Dupa ani de zile in care au alergat in aceeasi directie, catre telefoane mobile cat mai mici, cu ecrane color si camere digitale cat mai performante, producatorii mondiali de top au ajuns intr-un punct in care trebuie sa gaseasca metode noi, tot mai originale, pentru a continua sa-si creasca vanzarile. Unii producatori inventeaza telefoane mobile bazate pe linii de fashion, ce par desprinse din garderoba manechinelor care defileaza pe catwalk, altii cauta sa puncteze la impresia artistica si investesc in tastaturi si ecrane cu stil. In schimb, asiaticii continua sa parieze pe avansul tehnologic pe care l-au luat fata de restul lumii, pentru a-si mentine sau chiar mari cota pe o piata extrem de competitiva ce a masurat 674 de milioane de telefoane mobile vandute anul trecut. Care va fi strategia castigatoare? In Romania, tehnologia continua sa fie importanta pentru cumparatori, insa si componenta de stil si design a aparatelor incepe sa conteze din ce in ce mai mult. Piata autohtona este foarte aproape de acel punct critic, in care doar realizarile tehnologice nu mai sunt de ajuns pentru a vinde telefoane, a declarat pentru BUSINESS Magazin Razvan Petrescu, account manager la Nokia Romania. Desi serviciile solicitate sunt inca din categoria celor de baza – vocea si SMS-ul fiind cele mai frecvent utilizate – apetenta pentru terminale expresive, care traduc vizual personalitatea utilizatorului, este deja un fenomen, a spus Petrescu. Consumatorii romani continua totusi sa ramana foarte influentati de pret, precum si de caracteristicile tehnice de baza – cum ar fi durata de viata a bateriei – atunci cand aleg un telefon mobil, a constatat Gabriel Maranca, sales account manager la Motorola Romania. Insa pe piata locala exista o pronuntata tendinta de crestere a interesului pentru telefoanele cu clapeta, asa- numitele clamshell, pentru telefoanele cu stil, cu un design care sa se apropie cat mai mult de personalitatea utilizatorului, este de parere Maranca. Cred ca ne apropiem cu viteza de momentul in care designul si caracteristicile tehnice vor fi deopotriva de importante in luarea deciziei de cumparare. Aceeasi idee este sustinuta si la nivel international. Atunci cand tehnologia din telefoanele mobile incepe sa se stabilizeze, trebuie sa incepi sa te gandesti la alte elemente, precum designul, comenteaza Ben Wood, analist la compania de cercetare a pietei Gartner. Doar tehnologia nu mai este de ajuns. La un moment dat, cursa umar la umar de a construi o camera cu 3, 5 sau 15 megapixeli devine irelevanta. Ecranul color si camera digitala au devenit deja componente standard in majoritatea aparatelor care se vand pe marile piete din Statele Unite, Europa, Coreea sau Japonia, asa ca acum producatorii incearca sa ghiceasca viitoarea strategie care va pune pe jar cumparatorii. Iar optiunile intre care au de ales nu sunt putine. Mai multi producatori, printre care liderul mondial Nokia, dar si Sony Ericsson sau Motorola, s-au decis sa incerce piata cu telefoanele capabile sa redea muzica digitala. Tinta este nu foarte usor de atins: spargerea cvasi-monopolului instituit de Apple cu playerul sau digital iPod si reorientarea consumatorilor catre telefonul mobil, care are avantajul ca poate fi folosit, pe langa ascultarea de muzica, si la tot felul de alte lucruri – convorbiri, mesaje text si MMS-uri, fotografiere, filmare. Oficialii companiei Nokia sunt de parere ca anul acesta, muzica va deveni mobila. Iar fenomenul nu va ocoli Romania, spune Razvan Petrescu, account manager al filialei autohtone a companiei finlandeze. In Romania si in lume, in general, oamenii isi doresc sa raspunda convergentei tehnologice – pentru ca este mai confortabil. Muzica pe telefonul mobil este o tendinta care va fi preluata, pastrand proportiile, si in Romania, asa cum s-a intamplat cu toate celelalte tendinte internationale. Directia in care se indreapta piata mondiala este clara – telefoanele mobile vor asigura o experienta multimedia totala, spune si Gabriel Maranca, sales account manager la Motorola Romania. Atunci cand achizitionezi un nou telefon mobil, poti fi interesat in mod deosebit de muzica, filme, spoturi video, jocuri sau fotografii. Le poti avea pe toate intr-un singur instrument – telefonul mobil. In lume sau in Romania, acesta este viitorul: mobilitatea fara limite in comunicare, este de parere Maranca. Problema actuala a telefoanelor mobile in lupta cu playerele digitale – lipsa unui hard disk incapator – este pe cale de a fi rezolvata, spun specialistii. Primele telefoane cu hard disk sunt asteptate in curand pe piata internationala, ca sa nu mai vorbim de mobilele cu card de memorie flash, dintre care unele pot stoca pana la 1GB, echivalentul a aproximativ 250 de melodii. Lucram pe segmentul hard disk-urilor miniaturale si vom prezenta in curand niste echipamente foarte interesante, a spus recent Jonas Guest, vicepresedinte al diviziei de divertisment de la Nokia. Linia care separa lumea Internetului si lumea wireless va deveni din ce in ce mai neclara in urmatorii ani, sustine si Ted Cohen, vicepresedintele companiei de dezvoltare si distributie muzicala EMI. Compania ofera in prezent un catalog de 200.000 de melodii, disponibile pentru descarcare contra cost atat pe PC cat si pe telefonul mobil. Pe cat de important este astazi sa te poti conecta online prin intermediul PC-ului, pe atat de important va fi sa poti face asta prin telefonia mobila 3G sau alte tehnologii wireless, este de parere Cohen. Scopul nostru este sa transformam muzica intr-o experienta continua si permanenta. Argumentele producatorilor de telefoane si ale partenerilor sunt completate de ideile stilistilor, care pun in practica noi concepte de design pentru a face telefoanele sa iasa in fata pe o piata din ce in ce mai aglomerata. Motorola, de exemplu, a prezentat recent telefonul ultra-subtire Razr, care a obtinut deja cronici bune in publicatiile de specialitate, iar Nokia a introdus, acum cateva luni, o gama de telefoane cu designul desprins din stilul anii 20. Esteticul inseamna insa ceva mai mult decat un aparat cu muchiile altfel rotunjite. Un design este reusit atunci cand utilizatorul are acces simplu si rapid la serviciile de telefonie mobila si la Internet, in orice loc s-ar afla, afirma ori de cate ori are ocazia Ed Zander, director executiv al companiei americane Motorola. Nu tehnologia, ci simplitatea este una dintre regulile de baza la Motorola, a spus Zander in cadrul evenimentului 3GSM desfasurat recent la Cannes. Daca as face un zoom de la 3 kilometri inaltime, as vedea oameni cu laptopurile in brate care folosesc doar e-mailul, calendarul si intra pe Internet. Cam asta-i tot ce le trebuie. Presedintele companiei rivale Sony Ericsson, Miles Flint, pare sa fie de acord cu ideea: Si eu sunt unul dintre cei care viseaza sa poata pleca de acasa fara computer. Totusi, in opozitie cu incercarile lor de a se diferentia, producatorii au de infruntat o cerinta fundamentala: tehnologia de baza trebuie sa ramana identica cu a concurentei, pentru ca telefoanele au nevoie sa se conecteze in comun la retelele wireless si sa poata folosi aceleasi servicii mobile, avertizeaza analistii. Electronicele pentru consumatorii individuali sunt o industrie oarecum inspaimantatoare, pentru ca se bazeaza in intregime pe standarde tehnologice. In final, o diferentiere esentiala se poate face numai din punct de vedere estetic, spune Ben Wood, de la Gartner. Insa nu toti producatorii sunt de acord ca tehnologia este o miza depasita. In timp ce Nokia, Sony Ericsson si Motorola au anuntat diverse acorduri pentru instalarea de software care sa le permita sa intre pe piata telefoanelor-playere muzicale, rivalii sud-coreeni Samsung si LG investesc in linii noi de productie pentru display-uri mai clare, camere si boxe audio mai performante si telefoane mai mici. Samsung, de exemplu, a prezentat recent cateva noi modele miniaturale pentru serviciile de telefonie 3G precum si telefoane cu display-uri care se rotesc, numai bune pentru viitoarele servicii de televiziune digitala, spun specialistii. Chiar in deja banalul design cu clapeta, chiar intr-un telefon cu parti culisante, diferentele se pot vedea. Calitatea display-ului, sunetul surround. Oamenii le recunosc si sunt dispusi sa plateasca suplimentar pentru ele. Acesta este modul in care vrem sa ne diferentiem, a spus un oficial de top al Samsung. Si LG, producatorul cu cea mai rapida crestere la nivel mondial, pariaza pe inovatie in productia de telefoane si isi indreapta atentia mai ales spre cipurile care echipeaza telefoanele de mici dimensiuni, compatibile cu 3G. Am facut mari investitii in 3G. Nu vrem sa mai intram in competitie pentru 2G (n.r. – tehnologia GSM). Vrem sa trecem la urmatorul nivel, care este 3G-ul si televiziunea pe mobil, a declarat directorul de operatiuni pentru Europa al LG, James Kim. Strategia pare sa dea roade. LG a vandut in Europa 6 milioane de telefoane anul trecut, fata de 1,35 milioane cu un an inainte. Dintre acestea, mai mult de jumatate au fost telefoane 3G, spun oficialii companiei. Totusi, investitiile in tehnologie, stil si atitudine trebuie sa tina cont de context. Iar sociologii avertizeaza ca in prezent ne aflam intr-o perioada de tranzitie, in care rolul jucat de telefonul mobil in viata posesorului se schimba profund. Mobilele au devenit astazi accesorii esentiale, fara de care majoritatea dintre noi nu mai putem pleca de acasa. Ce inseamna astazi telefonul mobil pentru posesorul sau? Raspunsul, in varianta simpla, este: inseamna mai mult ca oricand. Relatia dintre om si mobilul sau se afla intr-un proces permanent de schimbare de cativa ani incoace, spun specialistii. In urma cu cativa ani, era suficient sa functioneze, afirma cercetatorul Michael Hulme, citat de BBC. Astazi insa, suntem intr-un proces de tranzitie catre stadiul de dependenta atat de acuta incat daca ne pierdem mobilul, incepem sa ne simtim izolati de grupul nostru de prieteni, izolati de persoanele pe care le cunoastem. N-ar fi exagerat sa spunem ca ne simtim handicapati. Pe de alta parte, mobilul este si o unealta foarte buna de control. Folosim telefonul mobil pentru a ne tine sub control relatiile cu ceilalti, putem sa decidem modalitatea prin care ceilalti intra in contact cu noi si, din ce in ce mai mult, filtram informatiile care ajung la noi, spune Hulme. In plus, pe masura ce telefoanele devin tot mai sofisticate si cu mai multe functii incluse, ele se constituie in modalitatea perfecta de a evada de la problemele cotidiene. Michael Hulme spune ca una dintre explicatiile faptului ca mobilele au un succes atat de mare este capacitatea lor de a ne teleporta din locul unde ne aflam fizic. Ne pune in legatura cu un alt spatiu, este un prieten de nadejde cu care vrem sa ne petrecem timpul, ca sa nu mai vorbim ca, prin intermediul jocurilor, putem extrem de usor sa evadam pentru cateva minute din locul in care ne aflam. Iata, deci, care este explicatia fenomenului intalnit tot mai des in Asia: oameni stand la coada si jucandu-se pe telefon, spune cercetatorul britanic. Ei nu-si doresc sa se afle acolo, stand la coada, asa ca sa joace un joc pe mobil este o alternativa foarte placuta. Este adevarat insa ca jocurile la purtator sunt mai mult o distractie a tinerilor, spun specialistii. Mai ales adolescentii sub 15 ani sunt printre cei mai dornici sa experimenteze noutatile care apar in lumea telefoanelor mobile. Ei sunt grupul social care a crescut cu computerul in imediata vecinatate, iar asta ii face sa vada lumea informatica de astazi oarecum cu alti ochi. Ei privesc echipamentele electronice ca pe niste unelte menite sa aduca date si informatii de undeva din lumea larga in imediata lor apropiere. Poate fi vorba de lucruri foarte simple, cum ar fi ringtone-uri sau imagini de fundal pentru telefonul lor, insa Hulme este de parere ca, pe masura ce acest grup social se maturizeaza, va cauta noi forme de a realiza acelasi lucru. Cred ca ei vor folosi aparatele electronice pentru a se apropia cumva de lumea inconjuratoare, pentru a atrage lumea catre ei si a o rearanja si restructura direct pe ecranul telefonului lor. Pana cand timpul va confirma sau nu teoriile sociologilor, producatorii continua cursa pentru cote de piata. Si cum ideile par sa nu le lipseasca, iata ca telefonul mobil este pe cale sa mai urce o treapta pe scara functionalitatii. Simpay, o companie internationala de plata electronica, a dezvoltat un sistem prin care telefonul tine fara probleme loc de portofel. Cu conditia ca obiectele cumparate sa nu depaseasca pretul de 10 euro. Printre marii operatori europeni care s-au declarat incantati de idee se numara deja Vodafone, Orange, T-Mobile si Telefonica. Sistemul celor de la Simpay va fi pus in functiune pentru prima data in vara acestui an, in Spania. La rand asteapta Marea Britanie si Belgia, programate pentru ultimul trimestru al anului. Zilele banalului portofel par sa fie numarate. Nici playerul digital nu se simte prea bine. Unde se va opri din cuceriri micul telefon mobil?
Blog
-
TELEFONUL PORTOFEL
Studiile demonstreaza ca oamenii sunt din ce in ce mai relaxati atunci cand vine vorba sa plateasca prin mijloace neconventionale, precum Internetul sau telefonul mobil.
PLATA CU MOBILUL: Mai mult de un sfert dintre europeni sunt dispusi sa apeleze la plata cu telefonul mobil, conform unui sondaj facut de organizatiile britanice AT&Kearney si Judge Institute of Management Studies.
FACTURI: 34% dintre cei chestionati de AT & Kearney si Judge Institute of Management Studies au spus ca sunt de acord ca produsele cumparate astfel sa fie trecute direct pe factura telefonica.
70 DE MILIOANE: Numarul total al abonatilor celor sase operatori de telefonie mobila care au aderat la sistemul de plata mobila Simpay (Vodafone, T-Mobile, Orange, Telefonica, Proximus si Amena)
-
Cautarea video
Aveti nevoie urgent de un scurt material video pentru urmatoarea dvs. prezentare de business? Sau vreti sa va distrati pur si simplu?
Scotocirea pe Internet face acum posibila si identificarea unor clipuri video – cea mai noua tendinta in industria motoarelor de cautare. Deja pe acest teren se duce o lupta intre Yahoo si Google. De data aceasta se pare ca va fi castigata de Yahoo.
La adresa www.google.com/video puteti gasi serviciul de cautare video oferit de Google, insa versiunea Beta (de incercare) nu se ridica la inaltimea asteptarilor pe care le avem de la liderul motoarelor de cautare. Comparat cu serviciile oferite de Google pana acum este inca imatur. Google News a putut fi utilizat in aceeasi zi in care a fost anuntat, desi mai este si acum etichetat Beta. Google Catalogs, Google Images si chiar Google Scholar au fost utilizabile la capacitati ridicate inca de la inceput, spre deosebire de acest Google Video, caruia ii lipsesc multe functii necesare si nu ofera linkuri catre clipuri video, rezultatele intoarse ducand indirect catre clipul sau show-ul cautat. Charlene Li de la Forrester Research a spus, de altfel: Ultima inovatie Google probabil va dezamagi multi oameni.
In schimb, serviciul de cautare Yahoo! pe care il regasim la adresa http://video. search.yahoo.com, aflat inca in faza de testare, ofera link-uri catre clipuri video, rezultatele fiind afisate asemanator celor returnate la cautarile de imagini, si in plus dispunem de sectiuni de safe search, rafinare a cautarii, preferinte si ajutor pentru cautarea video (ultimele doua optiuni le regasim si la serviciul de cautare video oferit de Google).
Pe langa Yahoo, o intensa concurenta in materie de cautare video sunt companiile mici, care au tehnologii foarte bune, spre exemplu: BlinkX (creat special pentru utilizatorii de conexiuni broadband si care ofera cautari in continut video si intr-o retea de trusturi de presa precum BBC, CNN, Reuters sau NBC) care poate fi accesat la adresa http://emea-search.blinkx.com sau SingingFish (http://search.singingfish.com) care ofera o mare varietate de formate, sortare dupa marime sau durata.
-
Afla ce spun clientii despre afacerea ta
Intr-o lume in care tehnologia se schimba aproape de la zi la zi este esential sa fii bine informat despre un produs sau un serviciu atunci cand deschizi portofelul.
De cealalta parte, responsabilii companiilor producatoare, ai distribuitorilor sau ai firmelor care ofera servicii trebuie sa stie in timp real ce parere au clientii lor. Cel putin asa se intampla in America.
Pe aceasta idee functioneaza site-ul www.epinions.com, loc unde toata lumea poate sa isi spuna parerea despre echipamentul electronic pe care l-a folosit sau l-a cumparat, despre cartea pe care a citit-o sau filmul pe care l-a vizionat. De remarcat ca Epinions nu cenzureaza si nici nu modifica mesajele utilizatorilor.
Site-ul a fost format in perioada de glorie a Internetului, in 1999, de un grup de pasionati ai Internetului care detineau functii importante la companii majore precum Yahoo, Netscape si Excite. Pagina principala are motor de cautare pentru a descoperi rapid informatii despre produsul dorit, iar opiniile sunt impartite in categorii bine definite si usor de accesat. In total sunt afisate 12 categorii mari (de la auto pana la computere si de la electronice pana la carti), cu zeci de subcategorii fiecare, plus o sectiune suplimentara cu topicuri precum Educatie, Finante, Sport sau Restaurante.
Fiecare subcategorie prezinta produsele, ordonate in functie de marca, pret, specificatii tehnice sau mod de utilizare (pentru afaceri, personale sau pentru familie). Fiecare produs primeste o nota generala, respectiv media notelor acordate de fiecare utilizator, pe o scara de la unu la cinci.
Epinions.com mai are o calitate: poti sa identifici rapid raportul calitate/pret a unor marfuri de larg consum. Chiar daca preturile din Occident nu au intotdeauna echivalent pe piata romaneasca, site-ul este util pentru stabilirea punctelor tari si slabe ale fiecarui produs si pentru a alege cel mai nimerit echipament din multimea de oferte care sufoca piata.
-
Lectie indiana de afaceri
Ascensiunea indianului Lakshmi Mittal de pe locul 62 pe locul 3 al bogatilor lumii este o lectie pentru orice manual de afaceri. Lectie care nu trebui sa lipseasca nici romanilor care au facut cateva milioane de euro si cred ca au cucerit lumea.
Cat de inovativa ar fi, o afacere devine veche dupa 2 – 3 ani, fiind imitata rapid de concurenta. Instabilitatea factorilor care influenteaza business-ul mondial este atat de mare incat anul viitor poate fi considerat deja pe termen lung. Astfel, companiile sunt condamnate sa fie mereu cu un pas inaintea pietei.
Sunt trei fraze care sintetizeaza, pe scurt, ideile unei carti de business pe care am frunzarit-o de curand si care exagera apocaliptic viteza schimbarilor din afaceri. La putin timp dupa ce am renuntat la carte fara a fi total de acord cu teoriile sale, citesc topul Forbes al celor mai bogati oameni de afaceri din lume si vad ca Lakshmi Mittal a ajuns sa detina a treia avere mondiala. Asta dupa o ascensiune mai mult decat spectaculoasa: in 2004, indianul a sarit de pe pozitia 62 pe locul trei, cu o avere estimata de revista Forbes la 25 de miliarde de dolari.
Surpriza este adusa atat de amploarea saltului cat si de sectorul in care Mittal si-a facut averea: siderurgia. Nu stiu cati dintre profesorii de business au sesizat, insa avem de a face aici cu un caz de manual: o industrie veche de 200 de ani, abandonata de multi intr-o era a avalansei de tehnologii noi, imbogateste un om care a profitat de dezinteresul general pentru a cumpara ieftin si a construi un imperiu. Imperiu care, dupa o ascensiune discreta si contestata de multi ca model de afaceri, a stralucit in toata splendoarea lui anul trecut. Cand dublarea pretului otelului la nivel mondial a lasat in conturile grupului un profit de 4,7 miliarde de dolari, triplu fata de 2003. Iar pozitia pe care Mittal Steel o are in prezent pe piata mondiala (este primul dintre competitori si creste) arata ca averea indianului nu este un balon de sapun. Spre deosebire, de exemplu, de cea a lui Warren Buffett (locul doi, cu 44 miliarde de dolari), care poate scadea rapid in cazul unei crize a pietelor de capital vestice, unde americanul este puternic expus.
Cum a ajuns Mittal in compania selecta a lui Buffett si a lui Bill Gates, liderul topului? Cu o strategie de 2 – 3 ani si o migratie rapida a capitalului dinspre o afacere catre alta, cum recomanda cartea mentionata mai sus? Nicidecum, desi ideea de a renunta la afacerile mature pentru cele promitatoare, care abia se nasc, da si ea rezultate uneori. Mittal a ajuns in top pentru ca are calitati pe care eu personal le remarc din ce in ce mai rar la oamenii de afaceri de aiurea, dar si din Romania: este tenace, cu picioarele pe pamant si gata sa accepte ideea ca subordonatii sai sunt la fel de importanti ca el. A avut o strategie pe douazeci de ani, a crezut in ea si acum este stapanul unei parti importante a siderurgiei mondiale.
I-am intalnit personal, in urma cu trei ani, atat pe Mittal cat si pe cativa membri de top ai echipei sale de management. Pentru cineva care avea in cap imaginea miliardarului clasic, cu costume, ceasuri de zeci de mii de euro si aere feudale, intalnirea a fost un soc. Mittal era imbracat modest, vorbea si se purta aproape umil si evita cu incapatanare discutiile despre el. Sablon pe care se potriveau perfect si managerii sai. Atitudinea lor mi s-a parut aproape ireala intr-o lume in care manageri incompetenti (concediati ulterior cu prime de consolare de zeci de milioane de euro) sunt transformati – si au atitudine – de staruri TV. Sau intr-o tara, Romania, in care oameni de afaceri care au facut cateva milioane de euro aproape din greseala se autoconsidera guru ai business-ului. Nu am uitat ca indianul despre care am vorbit in acest editorial este acelasi cu extravagantul care a platit 50 de milioane de lire sterline pentru nunta fiicei sale.
Am decis sa scot insa in evidenta lectia pe care Mittal a predat-o, cu ascensiunea sa, tuturor oamenilor de afaceri din lume: nu e nevoie sa fii star media pentru a face miliarde, functioneaza si cu munca!
-
Partidul Corneliu Vadim Tudor si-a schimbat numele
Ce inseamna pasul inapoi facut sambata de Corneliu Vadim Tudor si cui ii foloseste? Sunt o multime de scenarii si un singur lucru cert: PRM si liderul sau au probleme. Si nu de ieri, de alaltaieri.
La ultimele alegeri, CV Tudor a obtinut mai putine voturi decat partidul care ar fi trebuit sa-i poarte numele. Din Vadim-locomotiva, s-a transformat in Tudor-franarul. Situatia e chiar mai neagra. Pentru PRM, cele 14-15 procente obtinute la ultimul scrutin tind sa devina un tel de neatins. Ultimele sondaje ii acorda abia o cota de 7-8%, sugerand o coborare vertiginoasa catre pragul electoral.
Iata de ce sponsorii PRM au simtit nevoia unor schimbari. Deocamdata, de fatada. Pentru Corneliu Vadim Tudor, a inceput insa etapa toboganului. Rolul lui de tribun teribil s-a incheiat. Nu de maine. Dar pasul facut inapoi e decisiv.
Desi ramane cel mai bun produs al PRM, unul definitoriu chiar, Vadim este devorat de propria-i imagine. Pe care tot incearca, de mai bine de un an, s-o schimbe. Nu din convingere, ci din instinct de supravietuire. Insa nu tine. Atunci cand devii substantiv comun, nu mai ai cum sa dai inapoi. Nu-ti mai apartii. Aceasta este partea de drama omeneasca a intregii povesti. Cea mai putin interesanta.
Degeaba zice Corneliu Vadim Tudor ca nu s-a schimbat nimic. Ca presedintele de onoare, noua lui functie, inseamna mai mult decat cea de presedinte. Ca nu se va misca nici un fir de par in PRM fara stirea lui. Se amageste. Destul de docil, a facut ceea ce i s-a spus. Chiar daca se burzuluieste si se bate cu pumnul in piept ca tot el va conduce partidul si in continuare. E mica lui razvratire fata de o decizie care nu-i apartine, catre care a fost manat, cu fermitate. A primit un cartonas galben de la niste sponsori care nu glumesc. Pentru ca politica se face cu mult sange rece. Povestea cu fetitele livrate lui Eugen Barbu a avut si ea rolul ei. Faptul ca CVT a primit prin vot certificat CNSAS cum ca n-ar fi facut politie politica n-a fost o stire de bine pentru el. Tradusa, stirea era alta: de data asta punem batista pe tambal, dar dosarul tau e gros si din ce in ce mai vizibil. Si ne-am cam saturat sa-l palmam. Nu ne mai folosesti. La revedere, drum bun!
Asa ca, treptat, Vadim va ramane doar cu show-ul. Eventual, pe sticla noului sau post de televiziune. Un pretext hilar (aproape tot atat cat acela al nevoii intelectualului Vadim de a se apleca asupra unei lucrari de doctorat). E si o lipsa de idei. CVT a judecat simplist: si-a facut un partid plecand de la o redactie si o revista, de ce n-ar putea sa-si refaca partidul plecand de la o alta redactie si o televiziune? E un pariu naiv, e jucaria care i-a mai fost lasata.
Schimbarea denumirii partidului e, de asemenea, o amagire. Intr-un fel, PRM se distanteaza si de propria-i istorie. Renunta la doua simboluri, liderul si numele. Asta echivaleaza cu o blasfemie pentru o formatiune cu discurs nationalist de sorginte comunista, bazat pe simboluri cat mai pompoase. Fara indoiala, nucleul dur va fi foarte derutat de toata aceasta tevatura.
Sa fie asta solutia pentru atragerea unui nou tip de electorat? As. Intr-o vreme in care polarizarea politica e tot mai mult un dat, este clar ca pentru romanii care ar vota, din convingere, o platforma populara crestin-democrata raspunsul este PPCD (PNTCD). Adaugarea cuvantului popular in denumirea PRM pare, mai degraba, un gest disperat. Nu e nimeni atat de naiv in conducerea PRM care sa creada ca, de acum, cei din PPE vor spune OK, veniti de luati lumina populara crestin democrata.
Prin urmare, cea mai cu scaun la cap explicatie a mutarilor de sambata este aceea ca ea a fost facuta nu spre folosul PRM si a liderului sau, ci pentru altcineva. E de presupus ca, pentru partenerii politici ai PRM, aliantele prezente si viitoare vor fi ceva mai usor de oficializat de acum, mai usor de inghitit daca aceeasi Marie va purta acum un pic alta palarie.
Lui Adrian Nastase, de pilda, ii sunt nesuferite intrebarile despre sprijinul peremist, substantial si decisiv, acordat pentru obtinerea onorabilei functii de presedinte al Camerei Deputatilor. Cei din PSD, tot mai atenti la staiful european, nu pot ignora alaturarea de PRM, cu care fac acum opozitie in parlament, majoritati in consilii judetene si alte jocuri politice. Daca acest lucru nu poate fi schimbat, de ce sa nu se schimbe croiala aliatului? Schimbarea nu are cum sa nu fie bine privita nici dinspre partea cealalta a esichierului politic. In contextul discutiilor despre fragilitatea majoritatii parlamentare a coalitiei de guvernare, presedintele Traian Basescu si liderii Aliantei PNL-PD vor putea sta de vorba mult mai relaxat cu reprezentantii noului PPRM.
La inceput, se va vedea de la o posta ca totul e o facatura, ca in spatele noului Corneliu (Ciontu) se afla vechiul Corneliu (cel hulit). Treptat, show-ul se va muta insa din Parlament in eter. Uneori, aparentele conteaza. Sponsorii stiu de ce.
-
Inca o lectie din partea Bulgariei
Recordul de investitii straine cu care s-au laudat guvernantii e de fapt un loc doi in regiune, daca ne raportam la vecinii nostri. Anul trecut, bulgarii au atras investitii ce reprezinta 9,2% din PIB, iar romanii, de 5,6%.
La inceputul acestui an, autoritatile de la Bucuresti anuntau o crestere record a investitiilor straine in Romania. Datele statistice pareau sa le dea dreptate. Anul 2004 a adus 4,1 miliarde de euro capital strain. Spectaculos a fost si procentul cu care au crescut aceste investitii, comparativ cu 2003 – peste 140%. Romania parea, chiar, ca ar fi micsorat distanta care o separa de tari precum Cehia, Polonia sau Ungaria, considerate favorite in cursa pentru atragerea investitiilor straine.
E drept ca mai avem de recuperat fata de Polonia, unde, in 2003, strainii adusesera 4,7 miliarde de euro. Si la fel de adevarat este ca aceasta crestere spectaculoasa a fluxurilor de capital in Romania a avut ca principal motor privatizarile din sectorul energetic. Sa lasam, insa, la o parte vanzarea societatii petroliere Petrom catre grupul austriac OMV, precum si a distributiilor de electricitate Banat si Dobrogea catre compania italiana ENEL.
Atunci constatam ca nivelul investitiilor ramane la aproape 2,5 miliarde de euro. Daca statul ar mai fi amanat cu un an trecerea in proprietate privata a acestor societati, cresterea nu ar mai fi fost la fel de spectaculoasa. Aceasta este o prima tema de gandire pentru guvernanti. Vom mai avea cu ce sa ne laudam cand se vor finaliza privatizarile din energie?
Iar o a doua tema vine din comparatia cu vecinii nostri, bulgarii. E drept, Sofia a atras, anul trecut, numai doua miliarde de euro. Si, in plus, aceste investitii au insemnat, ca si in cazul Romaniei, vanzari de societati din sectorul energetic.
Intr-un clasament care are ca referinta, insa, Produsul Intern Brut (PIB), poate unul dintre indicatorii cei mai importanti de performanta economica, situatia prinde alte nuante. Potrivit autoritatilor de la Sofia, nivelul investitiilor straine al tarii vecine a fost de 9,2% din PIB, cea mai inalta cota din Europa Centrala si de Est. Spre comparatie, recordul inregistrat de Romania anul trecut reprezinta numai 5,6% din PIB-ul tarii noastre. Aceste date vin sa-l contrazica si pe Alexandru Popa, fostul presedinte al Agentiei Romane pentru Investitii Straine (ARIS). El spunea ca o eventuala comparatie cu Bulgaria ar fi depasita.
Declaratie adevarata, daca ne raportam la sumele atrase de Romania (aproape de doua ori mai mari decat in cazul vecinilor nostri). Dupa comparatia cu Produsul Intern Brut, lucrurile se nuanteaza. Si revine in actualitate estimarea facuta, de data aceasta, de Consiliul Investitorilor Straini. Reprezentantii CIS erau de parere ca vom reusi sa egalam Bulgaria abia in urmatorii doi ani.
Ce au facut autoritatile de la Sofia si nu au facut guvernantii de la Bucuresti? Un singur exemplu. Anul trecut, Bulgaria a vandut o parte din distributiile de electricitate cu 700 de milioane de euro. Cel mai mic pret obtinut pe una dintre societatile de distributie a fost de 141 de milioane de euro.
Romania a vandul Electrica Banat si Dobrogea cu 112 milioane de euro. Aici trebuie sa tinem cont, insa, si de particularitatile celor doua privatizari. Bulgarii au vandut societati cu profit de ordinul milioanelor de euro, iar societatile romanesti abia daca aveau profit. Media sumelor obtinute, pe consumator, ne lasa, din nou, pe loc secund. Bulgarii au vandut distributiile de electricitate cu 234 euro/consumator, iar noi, cu 221 de euro.
Tara vecina reuseste, prin urmare, sa ne furnizeze noi lectii despre privatizare si atragerea investitiilor straine. In ce masura vom invata ceva din aceste exemple ramane de vazut. Cert este ca mai avem la dispozitie doi ani pentru a ne pune la punct cu ceea ce inseamna mod occidental de lucru. Altfel riscam sa ramanem, din nou, in urma Bulgariei si sa asteptam 2008 pentru aderarea la Uniunea Europeana.
-
Profi profita de Cora
Doi mari retaileri – Profi si Cora – isi vor uni departamentele de achizitii. De fapt, aprovizionarea va fi facuta mai ales de Cora, pentru ambii. Motivele tin mai mult de performantele nemultumitoare ale Profi in Romania, decat de politica grupului.
Profi si Cora sunt frati: divizii ale grupului belgian de retail Louis Delhaize. Dintre ei, primul care a incercat piata romaneasca a fost Profi, care a ales poarta vestica a Romaniei, in 2000. De-atunci a dezvoltat o retea de 19 magazine de discount plasate, preponderent, in vestul tarii. Cora a intrat pe poarta Capitalei, unde a deschis primul hipermarket in urma cu un an si un ceva. Tot in Bucuresti il va deschide pe al doilea. Pana de curand, cele doua divizii ale grupului belgian aveau autonomie. Mai nou, s-a hotarat ca centralele de achizitie sa fuzioneze. In sine, nu este un lucru cu totul si cu totul neobisnuit, caci doar in Romania exista divizii separate pentru cele doua retele. Dar dincolo de alinierea la politica internationala a grupului, unirea celor doua departamente e, de fapt, solutia prin care se incearca repunerea retelei Profi pe roate.
De la inceputul anului, Profi a inchis portile a doua magazine, cu toate ca anunta ca vrea sa deschida alte noua, tot in 2005, cu o investitie estimata de 2,7 milioane de euro. Totusi, inchiderile sunt semn clar ca ceva n-a mers bine. Fie ca magazinele inchise n-au avut vad, fie oferta n-a reusit sa se pupe cu cererea, cert e ca undeva s-a slabit o veriga. Iar pentru redresare, primul pas a fost restructurarea departamentului de achizitii, incepand chiar cu directorul, care nu mai ocupa aceasta functie. Plusul categoric al unificarii va fi puterea mai mare in negocierile cu furnizorii, cu mentiunea ca Profi isi va continua separat strategia de marci private. Sigur, experiente neplacute au mai avut si altii, in Romania, ca spaniolii de la Gamma care s-au si retras recent de pe piata, dupa ce au deschis doua magazine cash & carry, in Bucuresti si Pitesti. Dupa declaratiile reprezentantilor Gamma, Pitestiul nu era pregatit pentru un magazin de tip cash & carry asa ca l-au transformat in supermarket. Nici asa nu a mers. Ceea ce arata ca oricat de avida e piata – iar Romania e un loc bun de dezvoltare a retailului modern, daca ne gandim ca in 2004 reprezenta 20% din comert – exista totusi si pericole.
Sa inchizi magazine in plin boom al retailului nu e numai dureros, dar pare bizar. Numai in ultima parte a anului trecut s-au inregistrat investitii record, de peste 150 de milioane de euro. Asa ca nu era timp de pierdut. Actionarii au decis ca trebuie sa trateze partile care scartaiau la Profi. Nu de alta, dar abia de-acum o sa inceapa proba de foc pentru acest tip de magazin, caci s-au anuntat la bal pe segmentul discount si alti jucatori – ca miniMAX DISCOUNT, Penny Market sau Plus. Nu trebuie uitata nici reteaua Albinuta, care desi a invadat doar Capitala, deocamdata, are un ritm de expansiune de invidiat: lituanienii au inaugurat nu mai putin de opt magazine in nici cinci luni. Pe segmentul discount mai activeaza si XXL, parte din grupul Rewe, care a deschis primul magazin in 2001, in Bucuresti. Au urmat cele de la Buzau, Sibiu si Targoviste, dar expansiunea, momentan, stagneaza.
Altii, in schimb, abia isi iau elan, ca miniMAX, care va deschide in primavara acestui an trei magazine in regiunea sudica a tari, la Slatina, Targoviste si Urziceni. Investitia unitara ajunge la 750.000 de euro iar magazinele vor avea suprafete de vanzare de 1.000 mp, cu cate 100 de locuri de parcare.
Dar Profi nu a abordat partea sudica a tarii decat prin magazinele pe care le-a deschis la Ploiesti in cursul anului trecut. Insa iata ca deja altii se gandesc sa le-o ia inainte. E adevarat ca miniMAX DISCOUNT vizeaza orasele mai mici decat cele pe care le-a abordat, pana acum, Profi. Obiectivul declarat al celor de la miniMAX sunt orasele cu peste 30.000 de locuitori, ocolite inca de marile concerne internationale. Planuri si mai mari are si Plus Discount, membra a grupului german de distributie Tengelmann, care a anuntat deschiderea, tot in primavara, a 15-20 de magazine dintr-un total programat de 120 de magazine.
La randul lor, Plus Food Rom opereaza, sub sigla Plus, magazine in care se vand produse alimentare, de menaj si igiena, intr-o gama sortimentala de aproape 1.200 de articole. Oferta este mica, daca o comparam cu Cora, care are 100.000 de produse pe rafturi. Dar reteta de discounter se bazeaza pe oferta limitata, la preturi mai mici decat cele practicate de alte formate de magazine.
Pana acum, romanii nu s-au prea dat in vand dupa magazine de discount. Nu asa cum s-au fanatizat dupa hipermarketuri de exemplu, format de magazin pe care cumparatorii l-au asimilat de parca il asteptau de-o viata. Ramane de vazut daca expertiza celor de la Cora va reusi sa redreseze schiopatatul Profi.
-
In expansiune
Grupul Louis Delhaize, a carui istorie a inceput in 1850, in Belgia, cuprinde o banca, o societate de servicii logistice si retele de magazine in mai multe tari.
20 hipermarketuri Cora in cinci tari
247 supermarketuri Match in Franta, Belgia, Luxemburg, Antile, Guyana si Ungaria
133 supermarketuri Smatch in Ungaria si Belgia
146 magazine hard-discount Profi in Belgia si Ungaria
50.000 de produse livrate in Franta datorita Cybermarketului Houra
27 magazine specializate Animalis
49 magazine Ecomax in Antile si Guyana -
Oficiul pentru Protectia Electoratului
Ca si in cazul reclamelor, in politica importante sunt literele acelea mici, de la baza ecranului.
De reclame nu ducem lipsa. Avem reclame pentru slabit, reclame pentru imbogatit, reclame impotriva cheliei, reclame pentru medicamente, paste de dinti, sampoane, detergenti si cate si mai cate. Inainte insa de a duce mana la portofel pentru a cumpara respectivele produse, ar fi bine sa citim cu atentie informatia cuprinsa in randurile scrise cu un corp mic de litera, plasate, nevinovat, cat mai departe de atentia potentialului cumparator.
Pentru ca abia acolo, fortati de Oficiul pentru Protectia Consumatorului, producatorii isi dau, ca sa zicem asa, arama pe fata. Acolo aflam, bunaoara, ca rezultatele nu sunt tipice si variaza de la caz la caz, ca doctorii cu un aer atat de profesional sunt, in fapt, actori profesionisti sau ca medicamentele-minune au efecte secundare dintre cele mai nastrusnice. Vorba unui umorist american: Faptul ca poate sa-mi curga sange prin dos sau ca pot suferi disfunctii erectile nu mi se pare catusi de putin un efect secundar!. Poate ca nu ar strica sa avem si in politica un Oficiu pentru Protectia Electoratului, care sa-i oblige pe politicieni sa ne explice – cu litere oricat de mici – ce se ascunde in spatele unor propuneri aparent extrem de generoase. Ati observat, de pilda, ca, pe masura ce se vorbeste tot mai insistent despre alegerile anticipate, se intensifica si discutiile pentru introducerea votului uninominal?
Atat Adrian Nastase, care este impotriva anticipatelor, cat si Emil Boc, care este, mai degraba, in favoarea lor, au anuntat ca partidele pe care le pastoresc vor introduce proiecte de lege pentru acest sistem de votare. O asemenea unire-n cuget si simtiri ar trebui sa ne dea de gandit. Asa ca, in absenta unui OPE, haideti sa incercam sa aflam singuri ce ar putea scrie, daca ar fi musai, la baza ecranului.
Ce l-ar putea determina pe PSD sa-si doreasca, tam-nisam, introducerea votului uninominal? Simplu! Ingrijorati de procesul rapid de erodare a bazei electorale si amenintati cu perspectiva intrarii in zona insignifiantei politice, pesedistii vad aici o posibilitate de mentinere a status-quo-ului. Sa ramana lucrurile asa cum sunt reprezinta deja maximul la care PSD mai poate, pentru moment, spera. Dupa cum am mai spus-o – si dupa cum o stie orice invatacel in stiintele politice – votul uninominal presupune, in general, inlocuirea sistemului proportional cu unul majoritar si, implicit, stabilizarea scenei politice prin impartirea electoratului intre doi-trei competitori seriosi (in cazul nostru, PSD si, respectiv, Alianta D.A.), secondati eventual, precum rechinii, de cativa pesti-pilot (in cazul nostru, UDMR si PRM). Din perspectiva PSD, asadar, cu cat mai repede, cu atat mai bine.
Pana aici, toate bune si frumoase. De unde si pana unde, insa, graba PD-ului? Aici intervine ceea ce am numit odata bataia pestelui gerrymanderic.
Termenul gerry-mander este imposibil de tradus, provenind de la titlul unei caricaturi in care guvernatorul de Massachusetts, Elbridge Gerry, unul dintre semnatarii Declaratiei de Independenta, acuzat de asemenea de practici neloiale, a fost alaturat imaginii unui district electoral decupat in forma de salamandra (in engleza, salamander). In fapt, este vorba despre un nou tip de frauda electorala, legat de trasarea vicioasa a granitelor circumscriptiilor electorale.
Votul uninominal presupune, automat, noi circumscriptii electorale – afara de cazul in care toata lumea s-ar multumi cu un numar de parlamentari egal cu numarul de judete existente. Desi, teoretic, se poate imagina un sistem electoral in care primii trei sau cinci clasati sa fie propulsati in parlament, practica din intreaga lume impinge spre o competitie de tip majoritar, in care castigatorul dintr-o anumita circumscriptie electorala este singurul care umfla potul. Fiecare judet ar urma sa fie impartit in cateva asemenea circumscriptii electorale. Iar cine-mparte parte-si face.
Fiecare circumscriptie trimitandu-si in parlament propriul reprezentant, transferul voturilor dintr-o circumscriptie intr-alta, fie chiar in cadrul aceluiasi judet, va deveni imposibil. Componenta fiecarui bazin electoral va deveni astfel un factor esential, decisiv.
Din motive legate de comunitatea de interese, categorie sociala, profesie, etnie etc., fiecare zona geografica tinde sa aiba preferinte electorale relativ constante, omogene si, implicit, lesne previzibile. Situatia, vizibila pana acum la nivelul asa-numitelor regiuni istorice, va deveni si mai evidenta in cazul circumscriptiilor din interiorul judetelor. Problema impartirii electorale devine o problema de reprezentare. Un bloc electoral omogen, de exemplu minoritatea maghiara majoritara din anumite regiuni, va putea fi, cu usurinta redistribuit intre cateva circumscriptii electorale, transformandu-l, cat ai bate din palme, intr-un electorat faramitat si ineficient. Tocmai din aceasta cauza, cine va avea puterea de a decide granitele circumscriptiilor electorale va decide, in buna masura, si soarta alegerilor.
Bataia pestelui nu se va mai da la urnele de vot, ci va avea loc, in buna masura, inaintea alegerilor, in culise, in fata hartilor electorale. Fraude precum urnele mobile purtate prin piete vor aparea drept ridicole stangacii, lipsite de rafinament. Toate acestea – si inca multe altele – s-ar cuveni anuntate si discutate public, inainte de a ne trezi, un popor intreg, suferind de melena sau de disfunctii erectile.