Blog

Piata bancara romaneasca este inca foarte mica. Banca poloneza CSOB, cea mai mare din Europa Centrala si de Est, avea, la sfarsitul lui 2003, active de aproape 19 miliarde de euro. Adica, doar putin sub cele 20 de miliarde, cat se anticipeaza ca va avea la sfarsitul acestui an intregul sistem bancar romanesc si de patru ori mai mult decat cea mai importanta banca romaneasca.  

„Asezarea“ sistemului bancar romanesc s-a produs mai degraba in liniste, in ultimii ani. Singurele miscari cu adevarat notabile au fost privatizarea unor banci ce mai aveau inca statul ca actionar majoritar, asa cum a fost cazul la BRD sau Banc Post. Bancile straine nu s-au inghesuit sa faca mari achizitii pana anul acesta, cand grupul ungar OTP Bank s-a oprit la RoBank. Anul trecut, Banca Nationala a Greciei a cumparat Banca Romaneasca iar un exemplu ceva mai vechi, din 2002, a fost intrarea pe piata a grupului italian UniCredito prin cumpararea Demirbank Romania.

Lucrurile par insa a se schimba total. Jucatorii sunt pe pozitia de start intr-o cursa din care va mai ajunge la finis doar jumatate. Urmatorii ani se anunta mai degraba furtunosi pe piata bancara romaneasca, cu preluari, achizitii si disparitii de banci.  Ce a dat insa startul in aceasta cursa? De ce tocmai acum o astfel de schimbare de atitudine din partea bancilor romanesti?

Raspunsul tine, in mare masura, de modul in care arata sistemul bancar romanesc in prezent si de potentialul imens de dezvoltare pe care il are. Romania a inregistrat, in ultimii ani, una dintre cele mai mari cresteri in privinta participarii bancilor straine in sistemul bancar, alaturi de Ungaria, Slovacia si Croatia. 

La ora actuala sunt doua banci din Olanda, trei banci din zona austro-germana, patru banci italiene, banci grecesti, turcesti, o banca din Ungaria. Practic, aproape toate grupurile bancare importante din Europa Centrala si de Est sunt prezente si in Romania.  Alaturi de acestea, bancile private romanesti si cei doi mari jucatori aflati inca in proprietatea statului, CEC si BCR, trebuie sa isi gaseasca locul pe piata. 

Cele mai multe dintre aceste banci sunt inca de dimensiuni mici si foarte mici, cu cote de piata si resurse financiare limitate. rimele cinci banci detin peste 60% din activele bancare, iar primele zece, aproximativ 80%. Restul, impart cote de piata foarte mici, luptandu-se, multe, pentru a ajunge la 1-2%.

„As spune mai degraba ca piata mi se pare saturata si ca, probabil, pe termen lung, nu va exista loc  pentru toata lumea pe piata de retail“, crede Patrick Gelin, presedinte-director general al BRD – Groupe Société Générale. Performantele din sistemul bancar romanesc s-au imbunatatit an de an. Indicatorii bancari, chiar daca sunt inca mici in comparatie cu cei din Uniunea Europeana, arata un sistem bancar care functioneaza bine. 

Potentialul de crestere, in special din segmentul de servicii bancare adresate populatiei, nu poate lasa indiferenta nici o banca. Faptul ca aproape jumatate dintre romani nu au folosit pana acum servicii bancare, reprezinta, pentru cei care vad jumatatea plina a paharului, o oportunitate.

La fel, ritmul de crestere pe care bancile il vad in viitor pentru acordarea de credite populatiei sau pentru activitatea de depozite este unul dintre cele mai mari din Europa. In previziunile lor pentru urmatorii ani, reprezentantii Bancii Austria Creditanstalt vorbesc despre cresteri de peste 300% pentru depozite si de aproape 500% pentru credite. De fapt, potrivit acestora, Romania ar putea avea cele mai mari cresteri intre tarile  din regiune.  Dar pentru a putea „ataca“ in mod serios acest segment, cel adresat populatiei, este nevoie de resurse financiare importante. Pentru construirea unei ample retele de sucursale, care sa ajunga pana in cele mai mici orase, este nevoie de multi bani si, nu in ultimul rand, de timp. 

Presiunea expansiunii pe segmentul de retail ar putea impinge, in aceste conditii, unele nume mari de pe piata, specializate pana de curand pe servicii adresate companiilor, sa treaca la „cumparaturi“.  

Achizitiile care au avut loc pana in prezent, destul de putine la numar, au urmarit in principal obtinerea unei cote de piata sau, in cele mai multe dintre cazuri, obtinerea licentei bancare. Pentru a-si deschide o sucursala in Romania, o banca straina trebuie sa obtina o licenta de functionare din partea Bancii Nationale. „La preluarea de banci mici, cu cote de piata sub 1% si cu retea teritoriala redusa, banca investitoare dorea mai degraba sa evite pierderile de timp legate de obtinerea autorizatiei BNR. Altfel spus, era achizitionata mai curand licenta de functionare decat afacerea, care urma sa fie dezvoltata ulterior“, aprecia intr-o interventie publica de la inceputul acestui an viceguvernatorul Bancii Nationale de la acea vreme, Mihai Bogza. 

Astfel de tranzactii au avut loc in cazul West Bank, Demirbank, Banca Bucuresti, International Commercial Black Sea Bank, Egnatia Bank sau Banca de Credit Pater si Banca de Credit Industrial si Comercial.

Dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, bancile straine nu vor mai avea insa nevoie de de licenta, iar interesul pentru astfel de afaceri va disparea. 

Intr-o asemenea perspectiva nu este de mirare ca multe dintre bancile de talie mica se afla in plin proces de extindere si „infrumusetare“. Doua dintre exemplele cele mai vizibile: Banca Carpatica si Romexterra, care se grabesc sa acopere tocmai zone in care bancile mari nu au ajuns – orase mijlocii si mici, zone turistice.  

Pentru cateva dintre bancile mai mici, viitorul pare sa fie totusi destul de comod. „Cred ca va exista si o serie de banci mici, care au in actionariat oameni de afaceri. Multe dintre acestea ar putea fi dezvoltate mai puternic in viitor, pentru ca prin ele sa-si finanteze companiile din grup“, crede Bogdan Baltazar, membru in Consiliul de Administratie al BRD – Groupe Société Générale.

Alaturi de acestea, pe lista bancilor cu cote de piata de sub 1% se mai numara nume precum Daewoo Bank, Libra, Romanian International Bank, Nova Bank, Eurom Bank etc. 

„Bancile foarte mici sunt mult mai vulnerabile in cazul unei fraude sau iesiri bruste de capital, de exemplu. Si chiar daca riscul pe care l-ar induce in sistem disparitia unei astfel de banci este nesemnificativ, trebuie avute in vedere si efectele  psihologice asupra oamenilor“, crede Bogdan Baltazar, membru in Consiliul de Administratie al BRD – Groupe Société Générale. 

Interesul marilor banci straine pentru astfel de achizitii este insa extrem de redus in acest moment, pentru ca in „balta“ inoata inca doi „pesti“ de dimensiuni cu mult mai mari si mult mai atractivi pentru cei care vor sa creasca repede. Privatizarea CEC, planificata pentru anul viitor, si mai apoi a BCR atrag fara drept de apel interesul marilor jucatori.  Lupta pentru cele doua banci se anunta apriga. Pentru CEC si-au anuntat deja public interesul mai multe banci prezente deja in tara, dar si unii dintre marii jucatori ramasi pana acum pe dinafara.

Chiar daca nici BCR-ul nu lasa indiferenti marii jucatori, pariurile se fac acum mai mult pentru CEC. Dupa ce Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare si IFC au preluat 25% din BCR, statul isi propune sa ii gaseasca in 2006 un investitor strategic. O data cu incheierea celor doua privatizari, ponderea capitalului strain in sistemul bancar romanesc ar putea trece de 90%. Cifra mai apropiata de cele din tarile din jur. In randul bancilor pluteste totusi o neincredere destul de mare asupra respectarii acestei date. Un motiv in plus pentru ca CEC sa fie si mai interesant pentru ei. 

„CEC si BCR sunt ultimele bilete de intrare pentru marile banci care ar dori sa vina in Romania“, crede Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Romania, unul dintre grupurile care e decis sa intre in aceasta lupta. Pentru Raiffeisen, a cumpara CEC-ul este o „oportunitate si o posibilitate de a-si diversifica canalele de vanzare“, dupa cum spune presedintele bancii. Cu atat mai mult cu cat, aflati deja intre primii trei jucatori de pe piata, cumpararea CEC ar putea  propulsa Raiffeisen chiar pe primul loc in top. Desi stie ca lupta nu va fi usoara, pentru ca „nici  o banca mare nu isi va permite sa nu se uite la CEC, atunci cand va fi gata de vanzare“, Groningen este decis sa lupte pentru a castiga. „Cei mai agresivi vor fi, probabil, cei care au un profil asemanator cu al CEC-ului. Cred ca multi vor intra in cursa, dar la fel de multi vor renunta pe parcurs“, crede Groningen.   Cu cine va intra in lupta? Si mai ales, cine ar putea castiga? „Cumparatorul ar putea fi o banca deja instalata pe piata sau poate o alta banca din Austria, cum este Erste“, crede Patrick Gelin. 

Erste Bank este una dintre cele mai puternice prezente din Europa Centrala si de Est. In regiune, banca s-a concentrat in principal asupra activitatii de retail, avand cea mai mare retea de sucursale. Intr-un raport intern al unei alte banci concurente la preluarea CEC, Erste apare, din nou, ca „foarte interesata de privatizarea bancii de economii CEC. Credem ca s-ar potrivi perfect, data fiind experienta dovedita a managementului de a face fata situatiilor inedite din CEC (…) si retelei mari a bancii tinta“.

Erste este una dintre bancile care are profilul cel mai potrivit pentru preluarea CEC. In mai multe tari din regiune, banca a dovedit ca este un jucator puternic pe piata de retail. Erste nu este insa singura banca ce ar putea profita de acest moment. Concentrarea puternica a sistemelor bancare din tarile Europei, si mai ales din cele vestice, poate face si alti jucatori sa se deplaseze catre Romania. 

Cu atat mai mult cu cat „nici nu au mai ramas foarte multe locuri de mers catre est – poate Serbia, Rusia si Ucraina… dar cam atat“, dupa cum spune Tony Fekete, presedintele RoBank. 

Cu toate acestea, la ora actuala, numarul bancilor care si-au formulat clar o strategie de extindere catre est nu este chiar asa de mare. Din lista marilor grupuri internationale cu prezenta puternica in estul Europei, mai lipsesc doar cateva din Romania – grupul italian Intesa, banca belgiana KBC si grupul olandez RaboBank. Cel mai probabil, ultimele doua vor incerca sa profite acum pentru a veni.

Pentru bancile straine prezente deja pe piata romaneasca, CEC-ul aduce posibilitatea de a creste repede pe segmentul de retail. Pentru marea majoritate a acestora, cotele de piata nu depasesc in prezent 5%. Este foarte greu de crezut, totusi, ca marile banci din Europa au venit in Romania pentru cote de piata de 1-5%. 

HVB Bank Romania este, poate, cel mai bun exemplu in acest sens. De la venirea sa in Romania banca a fost mai mult interesata de segmentul de companii. Pe care a si reusit sa se impuna, pierzand insa destul de mult pe cel de retail. Lucru cu care conducerea bancii nu este deloc multumita. Si pentru ca stie ca nu mai au timp pentru a dezvolta singuri o retea suficient de mare pentru a fi competitivi in viitor, la HVB s-a dat startul pentru achizitii. 

„Ne intereseaza foarte mult BCR, dar nu putem ramane indiferenti nici la CEC“, spune Dan Pascariu, presedintele HVB Bank Romania. Altfel spus, pentru a nu da vrabia din mana, chiar daca profilul bancii o recomanda ca principalul competitor pentru BCR, HVB Bank va intra si in lupta pentru CEC. Si, daca nici una dintre aceste miscari nu ii va reusi, banca este decisa sa se indrepte catre alte achizitii. „Sunt convins insa ca, pe langa aceste doua variante, exista si alte oportunitati pe care actionarul majoritar, Bank Austria Creditanstalt, le va lua in considerare in vederea cresterii cotei de piata“, defineste Dan Pascariu strategia pentru urmatorii ani.

Nu ar trebui insa sa mire pe nimeni daca pe aceasta lista pentru CEC se vor mai inscrie si alte banci, precum UniCredit, OTP sau Alpha Bank, pentru a numi doar cativa.   OTP, spre exemplu, este cea mai mare casa de economii din Ungaria. Banca  detine participatii in Bulgaria si Slovacia  si, de curand, a cumparat banca romaneasca RoBank. Interesul pentru Romania nu este nou. Inca din prima etapa de privatizare a BCR, banca a depus impreuna cu HVB Bank o scrisoare de intentie, insa nu a indeplinit conditiile de precalificare.

„Ne-am fi dorit sa cumparam o banca mai mare, dar la momentul respectiv RoBank a fost cea mai potrivita alegere“, spune Tony Fekete, presedintele RoBank. Privatizarea CEC ar putea fi o oportunitate pentru banca ungara de a-si extinde si mai mult prezenta pe piata romaneasca, cu atat mai mult cu cat profilele celor doua institutii bancare sunt extrem de asemanatoare.

Cei care nu vor reusi, in final, sa profite de nici una dintre cele doua privatizari, mai au totusi o sansa. Bancile mici si medii romanesti, detinute in mare parte de actionari multipli, pot fi tintele urmatoare. 

Pana una alta, nimeni nu pare insa dispus sa se vanda. Chiar daca, dupa cum spun bancherii, toate bancile romanesti care nu au nume straine in spate au fost „curtate“, actualii actionari prefera sa mai astepte.    

 Cat vor mai putea, totusi, sa se dezvolte singure? Si cum se vor descurca atunci cand vor avea de luptat cu marile banci, intr-o concurenta cu mult mai mare decat azi? Singurele variante viabile pentru viitor par a fi specializarea pe o nisa de piata sau vanzarea catre un investitor strategic. Singure, sansele de a rezista ca si banci universale sunt aproape nule.  

„A vinde nu este cea mai inteleapta politica in acesta faza, pentru ca Romania este doar la inceputul dezvoltarii sale bancare“, crede Siminel Andrei, directorul pentru Romania al grupului NCH Holdings, care controleaza Libra Bank. Andrei spune ca au existat deja mai multe oferte de preluare pentru Libra.  Cu toate acestea, banca a ales, cel putin pentru moment, calea specializarii in sectorul medical. 

Nici actionarii Bancii Transilvania, si nici cei de la Banca Tiriac nu cred ca a venit momentul pentru a vinde. Pentru Banca Tiriac, de ani de zile, ofertele par a se tine lant. De curand, actionarii bancii au refuzat si ofertele HVB Bank si Piraeus Bank, explicand ca banca mai are inca un potential de crestere semnificativ. 

Aceeasi situatie, acelasi raspuns si la Transilvania. „Bineinteles ca au fost tatonari si chiar oferte dar noi credem si vedem de fapt pe masura ce ne dezvoltam ca avem inca un potential foarte mare de crestere si de aceea nu suntem interesati sa intram in asemenea negocieri“, explica Horia Ciorcila, unul dintre actionarii bancii. 

Loc de crestere exista, cu siguranta, pentru toata lumea. Cel putin pentru moment. Concurenta, chiar daca a inceput sa fie mai dura, nu este decat la inceput. Iar pentru toate bancile, anii din urma au adus cresteri frumoase. „De concurenta adevarata vom putea sa vorbim atunci cand vom mai vedea si banci care pierd“, crede van Groningen. Abia la acel moment jucatorii mai mici vor incepe sa se gandeasca cu adevarat la posibilitatea, sau nevoia, de a vinde.