemenea, cu inegalitatea şi polarizarea tot mai mari pentru a submina statul italian în declin şi puternic îndatorat.

    Michele Ricciardi, director adjunct şi cercetător principal la Transcrime, un institut de cercetare din Milano, spune că la diviziunea tradiţională a Italiei între nordul bogat şi sudul sărac se adaugă se adaugă o nouă problemă: discrepanţa mare între cele mai mari şi prospere oraşe şi restul.

     În Sicilia, acest lucru se traduce printr-o revenire economică a oraşelor turistice pitoreşti, unde super-bogaţii care caută să beneficieze de sistemul fiscal generos din Italia. Pe fondul acestui scenariu, oraşele idilice sunt ţinta unor investiţii imobiliare importante, dar în afara lor degradarea pe toate palierele oferă materia primă perfectă pentru ca familiile şi reţelele de crimă organizată din Cosa Nostra să intre în joc.

    Un proces în curs de desfăşurare la Palermo oferă o perspectivă asupra modului în care influenţa gangsterilor se extinde tot mai subtil şi mai pătrunzător în ţesutul social şi economic. În acest caz, 31 de proprietari de afaceri dintr-o zonă sud-estică degradată din Brancaccio din Palermo, sunt acuzaţi de complicitate cu mafioţii.

    Acuzaţii sunt judecaţi pentru că au negat că ar fi plătit taxă de protecţie către Cosa Nostra, deşi au fost surprinşi pe înregistrările telefonice ale poliţiei vorbind despre acest lucru. Procurorii locali spun că procesul este atât de crucial deoarece – susţin ei – nu frica îi împiedică pe proprietarii de afaceri să recunoască plata, ci complicitatea. În schimbul cooperării, ei primesc oferte preferenţiale pentru mărfuri, sau servicii juridice, sau împrumuturi, chiar şi servicii sociale.

    Fenomenul nu vizează doar Sicilia. Alessandra Dolci, unul dintre cei mai importanţi procurori anti-mafie din Italia, se luptă cu o problemă similară în Milano.

    Ea vede aceeaşi discrepanţă tot mai mare între centrul oraşului şi periferia celui de-al doilea oraş al Italiei. Dolci insistă că „pentru a lupta împotriva crimei organizate trebuie să combatem şi evaziunea fiscală”

    Înapoi în Palermo, Maurizio de Lucia este procurorul şef care a condus investigaţiile care au dus la arestarea şefului mafiot Matteo Messina Denaro anul trecut, după 30 de ani de fugă. Un ucigaş care se lăuda că victimele sale ar putea „umple un cimitir”, Denaro era văzut ca un şef de mafie desprins parcă dintr-un film, o relicvă a mafiei tradiţionale italiene a atrocităţilor şi terorismului.

    Astăzi organizaţiile mafiote au abandonat căile tradiţionale şi au optat pentru afaceri mai inteligente, care face lupta procurorilor mult mai dificilă.

    „Activităţile mafiei sunt acum mai subtile , mai puţin violente şi mai stabile din punct de vedere economic. Organizaţiile se bazează pe ajutorul politicienilor şi al afaceriştilor. La această problemă se adaugă şi evaziunea fiscală. Denstistul care nu emite o factură pentru serviciile sale e la fel de periculos ca un traficant de droguri, din punct de evedere economic. Amandoi lucrează pe acelaşi teren”, a declarat de Lucia.

     

  • Cum credeţi că ar fi mai bine într-un cuplu, banii să fie la comun sau separat? Tinerii din România încep tot mai mult să meargă spre bugete separate

    • „Buget la comun, conturi separate, ştim fiecare ce bani are, plăţi face cine e pe fază,

    cine are mai mulţi bani, cine apucă, de rate se ocupă el, de facturi eu etc. Eu cheltuiesc mult mai mult. Avem conturi de economii separate, dar avem acces la acestea amândoi.”

    • „Ştiu un cuplu care îşi pune la comun lunar pe Revolut suma de 7.000 de lei, adică 3.500 de lei el şi 3.500 ea, pentru cheltuieli comune.”

    • „Eu mi-aş dori buget comun, dar la care să nu contribui – adică un buget comun din care  să mă alimentez.”

    • „De la ce punct al relaţiei ar trebui să îţi ţii banii la comun? Şi ce se întâmplă când unul dintre parteneri câştigă mult mai mult decât celălalt? Noi avem conturi separate de economii, discutăm despre achiziţiile importante.”

    • „Poate noi suntem mai dezorganizaţi, dar avem bugete se-parate, singura cheltuială comună este grădiniţa copilului. El câştigă mai mult, probabil aş fi mai avantajată dacă am avea un buget comun, dar mi se pare normal să fiu independentă. Cunosc însă cupluri mai organizate din acest punct de vedere, care folosesc inclusiv Excelul pentru stabilirea bugetului de cuplu.”

    Numărul curent al revistei a plecat la tipar de Ziua Îndrăgostiţilor (varianta importată), motiv pentru care am şi vorbit în redacţia ZF şi BM despre cum se cheltuie banii în cuplu, subiect care a generat un dialog mai aprins decât de obicei. Dincolo de cine câştigă mai mult şi ce greutate are asta în echilibrul unei relaţii, când vine vorba de bani, cuplurile se confruntă cu cel puţin o întrebare importantă: bugete comune, separate sau ambele?

    Chiar dacă banii nu aduc fericirea, nici măcar în dragoste, se pare că au totuşi un rol în menţinerea armoniei – şi nu spunem doar noi asta, ci şi numeroase studii internaţionale, cât şi unul mai recent, realizat la iniţiativa BCR în rândul cuplurilor de români.

    Potrivit studiului Unlock Research, 78% dintre motivele de ceartă în cuplu ţin de bani, de situaţia financiară, iar siguranţa financiară se află pe locul patru în lista de priorităţi atunci când oamenii planifică întemeierea unei familii – chiar mai importantă decât să ai copii (pe primele trei locuri se află: să ai o comunicare mai bună cu partenerul, timpul petrecut împreună, valori comune/obiceiuri).

    Iar dacă zestrea pare să fie, potrivit aceluiaşi studiu, un concept arhaic, bugetul comun este în continuare preferat de majoritatea cuplurilor (60% dintre cei întrebaţi preferă această variantă) şi un procent semnificativ – 80% – au deja un buget comun. Trendul pare a fi în schimbare, cel puţin în rândul generaţiilor mai tinere – cu o proporţie destul de mare de cupluri progresiste (aşa au fost numite de cei de la BCR).

    Reprezentanţii băncii au identificat trei tipuri de cuplu, iar progresiştii (31%), reprezentaţi de adulţii tineri, sunt cei din relaţiile în care care partenerii sunt independenţi financiar – au un venit comun, dar şi banii lor separat, care nu îl privesc pe celălalt, bazându-se pe ideea „Cât bugetul comun merge bine şi parteneriatul nostru este solid – pactul nostru funcţionează; pentru fericirea în cuplu, fiecare partener trebuie să fie fericit, înainte să fim fericiţi”. Pentru progresişti, banii nu mai reprezintă un măr al discordiei, venitul comun este necesar pentru susţinerea bunăstării relaţiei – dar restul banilor pot fi cheltuiţi independent de fiecare mem-bru al cuplului.

    Se pare că, pe măsură ce un cuplu este mai educat, mai tânăr şi mai  profesionalizat, are tendinţa să fie mai independent financiar şi mai progresist – existând probabilitatea ca şi conflictele să fie mai rare sau mai puţin intense.  Totuşi, procente majoritare au celelalte categorii identificate de BCR:  cuplul echipă (codependent; 34%) este reprezentat de adulţii care îşi pun toţi banii la comun, sunt puţin mai în vârstă  şi sunt mai  vulnerabili fiindcă nu au niciun pic de libertate personală – sunt în zona de codependenţă. Cele mai multe dintre cupluri se înscriu însă în continuare în rândul celor convenţionale, în care un partener, în general bărbatul, contribuie mai mult la venituri, celălalt primeşte banii şi îi gestionează – în acest tip de cuplu femeia fiind mai vulnerabilă (35%). Aceştia din urmă nu consideră indepedendenţa financiară ca fiind o prioritate şi preferă să îşi asume responsabilitatea financiară împreună . Chiar dacă părerile sunt împărţite aproape în mod egal, pare că educaţia financiară merge mână în mână şi cu armonia pe plan personal – aşa că înainte de a investi, chiar şi sentimente, nu e rău să ne punem la punct şi finanţele personale.

    Şi, după cum spuneau cei care au desfăşurat studiul în cadrul conferinţei, indiferent ce cuplu eşti, important e să fii mereu pe plus!  

     

    Mituri şi finanţe:

    1. Zestrea este un concept irelevant, arhaic (doar 1 din 5 intervievaţi consideră relevantă zestea în relaţia lor).

    2. Plata la prima întâlnire este majoritar asociată ca fiind îndatorirea bărbatului – mai degrabă un gest de curtoazie decât un gest de putere (1 din 2 persoane susţine asta).

    3. Siguranţa financiară este un aspect important al unei relaţii, însă accentul se schimbă de la a avea bani în a şti
    să–i gestionez.

    Sursa: studiul Unlock Research realizat la iniţiativa BCR (în baza unei analize cantitative în rândul a 600 de persoane, oameni căsătoriţi sau aflaţi într-o relaţie în care locuiesc cu partenerul), cât şi calitative (în rândul a şase cupluri)

     

    Ioana Matei este editor Business Magazin

  • Petrecerea s-a terminat: Una dintre cele mai fierbinţi pieţe imobiliare din Europa s-a prăbuşit chiar când dezvoltatorii deschideau şampania, crezând că au dat lovitura. Ce s-a întâmplat

    Proprietarii de birouri, loviţi de o prăbuşire globală a pieţei, s-au agăţat de speranţa că noile clădiri cu importante acreditări ecologice vor continua să producă chirii şi preţuri de top. Dublin devine un exemplu care arată că un astfel de optimism ar putea să nu reziste, scrie Bloomberg.

    În cartierul North Docks din oraş, clădirile noi se află sub protecţia legii falimentului, după ce firmele americane de tehnologie au redus numărul de spaţii noi pe care le închiriază, iar costurile împrumuturilor au crescut.

    Preţurile au scăzut deja cu 40% până la 50% faţă de nivelul maxim, potrivit investitorilor şi brokerilor, care se aşteaptă ca scăderea preţurilor şi tensiunile în ceea ce priveşte finanţarea să continue în lunile următoare.

    Criza se manifestă într-o zonă cunoscută în urmă cu un deceniu pentru clădirea nefinalizată a noului sediu al Anglo Irish Bank, după ce dispariţia acesteia a contribuit la prăbuşirea economiei în timpul crizei financiare din 2008.

    Revenirea ulterioară a Irlandei a fost determinată în mare parte de expansiunea unor firme precum Alphabet Inc. şi Meta Platforms Inc. Acest lucru a stimulat cererea de birouri, iar dezvoltatorii s-au grăbit să le ofere, până când expansiunea Big Tech s-a oprit pe fondul atenţiei acordate costurilor, după ce a făcut prea multe angajări în timpul pandemiei.

    În Dublin, închirierea de birouri în primul trimestru a scăzut la minimul ultimului deceniu, excluzând pandemia, potrivit Jones Lang LaSalle Inc. Guvernatorul băncii centrale a Irlandei, Gabriel Makhlouf, a declarat la începutul acestui an că autorităţile de reglementare „supraveghează foarte atent sectorul imobiliar comercial, dar în acest moment considerăm că sistemul este suficient de rezistent pentru a gestiona scăderea preţurilor”.

    Un motiv de optimism este faptul că recesiunea nu va lovi băncile irlandeze nici pe departe la fel de puternic ca în 2008. În schimb, o mare parte a finanţării de data aceasta a fost asigurată de firme de credit private.

    În acest moment, unii creditori ignoră în mare măsură încălcările clauzelor de împrumut legate de valoarea unei proprietăţi, au declarat mai multe persoane, reţinându-se în parte în speranţa că reducerile aşteptate ale ratelor dobânzilor vor stimula un fel de redresare.

    Cu toate acestea, un expert în insolvenţă se aşteaptă ca răbdarea băncilor cu debitorii să se epuizeze în a doua jumătate a anului.

    În capitala irlandeză, ca şi în alte locuri, proprietarii şi creditorii au fost surprinşi de prevalenţa muncii de acasă în rândul lucrătorilor din domeniul tehnologiei, în urma pandemiei.

    Firmele din domeniul tehnologiei au acceptat să închirieze cu aproape 90% mai puţin spaţiu în al patrulea trimestru al anului trecut comparativ cu primul trimestru din 2019, potrivit datelor compilate de brokerul Lisney. Multe dintre clădiri au fost închiriate înainte de finalizare.

    Un investitor a declarat că, în ultimii ani, dezvoltatorii de birouri din Dublin au încercat să maximizeze valorile prin creşterea densităţii la cel mai mic cost posibil, în loc să construiască clădiri care să fie pe placul chiriaşilor şi al lucrătorilor.

    Deşi acest lucru nu a contat atât de mult atunci când a existat o lipsă de clădiri de înaltă calitate, ocupanţii vor avea acum mai multe opţiuni. De asemenea, va exista o presiune în scădere asupra chiriilor, deoarece firmele de tehnologie se vor muta pentru a se debarasa de spaţiile de care nu mai au nevoie. Potrivit JLL, acest exces de spaţiu este la un nivel record în Dublin.

    Salesforce Inc. care continuă să facă angajări, cântăreşte subînchirierea a 80.000 de metri pătraţi în North Docks.

    Banca centrală a Irlandei, care în cele din urmă a reamenajat clădirea Anglo Irish ca sediu propriu, caută să subînchirieze aproximativ 105.000 de metri pătraţi de birouri la o proprietate şi, de asemenea, vinde unele spaţii din zonă.

    Experţii imobiliari spun că vor mai trece cel puţin doi ani până când piaţa va cunoaşte o revenire, dar, în condiţiile în care construcţiile noi se vor epuiza, cererea viitoare va fi în beneficiul proprietarilor celor mai bune clădiri cu acreditări ecologice, mai ales ţinând cont de misiunea de reducere a emisiilor de dioxid de carbon până la sfârşitul deceniului

  • Compania Bolt a ridicat o finanţare 220 de milioane de euro şi se pregăteşte pentru listarea la bursă

    Compania de origine estoniană Bolt Technology a obţinut o finanţare în valoare de 220 de milioane de euro, care o ajută să facă pregătirile necesare pentru a se înscrie la bursă, scrie Bloomberg. Citigroup Inc. a fost coordonatorul principal a celei mai recente finanţări a companiei Bolt, alături de alte câteva instituţii de creditare.

    „Finanţarea ne oferă o flexibilitate suplimentară pe măsură ce lucrăm pentru a ne pregăti pentru listarea la bursă”, a transmis Markus Villig, directorul executiv al startup-ului, într-o declaraţie.

    În 2022, Bolt a obţinut o evaluare de 7,4 miliarde de euro după ce a strâns 628 de milioane de euro de la Sequoia Capital, Fidelity Management şi alţi investitori, arată sursa citată. Anul trecut, startup-ul a mai primit 126 de milioane de euro pentru a-şi extinde flota de maşini de închiriat. Bolt a raportat pierderi nete de 72 de milioane de euro şi un venit de 1,26 miliarde de euro în 2022, conform celor mai recente rapoarte.

    În iulie anul trecut, Bolt a recrutat un nou director financiar de la fintech-ul britanic Revolut Ltd. şi a declarat că intenţionează să atingă profitabilitatea în următorul an.

    Bolt oferă servicii de transport în regim de ride-hailing, livrare de mâncare şi închirieri de trotinete – categorii în care creşterea a încetinit în ultimii ani. Compania este prezentă şi în România cu toate serviciile pe care le oferă – transport alternativ, închirere trotinete şi livrare mâncare. Startup-ul operează în peste 45 de ţări, în principal în Europa şi Africa, şi concurează cu Uber Technologies Inc.

     

  • Un oraş vechi din Filipine a ieşit de sub apă din cauza secetei. Zona a devenit o atracţie turistică

    Din cauza secetei prelungite, apa dintr-un lac amenajat cu ajutorul unui baraj a dispărut, potrivit Reuters.

    După ce apele s-au retras, au putut fi văzute resturile unui vechi oraş din provincia Nueva Ecija. Sunt vizibile părţi ale unei biserici şi fundaţii ale caselor.

    Rapid, zona a devenit o atracţie turistică în special pentru locuitorii noului oraş. Vechiul oraş a fost mutat în anii 70 în timpul construirii barajului.

  • Sursă ucraineană: un oraş din estul Ucrainei au putea fi cucerit de ruşi

    Căderea oraşului Ceasiv Iar din regiunea Doneţk este, probabil, doar o chestiune de timp. Anunţul a fost făcut de un ofiţer de informaţii militare ucrainene. Ruşii îşi propun să cucerească oraşul până pe 9 mai când sărbătoresc Ziua Victoriei.

    Ofiţerul a comparat situaţia din oraş cu Avdiivka, de unde ucrainenii s-au retras în februarie deoarece au fost depăşiţi numeric.

    „Nu astăzi sau mâine, desigur, dar totul depinde de rezervele şi proviziile noastre”, a spus generalul-maior Vadym Skibitsky într-un interviu pentru The Economist, despre pierderea oraşului Ceasiv Iar.

    Oficialii ucraineni cred că Rusia vrea să pună mâna pe oraşul din estul Ucrainei până pe 9 mai, când ruşii sărbătoresc Ziua Victoriei.

    Dacă ruşii reuşesc, unele dintre cele mai mari oraşe deţinute de Ucraina din regiunea Doneţk vor intra în raza de acţiune a artileriei ruseşti, au declarat ieri analiştii militari de la Black Bird Group, potrivit Sky News.

    Martorii au descris atacurile ruseşti din regiune ca fiind constante şi imprevizibile.

  • Ministerul de Finante: Datoria administratiei publice a trecut pragul de 50% din PIB în februarie, sărind la 52,4%, după ce s-a majorat la 841 miliarde lei

    Datoria administratiei publice a crescut în luna februarie cu 40 miliarde lei, ajungând la 841 miliarde lei, respectiv 52,4% din PIB, calculată în conformitate cu metodologia Uniunii Europene, potrivit datelor Ministerului de Finante.

    În ianuarie, datoria se cifra la 801 miliarde lei, respectiv 49,9% din PIB. La finalul anului trecut, datoria avea o pondere de 48,8% din PIB. În patru ani, stocul datoriei publice s-a dublat, la sfârşitul lunii decembrie 2019 fiind de doar 373 miliarde de lei.

    Din suma totală raportată la sfârşitul lunii februarie, 687 miliarde lei reprezintă titluri de stat, iar 13 miliarde lei numerar sau depozite.

    Cea mai mare parte a datoriei, 820 miliarde de lei, apartine administratiei publice centrale, în timp ce adminitratia publică locală are datorii de 21 miliarde lei.

    Planul de finanţare (fără a lua în considerare instrumentele de cash management şi titlurile de stat emise şi scadente în cursul anului) aprobat pentru anul 2024 în sumă de circa 181 miliarde lei a fost acoperit în proporţie de 36% până la data de 29 februarie 2024.

    Datoria guvernamentală brută la sfârşitul lunii februarie 2024, calculată conform metodologiei UE, include sumele disponibilizate pentru implementarea Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), dar şi datoria contractată pentru finanţarea deficitului bugetar aprobat pentru anul 2024.

    Ministerul de Finante a precizat că, în vederea menţinerii indicatorului datorie guvernamentala în PIB la un nivel sustenabil, Guvernul are în vedere următoarele măsuri privind stimularea creşterii economice:

    – Cheltuielile pentru investiţii publice pentru anul 2024, sunt estimate să ajungă la 6,9% din PIB. Investiţiile publice sunt aşteptate să aibă un impact pozitiv asupra potenţialului de creştere al economiei, mai ales în condiţiile unei perspective economice afectate de incertitudini generate de tensiunile geo-politice, creşterea preţurilor, înăsprirea condiţiilor financiare, etc.

    – În plus, România va beneficia considerabil de pe urma mecanismelor de finanţare europene pe care le are la dispoziţie. Astfel, în cadrul politicii de Coeziune 2021-2027, România are alocate fonduri europene în valoare de 31,35 mld. EUR, iar prin Mecanismul de redresare şi rezilienţă, are un buget alocat de 27 mld. EUR din care 12,1 miliarde EUR sunt finanţări nerambursabile, iar 14,9 miliarde EUR reprezintă sprijin sub formă de împrumut. 

    Potrivit ministerului, implementarea PNRR  va presupune realizarea de reforme şi investiţii în domenii cheie ale economiei (infrastructură, educaţie, sănătate, agricultură, mediu şi energie), care vor spori considerabil potenţialul de creştere sustenabilă, sprijinind digitalizarea economiei şi tranziţia verde.

  • Economia SUA se răceşte: SUA a adăugat 175.000 de locuri de muncă în aprilie, mult sub aşteptări

    SUA a adăugat 175.000 de locuri de muncă în aprilie, mult sub aşteptări, semn că piaţa muncii din cea mai mare economie a lumii se răceşte, scrie FT. 

    Cifra salariilor neagricole de luna trecută a fost comparată cu previziunile de creştere de 241.000 de locuri de muncă, conform unui sondaj Bloomberg.

    Cifra din martie a fost revizuită în creştere la 315.000, a anunţat vineri Biroul de Statistică a Muncii.

    Şomajul din SUA a crescut uşor la 3,9%, faţă de estimările de 3,8%.

    Comunicatul vine după ce Rezerva Federală a semnalat miercuri că ratele dobânzilor vor rămâne la nivelul maxim al ultimilor 23 de ani, de 5,25-5,5%, pentru o perioadă chiar mai lungă decât se anticipa, în timp ce se luptă cu inflaţia persistentă.


     

  • Care este ţara în care tot Occidentul ar trebui să vadă un avertisment pentru propriul viitor

    De un an, istoria pune la încer­care economia Japoniei într-un mod care ar trebui să facă atent tot Occidentul. Vecinii nu toc­mai prietenoşi Rusia şi China sunt cu siguranţă atenţi.

    Mult timp o superputere economică mon­dială mai ales mulţumită tehnologiei, Japonia a pierdut locul trei în clasamentul celor mai mari economii ale lumii în favoarea Germaniei. O recesiune a tras-o în jos. Recesiunea a trecut, iar Japonia şi-a recăpătat o parte din putere doar pentru a-şi contempla de undeva de mai sus viitorul nesigur.

    Economia a ieşit, după două decenii, din de­flaţie. Companiile mari au început să majo­reze salariile. Însă politica monetară este nesin­cronizată cu cele din lumea dezvoltată – Banca Japoniei a majorat în martie dobânzile pentru prima dată în ultimii 17 ani. În tot acest timp a încercat, prin dobânzi mici, să producă inflaţie, să încurajeze creditarea şi să stimuleze consu­mul. Reversul medaliei este un vârtej descen­dent care dus recent yenul la nivelurile din anii 1990.

    Peste toate acestea se su­pra­pune îmbătrânirea popu­laţiei şi dispariţia oamenilor şi odată cu ei a unui însemnat nu­măr de localităţi. Japonia mer­ge pe un drum pe care nimeni n-a mai mers până acum. Destinaţia este neclară. Direcţia se poate intui. „Afundarea în dezordine, disparităţi şi disfuncţii este asociată cu statutul de economie emergentă“, se arată într-o opinie publicată de Financial Times.

    În cea mai mare parte a acestui deceniu se părea că economia mondială, în frunte cu marile economii occidentale, se japonizează şi ea, cu creştere slabă, inflaţie sub ţintă şi dobânzi minime. În prezent, o întrebare este cât de mult economia japoneză va ajunge să arate ca restul lumii. Aceasta pentru că schimbări se produc şi de o parte şi de alta. Iar pentru că în Japonia dobânzile reale mici, creşterea redusă şi datoriile ridicate nu vor dispărea prea curând, economia japoneză trebuie să fie un avertisment pentru alţii, scrie The Economist.

    Nici pe scena geopolitică situ­aţia Japoniei nu este mai bună. Cu Rusia are încă dispute teritoriale nerezolvate. Iar China, de departe cel mai puternic aliat al Rusiei, devi­ne din ce în ce mai ostil cu unii dintre vecini. În aceste condiţii, Japonia şi-a majorat cu peste 155% importurile de arme în ultimii cinci ani, potrivit Institutului Internaţional de Cercetare pentru Pace (SIPRI).

    În această perioadă, din importurile totale de arme ale lumii, cele ale Japoniei au repre­zentat 4%. Astfel, această ţară ocupă locul şase în clasamentul mondial al importatorilor de arme. Achiziţiile permit ţării ca pentru prima dată să poată ţinti poziţii aflate adânc în teritoriul chinezesc sau nord-coreean, după cum remarcă Modern Diplomacy. Importurile au venit mai ales din SUA. Alianţa americano-japoneză este mult mai cuprinzătoare şi aduce Japonia în mijlocul războaielor comerciale în care actor principal este SUA.

    Tokyo şi Washington lucrează împreună, bilateral şi în alte forumuri, pentru a construi un lanţ stabil de aprovizionare cu semiconduc­tori şi pentru a-şi asigura continuitatea poziţiei la vârful acestei tehnologii critice pentru econo­mia viitorului. Totuşi, aminteşte Japan Times, aceas­tă traiectorie nu este garantată să conti­nue. Succesul de durată necesită parteneriate în­tre toţi cei patru jucători – guvernele şi indus­tri­ile din ambele ţări – care ar trebui să se baze­ze în cele din urmă pe relaţii politice şi încredere.

    Dar, dacă în anii 1980-90 tehnologia crea tensiuni în relaţia dintre cele două ţări, acum aceasta este un punct de convergenţă. Atunci, Japonia era liderul industriei semiconducto­rilor. Acum, se luptă pentru a ţine pasul cu SUA, China, Taiwan şi o mulţime de alţi pretendenţi, inclusiv europeni, la poziţii de vârf pe piaţa globală.

    Japonia pare că nu are de ales. Îngrijorările despre controlul lanţurilor de aprovizionare şi tensiunile geopolitice au obligat guvernul nipon să investescă masiv în această industrie. Între martie 2021 şi martie 2024, Japonia a investit echivalentul a 23 de miliarde de euro în sectorul semiconductorilor, în extinderea fabricilor şi construirea de uzine noi. Folosiţi în produse şi servicii variind de la dispozitive electronice la inteligenţă artificială, semiconductorii au un rol principal în siguranţa economică naţională. Pon­derea în PIB a investiţiilor nipone în dez­vol­tarea acestei industrii este mai mare decât în cazul SUA, Germaniei, Franţei şi Marii Britanii în aceeaşi perioadă.

    Schimbarea de direcţie a guvernului japonez a fost bruscă, dar necesară, a explicat Kazuto Suzuki, profesor de ştiinţe şi politică tehnologică la Universitatea din Tokyo. „Motivul principal este concurenţa în creştere în sectorul semiconductorilor, guvernul începând cu adevărat să acorde atenţie problemelor din lanţurile globale de aprovizionare în timpul pandemiei“, a spus el.

    Industriile din întreaga lume s-au găsit dintr-o dată lipsite de cipuri pentru orice, de la maşini la cuptoare cu microunde, iar factorii de decizie au înţeles că, întrucât un mare procent din semiconductorii din lume sunt fabricaţi în Taiwan, orice urgenţă în regiune ar face utilizatorii japonezi „vulnerabili“. „O penurie de cipuri ar fi extrem de gravă pentru Tokyo, care face eforturi pentru a atrage firme străine şi a reorienta producţia pentru a satisface nevoile firmelor autohtone“.

    Japonia susţine, de asemenea, politica SUA de restricţionare a accesului Chinei la cea mai avansată tehnologie. Însă până la vulnerabilităţi geopolitice, Japonia este prada vulnerabilităţilor economice. Luni, guvernul nipon pare să fi cheltuit 35 de miliarde de dolari într-o intervenţie pe piaţa valutară pentru a opri căderea yenului, care a atins atunci minimul ultimilor 34 de ani. Suma eclipsează investiţiile în semiconductori.

    Yenul este în cădere de mai bine de trei ani, pierzând mai mult de o treime din valoare de la începutul anului 2021. Un motiv al deprecierii este impulsul: yenul scade pentru că investitorii îl vând – iar investitorii continuă să vândă moneda pentru că aceasta scade. În astfel de cazuri, piaţa intră într-o buclă perpetuă. Ca urmare a deprecierii monedei, exportatorii sunt descurajaţi să convertească veniturile din străinătate în yeni, reducând şi mai mult cererea. Picajul yenului face importurile mai scumpe, iar Japonia este puternic dependentă de importurile de energie şi alimente. Între timp, avertizează un proeminent think-tank, o treime din localităţile Japoniei riscă să dispară.