BusinessMagazin

Blog

  • Cele mai mari daune platite in Romania

    Daca Millenium Business Center, cladirea de birouri care a luat
    foc la sfarsitul lunii iunie, ar fi fost asigurata de o companie
    din Romania, am fi avut de-a face cu cea mai mare despagubire care
    s-ar fi platit pana acum la noi, dar si cu un asigurator pus in
    fata unei probleme serioase, aceea de a achita o dauna care,
    potrivit estimarilor de la acel moment, se ridica la aproximativ 20
    de milioane de euro. Spre norocul asiguratorilor locali, aceasta
    responsabilitate a cazut pe umerii filialei AI G din
    Germania.

    Dar faptul ca au fost la cald martorii acestui eveniment i-a facut
    sa-si dea, inca o data, seama ca desi politele cu prime mari sunt
    tentante si aduc bani buni, sunt si mai riscante. In cazul in care
    se intampla evenimentul asigurat sau se distruge bunul pentru care
    a fost incheiat contractul, despagubirile pe care trebuie sa le
    plateasca asiguratorii nu sunt nici pe departe neglijabile. “Atunci
    cand incheiem un contract trebuie sa avem in vedere si faptul ca
    evenimentul respectiv se poate intampla si sa ne gandim foarte bine
    daca putem sau nu sa sustinem o paguba foarte mare”, spune Adrian
    Marin, director asigurari generale in cadrul Generali, una dintre
    primele 10 companii de asigurari din piata.

    Cu toate acestea, Generali domina topul celor mai mari despagubiri
    platite in Romania, in ultimii ani, avand cel mai mare numar de
    daune achitate (patru din primele zece). In 2004, o fabrica de
    textile care a luat foc a incasat 4,2 milioane de euro, in urma
    contractului de asigurare incheiat cu Generali. Tot in acelasi an
    si tot din cauza unui incendiu, o fabrica de mobilier din piele a
    fost despagubita cu 1,5 milioane de euro de acelasi
    asigurator.


    Incendiile par sa fie evenimentele care au creat cele mai multe
    pagube in portofoliul Generali. Astfel, anul trecut, in urma unui
    incendiu al unei fabrici de textile, au platit o dauna ce depasea
    cu putin un milion de euro, iar anul acesta 1,2 mil. euro au fost
    destinati despagubirii unei fabrici de incaltaminte care a ars.
    Potrivit lui Narcis Pavalascu, reprezentantul local al Crawford,
    cel mai mare grup de evaluare de daune la nivel mondial in astfel
    de cazuri, procedura uzuala cuprinde urmatorii pasi: efectuarea
    unui studiu de siguranta de catre ISU, in urma caruia se primeste
    acordul pentru inceperea evaluarilor si, apoi, a reparatiilor, dar
    si pentru reluarea activitatii in spatiile care nu au fost
    afectate, evaluarea propriuzisa a pagubelor, stabilirea
    reparatiilor care urmeaza sa fie facute si, in cele din urma,
    organizarea unei licitatii pentru alegerea firmelor specializate
    care se vor ocupa de reparatii.

    In aceste conditii, este greu de crezut ca repunerea in folosinta a
    intregii cladirii se va face mai devreme de cateva luni de la
    eveniment. Asta in cazul in care cladirea mai poate fi reparata.
    Asirom este insa asiguratorul care a platit cea mai mare
    despagubire pentru un eveniment: opt milioane de euro, in urma unei
    explozii la combinatul chimic Oltchim. Cheltuiala s-a facut simtita
    in rezultatul financiar al companiei, asiguratorul fiind pe minus
    dupa primele noua luni ale anului 2007. La sfarsitul aceluiasi an a
    avut loc accidentul aeronavei Tarom de pe aeroportul Otopeni, care
    a produs o paguba aproape la fel de mare. Aeronava efectua o cursa
    charter catre Sharm El Sheikh, in Egipt, iar in timpul decolarii a
    lovit un autovehicul utilitar aflat pe pista. In urma accidentului,
    aeronava a fost grav avariata, parasind pista si ruland pe o
    distanta de aproximativ 300 de metri de la locul impactului pe
    terenul viran din vecinatatea pistei. Aeronava a fost declarata
    dauna totala constructiva, iar Astra a platit companiei Tarom, in
    baza politei Airline Hull & Liability, 7,1 mil. euro, in doua
    transe – prima in luna februarie si cea de-a doua in luna martie
    2008 – precum si circa 300.000 de euro care au reprezentat
    cheltuielile pentru mutarea navei.

  • Bursa, in cautarea unei directii

    In urma cu un an, prabusirea bancii de investitii americane
    Lehman Brothers arunca in haos sistemul financiar mondial, iar sute
    de miliarde de euro se topeau de pe bursele internationale. Panica
    investitorilor, care a durat sase luni, pana in februarie 2009, a
    creat insa oportunitati nesperate de castig pentru cei care nu
    si-au pierdut capul si mai ales au avut cash, iar in cele sase luni
    care au urmat castigurile au fost fabuloase. Acum, dupa un an de la
    caderea Lehman, pietele de capital stau din nou in cumpana.

    Pe de o parte preturile actiunilor sunt inca mai mici decat inainte
    de izbucnirea crizei, insa pe de alta parte, revenirea din ultimele
    luni a fost nesperat de puternica, astfel ca multi investitori se
    intreaba daca nu cumva s-a ajuns din nou in partea de sus a
    caruselului. Amintirea pierderilor din 2008 este inca vie. Pe Bursa
    de la Bucuresti, investitorii au aceeasi dilema: mai e loc de
    cresteri ca sa intre la cumparare, sau se apropie corectia si e mai
    bine sa astepte. In ultimele sase luni, indicele BET s-a dublat,
    dar este inca cu 20% sub nivelul din septembrie 2008. Deocamdata
    nimeni nu se hazardeaza la un raspuns, in conditiile in care piata
    romaneasca, la fel ca toate din regiune, este legata in mare parte
    de ce se intampla in SUA si Asia, de unde sunt asteptate semnele
    iesirii din recesiune.

    “Principala intrebare este cand merita din nou sa-ti asumi riscuri
    mai mari prin intrarea la cumparare pe Bursa. Sigur ca avem preturi
    mai mici, dar inca nu exista unanimitate privind depasirea crizei
    si in privinta unui mers normal al economiei in momentul in care
    inceteaza sprijinul guvernamental”, afirma Alin Brendea, directorul
    de tranzactionare al firmei de brokeraj Prime Transaction. Bursele
    raman in continuare guvernate de sentimente. Din septembrie 2008
    pana in februarie, panica si incertitudinea erau cuvante de ordine,
    iar orice stire era interpretata negativ ducand la noi scaderi.
    Incepand din martie, investitorii si-au dat seama ca scaderile
    fusesera nejustificat de mari si au inceput sa intre la cumparare
    atrasi de preturile mici ale actiunilor, dar si de rezultatele
    promitatoare pe care injectiile de capital guvernamentale le-au
    avut in sistemul financiar. In scurt timp, optimismul si-a facut
    loc pe piete, iar orice stire era vazuta in roz de
    investitori.

    Acum, investitorii incep din nou sa fie mai sceptici: daca totusi a
    crescut prea mult? In fond, rezultatele companiilor, cel putin in
    cazul celor romanesti, nu au fost grozave, economia nu se simte
    prea bine, iar Guvernul nu are solutii concrete pentru iesirea din
    criza. Marcel Murgoci, directorul de operatiuni al firmei de
    brokeraj Estinvest, crede ca Bursa a luat-o mult inaintea
    economiei, in ultimele luni, in conditiile in care traversam
    apogeul crizei, si crede ca ar fi normala o temperare a
    entuziasmului. Pe de alta parte, unii administratori de fonduri
    spun ca Bursa mai are unde sa creasca, pentru a ajunge macar la
    nivelul de la inceputul lui septembrie 2008, argumentand ca
    scaderile care au urmat acelui moment au fost determinate de
    conjunctura internationala si nu de elemente fundamentale. Pentru a
    ajunge acolo, indicele BET ar trebui sa mai castige 20-25%, adica
    aproape cat in iulie sI august la un loc.

    Deocamdata, insa, rezultatele companiilor au aratat ca scaderile de
    anul trecut au fost pana la un punct justificate, in conditiile in
    care de regula Bursa intuieste cam cu sase luni inainte evolutia
    economiei. Afacerile companiilor listate au scazut cu peste 40% in
    trimestrul al doilea, iar profiturile multor companii s-au evaporat
    sau au facut loc pierderilor.
    In aceste conditii, cresterile consistente din vara s-au bazat mai
    mult pe convingerea investitorilor ca apogeul crizei a trecut, fara
    a avea insa o baza concreta. “Societatile listate nu au raportat
    castiguri care sa genereze o consolidare a unui trend de revenire.
    Exista in continuare o criza a creditarii si inca nu am asistat la
    cresteri la nivelul indicatorilor de productivitate si al
    investitiilor”, spune Dragos Neacsu, directorul general al Erste
    Asset Management, cel mai mare administrator de fonduri de pe piata
    romaneasca. El mai sustine ca rally-ul de pana acum a fost doar o
    revenire pe un trend descendent.

  • Maniere on-line

    Va puneti cravata cand mergeti la teatru? Orice cod al bunelor
    maniere va va spune ca e obligatoriu. Dar cand teatrul este in
    podul turnului din cetate, are 74 de locuri, face spectacole non
    conventionale iar directorul se intampla sa taie bilete, cravata
    este de-a dreptul contraindicata. Asadar, depinde de context. Lumea
    digitala creeaza insa un context special, in care traditia nu prea
    mai are greutate si pentru multa lume comportamentul in retea pare
    cu totul lipsit de reguli.

    Si totusi, reteaua nu mai este chiar vestul salbatic de altadata
    iar putem vedea cum un sistem informal de indicatii privind
    conduita “corecta” isi faca aparitia. Nu este neaparat o noutate.
    Inca de la inceputul internetului s-a vorbit despre “neticheta” si
    s-a elaborat un indreptar privind cu precadere corespondenta
    electronica. Multe dintre normele de atunci s-au pastrat si este
    chiar amuzant sa estimezi experienta in retea a unui utilizator pe
    baza unui simplu mesaj.

    Formatarea textului spune la fel de multe ca si formule
    introductive iar semnatura da nota finala, pentru ca adesea releva
    in ce masura utilizatorul poate se prevada modul in care mesajul va
    arata in diverse programe de posta electronica. Cei care folosesc
    profile diferite in functie de context intra in categoria “power
    users”. Mesageria instantanee, dominata de tineri, a dezvoltat
    conventii diferite si un slang specific, pentru ca nu mai pastreaza
    nici o similitudine cu un sistem traditional. Caracterul sincron a
    adus nevoia de viteza si de aici renuntarea la orice fel de
    stilistica si impunerea unui set de prescurtari care intimideaza pe
    orice nOOb (newbie) care nu stie ce inseamna brb (be right
    back).

    Internetul social de azi si intregul val Web 2.0 vine cu alte
    provocari iar Wired a publicat de curand un soi de ghid de conduita
    in noul mediu, in care a adunat o multime de indicatii mai mult sau
    mai putin serioase. Nimeni nu garanteaza ca cititorul constiincios
    va deveni un mai bun cetatean al internetului, dar poate ca e bine
    sa ne amintim sa rotim pozele in pozitia corecta inainte de a le
    posta in Facebook. Si sa punem tag-uri (cat mai multe). Sa nu
    trimitem un email ca sa ne scuzam pentru o greseala de ortografie
    din mesajul precedent. Probabil ca “sa nu citesti niciodata
    manualul inainte” ne va fi mai de folos decat indemnul de a
    dezactiva semnatura “Sent from my iPhone”. Alegerea unui ringtone
    potrivit pentru mobil e la fel de important ca o semnatura. Inainte
    de a trimite grupului de prieteni un link catre o pagina amuzanta,
    verifica cu Google popularitatea: daca are peste o jumatate de
    milion de rezultate, renunta. Si asa mai departe.

    Dar dincolo de sfaturile simple si practica, exista o serie de
    aspecte care merita o oarecare nuantare iar opiniile unor
    specialisti pot fi de folos. Un exemplu din aceasta categorie se
    refera la copierea materialelor sub copyright (de pilda un film pe
    BitTorrent). Este o incarcare a legii, dar poti sa o faci in
    conditiile in care nu poti sa cumperi materialul on-line. Exista
    insa doar o singura justificare morala si etica posibila a
    ilegalitatii: ca forma de protest. Dar pentru aceasta trebuie sa ai
    curajul sa comunici, trebuie sa spui clar si raspicat care este
    motivul protestului, altfel ramane pur si simplu o ilegalitate
    condamnabila. O alta chestiune chestiune discutabila – si chiar
    discutata intens intr-un forum web chiar zilele aceste – se refera
    la reteaua proprie WiFi. Las-o deschisa, ne indeamna editorii
    grupajului. Chiar daca furnizorului tau de internet nu-i va conveni
    faptul ca-ti imparti largimea de banda cu vecinii, vei fi probabil
    mai fericit: cercetari stiintifice recente asupra creierului au
    constatat ca actele altruiste stimuleaza aceleasi centre de
    recompensa ca si sexul sau hrana.

    Desigur, exista posibilitatea ca cineva sa-ti foloseasca reteaua
    pentru activitati ilegale, dar faptul ca nu traim intr-o lume
    perfect sigura nu inseamna ca trebui sa ne incuiem in casa. Regula
    “sa nu muncesti tot timpul” nu pare extrasa dintre cele zece
    porunci si nici sa aiba prea multa legatura cu internetul, dar ne
    poate fi utila. Studiile unui cercetator englez au aratat ca vom
    ajunge sa regretam orele suplimentare petrecute la munca in vederea
    unor foloase viitoare, in loc sa ne luam zilnic portia de bucurie.
    Dar “reinventeaza-te online” este specifica epocii noastre.
    Rebranding personal: posibilitatile sociale ale web-ului ne permit
    sa ne construim o noua personalitate, mai buna, sa o facem publica
    si, in cele din urma, sa ne-a insusim.

  • Regina unei industrii de 300 mld. $

    Cateva secole mai tarziu, in 2009, in plina criza financiara,
    Anna Wintour, supranumita “regina de gheata a modei” intrebata ce
    ar recomanda unei persoane care si-a redus bugetul de cumparaturi
    de la 100 la 20 de dolari a raspuns in acelasi stil – un ruj. La
    scurt timp dupa celebra declaratie, Maria Antoaneta a fost
    detronata (si decapitata) si multi au ajuns sa se intrebe daca nu
    cumva Anna Wintour va avea aceeasi soarta. Cea care conduce revista
    Vogue (editia americana) de peste doua decenii si care este
    considerata cel mai puternic personaj din lumea modei este
    subiectul in voga in ultimele saptamani datorita lansarii
    documentarului “The September Issue”.

    Filmul, care are premiera pe marile ecrane din SUA si Marea
    Britanie pe 11 septembrie, spune povestea realizarii editiei Vogue
    din septembrie 2007 considerata un record pentru industrie: 840 de
    pagini dintre care 727 erau pagini de publicitate. Ironic, desi a
    fost realizat intr-un moment de boom, filmul a fost distribuit pe
    marile ecrane in plina criza financiara. Excesele stil Maria
    Antoaneta din film sunt cu atat mai nepotrivite, cu cat Vogue-ul
    din aceasta luna (septembrie este considerata in mod traditional
    cea mai aglomerata si mai profitabila luna din moda) are cu 36% mai
    putine pagini de publicitate decat in 2008, intreaga revista
    ajungand la 584 de pagini. Mai mult, un raport dat publicitatii
    recent, arata ca pentru prima data in cei 24 de ani de istorie pe
    piata americana, cel mai mare rival al Vogue, Elle, a atras mai
    multe pagini de publicitate in prima jumatate a anului.

    Wintour a pornit insa propria ofensiva de imagine care a adus
    brandul personal spre un nou nivel. Spre deosebire de Vogue, care a
    ajuns la un tiraj de 1,2 milioane de exemplare pe editie datorita
    spiritului accesibil pe care l-a imprimat modei de lux, Wintour a
    pozat pana acum in haine de regina de gheata, inaccesibila, care
    organizeaza totul de la inaltimea tocurilor Manolo si a hainelor
    Prada. Insa, la finalul lunii august a luat o decizie
    surprinzatoare, acceptand sa participe in premiera la o emisiune de
    televiziune, show-ul lui David Letterman. Cand a pasit pe scena
    studioului, nimic din look-ul sau nu anunta vreo surpriza. Wintour
    nu se despartise de celebrii ochelarii Chanel sau de coafura stil
    Louise Brooks, pe care nu a schimbat-o de la 14 ani. Totusi, cand a
    inceput show-ul, Wintour a aratat ca cea mai puternica femeie din
    moda a invatat multe de la actritele pe care le-a asezat pe coperta
    Vogue.

    Pentru prima data a renuntat la ochelarii de soare, pe care ii
    poarta chiar si la birou si a aratat ca in spatele grimasei de
    gheata, pe care a afisat-o pana atunci, se ascunde un zambet
    desprins din reclamele Vogue. Mai mult, s-a autoironizat comentand
    epitetele care i-au fost atribuite recent intr-un articol din New
    York Times: regina de gheata, regele soare, extraterestru,
    dominatoare etc. Era pentru prima data cand Wintour, un personaj
    despre care in ultimele doua decenii toata lumea auzise, dar despre
    care putini stiau cum arata (iar si mai putini ii auzisera glasul),
    s-a expus la o emisiune tv. Wintour a devenit cu adevarat cunoscuta
    in randul maselor in 2006, cand s-a lansat filmul “Diavolul se
    imbraca de la Prada”, inspirat de cartea lui Lauren Weisberger,
    fosta asistenta a lui Wintour.

    Desi nu a recunoscut niciodata asemanarea cu personajul interpretat
    de Merryl Streep, editorul de la Vogue confirma mare parte din
    actiune in documentar. Nu este foarte incantata de sedinta foto cu
    Sienna Miller (care a pozat pentru September Issue 2007) pentru
    care a platit 50.000 de dolari, ii spune lui Oscar de la Renta ca
    trebuie sa renunte la cateva haine din colectie (iar acesta ii
    urmeaza sfatul) sau lauda schitele lui Karl Lagerfeld. Intrebata
    daca seamana cu Miranda Priestly, editorul jucat de Meryl Streep,
    Wintour a replicat sec. “Noua la Vogue ne place fictiunea. Eu sunt
    foarte hotarata. Incerc sa dau indicatii clare angajatilor. Iar
    uneori, din pacate, nu le pot da raspunsul pe care si-l
    doresc.”

  • In sfarsit, un bancher marturiseste ca e hot

    Sub numele Cresus se ascunde un fost director al unei banci
    franceze, unii spun ca ar fi fost numarul doi ierarhic, care a ales
    pseudonimul din pricina acuzelor de o deosebita gravitate pe care
    le aduce lumii finantelor. Dorind, aparent, sa-si marturiseasca
    regretul pentru toate ticalosiile in care a fost implicat, un
    bancher povesteste, in premiera, fapte greu de imaginat (investitii
    hazardate, pierderi disimulate, lipsa controlului riscurilor,
    delicte comise de initiati, incompetenta actorilor financiari,
    paradisurile fiscale, coruptia, laxismul etc.).

    Tot in premiera, avem, in sfarsit, descrierea informata si
    minutioasa a unei escrocherii dirijate din interior. Cinicul Cresus
    demistifica meseria de bancher, povestind, pas cu pas, jocurile
    financiare cetoase, produsele bancare toxice sau procedeul
    tranzactiilor fictive. Practici din care el insusi s-a infruptat,
    fara regret, ani de zile, cu unicul scop de a spori castigurile
    bancii pe care a slujit-o si, implicit, de a-si umfla propriul
    buzunar. Nici nu mai conteaza daca “bancherul” si-a scris sau nu
    singur povestea, daca l-a ajutat un ziarist sau autorul e chiar un
    ziarist financiar sau, mai mult, autorul este unul colectiv. Dupa
    cum nici nu mai conteaza ca editorul a uitat sa scrie, sub titlul
    cartii, cuvantul “roman”.

    “Pseudonimul,” spune postfatatorul volumului, “poate ascunde un
    grup de frustrati care au dorit sa se razbune pe sistem sau unul de
    idealisti care au sperat sa contribuie la reformarea acestuia. In
    mod sigur insa, lectura cartii va pune sub semnul nelinistii si al
    indoielii orice viitoare intalnire bancher-client sau
    bancher-bancher.” Cartea scrisa de “Cresus” este atat de
    captivanta, incat poate fi citita si ca un roman politist – si, din
    acest motiv, spre a nu dizolva suspansul, nu trebuie povestita
    viitorului cititor. Un lucru e sigur: chiar daca acest volum nu va
    reusi sa ajute la recuperarea milioanelor pierdute prin smecherii
    financiare, va izbuti, cu siguranta, sa aduca, gratie succesului
    sau de piata, milioane in buzunarele autorului si editorului
    sau.

  • Militari bate Europa la mall-uri

    Relaxarea cu care managerul local al AFI Europe, Reuven Havar,
    vorbeste despre AFI Palace Cotroceni Mega Mall, proiect pe care
    dezvoltatorul urmeaza sa-l deschida in aceasta luna in Bucuresti,
    poate parea frapanta. Intr-o perioada de scadere economica si de
    restrangere a consumului, in care toti comerciantii din mall-uri
    inregistreaza vanzari mai mici comparativ cu 2008 si dupa primele
    inchideri de centre comerciale, Havar se arata increzator in
    rezultatele pe care le va avea mall-ul a carui dezvoltare a
    coordonat-o.

    “Stiti cum imi dau seama? 50% dintre chiriasi au semnat contractele
    de inchiriere dupa inceperea crizei si au facut-o la un nivel de
    chirie ridicat (o chirie lunara medie de aproximativ 30 de euro pe
    metru patrat, potrivit informatiilor din piata – n. red.). Acesta
    este un semn bun pentru noi.” Atitudinea relaxata a lui Reuven
    Havar poate parea cu atat mai ciudata cu cat Cotroceni Mega Mall
    este amplasat in cea mai densa zona din tara din punct de vedere al
    centrelor comerciale.

    Cartierul Militari a atras inca dinainte de 2000 investitii in
    comert, Metro deschizand aici, in 1997, al doilea sau magazin de
    tip cash & carry. Mai apoi, iesirea spre Autostrada A1 s-a
    constituit ca un poll comercial important prin deschiderea primului
    hipermarket din Romania, Carrefour, langa care au fost deschise si
    magazine ale Mobexpert si Bricostore. Au urmat centrul comercial
    Orhideea (in apropiere), al doilea mall din Bucuresti dezvoltat de
    Anchor Grup – Plaza Romania – mai multe hipermarketuri si magazine
    de bricolaj, electrocasnice si mobilier, in apropiere de iesirea
    spre autostrada fiind deschise in ultimii ani alte doua parcuri de
    retail.

    “Cele mai aglomerate orase din punct de vedere al metrilor patrati
    de spatii de retail raportat la populatie sunt Suceava si
    Cluj-Napoca, dar zona Militari va fi cu siguranta cea mai
    aglomerata, dupa deschiderea Cotroceni Mega Mall”, afirma Georgiana
    Andrei, consultant in cadrul departamentului de retail al Colliers
    International. Ca dovada, un indicator al concurentei acerbe din
    zona: dupa deschiderea mall-ului dezvoltat de AFI, care va fi cel
    mai mare din tara, totalul spatiilor comerciale va urca la
    aproximativ 362.000 de metri patrati, adica circa 1.000 de metri
    patrati la mia de locuitori, luand in calcul populatia sectorului
    6, de aproape 363.000 de persoane.



    Zona de vest ar fi printre cele mai populate din Europa din punct
    de vedere al centrelor comerciale, avand in vedere ca in Norvegia,
    liderul european din acest punct de vedere, se inregistreaza o
    medie de doua ori mai mica. Bogdan Dancau, managing director al
    proprietarului Militari Shopping Center, care include magazine
    precum Decathlon, C&A si Auchan, considera ca succesul in zona
    de vest a Bucurestiului nu va fi inregistrat doar in functie de
    mixul de chiriasi si de pozitionarea centrului comercial. In opinia
    sa, un factor determinant va fi si strategia dezvoltatorului, care
    ar putea sau nu sa isi doreasca vanzarea ulterioara a centrului
    comercial; practic, daca vanzarea ar fi luata in calcul,
    dezvoltatorul va incerca sa inchirieze spatiile la un nivel de
    chirii cat mai ridicat, acesta determinand pretul de vanzare, dar
    si rezultatele comerciantilor, care ar putea sa aiba probleme in
    achitarea chiriei in contextul scaderii veniturilor. “Proprietarii
    de centre comerciale incearca sa maximizeze trei elemente
    importante: gradul de ocupare, care ideal ar trebui sa fie de 100%,
    chiriile sa fie cat mai mari si un mix de chiriasi cat mai bun.
    Situatia macroeconomica a Romaniei si scaderea evidenta a
    consumului nu permit, in opinia mea, atingerea simultana a celor
    trei elemente in aceasta perioada”, spune Dancau.

  • Unde a disparut Energy Holding?

    Veti auzi curand din nou de noi”. Este una dintre putinele
    propozitii rostite la sfarsitul lunii iunie de catre Guy Maybud,
    directorul general al Energy Holding, intr-un scurt interviu
    telefonic cu BUSINESS Magazin. Maybud a fost cativa ani la rand
    directorul general adjunct al furnizorului de energie si a trecut
    in fruntea companiei in noiembrie 2008, dupa ce fostul director si
    fondator al companiei, Enrique Ferrer, s-a retras din functie.
    Energy Holding a incetat sa mai comunice oficial cu presa din urma
    cu aproximativ doi ani, tacere motivata de oficialii companiei prin
    articolele agresive din presa legate de “baietii destepti” si de
    contractele de vanzare ieftina si preferentiala a energiei.

    Comunicarile sporadice facute de companie in urma cu mai mult de
    doi ani au fost legate de proiecte CSR sau de proiecte de
    investitii, cum ar fi cel pentru centrala electrica de la Gorj.
    Despre business-ul vanzarilor de electricitate, foarte putin. Cu
    toate acestea, afacerile Energy Holding au fost efervescente in
    ultimii ani: compania a fost vanduta, apoi si-a dezvoltat foarte
    mult divizia balcanica, a pierdut importante contracte locale, s-a
    restructurat, si-a schimbat conducerea, a pierdut sau a renuntat la
    toata cota de piata acumulata in ultimii cinci ani si recent a
    derulat o noua campanie de publicitate. Discreta, pe internet, dar
    aplecata catre servicii – insistand practic pe ideea ca toti
    furnizorii din piata vand energie, dar ca Energy Holding vinde un
    serviciu energetic integrat. Roy Maybud a preluat de la Enrique
    Ferrer o companie a carei forta in piata de profil a scazut
    continuu in ultimul an, dupa pierderea celor mai importante
    contracte, care au saltat in anii anteriori compania – cum ar fi
    cele cu Petrom, Oltchim sau Alro – si a caror pierdere a dus la
    scaderea considerabila a cotei de piata – de la varful de 19% din
    2007 pana la 6% in 2008 si sub 1% in ianuarie 2009.

    Scaderea sub 1% de la inceputul acestui an are la baza, conform
    oficialilor companiei, pierderea acestor mari contracte, care a
    avut loc progresiv de la sfarsitul lui 2007 pana la mijlocul lui
    2008. Roy Maybud spune ca pierderea clientilor a fost un motiv de
    scadere, iar celalalt motiv este legat, fara doar si poate, de
    situatia economica generala: “Nu vreau sa fiu inca un manager care
    spune non-sensuri despre criza, dar cred ca am intrat intr-un
    vartej din care nimeni nu ne mai poate scoate decat rezolvarea
    crizei in sine si reinceperea cresterii, despre care nimeni nu stie
    cu adevarat cand se va intampla”. Desi foarte retinut in
    declaratii, Roy Maybud este de parere ca momentul actual – atat din
    punctul de vedere al companiei, cat si al evolutiei economice in
    general – nu este propice pentru a face vreo predictie.



    Cu toate acestea, la niciun an de la preluarea conducerii Energy
    Holding, Maybud este relativ optimist: “Intr-adevar, am pierdut
    niste clienti importanti, dar ne concentram pe clienti mai mici si
    cred ca putem merge bine mai departe. Nu putem spune ca nu suntem
    afectati de criza. Noi activam pe piata industriala, iar scaderea
    industriei de 20-30% sau mai mult se simte direct proportional si
    in afacerile companiei”. Scaderea afacerilor Energy Holding a
    inceput inca din 2008: de la 344 de milioane de euro in 2007,
    compania a ajuns anul trecut la o cifra de afaceri de 226 mil. euro
    conform datelor Ministerului de Finante. Profitul postat de
    companie a ajuns in 2008 la 24,5 milioane de euro, in crestere cu
    525% fata de anul anterior, cand profitul net al Energy Holding a
    fost de 3,9 milioane de euro.

    Cresteri ale profitului au raportat si alti furnizori din energie,
    precum Buzzman Industries sau Elcomex, de 76,6%, respectiv 100%.
    Cresterea mult mai mare a profitului Energy Holding poate fi pusa
    pe seama incasarii unor bonusuri din finalizarea unor contracte
    importante sau pe seama vanzarii de energie catre alti furnizori,
    la pretul pietei, pret care a fost in 2008 cu aproximativ 15% mai
    mare pe bursa de energie fata de 2007. O alta explicatie ar putea
    fi reducerea costurilor prin incheierea acestor mari contracte –
    unele dintre acestea presupunand o logistica mai complexa.

  • Multe luminite la capatul a multe tuneluri

    Tot conform cu teoriile darwiniene pot fi interpretate
    evolutiile de pe scena romaneasca, politica si economica in egala
    masura; pradatorii s-au extins pana la limita superioara a
    resurselor, au atins-o si acum, impinsi de foame si de amintirea
    traiului bun, se incaiera. La mijloc, speciile nevinovate s-au
    lasat antrenate in harmalaia generala si tipa, fiecare, dupa
    putere. Inainte de orice, o explicatie pentru fotografiile care
    insotesc acest text: le-am luat dintr-un studiu al National Bureau
    of Economic Research, o organizatie particulara de studiu
    economic.

    Cei de acolo au avut ideea sa apropie si sa incerce sa coreleze
    evolutia economica a statelor lumii cu intensitatea luminii pe care
    o emit acestea in spatiu (orice ins conectat la internet a vazut,
    desigur, acele fotografii celebre din satelit cu “constelatiile” si
    “caile lactee” generate noaptea de asezarile umane, de diferentele
    dintre coasta de est a Statelor Unite si continentul african).
    Poate mai graitoare decat orice si oriunde este evolutia estului
    Europei si a spatiului ex-sovietic in intervalul 1992 – 2002. In
    1992, Ucraina si Republica Moldova erau niste feerii in comparatie
    cu Romania (este gaura aceea neagra din josul fotografiei facuta in
    1992), Ungaria si Polonia se apropie de lumina rasaritului (acesta
    e un joc de cuvinte chiar interesant, nu?).

    Zece ani mai tarziu, Romania s-a inviorat intr-o oarecare masura,
    dar feeriile s-au mutat in Ungaria si Polonia; un Chisinau palid
    mai lumineaza gloria trecuta, cam in aceeasi masura cu Kievul.
    Amatorilor de statistici le dau si cateva cifre concludente:
    scaderea luminilor in Moldova si Ucraina indica o reducere a
    veniturilor per capita cu 30%, respectiv 35%, o reducere a
    populatiei cu 3%, respectiv 8% si o reducere a intensitatii
    luminoase cu 68% in cazul Moldovei si cu 47% la ucraineni. In cazul
    Ungariei, Poloniei si Romaniei veniturile au sporit cu 41%, 56% si
    23%, iar intensitatea luminoasa a crescut cu 46%, 80% si 112%.
    Cercetarea, empirica, desigur, spune multe, este un “joc grafic”
    care depaseste simpla interpretare matematica, seaca.

    Ce vreau sa spun in acest text ar trebui sa ajunga la stabii
    Romaniei. Am inceput saptamana trecuta acest mesaj, cu un text
    bazat pe studii serioase, sociologice, care stabilesc cum ajung, in
    societatea umana, puternicii sa fie puternici: catarandu-se pe un
    intreg sistem de incompetente, de natafleti, care se sprijina unii
    pe altii, se ajuta si se sustin. Exemplele din studiile invocate nu
    tineau numai de sistemul mafiot, ci si de evolutii in lumea
    elitelor. Spuneam la inceput ca pradatorii s-au inmultit in
    asemenea masura incat acum se lupta deschis intre ei. Spre
    nefericirea mea, nu cred ca pradatorii in cauza citesc revista
    aceasta; dar daca intalniti vreunul, bine ar fi sa ii aratati
    pozele de mai sus si sa le spuneti ca ar fi bine sa incerce sa-si
    modifice comportamentul pentru o perioada.



    Sa fure mai putin. Sa permita Romaniei sa creasca in mod sanatos.
    Explicati-le ca scaderea din Moldova si Ucraina tine nu numai de
    trecerea de la comunismul cotropitor la capitalismul necrutator, ci
    si de o (in)volutie sociala. Ca in Ungaria sau Polonia sistemul a
    fost mai orientat spre insul comun, iar insul comun a raspuns
    corespunzator. Secretul cresterii economice a Romaniei sta, cred,
    chiar in evolutia cifrelor – este zona unde veniturile au crescut
    cel mai putin in cei zece ani marcati de cele doua fotografii, dar
    raspunsul, cresterea intensitatii luminoase, a fost cel mai
    intensa. Tine aceasta de “nebunia” nativa a natiei romane, de modul
    in care intelege sa evolueze, sa cheltuie, sa se distreze.

    Acesta este si secretul cresterii viitoare. Dar ar trebui ca stabii
    Romaniei sa fure mai putin. Sa inteleaga ca multe luminite aprinse
    noaptea inseamna mai bine si pentru ei, o lume mai civilizata, mai
    linistita, mai prospera. Sa inteleaga ca Polonia si intensitatea sa
    luminoasa de acum a inceput cu un Leszek Balcerowicz pe care il
    scuipa lumea pe strada pentru masurile economice dure si nepopulare
    pe care le-a luat. Ca taxe mai reduse inseamna incasari mai mari.
    Ca multe companii prospere inseamna incasari si mai mari. Ca ordine
    si curatenie in orase inseamna ca vor putea fura si mai mult. Ca
    vor putea fura cat se poate de mult, dar numai daca vor lasa
    luminitele sa se aprinda.

  • Si irlandezii fug de criza in America

    Niall a venit in Statele Unite in 1996, ca zugrav si lucrator in
    constructii. Ca multi dintre compatriotii lui irlandezi, s-a intors
    destul de repede acasa, in epoca Tigrului Celtic – boom-ul economic
    care a transformat tara lui dintr-una cu multe probleme intr-o
    poveste de succes a Europei si i-a permis lui Niall sa-si
    infiinteze la Dublin o firma de constructii. Dar acum Niall, care
    are 34 de ani, sta in fata unei beri, in mijlocul zilei, intr-un
    pub din cartierul Bronx din New York.

    E somer si spera sa gaseasca orice de munca. “As face orice”, spune
    el. Se pare ca irlandezii vin din nou in America. Niall, care a
    cerut sa nu-i fie publicat numele de familie, intrucat avea de gand
    sa se angajeze fara acte legale, face parte dintr-un val proaspat
    de imigranti care in ultimele luni au parasit Irlanda lovita de
    depresiune economica. Ei au venit in SUA ca sa caute de munca, la
    fel ca generatiile de irlandezi dinaintea lor si, in unele cazuri,
    la fel ca ei insisi in tinerete. Multi au ajuns in Bronx si in
    Queens, cartiere care au devenit populare in randul irlandezilor
    veniti cu ultimul mare val, in anii ’80 si ’90, inainte ca
    prosperitatea Irlandei sa sece acest flux si sa-i intoarca pe unii
    inapoi acasa.

    “Nu mai puteam sa stau fara sa fac nimic”, spune Niall, la doar
    noua zile dupa ce a coborat din avionul care l-a adus de la Dublin.
    In ciuda somajului in crestere in Statele Unite, el si alti
    nou-veniti spun ca piata muncii pare roz comparativ cu
    perspectivele inguste din Irlanda, unde somajul a ajuns la aproape
    12%. “Inca mai ai impresia ca daca te straduiesti suficient, vei
    gasi ceva”, continua el. E imposibil de stiut dimensiunea celei mai
    recente migratii irlandeze, pentru ca multi dintre imigranti, ca si
    Niall, vin cu vize turistice si au de gand sa ramana si sa
    munceasca aici ilegal. Dar proprietarii de afaceri
    irlandezo-americani, oficialii sindicatelor din constructii din New
    York si angajatii ONG-urilor care sprijina imigrantii irlandezi
    sustin ca au observat o crestere brusca a numarului de noi
    aplicatii pentru locuri de munca si pentru diverse forme de
    asistenta sociala.



    Proprietarii de locuinte din cartierele preponderent irlandeze spun
    ca solicitarile de inchirieri au explodat in acest an, iar
    pub-urile si restaurantele irlandeze par mai ocupate decat erau in
    urma cu doar cateva luni. Din postura lui de fondator al
    saptamanalului “Vocea irlandeza” de la New York, Niall O’Dowd a
    avut o viziune destul de clara asupra a ceea ce el numeste
    “suisurile si coborasurile” tarii lui in ultimele decenii. El vede
    recenta crestere reflectata foarte bine in performantele ziarului,
    care in ultimele luni a inceput sa se termine la standuri cu o zi
    mai devreme decat in mod normal – probabil, estimeaza el, pentru ca
    noii-veniti cauta anunturi cu locuri de munca si apartamente de
    inchiriat. “Este o componenta intrinseca a spiritului irlandez sa
    pleci la un moment dat, cand vremurile sunt dificile”, spune
    O’Dowd. “E ca o acceptare a esecului intr-un fel unic
    irlandezilor.” Pentru unii, diaspora pare mai curand o intoarcere
    acasa.

    Stransele legaturi dintre cartierele irlandeze ale New Yorkului fac
    tranzitia mai putin dificila, spun cativa imigranti de data
    recenta. “M-am simtit foarte bine sa ma intorc in sanul comunitatii
    irlandeze”, spune Conor, 27 de ani, care a ajuns la New York in
    urma cu cateva saptamani, dupa ce nu a gasit nimic de munca in
    Australia, unde multi dintre irlandezi someri au migrat in ultimele
    luni. Nici el nu a dorit ca numele sa ii fie publicat, ca sa nu fie
    depistat de autoritatile de imigratie. Cu patru ani in urma, Conor
    a lucrat in New York cu o viza temporara de munca oferita
    absolventilor de facultate. De aceasta data a venit cu o viza
    turistica si, prin legaturile pe care si le-a facut jucand fotbal,
    a gasit rapid un loc de munca in constructii si un apartament in
    Yonkers, o suburbie a New Yorkului si una dintre cele cateva
    enclave irlandeze din zona. Conversatiile de pe trotuarele din
    cartierul lui au accente specifice din toate regiunile Irlandei.
    Magazinele cu marchize verzi vand cadouri si obiecte de artizanat,
    cafea irlandeza si mancare specifica irlandeza.

  • Unde sunt profiturile berarilor?

    Dupa ce anul trecut Heineken si Ursus se aflau in top 20 al
    celor mai profitabile firme din economia Romaniei, cu vanzari
    cumulate de 550 milioane euro si profituri de 80 milioane euro,
    primul semestru al anului a adus primele scaderi ale afacerilor
    celor doua companii. Heineken Romania a postat o cifra de afaceri
    de 103 milioane euro in prima jumatate a anului, cu 3% mai mica
    decat cea inregistrata anul trecut si nu a precizat evolutia
    profitului.

    Vanzarile companiei s-au diminuat cu mai mult de 11%, trendul
    pietei, ceea ce a condus la scaderea cotei de piata. Ursus
    Breweries Romania a comunicat intr-un raport bursier o cifra de
    afaceri de 146,5 milioane euro, similara celei de anul trecut. In
    schimb, compania a inregistrat un profit de 11,7 milioane euro, la
    jumatate fata de primele sase luni ale lui 2008. Ursus a
    inregistrat o evolutie negativa mai mica decat cea a pietei, ceea
    ce i-a permis cresterea cotei de piata la 30,6%, potrivit
    companiei, care citeaza un studiu MEMRB. Care sunt factorii care au
    contribuit la declinul afacerilor producatorilor de bere? Dupa doi
    ani de cresteri de doua cifre, berarii s-au vazut pusi in fata unei
    scaderi de 11% a pietei in prima jumatate a anului, determianta de
    reducerea puterii de cumparare a consumatorilor. “In timpul
    recesiunii, oamenii se simt nesiguri cu privire la ceea ce va aduce
    ziua de maine si cheltuiesc mai putin”.

    Jan Derck van Karnebeek, directorul general al Heineken Romania a
    simtit in bilantul companiei pe care o conduce adevarul spuselor
    sale. Un alt motiv invocat la unison de producatorii de bere este
    cresterea pretului la materiile prime, amplificata si de
    deteriorarea raportului de schimb. “Cumparam toate materiile prime
    intr-o moneda care este tot mai scumpa (n.red. – euro)”, a explicat
    directorul Heineken. Potrivit berarilor, pretul hameiului, maltului
    si al ambalajelor s-a majorat cu 20% in prima jumatate a anului,
    iar aceste costuri ale companiei nu au fost transferate integral in
    preturile de vanzare ale berii, ceea ce a dus la reducerea
    profiturilor.

    “Diferentele dintre cifrele de profit (n.red. – primul semestru
    2009 vs primul semestru 2008) se pot explica prin faptul ca aceasta
    crestere a costurilor de productie nu s-a petrecut simultan cu o
    majorare a preturilor, ceea ce a erodat o parte din profit”, a
    detaliat Stephan Maria Weber, directorul general al Ursus Breweries
    pentru Ziarul Financiar. Potrivit reprezentantilor Heineken,
    preturile au fost majorate cu 4-6% in prima jumatate a anului, ceea
    ce nu a acoperit integral cresterea costurilor. Berarii au fost
    mult mai atenti cu investitiile anul acesta. Dupa ce anul trecut
    Heineken anunta un buget de 50 milioane euro pentru modernizarea si
    renovarea unitatilor de productie, dupa primul trimestru a revizuit
    planurile si a pus investitiile in stand-by. Ursus a finalizat anul
    acesta doua investitii majore la fabricile de la Buzau si
    Timisoara, pentru care a alocat un buget cumulat de 92 milioane
    euro.

    Ce i-a indemnat pe berari sa continue investitiile, ignorand
    semnalele de stagnare ale pietei din 2008? “Investitiile sunt ca
    elefantii: se urnesc greu, dar odata puse in miscare nu se mai pot
    opri”, a comentat Karnebeek asupra investitiilor Heineken in
    cresterea capacitatilor de productie, care erau justificate la
    momentul respectiv de cresterea cererii in piata. Ursus si-a marit
    capacitatea de productie in ultimii 2 ani cu 1,6 milioane
    hectolitri, fiind optimisti cu privire la cresterea consumului, dar
    si din dorinta de a acapara cat mai mult din cota de piata a
    competitorilor. “Noi nu urmarim trendul pietei. Scopul nostru este
    sa fim peste piata”, declara Weber la momentul finalizarii
    investitiilor de la fabrica de la Timisoara. De altfel, cand piata
    este in scadere, miza berarilor este aceea de a scadea mai putin
    decat piata, pentru a castiga o felie cat mai mare din vanzarile
    competitorilor.

    “Singura cale de crestere pentru mine cand piata este in declin
    este sa iau de la competitie cateva sticle de bere”, declara
    zambind seful Heineken, care are drept principal scop de la
    preluarea mandatului majorarea cotei de piata a companiei. Daca
    profitul nu mai este un indicator relevant pentru performantele
    companiilor pe timp de criza, producatorii de bere acorda o tot mai
    mare importanta fluxului de numerar. Heienken a achizitionat anul
    trecut Bere Mures pentru 150 milioane euro, in timp ce Ursus este
    in plin proces de dobandire a controlului unic asupra Bere Azuga,
    pentru suma de 10 milioane euro. Companiile au nevoie de cash flow
    pentru a putea plati achizitiile facute pe o piata plina de
    optimism, iar incapacitatea de a genera numerar poate duce la
    intrarea in insolventa a companiilor.

    Acest lucru s-a intamplat cu InBev la nivel mondial, care dupa ce a
    ajuns la o intelegere de 46 miliarde dolari pentru achizitia
    Anheuser-Busch s-a vazut nevoita sa renunte la operatiunile din
    Europa Centrala si de Est pentru a-si putea achita datoriile. Piata
    berii este disputata de patru multinationale: Ursus Breweries,
    Heineken, InBev si URBB. Vanzarile totale pe piata romaneasca au
    insumat 9 milioane de hectolitri de bere in prima jumatate a anului
    si reprezinta o scadere de 10%, comparativ cu perioada similara a
    anului trecut.