Blog

  • Cum vor arata ziarele romanesti in 2014?

    Cea mai recenta previziune despre viitorul ziarelor tiparite a fost facuta de doi jurnalisti americani, care prevad disparitia acestora in 2014. Previziunea, facuta sub forma unui film de cateva minute, nu e, potrivit analistilor, suficient de serioasa si de fundamentata pentru a fi luata in seama – dar asta nu inseamna ca intrebarea „cum va arata presa scrisa in 2014?“ nu e legitima. Care e diferenta dintre previziunile jurnalistilor americani si cele ale publisherilor romani? Va „arde“ presa romaneasca etapele firesti ale dezvoltarii si se va „electroniza“ prematur, inaintea unei necesare consolidari? Cum va arata, de fapt, presa romaneasca in 2014, anul luat in discutie in filmul „Epic 2014“? BUSINESS Magazin a adresat un set de sapte intrebari principalilor publisheri din Romania.

     

    1. Cate cotidiene centrale vor fi?

    2. Care va fi principalul canal de distributie?

    3. Cate exemplare vor fi vandute zilnic?

    4. Care va fi ponderea ziarelor in bugetele de publicitate?

    5. Care va fi relatia ziarelor cu Internetul?

    6. Cum vom citi ziarul (care va fi ritualul)?

    7. Care va fi cel mai mare publisher din Romania?

     

    AURELIAN AMURARITEI – ADEVARUL

    „Broadsheet-ul va fi citit in pauza de cafea“

    1. COTIDIENE CENTRALE: Vor fi 5 cotidiene, dintre care 2 tabloide: unul de bulevard – care va fi si liderul, plus unul de scandal, de nisa. Vor fi 2 ziare in format broadsheet: unul de stanga si unul de dreapta. Cel de stanga va fi liderul pietei. Si va mai fi un cotidian specializat (de nisa).

    2. CANALE DE DISTRIBUTIE: Vor fi 2 – 3 distribuitori mari, internationali.

    3.EXEMPLARE VaNDUTE ZILNIC: 1.000.000 (400.000 liderul tabloid, 250.000 tabloidul de scandal, 150.000 liderul broadsheet, 100.000 broadsheet-ul de dreapta si restul vor fi cotidiene specializate).

    4. PONDEREA ZIARELOR IN BUGETELE DE PUBLICITATE: N/A

    5. RELATIA ZIARELOR CU INTERNETUL: Relatia ziarelor cu Internetul va fi una de convietuire. Va creste ponderea cititorilor de presa online in defavoarea celor care citesc editiile tiparite.

    6. CUM VOM CITI ZIARUL?: Broadsheet-ul va fi citit in pauza de cafea, iar tabloidele prin rasfoire rapida.

    7. CEL MAI MARE PUBLISHER DIN ROMaNIA: Cel mai mare publisher din Romania va fi un grup international puternic (nu cred ca Ringier va mai fi lider).

     

    DORU BUSCU – GRUPUL CATAVENCU (EDITOR COTIDIANUL)

    „Va exista o puternica presa pe web. Ziarele vor ramane totusi puternice“

    1. COTIDIENE CENTRALE: Numarul cotidienelor centrale va scadea. Vor disparea cel putin jumatate. Se vor consolida patru – cinci. Publicul fiecaruia va fi bine segmentat. E momentul in care categoriile demografice isi vor selecta corespunzator ziarele.

    2. CANALE DE DISTRIBUTIE: Cred ca ponderea abonamentelor va creste semnificativ, o data cu reabilitarea infrastructurii (Posta, cutiile postale, transportul). „Subscriptiile“ vor fi preferate de publicul educat, cu venituri medii si mari. Este un comportament previzibil, dependent de cresterea standardului de viata si aparitia „tabieturilor de clasa“.

    3. EXEMPLARE VaNDUTE ZILNIC: Cotidienele de mare tiraj vor ramane. Tabloidele isi vor creste si mai mult vanzarile cu bucata. Ziarele „se-

    rioase“, generaliste, vor avea de facut multe optiuni de pozitionare si marketing. Vor lupta sa-si pastreze cititorii marind oferta editoriala. Ziarele de nisa vor deveni afaceri excelente. Isi vor controla publicul,

    vor deveni instrument si vor transforma actul de presa in actiune de marketing.

    4. PONDEREA ZIARELOR IN BUGETELE DE PUBLICITATE: In Europa Occidentala, presa scrisa trece de 50% din piata de publicitate. Pe aici vom fi si noi. Exista deja o tendinta de usoara reorientare a advertiserilor dinspre TV spre tipar.

    5. RELATIA ZIARELOR CU INTERNETUL: Va exista o puternica presa pe web, de multe ori o prelungire a celei tiparite. Versiunile online ale ziarelor vor fi mult mai mult decat reluarea publicatiei. Vor avea autonomie si imense resurse de exprimare vizuala. Ziarele vor ramane totusi puternice.

    6. CUM VOM CITI ZIARUL?: Cred ca cititul se va specializa, adica fiecare va citi pe criterii in primul rand utilitare. Afinitatile vor ceda locul pragmatismului. Vom citi ziarele care ne inarmeaza pentru competitie. Presa „escapista“ va fi saptamanala si mai degraba lunara. Obligatoriu glossy.

    7. CEL MAI MARE PUBLISHER DIN ROMaNIA: Probabil un grup multinational care va reusi sa controleze principalele titluri din segmentele respective de piata.

     

    RAZVAN CORNETEANU – RINGIER (EDITOR EVENIMENTUL ZILEI, LIBERTATEA, PRO SPORT)

    „Toate ziarele importante vor avea editii web generoase si platite“

    1. COTIDIENE CENTRALE: Vor fi cu 50% mai putine cotidiene decat azi.

    2. CANALE DE DISTRIBUTIE: Vor fi 3-5 mari distribuitori regionali specializati.

    3. EXEMPLARE VaNDUTE ZILNIC: A 80% peste ce se vinde azi.

    4. PONDEREA ZIARELOR IN BUGETELE DE PUBLICITATE: 50% incasari din totalul pietei de publicitate.

    5. RELATIA ZIARELOR CU INTERNETUL: Relatia cu Internetul nu va fi foarte diferita de azi; toate ziarele importante vor avea editii generoase si platite.

    6. CUM VOM CITI ZIARUL?: N/A

    7. CEL MAI MARE PUBLISHER DIN ROMaNIA: Cei care vor aplica standarde profesioniste in zona publishing-ului.

     

    MARIUS TUCA – INTACT (EDITOR JURNALUL NATIONAL, GAZETA SPORTURILOR)

    „Media va fi de 100.000 exemplare / cotidian“

    1. COTIDIENE CENTRALE: Vor fi 4 sau 5 cotidiene. Parte din cele care exista acum nu-si vor mai gasi locul atunci. Chiar daca se vor mai lansa si altele intre timp, cred ca vor fi maxim 5 cotidiene atunci.

    2. CANALE DE DISTRIBUTIE: Probabil ca nu va mai fi un canal principal. Sistemele private vor dezvolta retele nationale si locale.

    3. EXEMPLARE VaNDUTE ZILNIC: Media va fi de 100.000 de exemplare per cotidian. Deci 400-500.000 in total.

    4. PONDEREA ZIARELOR IN BUGETELE DE PUBLICITATE: 60-70%

    5. RELATIA ZIARELOR CU INTERNETUL: Paradoxal, in ultimii ani, desi a crescut numarul cititorilor pe Internet, a crescut si numarul cotidienelor. Vom asista la o crestere constanta a Internetului, dar nu atat de mare ca in ultimii ani.

    6. CUM VOM CITI ZIARUL?: Cei mai bine informati, vor citi ziarul pe Internet noaptea, inainte ca acesta sa apara. Altii il vor citi la prima ora: fie la birou, fie la cafea sau in parc. O alta categorie de cititori vor fi aceia din ultima parte a zilei – seara, acasa, pe indelete, care mai si subliniaza din cand in cand ce citesc.

    7. CEL MAI MARE PUBLISHER DIN ROMaNIA: Vor fi doi publisheri. Unul strain si unul autohton, acesta din urma fiind obligat de piata sa se dezvolte, dar si de orgoliul propriu.

     

    DRAGOS STANCA – PUBLIMEDIA INTERNATIONAL (EDITOR ZIARUL FINANCIAR)

    „Ziarul va fi un produs multimedia ca oricare altul“

    Precizare: consider ca orice previziune cu bataie mai lunga de 3-5 ani, in domeniul publishingului, este un simplu joc imaginativ, fara nici o alta valoare decat cea a unui joc. Sa ne jucam, deci:

    1. COTIDIENE CENTRALE: Este foarte probabil ca notiunea de cotidian sa fie, in 2014, mult diferita fata de cea de azi. Probabil se vor inventa noi tipuri de hartie, probabil actuala hartie de ziar va fi inlocuita, treptat, o data cu evolutia capacitatilor de tipar. Cu siguranta, nu vor mai exista cotidiene alb negru, ci numai full color. Vor fi putine, nationale si cu tiraje insemnate. Nu pot pronunta o cifra, dar cu siguranta va exista un lider al presei de calitate, un tabloid puternic (probabil, gratuit) si un ziar serios de business. Nu exclud aparitia unui cotidian numai pentru femei, pana in 2014.

    2. CANALE DE DISTRIBUTIE: Distributia se va face door-to-door, mai ales. Apetitul pentru abonamente va creste, iar actualele chioscuri de ziare vor fi media-point-uri unde omul nu va mai merge doar pentru a-si cumpara ziarul, ci si pentru a-si achita facturi, pentru a-si cumpara dvd-uri si altele.

    3. EXEMPLARE VaNDUTE ZILNIC: Nu va mai conta (numai) tirajul vandut, ci audienta. Brandurile de publishing se vor bate cu celelalte branduri media, va suferi declinari in toate mediile (telefonie, internet, tv, radio) sau vor disparea.

    4. PONDEREA ZIARELOR IN BUGETELE DE PUBLICITATE: Cred ca publishing-ul (ziare plus reviste) va atrage in continuare intre 20 si 30% din volumul total de advertising de pe piata, iar televiziunea – chiar daca probabil va ramane lider – va pierde in favoarea internetului si, mai ales, a telefoniei mobile.

    5. RELATIA ZIARELOR CU INTERNETUL: Integrare totala.

    6. CUM VOM CITI ZIARUL?: Ziarul se va citi ca si pana acum, dar si pe ecrane in metrou, si pe telefonul mobil. Foarte probabil, ziarul va fi un produs multimedia ca oricare altul. Va fi citit oriunde si oricum, pe orice suport, in functie de obiceiurile de consum individuale, pe categorii de varsta. Nu va mai exista ziarul pentru toata lumea, de la 12 la 82 de ani, obiceiurile de consum vor fi specifice varstelor, iar ziarele se vor adresa strict nisei lor de piata, atat prin forma – platforma de comunicare, cat si prin fond.

    7. CEL MAI MARE PUBLISHER DIN ROMaNIA: Cel mai mare publisher din Romania va fi cel mai mare publisher din Europa anului 2014.

  • Pe tarabele Lumii

    Norvegienii si japonezii raman cei mai mari cumparatori de ziare din lume (cu 651, respectiv 644 de exemplare vandute la mia de locuitori). Urmeaza Finlanda si Suedia.

     

    LOCUL DOI: Ziarele raman al doilea canal preferat de advertiseri, dupa TV, pe plan mondial.

    ZIARE GRATUITE: In Spania, 40% dintre cotidiene sunt distribuite gratuit; in Italia, procentul este de 29%. Urmeaza Danemarca (27%) si Portugalia (25%).

    CONSERVATORI: In Bolivia, doar 5% din populatie cumpara un cotidian nou, ocazional.

    CREDIBILITATE: In Bosnia, 53% dintre adulti nu au incredere in nici un canal de presa tiparita.

    LA COPIATOR: In Guineea nu exista presa scrisa, iar ziarele sunt fotocopiate.

    MODELUL IORDANIAN: In Iordania, cotidienele sunt obligate sa aiba un capital minim de 700.000 USD. Iar redactorii-sefi sunt obligati prin lege sa aiba o experienta de zece ani, consecutiv, inainte de a fi numiti.

    ZIARUL PE FAX: In Mozambic, principalul canal de distributie a cotidienelor este faxul. Acestea au patru pagini (includ si reclamele).

    ZIARUL FARA STIRI: Guvernul din Uzbekistan a inventat ziarele fara stiri. Ziarele particulare au voie sa publice reclame, horoscopul si features – dar nu stiri.

  • MEDIA: Inmultit cu trei, inmultit cu zece

    Principalii planificatori de media previzioneaza ca, peste 10 ani, piata de publicitate va fi de 1-3 miliarde de euro net. Piata de publicitate neta va creste de cel putin trei ori in urmatorii zece ani. Acesta ar fi numitorul comun al previziunilor celor mai importanti media buyeri si specialisti in domeniu din Romania, reuniti saptamana trecuta la ARBOmedia Annual (re)Source. Daca astazi se vorbeste despre o piata neta de 250-300 mil. euro, in 2015 aceasta va ajunge la 1,5 miliarde. „De dolari, ca euro va disparea“, a specificat Bogdan Enoiu de la McCann Erickson. Si Nicu Laita de la ARMA face o previziune in dolari: un miliard.

     

    „Nu ma pronunt in cifre, dar estimez ca peste 10 ani Romania va fi la nivelul la care se va afla Polonia peste doi ani“, a spus Zoltan Szigeti de la ARMA (si fost sef al operatiunilor WPP in Romania). Bogdan Prajisteanu de la Media Insight a previzionat ca piata va creste de trei ori, iar publicitatea in-store va fi tot mai consistenta. Cel mai optimist a fost Serban Ciusca de la ARBOmedia. „Veniturile nete din publicitate vor creste de 10 ori. Deci se vor situa in jurul valorii de 3 miliarde de euro.

     

    Eu pariez pe Romania.“ El a mai spus ca publicitatea interactiva va fi tot mai atractiva pentru advertiseri si ca acestia vor arunca banii „targetat“, in detrimentul canalelor de masa. Serban Ciusca a pus pe hartie aceste previziuni si a spus ca, peste zece ani, ARBOmedia va oferi un premiu celui care se va dovedi cel mai bun vizionar. In afara de previziunile legate de veniturile nete din publicitate si de noile suporturi de reclama, jucatorii industriei au mai indicat cateva tendinte.

     

    Vor creste bugetele alocate Internetului si periodicelor (in detrimentul cotidienelor). Relatia dintre client si agentia de media capata tot mai mult statut de parteneriat, iar plata catre agentie se face tot mai mult sub forma de onorariu („fee“) decat sub forma de comision (un anumit procent din bugetul media rulat – n.r.). „Fee-ul ii permite clientului sa-si optimizeze costurile, dar sa si ofere stimulente agentiei“, a spus Bogdan Enoiu.

     

    „Daca tarifele la publicitate cresc substantial la un canal, plata la comision nu ar fi avantajoasa pentru client. Si nici corecta“, a mai spus Enoiu. Dar, deocamdata, inca sunt agentii care sunt platite la comision. Numai ca, uneori, „se lucreaza si la comision negativ“, a mentionat Maria Tudor de la Zenith Media, refuzand ulterior sa comenteze asupra acestui detaliu pentru BUSINESS Magazin.

  • In the spotlight

    IDEEA: Dero scoate cele mai frecvente 99 de pete

    CLIENT: Unilever

    AGENTIE: BBH London

    NUMAR DIFUZARI TV: Spot Dero „Barbat gaureste perete“ – 450 de difuzari in perioada 1 mai – 20 iunie, valoare rate-card: 1.187.343 de euro (Sursa: Alfa Cont)

     

    Povestea acestei campanii – realizata de agentia britanica BBH pentru piata romaneasca – a inceput cu spotul avand drept personaj principal ciorba de burta. A urmat pata de carbuni, iar acum, pata de ketchup. Intreaga comunicare a brandului se axeaza pe aceeasi idee creativa.

     

    „Este bine sa ai un detergent care scoate cele mai frecvente 99 de pete, pentru ca nu stii niciodata cand poti da nas in nas cu una dintre ele“, explica agentia conceptul campaniei. Scenariul celui mai recent spot surprinde doua momente, aparent banale, din viata a doua familii vecine la bloc.

     

    In prima scena, o femeie ii povesteste sotului sau avantajele detergentului Dero, capabil sa curete „si petele de ketchup“. In acest timp, sotul neincrezator se pregateste sa fixeze un nou raft pe peretele din baie. Dincolo de zid, vecinii se pregatesc de masa, iar pasiunea lor pentru tot ceea ce este legat de rosii este materializata si printr-un recipient cu Ketchup de marime XXL.

     

    Sotul din prima scena trece cu masina de gaurit prin perete, perforand recipientul care se goleste rapid. Finalul? Este o suma de reactii: uimirea vecinilor, zambetele ironice ale sotiei, indignarea sotului cauzata de petele de ketchup. In primele doua spoturi, rolul hazardului era jucat de o cisterna plina cu ciorba de burta, respectiv de un bunic pierdut in mina de carbuni si adus inapoi de un postas mucalit.

  • La piata

    Pentru artistii autohtoni piata de arta internationala e singura solutie sa-si vanda lucrarile la adevaratul pret. In Romania, fata de arta clasica, cea contemporana e puternic subevaluata.

     

    DIFERENTE: La casa de licitatii Alis lucrarea „Nud vazut din spate“ a lui Nicolae Tonitza s-a vandut cu 62.874 de euro, stabilindu-se astfel un record pentru Romania. In galeriile de arta preturile picturilor contemporane rareori depasesc 1.000 de euro.

     

    NUMARATI PE DEGETE: Numarul artistilor romani contemporani bine cotati pe piata internationala e foarte redus. Printre ei – Mircea Cantor, Paul Neagu, Dan Perjovschi si Ion Grigorescu.

     

    INFLUENT: Unul dintre cele mai influente personaje de pe piata internationala de arta contemporana e Charles Saatchi. Britanicul are obiceiul de a cumpara in cantitati mari lucrari ale artistilor tineri, sperand sa influenteze astfel piata.

  • Modelele eficientei

    Inca o carte de self-help, de data aceasta scrisa de consultantul a mai mult de jumatate dintre companiile care se regasesc in Fortune Top 500. Cititorul roman, satul de noianul de carti self-help care au inundat piata noastra, are toate motivele sa-si manifeste rezervele si incredulitatea in fata volumului „Un abecedar al intelepciunii“, scris de Stephen R. Covey.

     

    Tonul autorului ar fi primul semnal de alarma: uneori are ceva din retorica grandilocventa a unui predicator, alteori pare ca susura sfaturi amicale la urechea cititorului. Sa judecam totusi lucrurile fara sa ne pripim! Trebuie luat in seama, in primul rand, glasul unui barometru care da gres arareori: rata vanzarilor acestui volum (tradus in 28 de limbi) a atins 15 milioane de exemplare. In plus, Covey a fost consilierul a mai mult de jumatate din cele 500 de intreprinderi din topul Fortune.

     

    Mai mult, autorul a fost, ani la rand, sfetnicul de taina al lui Bill Clinton. Despre el, Steve Labunski, director executiv al Societatii Internationale de Radio si Televiziune, spunea: „Covey valideaza adevarurile durabile, asa cum se aplica ele in viata de familie, in afaceri si in societate in general, scutindu-ne de psiho-balbaiala care polueaza o mare parte din literatura curenta despre relatiile interumane“. Sa luam, pe rand, cateva dintre ideile directoare.

     

    Cum se stie, mediul si educatia au contribuit la modelarea decisiva a personalitatii noastre. Acest proces nu este insa incheiat, asa ca ne revine sarcina de a progresa continuu. In acest scop, autorul ofera cateva cai (sugestii) de punere in evidenta a propriilor noastre valori fondatoare, printr-o ampla si sistematica munca de autoanaliza. Numeroase exemple concrete, insotite de exercitii practice si suporturi grafice ingaduie cititorului sa se autoevalueze in permanenta si sa-si puna in acord actele si principiile. Printre cuvintele cheie: Busola.

     

    Legile universului isi au echivalentul in actiunile umane. Exista cateva principii cardinale extrase din istoria noastra colectiva si personala. A naviga in viata profesionala cu o asemenea busola reprezinta secretul dezvoltarii puterii. Increderea. Absenta ei fractureaza comunicarea, blocheaza deciziile, slabeste comunicarea.

     

    A gandi castig/castig. „Prajitura“ este suficient de mare pentru toata lumea, iar aceasta mentalitate a abundentei permite stabilirea unor relatii intemeiate pe cautarea unor avantaje reciproce. Interior / exterior. Principiile eficacitatii se afla in noi insine. Nu aparenta sau comportamentul trebuie schimbate, ci caracterul. Paradigma. Este absolut necesara o alta schema de explicare a realitatii.

     

    Ca sa devii eficace si sa sporesti calitatea actelor tale, trebuie sa adopti o paradigma de management intemeiata pe eficacitatea persoanelor si nu pe performantele si structura organizationala (sau pe stilul si sistemele de management). Calitatea totala.

     

    Aceasta nu se limiteaza la bunuri si la servicii. Depinde de oamenii care le fac. Noi insine suntem cheia calitatii totale. Sunt, toate acestea, lucruri care, la o prima vedere, pot parea banale. Lectura cartii va va demonstra insa ca au un rar potential de profunzime. Nu degeaba „cand vorbeste Stephen Covey, ministrii tac“ (Dun’s Business Month).

  • O piesa nebuna

    Luigi Pirandello, Liviu Ciulei si Marcel Iures: trei motive, mai mult decat suficiente, pentru a vedea Henric al IV-lea, piesa pusa in scena la Teatrul Bulandra.

    Nebunia din Henric al IV-lea o descoperi inca din momentul in care ajungi la teatru. Saptamana trecuta, la premiera piesei Henric al IV-lea, de la Teatrul Bulandra, sala a fost arhiplina. Mai mult, urmatoarele patru spectacole se vor juca cu casa inchisa. Iesirea din cotidian continua pe scena, cortina descoperind o lume a iluziilor, a nebuniei conditionate. Un tanar-batran, sau poate un batran-tanar, traieste intr-o lume a inchipuirii bolnave, a nebuniei, pe care, atunci cand o descopera, prefera sa o pastreze in ciuda lumii reale, care i-a furat femeia iubita. Iures joaca un rol, cel al unui tanar, care joaca un alt rol, cel al lui Henric al IV-lea al Germaniei. E greu de spus care intra in pielea personajului mai bine. Cert e ca maestrul Liviu Ciulei le-a imbinat perfect. Iar decorul, semnat de arhitectul Octavian Neculai, si costumele realizate de Maria Miu nu fac decat sa sustina piesa precum un extrapersonaj.

    Protagonistul isi pierde mintile in timpul unei „mascarade“, cand pica de pe cal. Iluzia ca e regele Henric al IV-lea devine fireasca, in conditiile in care, atunci cand se loveste la ceafa, purta costumul pocaitului de la Canossa. Costumul sau si al celor din jurul sau il inchide, atunci cand se trezeste din lesin, intr-o celula, cea a iluziei unei lumi disparute de cateva secole. Dupa 12 ani, cand vine eliberarea, cand constientizeaza ca se afla sub masca lui Henric al IV-lea, personajul construit de Luigi Pirandello prefera insa sa pastreze continutul, de vreme ce avea si forma. Realitatea il obliga, mai mult ca niciodata, sa-si continue jocul nebun, constient de data aceasta. Ar putea oricand sa scape de mantia si coroana regelui si sa imbrace un frac modern, dar frica de lumea din care a lipsit atati ani il opreste. Isi joaca rolul in continuare. Problema identitatii umane devine centrul piesei lui Pirandello, ridicandu-se ca o intrebare daca, de fapt, fiecare om joaca un rol care te tine la distanta de adevarata ta personalitate. Dincolo de poveste, la suprafata iese linia subtire dintre nebunie si normalite. Sfarsitul e incert, atat pentru Henric cat si pentru public. Aplauzele nebune de la sfarsitul premierei pot fi vazute nu numai ca o apreciere pentru prestatia actorilor, dar si ca un zgomot fortat pentru a te aduce la realitate. Dar realitatea cui? 

  • Atentie! se picteaza

    Se ia un geniu in ale artei si se construieste un film legat de prestatia acestuia in societate, punand accentul cu precadere pe viata intima. Te gandesti la „Frida“ cu „Salma Hayek“ sau la „Surviving Picasso“ cu Anthony Hopkins.

     

    Rezultatul? Inevitabil drama! Situatia din „Modigliani“ parea condamnata sa nu fie diferita. Filmul, o coproductie SUA – Franta – Germania – Italia – Romania – Marea Britanie, realizat in studiourile MediaPro Pictures in vara anului 2003, e regizat de Mick Davis exact pe reteta de mai sus. Cliseu cultural sau reteta de succes? Daca tinem cont de cronicile tarzii ale filmului din 1958 „Amants de Montparnasse“, care prezenta aceeasi poveste tragica a pictorului Modigliani, verdictul ar fi clar cliseu. Evolutia „Fridei“ in box office spune cu totul altceva.

     

    Pe de alta parte, de data aceasta, rezultatul final e conditionat si prestatia unica a lui Andy Garcia, care poate, pe alocuri, ii da si un aer de rock and roll pictorului, imagine care era mai greu de asociat filmului din ‘58. Iar in final, si modul in care spui povestea joaca un rol important. Iar in „Modigliani“ naratiunea isi joaca bine rolul. Pictor marcant al modernismului european astazi, personalitate neconformista in ultimii ani ai vietii, cei surprinsi si in film: Amedeo Modigliani, pictor si sculptor italian, ucenic al lui Brancusi, cu puternice influente in arta sa, are un minus fata de Picasso sau Rivera sau alte personaje romantate in productii hollywoodiene: o crunta situatie financiara.

     

    Aspect care da de altfel si nastere tragediei. In povestea sa de dragoste cu Jeanne (Elsa Zylberstein), o frumoasa tanara catolica in Parisul (a se citi Bucuresti, pentru ca aici au fost facute majoritatea filmarilor) inceputului de secol XX, apare un copil nelegitime pe care parintii Jeannei il trimit la o manastire de maicute pentru a fi crescut.

     

    Dincolo de betia continua, dincolo de droguri, sentimentul patern il apasa suficient de puternic pentru a cauta o solutie sa faca rost de bani pentru a-si recastiga copilul si pentru a-l putea creste. Si nu trebuie sa caute mult pentru ca solutia il intampina: competitia anuala de arta care avea loc in Paris.

    Trece peste principii, renunta sa mai vada competitia sub demnitatea artistilor adevarati si se inscrie in concurs. Prietenul sau Picasso il urmeaza. Parisul e in flacari artistice. Cine va castiga?

  • Trei pe un balansoar

    E sigur de acum: HVB Bank si Banca Tiriac au fuzionat. Dar in toata Europa grupul HVB va fi „inghitit“ de italienii de la Unicredit. Pentru presedintii celor trei banci care se vor uni in Romania, consolidarea inseamna concurenta directa pentru conducerea noii banci. Care dintre ei va avea castig de cauza?

     

    In urma cu un an, Dan Pascariu incerca sa-l recruteze pentru HVB pe Rasvan Radu. Pe atunci vicepresedinte al Raiffeisen Bank si sef al directiei de retail a bancii, Radu i-a refuzat insa oferta. Avea un as in maneca – functia de presedinte  executiv (CEO) la Unicredit, care avea sa ramana libera, pentru ca bancherul turc Selcuk Saldirak se pregatea sa plece de la Unicredit, acceptand pozitia de CEO la Banca Tiriac.

     

    Acum, dupa un an, cei trei bancheri conduc fiecare cate o institutie: Pascariu e in continuare la HVB, Radu a plecat de la Raiffeisen la Unicredit, iar Saldirak de la Unicredit la Tiriac. Cercul s-a refacut insa de curand: doua fuziuni bancare i-au adus iarasi pe cei trei la aceeasi masa. Mai intai, germanii de la HVB au preluat prin fuziune Banca Tiriac, aducandu-i laolalta pe Pascariu si Saldirak ca pretendenti la fotoliul de presedinte al bancii nou create, HVB-Tiriac. Contractul cu omul de afaceri Ion Tiriac lasa conducerea in mainile HVB, iar

    Pascariu se plaseaza astfel in pole position pentru conducerea HVB-Tiriac.

     

    Sau cel putin asa parea pana ce o alta miscare pe piata bancara – de data aceasta nu in Romania, ci la nivel european – avea sa schimbe datele problemei peste noapte. Cu cateva zile inainte de semnarea contractului de fuziune dintre HVB si Banca Tiriac, grupul italian Unicredit incheie un acord de fuziune cu HVB. Miscarea, cea mai mare de acest fel la nivel european, evaluata la 20 de miliarde de euro, schimba total pozitia jucatorilor nostri. Pentru ca acum cel care a preluat fraiele este Unicredit, iar in fotoliul de presedinte al Unicredit Romania se afla Rasvan Radu. Unul din cei mai tineri bancheri romani trece astfel, la doar 39 de ani, in pole position pentru sefia noului grup bancar ce se va forma dupa cele doua fuziuni.    

     

    Din nou, e vorba de un scenariu teoretic. Pentru ca deocamdata nimeni nu poate sa bage mana in foc ca principiul „castigatorul ia totul“ (si stabileste conducerea) se va respecta. Nimic n-a fost inca batut in cuie in privinta bancii create prin fuziunea HVB cu Banca Tiriac. Contractul a fost semnat la finele saptamanii trecute, dar un plan detaliat al integrarii celor doua banci va fi stabilit abia in cursul verii, dupa ce se va finaliza tranzactia. Cu atat mai neclare sunt lucrurile in privinta fuziunii, stabilite printr-un acord preliminar, dintre germanii de la HVB si Unicredit. Discutiile sunt inca la inceput, iar in Romania efectele unificarii se vor simti, cel mai probabil, doar prin toamna.

     

    Chiar si asa insa, pentru presedintii celor trei banci din Romania implicate in acest cadril, pluteste deja in aer intrebarea inevitabila: cine va conduce noua banca? Pentru fotoliul de presedinte de la HVB-Tiriac, asa cum se va numi banca creata prin fuziunea dintre HVB si Banca Tiriac, se lupta romanul Dan Pascariu (55 de ani) si turcul Selcuk Saldirak (50 de ani). Cine are sanse mai mari?

     

    „La intrebarile privind managementul, actionarii si personalul nu putem raspunde pentru moment – este prea devreme. Le vom face publice la incheierea tranzactiei“, a declarat pentru BUSINESS Magazin directoarea de comunicare de la Bank Austria Creditanstalt (BA-CA), Ildiko Fuerdi-Kolarik.

     

    BA-CA este divizia care se ocupa, de la Viena, de operatiunile central- si est-europene ale grupului financiar german HVB. Potrivit intelegerii dintre BA-CA si omul de afaceri Ion Tiriac, austriecii vor fi actionarii majoritari ai noii banci, cu un pachet de 50,1%. „Contractul s-a semnat, iar incheierea tranzactiei va avea loc undeva in cursul verii“, spune Fuerdi-Kolarik. Actionarii minoritari ai Bancii Tiriac, care in prezent detin 10,11% din Banca Tiriac, vor fi „invitati sa se alature noii banci“, potrivit oficialilor HVB. Ce se va intampla daca acestia vor refuza? Prea devreme de spus, dupa cum lasa sa se inteleaga Fuerdi-Kolarik, fara a comenta daca BA-CA ar fi dispusa sa le cumpere actiunile.

     

    Desi fuziunea imbina „intr-un mod ideal“, dupa cum apreciaza Erich Hampel, Chief Executive Officer al BA-CA, activitatile complementare ale celor doua banci, integrarea lor presupune un proces destul de complex. Produsele si normele interne trebuie armonizate, sistemele informatice si procedurile de lucru la fel, iar eficientizarea activitatilor va presupune, cu siguranta, si disponibilizari de oameni. In privinta nevoii de a concedia personal, de la Viena raspunsul vine destul de evaziv. „Doar o afirmatie generala: vrem sa ne extindem si sa crestem in Romania, nu sa ne limitam“, precizeaza Ildiko Fuerdi-Kolarik. Impreuna, cele doua banci ar avea cam 1.350 de angajati (1.000 – Banca Tiriac, 350 – HVB) fata de 4.500 la Raiffeisen sau 4.600 la BRD. 

     

    HVB-Tiriac va ocupa locul al patrulea in sistemul bancar romanesc, dupa BCR, BRD si Raiffeisen Bank Romania. Noua banca va avea active totale de 2.080 de milioane de euro, 72 de unitati, peste 720.000 de clienti si o cota de piata de 7,5%. Austriecii de la BA-CA sunt cei care, potrivit contractului semnat cu omul de afaceri Ion Tiriac, vor coordona operatiunile bancii HVB-Tiriac in Romania si, implicit, vor decide cine va sta in fotoliul de presedinte al noii banci.

     

    Dan Pascariu este cel care a administrat banca in Romania in perioada in care BA-CA a fuzionat, la nivel global, cu HypoVereinsbank AG (HVB) in 2000. Fuziunea a dat nastere grupului HVB, in cadrul caruia BA-CA a ramas divizia ce administreaza afacerile est-europene. In Romania insa, numele bancii a fost schimbat din Bank Austria in HVB Romania.

     

    Atuul lui Pascariu? Conduce cea mai profitabila sucursala a grupului – in 2004, banca a avut o crestere de peste 70% fata de anul precedent. Mai mult de atat, el este cel care a pledat in fata austriecilor pentru infiintarea sucursalei din Romania. Cooptat in 1996 la presedintia primei afaceri a austriecilor de la BA-CA in Romania, Pascariu lucreaza de peste 20 de ani in sistemul bancar.

     

    Spre deosebire de el, Selcuk Saldirak este presedintele Bancii Tiriac numai de jumatate de an. Pentru acest post, bancherul turc a renuntat la „prima sa dragoste“ din Romania – Demirbank, al carei presedinte a fost inca de la infiintare, in 1997. Saldirak este insa cel care a coordonat procesul de fuziune si integrare, atunci cand banca turca a fost cumparata de italienii de la Unicredit in 2002. „Sa pui bazele unei sucursale straine, sa o dezvolti, sa o mentii pe o pozitie stabila (…) si apoi sa gestionezi vanzarea bancii catre unul dintre cele mai importante grupuri bancare din Italia reprezinta, cred, puncte importante in cariera unui bancher“, spunea recent Saldirak.

     

    Dupa o integrare reusita a afacerilor Unicredit din Romania si jumatate de an la conducerea Bancii Tiriac, Saldirak cunoaste bine activitatea celor doua banci. Care este avantajul lui, daca tinem seama de faptul ca HVB-Tiriac va fi absorbita ulterior de italienii de la Unicredit? Imposibil de raspuns inca. De la Viena, cele doua fuziuni sunt privite distinct. „Posibila combinare a afacerilor grupului HVB cu Unicredit nu ne schimba cu nimic planurile la nivel local“, spune directoarea de comunicare a BA-CA.

     

    De fapt, pentru moment, implicatiile fuziunii dintre Unicredit si HVB in Romania sunt cu atat mai greu de comentat cu cat, chiar si la nivel european, lucrurile sunt abia la inceput. Pe 12 iunie s-a semnat acordul preliminar de fuziune – practic, conducerile de la Unicredit si HVB au anuntat ca au cazut de acord asupra tranzactiei. Oferta finala si termenii definitivi ai tranzactiei, care va da nastere celui mai mare grup financiar din Europa Centrala si de Est, vor fi cunoscuti abia in toamna.

     

    „Europa de Est este principalul obiectiv in aceasta preluare“, aprecia pentru Deutsche Welle analistul Robert Furchtl de la Hauck & Aufhauser. Si intr-adevar, odata incheiata tranzactia, noul grup bancar va fi in zona fostului bloc comunist de doua ori mai mare decat oricare dintre competitorii lui. In Romania, preluarea HVB Bank (HVB-Tiriac, dupa fuziunea cu Banca Tiriac) de catre Unicredit va crea o banca cu o cota de piata de 8,8%, foarte aproape de cele 9,2 procente ale Raiffeisen. In prezent, HVB, Unicredit si Banca Tiriac au impreuna active de 2,5 miliarde de euro si o retea de 108 sucursale.

     

    Despre implicatiile tranzactiei pe piata locala din Romania nu se vorbeste nici de la Milano, unde isi are sediul central Unicredit. „Dupa incheierea tranzactiei, in toamna, managementul va analiza situatia pe pietele individuale din Europa Centrala si de Est si va decide care vor fi miscarile urmatoare, inclusiv posibilele fuziuni locale, chestiunile de personal, implicatiile legale etc.“ – a declarat pentru BUSINESS Magazin Viviana Vestrucci, responsabila cu comunicarea pentru regiunea Europei Centrale si de Est de la Unicredit.

     

    „Pentru noi, preluarea HVB este una dintre cele mai fericite variante din cate se intrezareau in Romania. Impreuna cu Banca Tiriac, HVB completeaza destul de bine harta prezentei noastre in tara“, ne-a declarat un reprezentant al Unicredit Romania, care a preferat sa-si pastreze anonimatul. Unicredit are, in prezent, 36 de sucursale in intreaga tara, dintre care 12 in Bucuresti.

     

    Planurile de dezvoltare prevad insa deschiderea a inca 15 unitati teritoriale pana la finele anului. De altfel, obiectivul Unicredit este ca in 2-3 ani sa ajunga, „printr-o crestere organica, la o retea de circa 100 de sucursale“ – dupa cum spune presedintele executiv al bancii, Rasvan Radu.

     

    Radu este cel de-al treilea pretendent la fotoliul de presedinte al uniunii HVB-Tiriac-Unicredit. Cu ce sanse de reusita? La doar 39 de ani, Rasvan Radu este unul dintre cei mai tineri bancheri intr-o functie de top management din Romania. La carma Unicredit Romania a venit la inceputul acestui an, de la sefia departamentului de retail al Raiffeisen. Nici el nu este strain de implicatiile integrarii a doua afaceri bancare. La Raiffeisen, unde a stat trei ani, Radu a fost membru in consiliul de administratie  desemnat dupa achizitia Bancii Agricole de austrieci.

     

    De profesie inginer, Radu a intrat in sistemul bancar dupa 1990 si a lucrat la BCR, CEC si Raiffeisen. Cooptarea lui la conducerea Unicredit a marcat si o schimbare de strategie a italienilor pe piata romaneasca. Dupa ce timp de ani buni banca s-a concentrat pe segmentul corporatist, italienii s-au decis ca e momentul sa „schimbe macazul“, orientandu-se si spre partea de retail. De altfel, Unicredit este si unul dintre jucatorii cei mai importanti care si-au anuntat interesul pentru BCR, atunci cand banca va fi scoasa la privatizare.

     

    Alaturi de Unicredit, si-au declarat interesul Intesa, Deutsche Bank, Fortis, BNP Paribas – dar si nemtii de la HVB Bank. Chiar si dupa ce au „inghitit“ Banca Tiriac si in pofida schimbarilor pe care le va aduce fuziunea cu Unicredit, directoarea de comunicare de la BA-CA spune ca in privinta BCR, pozitia lor nu s-a modificat: „Asa cum am afirmat in trecut, vom avea in vedere aceasta banca atunci cand procesul oficial de privatizare va incepe“. Pana la inchiderea editiei, reprezentantii Unicredit de la Milano nu au confirmat sau infirmat daca raman interesati de BCR.

     

    Efortul financiar si dificultatile presupuse de integrarea a doua grupuri financiare gigant, cum sunt HVB si Unicredit, ridica insa intrebari privind capacitatea italienilor de a mai asimila inca o banca intr-un timp atat de scurt.

  • Rivalii

    Dan Pascariu, presedinte HVB Bank Romania

    ACTIONAR MAJORITAR: Bank Austria – 99,72%

    ACTIVE: 1,4 mld. euro

    COTA DE PIATA: 4,7%

    RETEA: 13 unitati


    Selcuk Saldirak, presedinte Banca Tiriac

    ACTIONAR MAJORITAR: Bank Austria – 50,1%

    ACTIVE: 706 mil. euro

    COTA DE PIATA: 2,7%

    RETEA: 61 de unitati


    Rasvan Radu, presedinte Unicredit Romania

    ACTIONAR MAJORITAR: Unicredit – 99,94%

    ACTIVE: 424 mil. euro

    COTA DE PIATA: 1,4%

    RETEA: 35 de unitati