Blog

  • Tinerii nu-si gasesc locul

    Daca ai in jur de 25 de ani, esti educat si dornic sa incepi o cariera in Polonia, mai bine ai emigra, sfatuieste Warsaw Business Journal. Potrivit unui recent sondaj realizat de Eurostat cu privire la rata somajului, Polonia a iesit cap de lista.

     

    In martie 2005, media ratei somajului in randul tarilor membre UE era de 8,9%, rata cea mai scazuta in-registrandu-se in Irlanda (4,3%), Luxemburg (4,5%) si Austria (4,6%). Polonia se afla la polul opus, cu 18%, urmata de Slovacia (15,9%). Dar poate ceea ce frapeaza cel mai neplacut este rata ridicata a somajului in randul tinerilor sub 25 de ani din Polonia – 36,4%, cea mai mare din UE.

     

    Ministrul muncii din Polonia incearca sa o diminueze cu ajutorul programului „primul loc de munca“, bazat pe facilitati pentru angajatorii tinerilor. In 2004, 882.700 de tineri someri au participat la program, iar autoritatile spera ca aplicarea acestuia sa reduca rata somajului in randul tinerilor sub 25 de ani, la 31,5% pana la sfarsitul lui 2006.

  • Ad’War runda 2005

    „Ad’War“ e numele care pare sa vina ca o manusa festivalului de creatie publicitara Ad’Or. Pentru cei care au fost plecati din tara, nu au citit despre Ad’Or sau nu sunt cunoscatori ai fenomenului publicitar autohton, explicatia este aceea ca – in loc sa fie prilej de sarbatoare pentru  publicitari – Ad’Or a devenit mai degraba prilej de controverse si acuze.

    In fiecare an aceeasi poveste: controversa Ad’Or – in jurul criteriilor de selectie a lucrarilor, a gradului de expunere, a subiectivismului in jurizare, a modului de organizare. Unele agentii aloca mai multa energie pentru a arunca cu sageti in industrie decat pentru a pune pe hartie ce e de facut, concret, pentru a combate acest climat. La randul lor, sunt publisheri care aloca pagini intregi – tiparite sau electronice – pentru a gazdui, integral sau partial, acuzele incrucisate din industrie. Ceea ce nu face decat sa alimenteze razboaiele intre agentii. In toata aceasta galagie, insasi esenta acestui festival – creativitatea – e data la o parte. 

    „Ad’Or premiaza excelenta in creativitatea romaneasca“, este mesajul sub care se desfasoara Ad’Or, festival patronat de UAPR (Uniunea Agentiilor de Publicitate din Romania). Ce este „excelenta“ in publicitate? Este o intrebare pe marginea careia nu s-au facut prea multe dezbateri, care nu a generat controverse si careia publicatiile de profil nu i-au acordat prea multa atentie. Clientii, datorita carora aceasta industrie se misca – si fara de care, pana la urma, acest festival nu ar exista – traduc „excelenta in creativitate“ prin rezultate: in vanzari, crestere a notorietatii, impact social. „Exista Effie pentru asta“, care premiaza eficienta – ar suna, probabil, reactia publicitarilor. Ad’Or nu premiaza eficienta, ci creativitatea agentiilor – ar mai putea spune agentiile.  

    Dar unde e granita dintre eficienta si creativitate? Cum poate fi creativitatea masurata corect, ignorand eficienta – adica beneficiul clientului? Regulamentul festivalului nu face lumina in acest sens. In lipsa unei metodologii concrete de departajare intre lucrarile egal creative, in industrie s-au nascut diverse ipoteze cu statut de criteriu, cum ar fi gradul ridicat de expunere a reclamei. De pilda, dintre doua reclame in mod egal creative, cea mai indreptatita sa castige inclina sa fie cea care este difuzata mai intens, nu una aparuta intr-o publicatie de provincie sau difuzata intr-un canal de nisa (care ii poate, deci, „scapa“ industriei). De ce inclina balanta asa? Deoarece cu cat este mai expusa (cu ajutorul unor bugete consistente, evident), cu atat ea devine mai cunoscuta, mai dezbatuta pe diverse forumuri de discutie, mai mediatizata. Deci, mai populara. De aici asteptarile de a castiga ale agentiilor care le semneaza. 

    Numai ca de-a lungul anilor nu toate aceste asteptari au fost intalnite post-festival (de aici, parte din suspiciunile si acuzatiile in jurul Ad’Or). Care ar fi explicatia acestei sincope dintre asteptarile agentiilor si rezultatul final? Una ar fi aceea ca membrii juriului – care provin din alte tari – au fost doar putin expusi la aceste reclame. Nici nu au stat pe forumuri de discutie. Nici nu au citit presa romaneasca. Nici nu sunt afectiv legati de tumultul publicitar autohton. Deci, nu au prejudecati, perceptii sau impresii deja formate vizavi de o reclama sau alta. Ei vin in contact cu prospetimea ideii, cu originalitatea reclamei, indiferent daca a fost difuzata de cateva ori sau intens. 

    Or, daca numarul de expuneri sau popularitatea reclamei ar fi un criteriu de departajare intre doua reclame – la fel de creative si bine executate – inseamna ca bugetele de media ar face, de fapt, diferenta dintre ele. Ceea ce nu ar fi echitabil.

    Dar nu numai gradul scazut de vizibilitate a stat la baza diverselor vociferari. Acuzatii mai grave au aratat cu degetul spre asa-numitele „reclame-fantoma“, cele pe care o agentie le creeaza – cu girul clientului – pentru o destinatie precisa: Ad’Or. Acestea fie nu apar deloc in media, fie sunt plasate in publicatii minore sau difuzate la ore in care nu sunt vizibile (agentia recurgand la acest tertip tocmai pentru a putea indeplini criteriul expunerii pentru inscrierea in concurs). „Este grav ca victimele sale (ale Ad’Or – n.r.) provin si din randurile clientilor, care sufera mutatii generate de febra festivalului“, se arata in declaratia oficiala pe care a luat-o, ante-festival, un grup de patru agentii independente care au refuzat sa participe la Ad’Or anul acesta (Next/Cap, Gavrila & Asociatii, Cohn & Jansen si Headvertising).

    „Procentul «specialelor de festival» a crescut galopant, astfel incat la ora actuala Ad’Or-ul nu este decat o caricatura a proiectului initial“, se arata in acelasi comunicat remis presei inaintea festivalului. Acestea si-au mai exprimat nemultumirea fata de politica „foarte permisiva“ pentru inscrierea lucrarilor „executate special pentru festival“. Dar au aratat si inspre „clonarea in advertising“ (plagiere – n.r.). Reactia agentiilor pro-festival nu a intarziat sa apara. „Toate lucrarile cu care Leo Burnett si McCann au reusit sa puna Romania pe harta la marile festivaluri din lume sunt lucrari premiate la mult-huli-tul Ad’Or“, a fost pozitia lui Bogdan Naumovici de la Leo Burnett. „Tot ce reusesc cele patru agentii sa demonstreze cu premiile lor Effie este ca si campaniile necreative – asa cum le apreciaza juriile festivalurilor de creatie – dar populare, vand“.

    Ce spun clientii „inveliti cu aur“ la Effie, dar care nu au participat la Ad’Or? Euroavipo, care detine brandul Unirea, marele castigator la ultima editie Effie, a declarat: „Nu avem de gand sa ne luam la intrecere cu «specialitati» fabricate exclusiv pentru eveniment, care isi iau titlul de campanie si pretind sa le fie recunoscuta «creativitatea». Concuram la festivaluri care premiaza realizarile, in care criteriile de acordare a premiilor nu lasa loc interpretarilor. E usor de inteles de ce nu onoram cu prezenta festivalul «gustul juriului nu se discuta»“.

    Altex, premiata atat la Effie cat si la Ad’Or are o pozitie neutra: „In momentul in care o companie primeste un premiu (Effie sau Ad’Or – n.r.), cel mai important lucru este ca premiul sa fie reprezentativ pentru piata pe care activeaza compania si sa fie acordat de o institutie reprezentativa“. Telemobil, premiat la Effie pentru campaniile Zapp, spune ca „premiul mai important este cel despre care toata lumea afla ca l-ai castigat“.

    Desi a fost controversat inca dinainte de a incepe, festivalul Ad’Or din acest an nu a inregistrat „contestatii formale“, spune UAPR. „Acestea nu au existat in acest an, ci doar anul trecut“, spune Adrian Dura, presedinte UAPR. „Next/Cap si Headvertising au semnalat expunerea scazuta a unor campanii. Pe baza regulamentului in vigoare la acea data, comitetul a cerut lamuriri suplimentare si, in final, a constatat ca inscrierile respectau regulamentul.“ Dura a mai spus ca, in acest an, UAPR a adaugat in regulament notiunea de „expunere «rezonabila»“, adica „in suporturi media relevante pentru publicul-tinta“ al campaniei si cu o intensitate care sa aiba un impact „de bun-simt“. In plus, a mai precizat Dura, UAPR a hotarat ca absolut toate lucrarile inscrise in concurs sa poata fi vizionate online la www.ador.ro. Aici a existat si un formular de contestatie. Dura nu pune la zid acuzele dinaintea festivalului. Dimpotriva: „Critica ne ajuta sa facem un festival mai bun la anul“. 

    Cu alte cuvinte, lectia invatata la acest ultim Ad’Or poate fi sintetizata printr-o analogie a unui mesaj celebru lansat in timpul razboiului din Vietnam si preluat ulterior de miscarile pacifiste: „Faceti publicitate, nu razboi“.

  • Premiile Ad’Or 2005

    AGENTIA ANULUI: Leo Burnett & Target

    CAMPANIA ANULUI: Prigat – „Energie naturala“ / Leo Burnett & Target

    PREMIU SPECIAL: Campania sociala antifumat „Fumatul si saracia, un cerc vicios“ / Totem Advertising

    CEL MAI BUN SPOT TV*: Tabu – „Academia barbatilor“ / Leo Burnett & Target

    CEL MAI BUN AD DE PRESA: MTV** – „Manson“, „Michael“, „Slash“ /McCann Erickson

    CEL MAI BUN OUTDOOR: Prigat** – „Balena“ / Leo Burnett & Target

    CEL MAI BUN SPOT RADIO: nu s-a acordat premiu

    CEL MAI BUN SPOT TV INTR-O CATEGORIE: Autovehicule si accesorii auto – nu s-a acordat premiu; Bauturi alcoolice: nu s-a acordat premiu; Bauturi nealcoolice: Prigat – „Pescarul“ / Leo Burnett & Target; Electronice si electrocasnice: Teletech – „Razboiul stelelor“ / Leo Burnett & Target; Produse si servicii financiare: nu s-a acordat premiu; Produse alimentare: Rom – „Vizita de lucru“ / McCann Erickson; Intretinere casnica: Tide – „Atlasii“ / Leo Burnett & Target; Mass-media: Tabu – „Academia barbatilor“ / Leo Burnett & Target; Divertisment: nu s-a acordat premiu; Cosmetice si farmaceutice: nu s-a acordat premiu; Vanzari si distributie: Altex – „Dezordinea“ / Leo Burnett & Target; Telecomunicatii: Connex – „Reconstructia“, „Educatia“, „Curatenia“ / McCann Erickson; Social: Ministerul Sanatatii – „Fumatul si saracia, un cerc vicios / Totem Advertising; Necontractate: nu s-a acordat premiu.

    CEL MAI BUN PRINT INTR-O CATEGORIE: Autovehicule si accesorii auto – nu s-a acordat premiu; Bauturi alcoolice: Guinness – „Calendar“ / Graffiti BBDO; Bauturi nealcoolice: Prigat – „Balena“ / Leo Burnett & Target; Electronice si electrocasnice: nu s-a acordat premiu; Produse si servicii financiare: nu s-a acordat premiu; Produse alimentare: nu s-a acordat premiu; Intretinere casnica: Ariel** – „Ariel Ghost“/ Saatchi & Saatchi; Mass-media: MTV – „Manson“, „Michael“, „Slash“ / McCann Erickson; Divertisment: Dosarele istoriei*** – „Lenin“, „Hitler“, „Mao“ / Graffiti BBDO; Cosmetice si farmaceutice: Dulcolax – „Unlock“ / Propaganda; Vanzari si distributie: nu s-a acordat premiu; Telecomunicatii: nu s-a acordat premiu; Social: Alianta D.A. – „Romania corupta“ / gmp/MAP; Autopromovare: „Effectiveness“ (1) / Propaganda; Necontractate: nu s-a acordat premiu.

    COLATERALE: Interactive: nu s-a acordat premiu; Brosuri si direct mail: nu s-a acordat premiu; Postere: Guinness – „Calendar“ / Graffiti BBDO; Innovative media: Prigat Activ – „Extra energie“ / Leo Burnett & Target; P.O.P – nu s-a acordat premiu; Ambalaje – nu s-a acordat premiu; Identitate corporativa: nu s-a acordat premiu; Ilustratie: nu s-a acordat premiu; Fotografie**: MTV – „Manson“, „Michael“, „Slash“ /McCann Erickson; Evenimente: Lansare film „James Bond – Lumea e prea mica“ / gmp/MAP; Sales promotions: nu s-a acordat premiu; Altele: nu s-a acordat premiu

    NOTA: * DE MENTIONAT CA IN CATALOGUL DE FESTIVAL, SE ARATA CA NU AU EXISTAT INSCRIERI LA ACEASTA CATEGORIE; ** IN CATALOG, LUCRAREA NU  FIGUREAZA CA FIIND INSCRISA IN CATEGORIA RESPECTIVA. ORGANIZATORII NU AU EXPLICAT CUM A AJUNS CA ACEASTA CATEGORIE SA FIE CaSTIGATA DE O LUCRARE CARE NU APAREA CA FIIND INSCRISA; *** LUCRAREA A FOST INSCRISA IN CONCURSUL PENTRU MASS-MEDIA (UNDE SI FIGUREAZA DE FAPT IN CATALOGUL FESTIVALULUI). ORGANIZATORII NU AU EXPLICAT CUM S-A PRODUS MUTAREA INTRE CATEGORII, IMPLICIT CUM A AJUNS LUCRAREA SA CaSTIGE O CATEGORIE UNDE NICI NU SE INSCRISESE DE FAPT.


  • In balanta brandului

    Ce cantareste mai greu pentru un brand: un premiu de eficienta (Effie) sau unul de creativitate (Ad’Or)? BUSINESS Magazin a testat, in acest sens, opiniile catorva clienti laureati la Effie: Euroavipo (Unirea), Telemobil (Zapp) si Altex (Teletech) – acesta din urma fiind castigator si la Ad’Or. De notat ca reclamele la Unirea (NextCap) si Zapp (Gavrila & Asociatii), premiate cu aur pentru eficienta la Effie, nu au intrat in competitia pentru creativitate la Ad’Or, agentiile care le semneaza refuzand sa participe.

    Intrebarile BUSINESS Magazin au fost urmatoarele:

    1. Pentru capitalul de imagine al unui brand, ce premiu este mai important: unul de eficienta sau unul de creativitate? 

    2. Ce este strategic pentru un client: sa vanda prin reclame creative sau prin reclame „tehnice“, cu accent pe preturi scazute, promotii punctuale, facilitati la obtinerea unor credite? 

    GABI DARIE, PR MANAGER EUROAVIPO:

    1. „In primul rand, competitia in care se castiga premiul trebuie sa fie o competitie reala, desfasurata corect si «nebantuita de fantome». Pornind de la aceasta premisa, a corectitudinii, orice premiu este important. Cum aceasta conditie de baza nu este indeplinita in cazul manifestarii Ad’Or, orice discutie comparativa intre un premiu Ad’Or si unul Effie este complet lipsita de sens.“ 

    2. „Strategic este sa vanda!“ 

    OVIDIU CAPRITA, BRAND COMMUNICATION MANAGER ZAPP

    1. „Daca vorbim despre castigurile aduse «capitalului de imagine», premiul mai important este cel despre care toata lumea afla ca l-ai castigat. Altfel spus, cel castigat la evenimentul care are o reflectare superioara in mass-media.“ 

    2. „Nu se poate face o afirmatie care sa fie general valabila. «Strategica» este orice decizie care este conforma cu o strategie dinainte stabilita. Decizia de a folosi un tip de reclama sau pe celalalt depinde de strategia urmata de catre fiecare.“ 

    RUXANDRA VODA, COMMUNICATION & PR DIRECTOR ALTEX

    1. „In momentul in care o companie primeste un premiu, cel mai important lucru este ca premiul sa fie reprezentativ pentru piata pe care activeaza compania si sa fie acordat de o institutie reprezentativa. Un premiu Effie inseamna, de exemplu, nu numai eficienta, dar si creativitate. Un premiu Ad’Or inseamna nu numai creativitate, dar si relevanta pentru piata romaneasca.“ 

    2. „Cred ca nu exista o reteta universala pentru cum este mai strategic sa vinzi. Fiecare companie are propriile obiective de marketing si vanzari, asadar strategii diferite de promovare, pentru care se aplica tactici si moduri de adresare diferite.“

  • Topul brandurilor

    Preocuparea romanilor pentru brandul Romania a atins cote-record in ultimele trei saptamani: echipa de lucru care va elabora caietul de sarcini s-a constituit, Bill Clinton a fost invitat sa vorbeasca despre brandingul de natiune la Palatul Parlamentului, Ministerul Turismului si-a ales un nou slogan, valuri succesive de articole au comentat in presa cele trei evenimente si primul forum virtual de discutie publica pe tema „Branding Romania“ si-a gasit, saptamana aceasta, locul pe Internet. Dar subiectul nu face valuri doar in Romania. Saptamana trecuta a fost lansat pe plan international primul clasament al brandurilor de tara care furnizeaza informatii despre cum sunt percepute tarile in afara lor.

     

    Coinitiatorul clasamentului e chiar britanicul care in urma cu cateva luni se anunta interesat sa-si ofere expertiza pentru construirea brandului Romana: Simon Anholt. Expert de calibru international in brandingul tarilor, al regiunilor si al localitatilor, Anholt a folosit in cercetarea sa instrumentele specifice ale companiei Global Market Insite Inc. (GMI).

     

    Doar 11 tari au fost luate in considerare pentru aceasta prima cercetare (vezi casetele), dar proiectul va fi completat si dezvoltat in urmatoarele doua luni, spune expertul.

     

    „Acesta este primul ou facut de noua mea gaina, deci e inca mic si incomplet“, marturiseste Anholt. „Stiati ca primul ou facut de gaina de multe ori nu are galbenus?“. Practic, panelul de care dispunea expertul nu putea depasi 11 tari din motive tehnice, si Anholt le-a ales asa incat noua sa aiba branduri nationale importante si evidente, iar doua sa fie branduri importante in devenire (Rusia si Turcia).

    Respondentii au provenit din 10 economii majore, incluzand China si Japonia. Anholt justifica alegerea prin intentia de a chestiona oameni cu bani si educatie, potentiali turisti, cumparatori de produse si posibili investitori in tarile de pe lista. Din fiecare tara a chestionat cate 1.000. Marja de eroare pentru reprezentativitatea raspunsurilor acestora: 3%.

     

    TOPUL GENERAL Pentru ca fiecare tara are atat puncte tari cat si slabe, fiecare competenta si-a avut invingatorul ei. Dar topul general a fost castigat de Suedia. Nu, nu de SUA, puteti sa va frecati la ochi. Pozitia destul de slaba a brandului America (locul patru) poate fi explicata prin politica externa nepopulara, care influenteaza negativ perceptia asupra comertului, exporturilor, investitiilor si culturii populare.

     

    Marea Britanie s-a clasat a doua. Chiar daca nu este cotata foarte bine ca producator de bunuri, castiga puncte multe ca destinatie si ca producator de cultura populara. Cel mai de pret bun al Marii Britanii este insa poporul.

     

    Italia, clasata a treia, este de asemenea unul dintre cele mai admirate si iubite branduri de pretutindeni, in ciuda figurii controversate a primului-ministru Berlusconi si a prezentei multor elemente negative in interiorul brandului: coruptie, crima organizata si dezorganizarea societatii, in general. Pentru oamenii de afaceri si profesionistii italieni, in orice caz, imaginea deteriorata a tarii in ce priveste mediul de afaceri si politica externa este un handicap si un motiv de iritare. Imaginea de vacanta asociata brandului national este atat de puternica, incat aproape eclipseaza si anuleaza orice incercare de a prezenta poporul italian ca pe unul serios, muncitor, competent sau de incredere, spune Anholt.

     

    Brandurile codase pe lista cercetarii sunt Rusia si Turcia. Turcia e clasata pe ultimul loc pentru ca respondentii par sa nu prea aiba opinii in legatura cu ea (lucru datorat in parte lipsei contactului direct cu tara, cu poporul sau cu produsele tarii). Cat despre Rusia, aproape toata lumea are o parere, dar aceasta inclina sa fie negativa.

     

    BRANDUL SI PRODUSELE La acest punct, respondentii au fost intrebati cat de satisfacuti sunt de produsele si serviciile din fiecare tara si daca tind sa caute sau sa evite produsele unei tari. De asemenea, respondentii au spus ce bunuri se asteapta sa produca fiecare tara. Concluziile? O dragoste neimpartasita a consumatorilor provenind din tarile sarace pentru brandurile tarilor bogate. O America inca in top si o imagine trista pentru Rusia.

     

    Indienii si chinezii s-au aratat cei mai interesati de tara de origine a produselor pe care le cumpara, preferandu-le pe cele din SUA, Marea Britanie, Germania, Italia, Suedia, Japonia si Coreea. Dar atasamentul lor e unilateral. Cam un sfert dintre respondenti sustin ca evita produsele indiene si pe cele chinezesti. SUA conduc inca topul producatorilor, urmate indeaproape de Japonia. Imaginea Japoniei ca producator de produse dezirabile ramane inca in urma competentei sale reale, a prezentei sale pe piata si a experientei pozitive a oamenilor, in timp ce brandul America starneste inca o reactie mai puternica si mai generalizata. Totusi, mai nimeni nu evita produsele japoneze, exceptand 8% dintre coreeni si 20% dintre chinezi.

     

    Consumatorii nu reusesc sa asocieze Rusia cu vreun bun pe care ar dori sa-l cumpere: industrie grea, petrolul si armele sunt singurele categorii pe care le asociaza spontan cu aceasta tara. Cat despre India, in ciuda succesului remarcabil in tehnologie al acesteia, grupul de respondenti o asociaza doar cu productia de textile.

     

    GUVERNAREA Competenta si corectitudinea guvernarii, precum si capacitatea de a lua decizii de politica externa care sa conserve pacea au fost criteriile notarii in aceasta categorie. De asemenea, respondentii au asociat guvernarea din fiecare tara cu un adjectiv. Semne de ingrijorare au rasarit pentru brandul America si o problema grava de identitate s-a conturat in jurul Coreei de Sud. Suedia este campionul neindoielnic al brandurilor, iar imaginea Marii Britanii este aparent neafectata de Irak.

     

    In ce priveste elementul-surpriza, Coreea de Sud, multi respondenti – provenind in mod special din Danemarca si SUA – au descris guvernul coreean ca fiind „periculos“, „sinistru“ si „instabil“. Singura explicatie este ca europenii si americanii confunda Coreea de Sud cu cea de Nord. Iata o grava problema de imagine care contamineaza brandul Coreei de Sud.

     

    Mai bine de 10% dintre respondenti au descris guvernul SUA ca fiind „imprevizibil“, 7% l-au catalogat ca „sinistru“ si peste 10% au folosit adjectivul „periculos“. Guvernul Suediei a primit cele mai multe „voturi de incredere“, desi e putin probabil ca cineva din panel ar putea identifica vreo persoana din guvernul suedez sau numele partidului aflat la putere. „Aceste rezultate vin cu siguranta doar din forta brandului“, spune Anholt.

     

    OAMENII Pentru a intelege cum este vazut capitalul uman al fiecarei tari, a fost formulata o intrebare „business-to-business“: „Imagineaza-ti ca esti manager si trebuie sa angajezi un om pentru un post-cheie. Clasifica urmatoarele tari in ordinea preferintelor tale in ce priveste nationalitatea candidatului tau“. Aceasta intrebare era urmata de una „non-business“: „Clasifica popoarele din urmatoarele tari in functie de ospitalitatea lor“ – acest aspect al dimensiunii umane este decisiv de multe ori atunci cand este evaluat potentialul turistic al unei tari. Respondentii au fost de asemenea rugati sa aleaga adjectivul care se potriveste cel mai bine fiecarui popor. Poporul britanic a fost clasat pe prima pozitie si i-au fost atribuite in mare masura adjective precum „educat“, „politicos“, „sincer/cinstit“, „de incredere“, „inteligent“, dar si „plicticos“, mai mult decat oricarui alt popor. Britanicii sunt preferati la angajare si ocupa locul patru, dupa Japonia, la capitolul ospitalitate. Suedia, neasteptat dar nu si nemeritat, ocupa primul loc la ospitalitate. Italia vine pe locul doi. In ce priveste chinezii si japonezii, mai putin de 2% din respondentii fiecarei tari folosesc adjective pozitive pentru a se descrie reciproc.

     

    Turcii nu prea au succes in aceasta categorie, dar exista cateva exceptii interesante: 11% dintre coreenii intervievati ii considera „amuzanti“ si chiar daca germanii nu se inghesuie sa-i angajeze si nu le lauda prea mult educatia sau manierele, mai bine de jumatate dintre ei ii apreciaza drept ospitalieri. Imaginea Rusiei este foarte trista din nou: adjectivele asociate cel mai frecvent poporului rus sunt „violent“, „de neincredere“ si „necinstit“. Dar, similar majoritatii tarilor, sunt apreciati ca „muncitori“.

     

    Imaginea „americanilor urati“ persista. Adjectivul „nepoliticos“ (rude) este asociat de doua ori mai des cu americanii decat cu orice alta nationalitate.

     

    CULTURA Acolo unde exista o perceptie pozitiva asupra culturii, si turismul e dezvoltat sau exista macar un potential pentru dezvoltarea turismului. China si India ocupa primele doua locuri in ce priveste bogatia mostenirii culturale, dar, in acelasi timp, activitatile sau ofertele lor culturale nu trezesc interesul oamenilor. China este asociata cu circul si India cu cinematografia.

     

    Scorurile pentru mostenirea culturala a Americii construiesc o imagine fascinanta prin complexitatea ei. In Franta, de exemplu, numarul respondentilor care sustin ca „tara este lipsita de cultura“ este aproape egal cu al celor care recunosc bogatia culturala a tarii: frantuzoaicele si cetatenii francezi saraci inclina sa catalogheze America drept bogata in cultura, in timp ce barbatii francezi si cetatenii bogati considera in general ca America e lipsita de cultura. SUA se afla in coada listei mostenirii culturale, cu mult sub Turcia, Coreea de Sud si Rusia. Dar e in imediata apropiere a Marii Britanii – detinatoarea primei pozitii – cand e vorba de alegerea produselor sau activitatilor culturale. Ostilitatile locale din Asia sunt vizibile si la acest capitol. Aproape un sfert dintre chinezi declara ca Japonia e lipsita de cultura.

     

    TURISMUL Ce tara ai vizita prima data daca ai avea bani si care e adjectivul cu care ai asocia tara respectiva dupa o experienta turistica pe teritoriul ei au fost intrebarile la care au raspuns cei chestionati. Castigatorul acestei categorii a fost Italia, care a fost asociata in numar coplesitor cu adjectivul „romantic“. 4% dintre americani cred ca Trafalgar Square este in China si 6% dintre ei nu stiu unde este Statuia Libertatii. Cea mai cunoscuta atractie turistica este Marele Zid, identificat corect de 92% dintre respondenti.

     

    INVESTITII America este perceputa ca locul ideal pentru investitii. Jumatate dintre respondentii indieni si o treime dintre respondenti in general ar investi in SUA. Intrebati cat de mult isi doresc sa locuiasca si sa munceasca in fiecare tara pentru o perioada indelungata, respondentii au preferat Suedia. Antipatia reciproca a chinezilor si a japonezilor este de data aceasta echilibrata: 16% din respondentii fiecarei tari nu ar investi in cealalta tara.

     

    Conditiile economice si sociale actuale in Turcia sunt descrise de cativa respondenti ca „irelevante“ si „inapoiate“ si e ultima tara in care si-ar stabili o afacere. Atributul asociat cel mai frecvent cu Rusia este „in declin“. Corespunde realitatii?

     

  • TREI PONTURI PENTRU ROMANIA

    La doua zile dupa lansarea clasamentului brandurilor, Simon Anholt a raspuns revistei BUSINESS Magazin:

    Business Magazin: Cat costa o astfel de cercetare pentru o tara?

    Simon Anholt: Sondajul pe care il fac pentru „Nation Brands Index“ este destinat domeniului public deci e destul de simplu si superficial. O analiza corecta si in profunzime a brandului unei tari presupune o cercetare mult mai serioasa si poate costa pana la cateva sute de mii de dolari. De asemenea, depinde daca tara vrea doar un „instantaneu“ sau o cercetare de lunga durata asupra brandului.

    Cat de des va verifica o tara care lucreaza la propriul brand modul in care este perceputa din afara?

    Cel putin o data pe an, dar in unele cazuri o tara poate dori sa faca aceasta masuratoare mai frecvent. De exemplu, daca este implicata intr-un conflict cu o alta tara sau daca tocmai a castigat Olimpiada.

    Asupra caruia dintre cele sase aspecte trebuie sa se concentreze mai intai o tara in curs de dezvoltare?

    Depinde de nevoile tarii, de punctele ei forte si de situatia in care se afla. De obicei, sunt alese turismul si investitiile straine, dar toate cele sase aspecte trebuie incluse in strategie.

  • In febra comunicarii

    Consumatorul de presa generalista are o „misiune“ din ce in ce mai dificila in fata tarabei. Numai in ultima luna, a constatat ca nu ii mai ajung degetele de la ambele maini pentru a numara cotidienele generaliste „de calitate“ (ziarele cunoscute in industrie drept serioase, non-tabloidale). O aglomerare mai evidenta a segmentului a inceput cu relansarea Cotidianului, in noiembrie trecut, si a continuat cu recentele aparitii ale ziarelor Gindul si Averea.

     

    Astfel de lansari au mai avut loc si vor mai avea. La fel si repozitionari. Ceva mai noua e grija cotidienelor de a-si construi atent si profesionist imaginea si, implicit, de a fi prezente in mintea acelor oameni care duc mana la buzunar pentru a lua, in schimbul catorva monede, ziarul.

     

    Asa am avut „luna si campania“: cea de relansare a Cotidianului de la sfarsitul anului trecut („Ne-am antrenat pentru sinceritate“), campania de imagine a Evenimentului Zilei de la inceputul anului („Cota 4000“), campania de lansare a Gindului din preajma Pastelui („Ziarul lui Popescu si Dinescu“) si campania de lansare a cotidianului Averea („1% hartie“), in aceeasi perioada.

     

    Si nici nu au inceput bine vocile proaspat-lansatelor Gindul si Averea sa se auda, ca ziarul Cotidianul a reaparut in forta cu o voce care sa le „acopere“. Cu o campanie post-lansare, avand un mesaj nou, „Intelegi mai mult“. La randul sau, Adevarul a demarat o campanie de imagine – mai timida, e adevarat – sub sloganul „Un ziar model“. Si asta nu este tot: Evenimentul Zilei lucreaza in prezent la o noua campanie de imagine, al carei concept se afla in curs de finalizare, conform oficialilor cotidianului. Timp in care concurentul sau direct curent din SNA, Jurnalul National, „nu tace“ si isi anunta cresterea in audienta printr-un spot de imagine dezvoltat in-house („Bine crescut“).

     

    Simpla enumerare a unor nume de ziare si titluri de campanie, desi nu spune totul, contureaza o tendinta. Aceea ca, pe o piata aglomerata, ziarele se vad nevoite sa faca eforturi pentru a-si pastra viu numele in mintile cititorilor, pe o parte si, pe de alta, de a se regasi in bugetele advertiserilor. Bugete din care anul trecut s-au „varsat“ peste 40 de milioane de euro brut in buzunarele cotidienelor de calitate, conform Alfacont Mediatrack – adica in jur de 20 de milioane de euro net, dupa unele estimari.

     

    Daca publisherii cotidienelor enumerate mai sus au demarat/vor demara aceste campanii din considerente pure de marketing sau daca au „incropit“ ceva in fuga doar, pentru a-si semnala prezenta pe piata – sau pentru a contracara concurenta – timpul ne-o va arata. Cert este ca, spre deosebire de alti ani – in care publisherii faceau brief-ul de campanie prin telefon, conceptul si filmarea spotului fiind gata in doua zile – lucrurile s-au mai schimbat. Nevoia de profesionalizare, dictata de piata, a impins unii publisheri sa respecte procesul de comunicare „ca la carte“, de la A la Z. Sunt editori care organizeaza pitch-uri pentru a-si alege agentia partenera. Centralizeaza conceptele, le pun in balanta. Gandesc pe termen lung. Altii, insa, prefera sa demareze campaniile de comunicare, fara a lua in calcul acest proces. Din prima categorie fac Evenimentul Zilei (care a organizat recent un pitch pentru a desemna o agentie care sa dezvolte o noua campanie de imagine) si Cotidianul, pentru ultima campanie. Din cea de-a doua categorie fac parte Gindul, Averea, Adevarul si Jurnalul National care admit ca nu au organizat pitchuri. La campania Gindului au lucrat deopotriva nucleul demisionar de la Adevarul, condus de tandemul Dinescu-Popescu (textele spoturilor, sloganul si frontispiciul ziarului), agentia Grapefruit Design din Iasi (pentru grafica ziarului si site) si McCann Erickson (sfaturi, coordonare si productie). Gindul mai spune ca a primit asistenta din partea agentiei Brandient, condusa de Aneta Bogdan – care insa neaga implicarea in dezvoltarea campa niei de lansare si branding-ul ziarului.

     

    Conceptul campaniei ziarului Averea (pentru care editorii nu au organizat pitch) a fost dezvoltat de agentia Publicis. Iar Adevarul a colaborat cu agentia Brightness.

     

    In ce priveste Cotidianul, acesta a lucrat cu McCann/Creative Services, in urma unui pitch la care au mai participat Graffitti / BBDO, Saatchi & Saatchi, Lowe & Partners si Tempo Advertising. De notat ca la campania precedenta („Ne-am antrenat pentru pentru sinceritate“ – prin care jurnalistii povesteau cu franchete despre trecutul lor „zbuciumat“), Cotidianul a lucrat cu Leo Burnett & Target. Agentie despre care ziarul spune ca a „rezolvat corect“ o campanie tactica, ceruta de acel moment. Este vorba despre momentul lansarii „intr-un moment in care presa, aflata sub mari presiuni politice, era intr-o pierdere masiva de credibilitate (scandalurile de la Evenimentul Zilei si Romania Libera – n.r.)“, povesteste Doru Buscu, director editorial al Cotidianului, explicand conceptul primei campanii. Cotidianul si-a propus atunci sa comunice rapid „ceea ce considera a fi la acel moment avantajul competitiv net al Cotidianului: trecutul imaculat al redactorilor“, spune Buscu. De ce nu a mers ziarul pe aceeasi idee si a ales un alt mesaj? Buscu spune ca Leo Burnett a dorit o reluare a temei initiale (sinceritatea), dar ziarul dorea o pozitionare a produsului mai apropiata de continut. „Asa a aparut McCann“, spune reprezentantul Cotidianului. Care este mesajul transmis de spoturile cu politicianul, poetul si omul de afaceri? Explica Alexandru Dumitrescu, head of copy McCann/Creative Services: „Cititorii de Cotidianul inteleg mai mult si, in consecinta, nu pot fi pacaliti. Pentru ei, orice discurs manipulativ e foarte transparent, ei pot citi printre randuri“.

     

    Este „Intelegi mai mult“ mesajul pe care Cotidianul va merge in continuare? Va reveni la tema sinceritatii? Sau va gasi un alt mesaj catre piata? Buscu spune ca ideea campaniei curente este pozitionarea pe termen lung: „Ea exprima foarte precis principalul beneficiu al Cotidianului. Este palaria sub care vor sta, probabil, viitoarele campanii tactice“. „Palarie“ care, subliminal, duce cu gandul la Academia Catavencu (al carei mesaj este de asemenea centrat in jurul inteligentei cititorilor). Tinde Cotidianul sa devina un sub-brand al saptamanalului publicat de acelasi trust? Buscu spune ca, desi Cotidianul este un produs distinct, independent editorial de Academia Catavencu, „fireste ca exista o inrudire spirituala, o legatura solida la nivelul atitudinii si al eticii profesionale. Fenomenul Catavencu este o banca de credibilitate pentru Cotidianul“.

     

    In timp ce Cotidianul pune accent pe inteligenta cititorilor sai, Averea isi cauta nisa in orientarea popular crestin democrata (de fapt, in mesajul de lansare al ziarului, acesta chiar se pozitiona drept „primul cotidian popular din Romania“). „In Romania exista un important segment de cititori pentru un cotidian de orientare popular crestin democrata. Au fost incercate pana acum diverse formule editoriale cu un continut popular fara esenta sau cu accent pe senzational cu orice pret. Era nevoie pe piata romaneasca de un cotidian de tip generalist cu pondere pe informatia economica, ce isi propune sa promoveze valorile europene din perspectiva crestin democratiei“, se arata in comunicatul de presa remis cu ocazia lansarii Averea.

     

    Cele trei spoturi („Pasarea“, „Recompensa“ si „Alpinistul“) au abordari diferite, spune agentia care le-a creat, Publicis Romania. Dar toate „sunt bazate pe acelasi concept de 1% hartie, fiecare dintre acestea demonstrand valoarea noului cotidian“, spune Publicis. „Am incercat sa spunem, in fiecare spot, ca Averea este un ziar valoros, personajul principal recurgand de fiecare data la anumite tertipuri pentru a nu distruge ziarul“, a precizat echipa de creatie a agentiei.

     

    Celalalt ziar lansat in aceeasi perioada cu Averea, Gindul, nu a oferit mai multe detalii referitoare la conceptul si mesajul campaniei. In ce priveste Adevarul, ziarul spune ca scopul recentei sale campanii de imagine a fost „comunicarea ideii de continuitate dupa plecarea unei parti a echipei editoriale“, iar obiectivul acesteia a fost de „a mentine si creste notorietatea si credibilitatea brandului Adevarul, dar si de a schimba perceptia asupra imaginii de ziar invechit, lipsit de dinamism“, spune conducerea publicatiei.

     

    Sumarizand, piata a asistat, numai in ultima luna, la cel putin cinci campanii de comunicare ale cotidienelor care tintesc segmentul de calitate al presei generaliste. Febra nu se opreste insa aici: romanul obisnuit a mai fost expus, pe langa acestea, la cel putin 20 de campanii – de imagine sau promotionale – ale altor diverse produse media: ziare, reviste, statii radio si TV. Intr-o singura luna. La toate acestea, se adauga, zi de zi, „expunerea“ la numele diverselor ziare din cadrul emisiunilor de revista presei. Nu de putine ori, promovarea ziarelor in acest tip de emisiuni se face pe considerente de trust mai degraba decat pe considerente de relevanta sau valoare a stirii (acest lucru, sesizat si de Consiliul National al Audiovizualului, a stat si la baza interdictiei recente catre televiziuni „de a vizualiza capul de ziar“ in emisiunile de profil).

     

    Cum se poate traduce aceasta febra a comunicarii de branduri media, pentru cititor? Raspunsul se poate vedea fie prin studii de piata, fie prin rezultate: tiraj vandut. Oricum, cert este ca „misiunea“ cititorului nu este dificila numai in fata tarabei. Ci si atunci cand se afla in fata televizorului, a radioului, cand rasfoieste presa, cand navigheaza pe Internet sau merge pur si simplu pe strada. Mintea lui a devenit un real camp de bataie. Pe cine sa tina minte, pe cine sa cumpere?

  • FEBRA DE MAI

    In luna mai, romanii au fost expusi la cel putin 5 campanii de imagine ale cotidienelor generaliste de calitate. Unele si-au anuntat aparitia pe piata sau si-au comunicat continuitatea. Altele si-au anuntat cresterea sau si-au intarit mesajul catre cititori. Ce mai urmeaza? 


    1. COTIDIANUL

    • TITLUL CAMPANIEI: Intelegi mai mult
    • AGENTIE: McCann/Creative Services
    • CANALE: TV, radio, on-line, presa scrisa; sustinere BTL si outdoor
    • INVESTITII RATE-CARD: 478.716 euro (TV si presa scrisa)
    • SCOPUL CAMPANIEI: Intarirea pozitionarii ca ziar modern, cel mai bun / complet pentru clasa mijlocie.
    • PERCEPTIA DORITA: Credibil, competent, inteligent, inovator, te lamureste, iti rezolva problemele.
    • PUNCTE TARI: Mentinerea contactului viu cu cititorii. Capitalul de imagine „importat“ de la Academia Catavencu (care se poate concretiza si in „import“ de cititori). Profesionalismul in comunicare. Unitatea mesajului.
    • PUNCTE SLABE: Accentul pe relatia cu Academia Catavencu poate conduce la pozitionarea Cotidianului ca un sub-brand al saptamanalului – ceea ce poate dilua personalitatea ziarului, ca brand distinct, de sine statator. Riscul ca telespectatorii sa faca „eforturi“ pentru a intelege povestea spoturilor (pozitionarea curenta a ziarului este mai buna decat precedenta, dar mesajul era mai clar exprimat in campania precedenta). 

     

    2. GINDUL

    • TITLUL CAMPANIEI: Ziarul lui Popescu si Dinescu (Te bate gandul)
    • AGENTIE: Nu a fost o agentie desemnata sa dezvolte cap-coada campania. McCann Erickson doar a coordonat procesul de realizare.
    • CANALE: TV, radio, out-door, presa scrisa
    • INVESTITII RATE-CARD: 169.318 euro (TV, radio, presa scrisa)
    • SCOPUL CAMPANIEI: Lansare
    • PERCEPTIA DORITA: N/A
    • PUNCTE TARI: Tandemul Dinescu-Popescu, care pare sa fi cantarit mai greu in atragerea cititorilor-tinta decat campania in sine.
    • PUNCTE SLABE: Confuzia in jurul numelui ziarului. Aglomerarea de mesaje-cheie. Apelul la trecut. Lipsa unui mesaj optimist, orientat catre viitor. Prezenta negatiei in sloganul ziarului. Inconsistenta in comunicare. 

     

    3. AVEREA

    • TITLUL CAMPANIEI: 1% hartie
    • AGENTIE: Publicis Romania
    • CANALE: TV, radio, outdoor, sustinere BTL
    • INVESTITII RATE-CARD: 343.728 de euro (TV, radio)
    • SCOPUL CAMPANIEI: Lansare; pozitionarea ziarului ca un cotidian inovator, modern, dinamic, apropiat de asteptarile clasei de mijloc.
    • PERCEPTIA DORITA: N/A
    • PUNCTE TARI: Conturarea cititorului-tinta in spot, ceea ce conduce la o „regasire“ mai usoara intre ziar si audienta targetata. Ineditul povestii, care faciliteaza identificarea spotului.
    • PUNCTE SLABE: Comunicarea ca „primul cotidian popular din Romania“ poate genera neincredere (au mai existat ziare astfel pozitionate). In al doilea rand, orientarea „popular crestin democrata“ poate contrazice continutul ziarului (preponderent economic). Ceea ce s-ar traduce prin discrepanta intre mesajul transmis si asteptarile cititorilor vizati. 


    4. ADEVARUL

    • TITLU CAMPANIEI: Un ziar model
    • AGENTIE: Brightness
    • CANALE: TV, presa scrisa
    • INVESTITII RATE-CARD: 411.320  de euro (TV)
    • SCOPUL CAMPANIEI: Sa comunice ideea de continuitate dupa plecarea unei parti a echipei editoriale. Sa schimbe perceptia de ziar invechit, lipsit de dinamism. Sa mentina si sa creasca notorietatea si credibilitatea brand-ului Adevarul.
    • PERCEPTIA DORITA: Un ziar serios, care se bazeaza pe demersul jurnalistic de calitate. Un ziar modern, care intelege stilul de viata dinamic si se adapteaza la nou.
    • PUNCTE TARI: Notorietatea brandului
    • PUNCTE SLABE: Timiditatea campaniei. Discrepanta dintre obiectivele formulate si executie. Lipsa de convingere.  

     

    5. JURNALUL NATIONAL

    • TITLUL CAMPANIEI: Bine crescut
    • AGENTIE: in-house
    • CANALE: TV, presa scrisa
    • INVESTITII RATE-CARD: 125.040 de euro (TV)
    • SCOPUL CAMPANIEI: Sa comunice cresterea audientei ziarului.
    • PERCEPTIA DORITA: Povestea de-spre cresterea lui Fat-Frumos (care „creste intr-un an cat altii in zece“), este posibila. S-a intamplat Jurnalului National.
    • PUNCTE TARI: Campania potrivita la momentul potrivit.
    • PUNCTE SLABE: Confuzia tintei campaniei: advertiserii sau cititorii? Publicitarii sunt la curent cu evolutia publicatiilor in SNA (deci inteleg pe deplin mesajul). Dar exista riscul ca marea parte a cititorilor Jurnalului sa nu inteleaga esenta spotului, iar mesajul sa devieze de la tinta.

    NOTA: SURSA INVESTITIILOR RATE-CARD ESTE ALFACONT MEDIATRACK. DATELE AU FOST CULESE PE PERIOADA CAMPANIILOR, CU OBSERVATIA CA MONITORIZAREA ALFACONT SE INCHEIE PE 22 MAI PENTRU: RADIO, TV SI SAPTAMaNALE; PE 23 MAI PENTRU ZIARE CENTRALE. LUNARELE SUNT MONITORIZATE IN PROPORTIE DE APROXIMATIV  70% PE LUNA MAI, IAR LOCALELE IN PROPORTIE DE 20%, IN MAI. SUMELE RESPECTIVE NU REPREZINTA IN EXCLUSIVITATE CROSS-URI (PROMOVARI INCRUCISATE INTRE TRUSTURI). DE NOTAT CA DATELE DESPRE INVESTITII NU INCLUD OUTDOOR-UL (NU ESTE MONITORIZAT) SI INTERNETUL (ALFACONT NU CERCETEAZA ACEST MEDIUM)

  • Capitalism cu pierderi impartite frateste

    Asumarea pierderii si chiar a falimentului este una din cele mai dure lectii din capitalism. Unii castiga si altii pierd. Multi oameni de afaceri romani inca nu au invatat acest lucru si este dureros atunci cand ii vezi cum predica valorile si regulile economiei de piata, iar atunci cand ii afecteaza direct isi impun pozitia aproape cu pumnul: nu-ti convine, renunta la contract.

    Aproape un deceniu, compania imobiliara Impact a incasat lunar ratele pentru vilele vandute, avand la baza un contract in care moneda de referinta a fost valuta – dolarul si apoi euro.

    Un client isi platea rata in lei, dar la cursul valutar leu/dolar si leu/euro din momentul efectuarii platii. Cine cumpara o casa prin acest sistem stia foarte clar care sunt regulile jocului. Nimeni nu protesta. 

    Dupa 15 ani de crestere continua a cursului valutar a urmat si o scadere dramatica de 20%, de la 43.000 de lei la 36.000 de lei. Nimeni nu se astepta la ea, toate calculele au fost date peste cap, iar multe bugete au fost afectate. Au castigat cei care au luat imprumuturi in valuta, iar acum trebuie sa ramburseze banii, dar platesc mai putini lei pentru un euro. Au castigat cei care aveau venituri in lei si nu legate de evolutia cursului.  Au platit scump si cei care si-au onorat facturile si serviciile cu intarziere de cateva luni. Spre exemplu, in octombrie li s-a emis pentru un serviciu o factura de 1.000 de euro la cursul valutar al BNR de atunci. 

    Nu au avut „inspiratia“ sa plateasca in acel moment. In ianuarie, euro a fost mai jos, dar trebuie sa plateasca factura la cursul din octombrie, asa cum a fost contractul. Si ei incaseaza la cursul din ianuarie. Ghinion. Scandal, discutii. „De ce nu pot plati la cursul euro de acum? Stii cat pierd!“ „De ce nu ati platit atunci?“ Arieratele au si ele pretul lor. Oricum, au pierdut cei care trebuie sa incaseze in lei, dar la cursul valutar de acum, mai mic.  Compania Impact nu si-a asumat insa aceasta pierdere. Celor care trebuie sa plateasca ratele li s-a spus ca societatea a pierdut prea mult, pentru ca veniturile le avea calculate in euro, iar pe partea de cheltuieli platile se fac in lei – or, costurile au crescut.  In aceste conditii, pierderea „trebuie impartita frateste intre companie si client“. Alaturi de aceasta instiintare, societatea a trimis in plic si lacrimile de regret si de intelegere a situatiei.

    Si, ca atare, cursul de schimb valutar la care se face plata nu este cel de la BNR, ci cel anuntat de societate, mai mare – 38.500 de lei pentru un euro. Peste noapte, intelegerea din contract a disparut. Ce poate face clientul: accepta situatia si plateste cateva mii de euro in plus  sau reziliaza contractul. 

    Pe cererea asta de case, cu noi clienti la usa, societatea de abia asteapta sa renunte omul la contract. Daca dai societatea in judecata, astepti ani buni pana cand se va face dreptate. Intre timp pierzi. 

    Asa o fi capitalismul? Cand cursul crestea, iar costurile erau constante in lei, nu cred ca societatea a impartit profitul cu clientii. Acum, cand euro a scazut, pierderea se transfera la client, care, fiind fara o alternativa viabila in spate, este nevoit sa accepte ceea ce i se ofera.

    Situatia descrie perfect capitalismul romanesc. Lipsa alternativelor si a concurentei. Avem capitalism, dar nu avem ceea ce duce acest sistem inainte: concurenta. Daca ar fi fost mult mai multe proiecte imobiliare, ai fi putut tranti usa si a doua zi ai semna un contract cu altii. Dar nu ai aceasta varianta. Sunt sectoare intregi unde sunt doi, trei jucatori care fac legea. Unde sa te duci in aceasta situatie? 

    Un bancher spunea ca intreprinderile mici si mijlocii si persoanele fizice sunt clienti captivi. Nu au alternativa. De aceea sunt si cei mai profitabili clienti. 

    O companie mare ia un credit si cu 3% dobanda in euro. O persoana fizica plateste 12-15% efectiv in euro. De-asta este si bataia asta mare acum pe ei. 

    De-asta isi extrag bancile renta ca urmare a pozitiei de oligopol pe care o detin.  Acum, si cei care tocmai blamau politica bancilor fac acest lucru. Isi pun clientii la zid. Pentru ca stiu ca acestia nu au alternativa.

  • Regiile si falimentul

    Firmele care ne aduc apa calda la robinet sunt protejate de spectrul falimentului. In lipsa unei legi speciale pentru fostele regii, care ar fi trebuit sa apara in urma cu 10 ani, datoriile de mii de miliarde de lei alunga potentialii investitori. Iar autoritatile au planuri de restructurare, dar nu le aplica.

    Cum marile privatizari din energie s-au cam terminat, oficialii romani par sa-si concentreze atentia, acum, asupra unor foste regii autonome. Iar subiectul este cel putin delicat. Cu datorii de ordinul zecilor de mii de miliarde de lei, regiile – printre care firme care produc si transporta apa calda si caldura – nu sunt o tinta pentru firmele straine. Cine ar vrea sa preia o companie inglodata in datorii si fara prea mari sanse de a-si recupera banii de la clientii rau-platnici? Asa ca autoritatile au decis sa „restructureze“ fostele regii, adica sa le cosmetizeze datele contabile si sa scape de o parte din armatele de salariati. Ideea – buna pe hartie – nu a fost inca pusa in practica. Un exemplu este regia bucuresteana de termoficare RADET. Planul de restructurare exista de anul trecut. El prevede reducerea personalului cu 25%, de la un total de circa 6.500 de persoane, si organizarea activitatilor in subunitati cu buget propriu. Ulterior, acestea urmau sa fie transformate in societati comerciale cu perspective de privatizare. Curatarea de datorii inainte de vanzarea catre un investitor – de preferinta strain – are rolul de a scapa compania de la faliment. 

    Legea spune ca o firma, oricat de mare sau de mica ar fi ea, poate intra in lichidare judiciara daca datoriile ii depasesc capitalul social. Dupa acest rationament, unele unitati ale Termoelectrica, RADET etc. ar fi trebuit sa fie demult inchise. Situatia este insa mult mai nuantata. Mai intai, statul tine in viata sistemul falimentar de productie si transport al energiei termice pentru ca nu are alta solutie. 

    Cum sa se inchida o regie de transport a apei calde si sa ramana cateva sute de mii de familii in frig iarna?

    Ce-i drept, guvernantii si-au luat, totusi, si o masura de siguranta. Un furnizor satul sa-si astepte banii pe care RADET, spre exemplu, ii datoreaza, s-ar fi putut trezi sa isi ceara drepturile in instanta. Si sa declanseze procedura de lichidare, primul pas spre faliment.  „In legea 64, care reglementeaza procedura de lichidare judiciara, este un aliniat special legat de fostele regii autonome“, explica Arin Stanescu, presedintele Uniunii Practicienilor in Reorganizare si Lichidare (UPRL). Mai precis, se spune ca era prevazut inca din 1995 ca aceste companii vor beneficia de „o lege speciala“.  Lege care, insa, nu a fost data pana acum. 

    Protejate, in acest fel, regiile acumuleaza datorii, ba chiar isi arunca pierderile din activitatea curenta in carca fiecarui client. 

    Abia dupa programul de restructurare vor aparea „elementele care creaza premizele privind privatizarea“, spunea Virgil Ramba, presedintele RADET. Asa ca o eventuala discutie legata de privatizarea regiei nu poate avea loc in nici un caz mai devreme de un an, crede oficialul companiei. 

    Istoria nu ofera, insa, exemple de succes in privinta privatizarii unor unitati similare. O prima tentativa de vanzare a unei companii asemanatoare a fost la Arad. Cu mai bine de doi ani in urma, centrala termoelectrica de la Arad era la un pas de vanzare. Ba chiar existau si niste investitori americani interesati de ea.  Avantul autoritatilor locale a fost taiat destul de repede, cand acei investitori nici macar nu si-au achitat obligatiile contractuale. 

    Probabil ca ei au observat repede dependenta acelei centrale de firma-mama, Termoelectrica. Si datoriile care se adunau rapid.  Prin urmare, restructurate sau nu, cu legi speciale care sa le reglementeze activitatea (sau fara), regiile autonome din Romania nu sunt foarte dorite de investitori. Cel putin deocamdata. 

    Adevarata sursa a problemelor este, poate, colosul din spatele lor, producatorul de apa calda si caldura Termoelectrica. O societate de stat, nerestructurata si cu datorii de peste 10.000 de miliarde de lei. Iar restructurarea unei singure bucati din lantul de la producatori pana la calorifere nu va avea, probabil, rolul de a scoate sistemul din colaps.