BusinessMagazin

Blog

  • Politica BOR

    Moartea Patriarhului a fost un element de fundal. Prima intrebare pe care s-au grabit media sa o adreseze celor in drept a fost care va fi numele noului Patriarh. Ca la orice proces electoral, media au publicat „sondaje“, zvonuri, stiri, informatii venite „pe surse“ despre favoritii in cursa pentru ocuparea celei mai importante functii din ierarhia BOR.

     

    Au fost trecute in revista principalele dezbateri, pentru ca, la final, sa fie implicata si masoneria in problema alegerii patriarhului – ca in orice scenariu politic de mare anvergura. Mottoul intregii manifestari politico-spirituale: Alegerea noului patriarh nu trebuie politizata. Din punctul de vedere al reglementarilor bisericesti, ipoteza este exclusa din start. Din punct de vedere politic, nu avem cum sa nu observam stransele raporturi dintre politicul romanesc si Biserica Ortodoxa (apelul la neamestec in treburile Bisericii se face in conditiile in care Romania probabil este singura tara europeana – in afara de Vatican – care a avut in secolul XX drept premier un ierarh ortodox).

     

    Apelul la separare intre stat si Biserica este de fapt un simplu exercitiu de imagine. In conditiile in care clarificarea ideologica a actorilor politici romani este mai degraba un deziderat decat o realitate, este extrem de dificil pentru un politician sa exprime o pozitie contrara celei a BOR. Alternativa este anatemizarea – nu de catre ierarhia ortodoxa in sine, ci de catre ceilalti competitori politici, care se vor grabi sa isi clameze public smerenia. Practic, in acest moment, actorii politici participa la jocul „care nu se amesteca mai tare“.

     

    De cealalta parte, media s-au grabit sa demonstreze implicarea politicului – publicand listele cu politicienii care vor vota in cadrul procedurilor de alegere a noului patriarh. Trecand de anvergura redusa a actorilor in cauza – in general persoane din esalonul secund al partidului -, problema analizelor din presa este ca supraestimeaza puterea de influenta a politicului. Chiar daca BOR intretine o relatie extrem de sinuoasa cu statul roman, ea ramane o institutie complexa si autonoma. BOR este un instrument de multe ori mai bine structurat decat statul roman. In momentul in care s-a discutat despre alegerea noului patriarh, procedurile erau cunoscute si indiscutabile (si ultima alegere a avut loc acum mai bine de douazeci de ani). Daca supunem testului comparatiei procedura de alegere a noului patriarh cu ipoteza organizarii alegerilor anticipate sau cu procedura demiterii presedintelui, observam ca in lumea laica discutiile futile sunt mult mai numeroase si regulile institutionale sunt mult mai relativizate. BOR este o lume in sine, cu regulile ei, cu relatii proprii intre membrii ei si care nu resimte atat de usor influentele masoneriei si ale lumii politice.

     

    Aceasta nu inseamna ca Biserica ramane neutra la influentele politice. Dar nici ca BOR poate fi instrumentalizata de un actor politic (chiar daca inalti ierarhi mai pun umarul in unele randuri la construirea imaginii unor actori politici). Biserica nu poate fi transformata atat de usor in instrument de campanie electorala si motor de imagine publica. Niciun politician nu dispune de resursele simbolice pentru a determina o institutie atat de mare si de complexa sa i se alature. Cel mult poate sprijini o tabara din interiorul ierarhiei.

     

    In acelasi timp, nici miza nu este la fel de mare. Capacitatea de influenta a BOR in spatiul politic este redusa. Agenda politica a BOR are cateva puncte esentiale: problema studiului religiei in scoli, problema regimului cultelor. Marile dezbateri occidentale (avort vs. optiune personala) nu sunt prezente in spatiul public romanesc, iar modificarea legislatiei sub presiunile europene a fost facuta fara mari proteste din partea BOR (de exemplu in cazul dezincriminarii homosexualitatii), chiar daca instante similare au refuzat in alte tari ortodoxe sa faca acelasi pas. Capacitatea de influenta a BOR se ascunde in spatele procentelor pe care le clameaza cand incearca sa se legitimeze. Astfel, BOR este reprezentanta a 87% dintre romani – diviziune artificiala si lipsita de sens in ecuatia politica. BOR nu poate aduce la vot 87% dintre romani. Identitatea ortodoxa a acestora poate fi dezbatuta, dar prezenta la vot este un argument indiscutabil. Tot ceea ce BOR cere este mentinerea acestei neutralitati reciproce intre stat si Biserica. Aceasta inseamna finantarea cultului de catre stat, autonomia ierarhilor fata de celelalte categorii de functionari publici, alaturi de cateva concesii simbolice (elemente religioase in spatiul public).

     

    Politicienii nu au puterea de a influenta decisiv problemele interne ale BOR. Si nici nu o pot transforma in instrument politic. Dar isi pot atrage ostilitatea ei, care este mult mai costisitoare. Cu Daniel sau Teofan, cu Traian Basescu sau Ion Iliescu, simbioza dintre statul roman si BOR este in sine o institutie, care permite religiosului si politicului sa se influenteze si sa se limiteze reciproc. Iar moartea unui Patriarh sau schimbarea unui presedinte nu modifica deloc relatia.

  • Sa vezi si sa crezi

    Da rezultate ofensiva din Irak? Aceasta e intrebarea la care va trebui sa ne raspunda luna viitoare generalul David Petraeus si ambasadorul american Ryan Crocker.

     

    Eu unul, din pacate, nu sunt interesat de parerile lor. Si nu pentru ca nu le-as purta o stima deosebita. Le port. Dar tot nu sunt interesat de parerile lor. Ma intereseaza doar ale dumneavoastra. Da, ale dumneavoastra, ale celor ce cititi acest articol. Dumneavoastra stiti mai multe decat va inchipuiti.

     

    Vedeti, eu am o viziune simpla atat despre procesul de pace arabo-israelian, cat si despre ofensiva din Irak: orice solutie la procesul de pace arabo-israelian care necesita un expert in Orientul Mijlociu care sa v-o explice nu merita bagata in seama. N-o sa duca nicaieri.

     

    …

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer. Urmatorul sau articol va aparea in numarul din 12 septembrie al BUSINESS Magazin

     

    Traducerea si adaptarea de Mihai MitricA

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • Stirile Pro TV, nominalizate la premiile Emmy

    Stirile Pro TV au fost nominalizate la Premiile Internationale Emmy, la categoria Stiri, pentru materialul „Tibetani la granita chineza“, filmat de cameramanul Sergiu Matei in toamna trecuta, informeaza organizatorii evenimentului.

    Producatorul stirii despre felul in care granicerii chinezi ii impusca pe tibetanii care incearca sa treaca granita pentru a ajunge la Dalai Lama este Robert Gainescu. Editorii stirii au fost Oana Maiuga, Paula Sacui si Eduard Tarna. Corespondent si cameraman a fost Sergiu Matei.

    Potrivit Pro TV, materialul a intrat in marea competitie alaturi de 800 de proiecte inscrise la diverse categorii. Nominalizarile au fost stabilite de cei 500 de membri ai juriului, alesi din 35 de tari.

    La categoria Stiri (News), reportajul romanesc concureaza cu trei materiale produse pentru TV Globo din Brazilia („Jornal Nacional: Caravana JN – Elections“), ABS-CBN din Filipine („Bandila: The Subic Rape Case Promulgation“) si Channel 4 News din Marea Britanie („Lebanon Endgame“ – o productie ITN).

    Este pentru prima data cand o productie jurnalistica romaneasca se afla in cursa pentru Emmy, cea mai importanta competitie a creatiilor difuzate pe posturile de televiziune.

    Sergiu Matei a filmat scenele cumplite in care granicerii chinezi trageau in refugiatii tibetani. Imaginile au fost preluate dupa difuzarea la Pro TV de canalele de stiri CNN si EuroNews. The New York Times, International Herald Tribune, Le Monde si Le Figaro, printre alte ziare, au abordat subiectul. Peste 200 de mii de oameni din intreaga lume au accesat site-ul www.protv.ro pentru a vedea imaginile filmate de Sergiu Matei.

    Premiile Internationale Emmy se vor acorda in acest an pe 24 septembrie, la New York, dupa acordarea premiilor Emmy americane.

  • In the spotlight

    Ideea: Produsele Tnuva pastreaza gustul dragostei

    Client: Tnuva Romania

    Brand: Tnuva

    Agentia: McCann Erickson

    Canale: TV, OOH

     

    Sub sloganul „Pastreaza gustul dragostei“, campania de comunicare pentru lansarea pe piata din Romania a produselor lactate Tnuva demareaza cu prezentarea spotului „Nasterea“ pe noua canale TV.


    „Este un moment foarte important in istoria companiei Tnuva: momentul in care facem cunostinta oficial cu intreaga comunitate romaneasca“, declara Sagit Tzur-Lahav, VP Marketing al Tnuva Romania.


    Rolul echipei de creatie McCann Erickson a fost acela de a transmite catre publicul larg esenta brandului Tnuva. Spotul rezultat compara sentimentul pe care il are un nou-nascut cand se afla in bratele mamei cu gustul hranitor si senzatia de bine induse de consumul de produse lactate proaspete. „A fost un brief destul de greu, intrucat clientul ne-a cerut o campanie care sa faca legatura intre Tnuva si dragostea de familie autentica. Or, in aceasta categorie, toata lumea uzeaza si abuzeaza de cuvinte care definesc afectiunea intre membrii familiei. In aceste conditii, ne-am temut ca n-o sa ne putem diferentia in oceanul de zambete cu toti dintii si de imbratisari de reclama care populeaza peisajul publicitatii noastre“, declara Alexandru Dumitrescu, Associate Creative Director, McCann Erickson.

  • Jurnale de milioane

    Din simple jurnale personale online, multe bloguri au devenit astazi un business in adevaratul sens al cuvantului pentru acei utilizatori care, prin ceea ce publica online, reusesc sa atraga mii, uneori chiar zeci de mii de vizitatori zilnic. In joc sunt sume de ordinul milioanelor de dolari.

    Pentru Jay Brewer, un designer american, totul a pornit de la prezentarea unui filtru de cafea pe site-ul SingleServeCoffee.com, un blog de nisa. Acum, Brewer are 17 alte site-uri de recenzii, cum ar fi spre exemplu SavingStuff.com sau SuperCoolBaby.com, fiecare dintre acestea reprezentand pentru autor o sursa buna de venit, cel putin deocamdata.

     

    Tot dintr-o intamplare a ajuns si Eric Nakagawa, programator de software in Hawaii, sa castige bani de pe Internet. La inceputul acestui an, in ianuarie, a facut un site pe care a publicat o singura poza cu o pisica, pe care scria agramat „Eu pot are cheezburger“ (I Can Has Cheezburger), mai mult in ideea de a face o gluma si de a se amuza. Numai ca, la scurt timp dupa ce a mai publicat alte cateva fotografii, tot cu pisici amuzante insotite de cate un mesaj scris in acelasi stil, si a transformat site-ul intr-un blog, Nakagawa a descoperit ca foarte multi utilizatori sunt interesati de pisicile lui, ii viziteaza blogul frecvent si comenteaza pe marginea pozelor.

     

    „Am pornit acest website cu gandul ca este amuzant, dar nu ca sa scot bani din el“, spune programatorul care a devenit astfel antreprenor. Cifra de afaceri a companiei sale, I Can Has Cheezburger, l-a determinat insa pe Nakagawa sa renunte la slujba sa si sa se ocupe exclusiv de blog. O miscare de altfel justificata, avand in vedere ca numarul vizitatorilor s-a dublat luna de luna, de la 375.000 in martie si pana la 1,5 milioane in mai – potentiali clienti ai companiilor care-si fac reclama pe blogul programatorului de software. Iar cea mai ieftina reclama costa 500 de dolari pe saptamana, pretul putand urca pana la 4.000 de dolari, bani care intra in buzunarele antreprenorului.

     

    Ca si Jay Brewer sau Eric Nakagawa, foarte multi bloggeri au reusit sa-si cladeasca un business pe Internet prin intermediul blogurilor. Este drept, cea mai mare parte din cele peste 75 de milioane de astfel de site-uri din toata lumea, conform Technorati.com, raman in continuare la statutul de jurnale personale online. Aceasta nu impiedica insa ritmul accelerat de crestere a numarului de bloguri care apar zi de zi – cu aproximativ 120.000, potrivit aceleiasi surse – in incercarea de a gasi un model de business profitabil. Iar explozia blogosferei va continua cel putin pana in 2010, cand vor exista cel putin 200 de milioane de bloguri.

     

    Cate dintre ele vor fi insa afaceri online? „Blogosfera inca nu pare a fi un mediu propice unei afaceri“, este de parere David Weinberger de la Berkman Center for Internet and Society din cadrul Harvard Law School. „Cred ca rolul majoritatii blogurilor ramane cel conversational, situatie care se va mentine si in viitor.“ Momentan, totusi, cel putin pentru 50.000 de autori ai celor mai populare jurnale online, clasament realizat de Technorati.com, sumele incasate au crescut anul trecut cu 500 de milioane de dolari, conform unui studiu realizat de University of Texas si compania de publicitate Chitika. In fruntea clasamentului se afla bloguri precum Engadget, BoingBoing, Gizmodo sau Techcrunch.

     

    Chiar daca suma ar putea parea mica din punctul de vedere al unei companii cu domeniu de activitate traditional (offline), lucrurile sunt privite din alt unghi prin simplul fapt ca vorbim despre bloguri. Primii 500 de bloggeri din top au incasat din publicitate si din alte surse adiacente blogului, conform calculelor Chitika, aproximativ 20% din intreaga suma, adica in jur de 100 de milioane de dolari. Ceea ce inseamna ca fiecare dintre acestia a inregistrat un venit mediu de 200.000 de dolari in 2006 sau peste 16.500 de dolari pe luna. Probabil un motiv suficient de bun pentru multi dintre ei sa renunte la slujbele de zi cu zi si sa se dedice activitatii de pe blog – decizie care, chiar daca pare la o prima vedere simpla, nu e deloc asa. Un blogger „profesionist“ aloca zilnic cel putin cateva ore pentru a produce continut de interes pentru vizitatori.

     

    Foarte multe dintre cele mai populare bloguri din lume au in spate companii cum sunt Blogads, Grawker Media, Federated Media Publishing sau Weblogs, care opereaza fiecare mai multe bloguri, oferind astfel companiilor de publicitate posibilitatea sa ajunga la un public mai vast si mai variat. Spre exemplu, Grawker Media, care detine o familie intreaga de bloguri, de la Grawker.com si pana la Gizmodo.com, aflat pe locul al treilea in clasamentul Technorati, are peste 100 de milioane de vizitatori pe luna.

     

    Iar in fine, dar nu in cele din urma, un blog de succes inseamna un blogger cu notorietate, ca Michael Arrington, Darren Rowse sau Jeremy Shoemaker. Acesta din urma chiar a publicat acum doi ani pe blogul sau, Shoemoney.com, o poza in care tinea in mana un cec de la Google AdSense in valoare de 132.995 de dolari si continua sa aiba castiguri anuale de peste 100.000 de dolari de pe urma blogului sau.

     

    Cazurile antreprenorilor online, care au transformat blogul intr-un business, raman insa un procent extrem de mic din intreaga blogosfera, mai ales ca pe langa cele 120.000 de bloguri estimate a fi create zilnic apar si intre 3.000 si 7.000 de bloguri-spam.

  • De fapt, doar primele 7.500

    Studiul companiei de publicitate Chitika arata faptul ca primele 50.000 de bloguri din lume dupa popularitate au incasat anul trecut 500 de milioane de dolari. In realitate, cea mai mare parte din suma a fost realizata de primele 7.500 de bloguri din lume.

    • Primele 500 de bloguri, reprezentand 1% din total, si-au adjudecat 20% din suma – 100 de milioane de dolari.
    • Primele 2.500 de bloguri (5% din cele 50.000 de bloguri) au incasat 50% din total – 250 de milioane de dolari
    • Primele 5.000 de bloguri (10% din total) au luat 80% din suma – 400 de milioane de dolari
    • Primele 7.500 de bloguri (15% din total) au inregistrat venituri in proportie de 90% din suma totala – 450 de milioane de dolari

  • e-Government de lemn

    Cata vreme administratia publica inca mai solicita raportari pe discheta si mizeaza pe formate proprietare, societatea informationala e departe, iar e-Government ramane doar un cuvant care suna bine.

     

    Banca al carei client sunt de multi ani mi-a pus la dispozitie anul trecut un sistem de e-Banking. Aceasta a fost vestea buna. Vestea proasta a fost ca sistemul nu functiona decat sub anumite versiuni de Internet Explorer, care la randul lor rulau doar sub Windows. La vremea respectiva obisnuiam sa folosesc in mod curent mai multe sisteme de operare, dar nici unul nu corespundea cerintelor. Serviciile bancare prin Internet sunt extrem de utile, asa ca am fost pus intr-o ciudata dilema: schimb sistemul de operare sau schimb banca? Banca fiind un jucator comercial pe o piata concurentiala, am avut din fericire si cea ce-a doua alternativa. Ce se intampla insa in situatia in care institutii ale administratiei statului imi impun conditii privind tehnologiile pe care aleg sa le folosesc? Evident, aici nu prea pot opta pentru o alta administratie, asa ca nu-mi raman decat doua variante: sa ma conformez sau sa protestez. Admit ca orice institutie poate sa-si aleaga solutiile informatice pe care le considera cele mai potrivite si ca aceste institutii pot utiliza pentru a comunica intre ele formatele si protocoale asupra carora au cazut de acord, insa daca un organism public vrea sa comunice cu mine folosind formate proprietare, atunci situatia se schimba. Nu doar ca astfel imi impune sa cumpar anumite programe, limitandu-mi libertatea de alegere si influentand piata, dar este si o chestiune de respect si de o oarecare „corectitudine politica“. Or, administratia publica de la noi nu pare inca preocupata de aceste aspecte.

     

    Exista doua directii ale schimburilor de date intre administratie si societate. Cred ca administratia are obligatia de a furniza societatii informatiile publice in forme care sa corespunda unor standarde deschise, astfel incat sa poate fi utilizate in sistemele informatice. Din pacate, inca nu se intampla asa. Mai intai, persista o paguboasa secretomanie, astfel incat pana si unele nomenclatoare si codificari sunt fie de negasit, fie sunt furnizate in formate de prezentare (PDF sau HTML). De exemplu, rezultatele recensamantului din 2002 sau codificarile medicale CIM. Spre comparatie, informatiile similare sunt disponibile in cele mai multe tari in formate diverse, de la cele mai simple (CSV) pana la cele mai detaliate. Doriti coordonatele geografice ale localitatilor din Romania? Le veti gasi pe un sit american, earth-info.nga.mil, desi datele sunt cu siguranta furnizate de administratia romaneasca. Nomenclatorul postal a fost furnizat pe CD, dar intr-o baza de date protejata, insotita de un program opac care permite doar cautari. Exemplele pot continua.

     

    Directia inversa, de la societate spre administratie, este inca si mai problematica. Desi s-au facut unele progrese – unele institutii accepta acum si CD-ROM-uri, nu doar dischete – pana la e-Government calea e lunga. Un prim aspect este utilizarea pe scara larga a formatelor proprietare (in multe cazuri DBF), cu consecintele pe care le-am evocat mai sus. Pe de alta parte, o mare parte din administratie nu pare sa fi aflat ca imensa majoritate a agentilor economici utilizeaza sisteme informatice de evidenta, asa ca furnizeaza cu generozitate programe (doar Windows, evident) pentru culegerea manuala a datelor ce trebuie raportate. De cele mai multe ori fara nicio posibilitate de import si, in unele cazuri, necesitand utilizarea unor componente de software proprietar (cum s-a intamplat in cazul Casei Nationale de Pensii, unde programul furnizat necesita biblioteci Visual FoxPro). Un exemplu recent ofera Ministerul Sanatatii, care a furnizat un program de raportare pentru programul national de evaluare a starii de sanatate. Perfect opac si fara posibilitati de import de date, asa ca centrele medicale angajate in program au consumat resurse importante pentru a culege date de pe mii de buletine de analize, desi datele se aflau in sistemele informatice proprii. Insa chiar si posibilitatea de import (promisiune neonorata inca de Ministerul Sanatatii) este inoportuna, cata vreme datele ar fi putut fi raportate direct, intr-un format simplu si precis.

     

    Un pas inainte a facut Ministerul Muncii, care a ales solutia corecta pentru evidenta salariatilor: raportarea online in format XML. Ca aplicarea a fost defectuoasa, incepand de la specificarea incorecta a formatului, e alta poveste. Daca administratia publica vrea cu adevarat sa comunice eficient si civilizat cu o societate din ce in ce mai informatizata, trebuie sa adopte standarde si formate publice si deschise.

  • Pe Internet, negrul e verde

    Cantitatea de energie pe care o consuma de la priza un monitor depinde intr-o mare masura de culorile afisate. Negrul este de departe preferatul ecologistilor.

     

    O campanie a ecologistilor condusa de Mark Ontkush, autointitulat evanghelist pentru calculatoarele cu consum redus de energie, sustine ca atentia la culorile afisate de site-uri ar duce la o crestere substantiala a eficientei energetice. Cu cat culorile sunt mai inchise, cu atat monitorul consuma mai putina energie pentru a afisa o pagina de Internet. Ontkush a venit chiar cu ideea conform careia daca cel mai utilizat site din lume, motorul de cautare Google, ar trece de la albul imaculat care predomina acum la un negru inchis, s-ar economisi sute de MWh pe an. La scurt timp, mai multi dezvoltatori web au lansat versiuni ale cunoscutului motor de cautare in negru intens si le-au botezat Blackle, BlackWebSearch.com sau Darkoogle.

     

    Oricare dintre ele este complet functional si ofera aceleasi rezultate pe care le ofera si originalul. Raspunsul Google a venit doar in august, dar fara ca albul caracteristic sa fie inlocuit. Unul dintre managerii Google, responsabil de politica „verde“ a companiei, a publicat pe blogul oficial un articol din care rezulta ca studiile proprii spun ca monitoarele LCD, cele care predomina acum in Statele Unite, nu reduc consumul la afisarea nuantelor inchise, dar ca reducerile de consum sunt reale in cazul monitoarelor de generatie veche, pe tub catodic. Aceasta pentru ca monitoarele CRT (cathode ray tube) afiseaza culori in functie de intensitatea cu care campuri de electroni sunt proiectate pe sticla. Atunci cand niciun electron nu este proiectat, culoarea ecranului este neagra si de aici rezulta un consum redus in medie cu 10,8 wati pentru pagina aproape integral neagra a Google fata de cea standard. Pe de alta parte, monitoarele LCD au un alt principiu de functionare, ce nu influenteaza semnificativ consumul de energie. Chiar daca acum Google va ramane de aceeasi culoare, lobby-ul facut de Ontkush a influentat o parte a comunitatii de designeri web, care recomanda acum clientilor sa isi faca site-urile in culori sumbre. Iar o alta metoda pentru reducerea consumului este alegerea unui monitor cu o diagonala cat mai mica. Insa de departe cea mai „verde“ alegere, fara a apela la studii de specialitate, este de a scoate pur si simplu din priza monitorul, pentru cresteri de eficienta cu 100%.

  • Atat de putine porturi

    Majoritatea isi conecteaza la portul USB al calculatorului mouse-ul si tastatura. Clientii unui magazin online isi alimenteaza insa in acest fel si acvariul, aragazul miniatural sau setul de tobe.

     

    Alin Lopadat (23 de ani) spune ca ideea de a deschide un magazin online care sa vanda exclusiv articole conectabile prin USB i-a venit privind la multitudinea de magazine online de electronice si gadget-uri. Pe langa Emag.ro, cel mai mare magazin, care a vandut anul trecut de mai bine de 30 de milioane de euro, mai exista un esalon secund de site-uri cu vanzari considerabile si o majoritate care traiesc in instabilitate financiara, cu vanzari infime. Asa ca a intrat pe o nisa. Nu cautati pe USBmania.ro cele mai recent lansate laptopuri sau camere de fotografiat. Nu veti gasi decat maruntisuri electronice din cele mai diverse, care pot fi folosite din amuzament sau pot fi facute cadou. In prezent exista in jur de 200 de astfel de produse: lista cuprinde un model de tabla de sah care odata conectata la calculator poate face din acesta adversar, iar rezultatele sunt trimise pe Internet prietenilor, un dispozitiv care tine calda cafeaua in cana, un purcel-radio FM si chiar un odorizant USB pentru aromoterapie. Site-ul a fost lansat luna aceasta de doi tineri din Craiova cu o investitie de doar cateva mii de dolari si pana acum au avut cateva zeci de articole vandute. Livrarea se face prin curier rapid a doua zi si costa 10 lei pentru clientii din Craiova si 15 pentru cei din restul tarii. Lopadat, coproprietar al firmei Blue Neon, prin care sunt derulate tranzactiile, spune ca lucreaza direct cu producatorii, trei companii asiatice, iar numarul lor va creste in functie de produsele pe care le au in catalog.

     

    „Incercam sa gasim produse interesante, asta e criteriul pe care il avem“, spune Alin Lopadat. Tot sub aceeasi firma mai are un serviciu de livrari de flori la domiciliu, FloriInCraiova.ro si asigura servicii de optimizare a site-urilor si de prelucrare de date pentru companii straine. Din experienta magazinului online de flori, Lopadat spune ca nu s-a grabit sa lanseze si varianta de plata prin card, pe Internet, numarul tranzactiilor operate astfel reprezentand doar 10%. Totusi, reprezinta un segment de clienti pe care un magazin de nisa nu-si poate permite sa-i piarda, asa incat de saptamana viitoare va exista si acesta posibilitate, prin intermediul procesatorului de plati Epayment. Daca lucrurile merg conform planului, craiovenii vor mai lansa pana la sfarsitul anului alte cinci magazine online de nisa.

  • Branding din fasa

    S-au dus vremurile cand lista cu prenume pentru copii se limita la John, Mary sau George; sub presiunea marketingului si a spiritului antreprenorial, alegerea numelor a inceput sa fie o adevarata stiinta, sustinuta de informatica si chiar de numerologie.

    Sociologii si cercetatorii sustin ca parintii din Occident au ajuns la un nivel de stres fara precedent atunci cand vine vorba sa aleaga prenumele copiilor. Pe masura ce numele comune sau cele cu simbolistica religioasa pierd teren, parintii ajung chiar sa apeleze la consiliere platita pentru a capata ajutor. Statele Unite si Marea Britanie au dat tonul in materie de vanatoare de nume.

    Metodele pe care le aplica viitorii parinti sunt cat se poate de variate: unii verifica datele de la evidenta populatiei pentru a se asigura ca alegerile nu sunt prea comune, altii apeleaza la consultanti care sa ii ajute sa se decida sau pur si simplu aloca timp si efort ca sa adune idei din carti sau de pe Internet.

    Californianca Denise McCombie, 37 de ani, care asteapta cel de-al doilea copil in septembrie, a cheltuit 475 de dolari (peste 350 de euro) pentru ca un numerolog sa testeze prenumele preferat de ea, Leah Marie, ca sa vada daca are conotatii pozitive. Ramane de vazut totusi daca viitoarea nou-nascuta se va numi Leah Marie, pentru ca inainte sa ajunga la numerolog, McCombie a scris 16 dintre numele favorite pe cartonase si i-a rugat pe prieteni sa aleaga, iar atunci prenumele castigator a fost Anna Irene.

    Alti americani, cuplul Sean si Dawn Mistretta din Charlotte, au evaluat toate posibilitatile timp de cinci luni inainte sa apeleze la consultanti – niste autori de carti despre alegerea prenumelor pentru copii, care au realizat o lista cu sugestii, pentru care au incasat 50 de dolari. In urma unei teleconferinte de 30 de minute, consultantii au ales in functie de elemente de fonetica, de etimologie, dar si de popularitatea prenumelor si le-au trimis celor doi o lista de 15 pagini cu variante. Atunci cand fiica lor s-a nascut, cei doi au ales unul dintre prenumele de pe lista – Ava – dar numai dupa ce au realizat un sondaj in randul doctorilor si al asistentelor de la spitalul unde s-a intamplat evenimentul.

    Madeline Dziallo (36 de ani) din Illinois, mama a doi copii, Ross si Natalie, a apelat la consultanti si pentru primul, si pentru al doilea. Consultantul, Maryanna Korwitts, are un tarif de 350 de dolari pentru un pachet care include trei ore si jumatate de consultari telefonice si un manual unde se descriu istoria numelor, etimologia si trasaturile de personalitate indicate de un nume sau altul.

    Chiar si parintii care sunt consultanti profesionisti in domeniu spun ca decizia poate fi uneori dificila. Burt Alper spune ca el si sotia sa, desi ei insisi ii consiliaza pe altii, au simtit „tone de presiune” atunci cand a fost vorba de alegerea prenumelui pentru copiii lor. Dupa luni intregi de deliberari la final au numit-o pe fiica Sheridan, pentru ca prenumele se despartea foarte usor in silabe, iar fiul lor a fost numit Beckett pentru ca, in opinia lor, un astfel de prenume da impresia de stabilitate.

    Altii, chiar si dupa luni intregi de deliberari, nu ajung la niciun rezultat. Karen Markovics a petrecut luni intregi citind carti si navigand pe Internet inainte sa se decida asupra prenumelui fiicei, Nicole Josephine. Acum, dupa patru ani de la nasterea fetitei, spune ca ii pare rau, pentru ca numele este mult prea popular si se gandeste chiar sa il schimbe.

    Specialistii spun ca motivul principal pentru tot acest fenomen este ca exista mult prea multa informatie pe piata. In ultimii trei ani s-au publicat 80 de carti cu prenume pentru copii, conform Bowker, o baza de date despre industria editoriala, comparativ cu 50 cate s-au publicat intre 1990 si 1996. In plus, au aparut peste 100 de site-uri specializate care ofera de la baze de date pana la sondaje online si acces la consultanti.

    Reprezentantii BabyNames.com spun ca site-ul are aproximativ 1,2 milioane de vizitatori unici pe luna, cu 50% mai mult decat anul trecut, iar 3.000 de clienti au folosit serviciul personalizat oferit de ei, care listeaza 12 variante pentru 35 de dolari. Incepand cu luna iunie, site-ul a lansat un nou serviciu de consultanta telefonica de 30 de minute, care se plateste cu 95 de dolari.

    Motorul de cautare Google are o contributie importanta la amplificarea stresului. Julie Stuart din Marea Britanie a vrut sa verifice cat de comune sunt prenumele sale preferate, Zoe si Rose, dar rezultatele obtinute la o cautare pe Google i-au schimbat alegerea. Stuart a trebuit sa inceapa sa caute un alt prenume pentru copila ei dupa ce a aflat ca Zoe Rose era numele unui star porno britanic, care aparea printre primele rezultate la cautarea pe Google. Si celebritatile contribuie la cresterea presiunii, prin alegerea unor nume cel putin neobisnuite: Gwyneth Paltrow si-a numit fiica Apple, iar cuplul Angelina Jolie-Brad Pitt si-a botezat fetita Shiloh.

    Insa dincolo de toti acesti factori, principalul vinovat este marketingul, care a transformat societatea occidentala intr-una foarte constienta de importanta brandingului, care se extinde acum si la prenumele nou-nascutilor. „Traim intr-o societate orientata spre marketing“, spune Bruce Lanky, fost director in publicitate si autorul a opt carti de specialitate, inclusiv „100.000 de prenume de copii“. „Cei care inteleg valoarea brandingului stiu ca, atunci cand alegi un nume potrivit, ii oferi copilului tau un prim avantaj pe piata“, sustine Lanky.

    Statisticile americane arata ca s-a produs o schimbare vizibila in modul in care sunt botezati copiii. In 1880, datele aratau ca 41% dintre baieti si 23% dintre fete primeau 10 dintre cele mai obisnuite nume la un moment dat. Pentru comparatie, in 2006 doar 9,5% dintre baieti si 8% dintre fete primeau numele cele mai obisnuite. Astfel, un nume comun precum Mary a cazut de pe locul 1, pe care l-a ocupat in cea mai mare parte a anilor 1950, pe locul 84 in 2006. Iar numele mai ciudate castiga teren. De exemplu, Nevaeh („Heaven“ scris invers) ocupa locul 43 in topul celor mai populare 1.000 de nume din Statele Unite in 2006, iar 224 de baieti au fost botezati Zayden, o alta creatie recenta.

    Aceasta schimbare e departe de a fi vazuta drept pozitiva. Albert Mehrabian, profesor de psihologie la universitatea californiana UCLA, crede ca a-i da copilului un nume care iese in evidenta este ca si cum l-ai trimite la scoala cu parul vopsit in albastru: „Este adevarat, poti iesi in fata cu un lucru bizar, dar asta nu inseamna ca este si bine“.

    Dincolo de toate aceste presiuni ale epocii de azi, alegerea numelor copiilor a fost din toate timpurile un lucru dificil pentru parinti. In perioada coloniala, parintii deschideau Biblia si alegeau un nume la intamplare – o practica ce a creat nascociri precum Notwithstanding Griswold sau Maybe Barnes. Mai mult, in unele tari alegerea numelor este reglementata de guvern. Franta a dat o lege la inceputul anilor 1800 prin care interzicea alegerea altor nume decat cele de pe o lista intocmita de stat. In Germania, guvernul inca interzice numele inventate sau cele care nu exprima clar sexul copilului. Suedia si Danemarca interzic numele despre care oficialii considera ca ar putea fi subiect de ironii. Autoritatile suedeze au respins nume precum Veranda, Ikea sau Metallica.

    O serie de specialisti spun insa ca preocuparea parintilor de a le oferi copiilor prenume „de succes“ si interesul recent pentru prenume ciudate va creste. Hitwise, o firma care monitorizeaza traficul pe Internet, spune ca „nume de copii“ a fost in top zece al denumirilor generice cautate pe Internet in 2006, primul an in care compania a monitorizat astfel de date. Altii, punand in evidenta popularitatea unor nume traditionale precum Sophie, Hannah, Violet si Emma, previzioneaza o intoarcere la clasic. Chiar si Julia Roberts, care a luat decizia radicala de a-si boteza gemenii Phinnaeus si Hazel, si-a numit ultimul nou-nascut Henry.