BusinessMagazin

Blog

  • In cautarea liderului politic

    Se spune ca, in marinimia sa, Dumnezeu a hotarat sa-si modeleze creatia in functie de fiecare popor. Britanicilor le-a dezvaluit stiinta de a domina, germanilor le-a insuflat rigurozitate, francezilor le-a repartizat arta gastronomica, italienii au fost inzestrati cu „stiinta“ iubirii, scandinavii au primit secretele navigatiei si asa mai departe.

    Cand a venit randul romanilor, Dumnezeu epuizase mai toate atributele speciale. In compensatie, Atotputernicul a modelat teritoriul. A creat munti armoniosi, nici prea abrupti, nici prea lini, a creat o mare linistita si calda, a creat campii roditoare, a impadurit cea mai mare parte a teritoriului si le-a spus animalelor sa creasca si sa se inmulteasca in acest habitat splendid. Vazand darnicia Atotputernicului, Sf. Petru ar fi intrebat daca nu cumva exagereaza cu generozitatea Sa, iar Dumnezeu ar fi replicat: „Lasa, ai sa vezi ce conducatori le voi da“.

     

    Evident, bancul porneste de la o serie de stereotipuri, dar dincolo de ironia pe care o contine, poate fi sustras din interpretarile superficiale. Nu cred in teoriile fataliste si deterministe, cum nu cred in nicio alta abordare care ingradeste identificarea unor explicatii rationale si plauzibile in cunoastere. Prin urmare, nici in teoria creationista nu cred. Totusi, imi impun un exercitiu de imaginatie plecand de la mingea la fileu pe care mi-a ridicat-o Atotputernicul. Cert e ca are dreptate.

     

    Trecand rapid prin pleiada de conducatori de care am avut parte, remarcam putine figuri marcante. Conducatori care sunt acreditati ca personalitati dominante ale istoriei noastre sunt, in mare parte, rezultatul mitizarii, coroborata nefericit cu o istoriografie destul de precara. Marile exemple de lideri adevarati pot fi rezumate in cateva randuri. Il avem pe Stefan cel Mare, devenit intre timp si sfant, probabil in semn de recunostinta pentru sutele de mostenitori pe care i-a lasat Moldovei. Ne mai laudam si cu marele Constantin Brancoveanu, cel care a preferat sa-i fie sacrificati cei 4 fii decat sa accepte supunerea in fata Portii. Oare cum te poti numi conducator cand intre supunerea religioasa a propriei familii si moarte alegi cea de-a doua varianta? In treacat fie spus, sfarsitul tragic al Brancovenilor, astazi considerat un adevarat erou, a fost rezultatul politicii externe duplicitare. Exemple sunt nenumarate, dar nu vreau sa dezvolt subiectul intr-un editorial.

     

    Am auzit frecvent, in diferite medii si chiar prin cele apropiate mie, o interpretare abuziva a temei leadership-ului, conform careia un popor (in speta al nostru) nu ar avea nevoie de un lider exceptional, politician virtuos si inzestrat cu arta de a conduce. Motivul ar fi acela ca o singura persoana nu ar putea fi determinanta in evolutia unei societati. Conform aceluiasi rationament, un astfel de lider nu numai ca nu ar fi oportun, ci ar fi chiar periculos, pentru ca ar risca sa monopolizeze puterea, prin apelul la mijloace politice discutabile, iar de aici pana la dictatura nu ar mai fi decat un singur pas.

     

    Ca o paranteza, nu va grabiti sa trageti concluzii, fiindca orice asemanare cu personaje reale e pur intamplatoare. Revenind, conceptul de lider a fost demonetizat, probabil prin prisma raportarilor comode la cazurile extreme ale istoriei recente – regimurile dictatoriale propuse in diferite forme de Hitler, Stalin, Ceausescu. De cele mai multe ori, cand intr-o dezbatere este abordata tematica liderilor politici, ne sunt servite nume precum cele enumerate mai sus, iar discutia degenereaza intr-o deplangere a efectelor devastatoare pe care le-a avut influenta unor conducatori dictatoriali.

     

    In schimb, liderii politici de exceptie, care si-au pus decisiv amprenta asupra istoriei, sunt amintiti discret. Spre exemplu, unde ar fi fost SUA fara lideri providentiali precum George Washington sau Abraham Lincoln? Unde ar fi fost Anglia fara Oliver Cromwell sau Winston Churchill? Unde ar fi fost Franta fara Napoleon sau Charles de Gaulle? Iar exemplele pot continua. Cred ca fiecare popor are nevoie, macar din cand in cand, de conducatori  marcanti. Un lider puternic devine automat o tinta, un lider puternic pleaca la drum cu un cerc de apropiati pentru ca mai tarziu sa ramana singur, intr-o forma de alienare de multe ori inconstienta. Poate ca Romania nu are parte de liderii politici pe care si i-ar dori. Nu stiu daca s-a incheiat un ciclu, nu vreau sa ma pronunt definitiv asupra liderilor politici pe care ii urmarim zi de zi. Senzatia mea este aceea ca Dumnezeu s-a jucat putin – liderul exceptional exista, doar ca trebuie compus din puzzle-ul generat de Turnul Babel. Cred ca liderul politic pe care il cautam are curajul lui Traian Basescu, ambitia lui Calin Popescu-Tariceanu, insistenta lui Mircea Geoana, flexibilitatea lui Marko Bela, volubilitatea lui Emil Boc, incisivitatea lui Crin Antonescu, rigurozitatea lui Vasile Blaga, decenta lui Cristian Diaconescu, carisma lui Petre Roman, ironia lui Adrian Nastase, eleganta lui Adriean Videanu, avantul lui Bogdan Olteanu. Dar neaparat, nimic din Ion Iliescu. 

  • Despre mancatul de copii

    Stau in tren citind ziarul si un domn de langa mine intra in vorba: „Ati vazut in ce timpuri traim? Cu siguranta ca ati citit astazi despre cel care si-a ucis nevasta insarcinata. Si despre cei doi care in urma cu cateva luni au macelarit familia vecina doar pentru ca dadea radioul cam tare?”

    Si romanca prostituata care a infipt o umbrela in ochiul unei fete, dintr-o discutie de nimic? Si cate mame in ultima vreme nu si-au ucis copiii? Si cel care si-a omorat fiica (nici nu trebuie s-o mai spun, extracomunitar si in plus si musulman) pentru a o impiedica sa se marite cu un crestin? Si nu cu mult timp in urma, tanara din Novi care si-a omorat mama si fratiorul cel mic?

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare pe 27 iunie.

    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe


    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei


     

  • CME cumpara 5% din Pro TV SA cu 50 mil. $

    Central European Media Enterprises (CME) va cumpara 5% din actiunile companiei Pro TV SA de la partenerul sau roman Adrian Sarbu, pentru o suma totala de 49,8 milioane de dolari, firma americana majorandu-si astfel participatia la 95%.

     

    Aceasta tranzactie consacra valoarea operatiunilor CME in posturile de televiziune pe care le detine in Romania la circa un miliard de dolari.

     

    Fondurile obtinute vor fi investite in proiectele de dezvoltare ale grupului Media Pro, detinut de Sarbu in Romania.

     

    Compania americana, listata pe piata americana Nasdaq precum si la bursa din Praga, a anuntat, vineri, intr-o notificare transmisa autoritatilor americane de reglementare a pietei de capital, ca a incheiat acorduri de cumparare pentru noi pachete de actiuni la posturile de televiziune din Romania. CME detine in Romania posturile de televiziune Pro TV, Acasa, Pro Cinema, Pro TV International si Sport.ro, care au obtinut, in primul trimestru al acestui an, un profit inainte de deducerea impozitelor, dobanzilor, deprecierii si amortizarii (EBITDA) de 15,13 mil. dolari, in crestere cu 30,3%, pe fondul avansului veniturilor cu aproape 32%.

     

    Veniturile CME in Romania au fost in primele trei luni de 39,34 milioane de dolari, comparativ cu 29,87 milioane de dolari in perioada ianuarie-martie 2006, potrivit raportului financiar trimestrial al companiei.  Compania mai detine posturi de televiziune in Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia si Ucraina.

     

    Cehia este cea mai mare piata a companiei, cu venituri de 51,5 milioane de dolari in primul trimestru si un profit EBITDA de 25,66 milioane de dolari. CME a obtinut profit la nivel operational in toate pietele pe care activeaza, cu exceptia Croatiei si a Ucrainei.

     

    Operatiunile din Romania ale CME au consemnat anul trecut o cifra de afaceri de 148,61 milioane de dolari, in crestere cu 43,8% fata de nivelul de 103,3 milioane de dolari din 2005. Profitul EBITDA inregistrat a fost de 65,86 milioane de dolari, cu 50% mai mult decat in anul anterior.

     

    La nivel de grup, CME a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 604,87 milioane de dolari, in crestere cu 30%. Profitul EBITDA a fost de 218,84 mil. dolari, cu 38,6% mai mult decat nivelul din 2005. Posturile de televiziune din Cehia, Romania si Slovacia au realizat 71% din cifra de afaceri si 85,5% din profitul operational al CME.

     

    CME are o valoare de piata de peste patru miliarde de dolari, conform cotatiilor de pe Nasdaq.

     

    Firma este cotata de agentia internationala de evaluare financiara Standard & Poor’s cu ratingul „BB minus“ pentru datoriile pe termen lung, iar perspectiva a fost imbunatatita la „pozitiv“ la inceputul lunii martie a acestui an, ceea ce inseamna ca ratingul ar putea fi majorat in termen de 12 pana la 18 luni.        

     

    Mediafax

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Ursus sarbatoreste fiecare succes

    Client: Ursus Breweries

    Brand: Ursus

    Agentia: Publicis Romania

    Canale: cinema, TV

     

    Ursus Premium lanseaza un nou spot TV continuand campania de „premiumizare“ a marcii. Noul spot TV dezvoltat de Publicis Romania ofera o noua interpretare a conceptului creativ de sarbatorire a bucuriei fiecarui succes, concept adoptat de Ursus inca de anul trecut. Este povestea unui tanar care are curajul sa-si urmeze visul pana la capat, chiar daca acesta este unul neobisnuit: el isi propune sa intreaca tunetul.

     

    Filmarile s-au desfasurat impreuna cu casa de productie Multimedia Est pe parcursul a trei zile in Romania si Ucraina. In Ucraina s-a filmat intr-o baza militara langa Kiev. Legendele urbane cu si despre ucraineni s-au dovedit a fi pura fictiune si toti cei care au ajutat la filmare au fost cu adevarat profesionisti.

  • OUTSOURCING: Doar un furnizor nu mai e de ajuns. Incepe era multisourcing!

    Modelul de outsourcing traditional, unde compania lucreaza cu un singur furnizor de servicii IT, a inceput treptat sa fie inlocuit de multisourcing sau pur si simplu de departamentele IT interne ale firmelor. De ce? Simplu – sa ai un singur furnizor ajunge sa te coste cat nu face.

     

    Marile corporatii europene au fost obisnuite pana acum sa apeleze la servicii de outsourcing pentru departamentul de IT de la un singur furnizor. In aceasta situatie, avantajul e ca firma de outsourcing se ocupa de toate aspectele, de la dezvoltare de software si pana la infrastructura – lucru mai greu de realizat de o companie al carei domeniu de activitate nu e legat de IT si care fara outsourcing ar fi silita la cheltuieli in plus pentru a sustine un departament IT intern.

     

    Un astfel de model pare a iesi totusi din gratiile directorilor executivi ai marilor companii, conform studiului „Outsourcing Service Provider Performance 2006“, realizat de firma britanica de consultanta Morgan Chambers pe baza unui esantion format din 500 de companii de top din toata Europa. Drept alternativa se pare ca firmele prefera acum fie sa incheie contracte de outsourcing cu mai multi furnizori, fie sa dezvolte „in-house“ un departament IT.

     

    Aceeasi tendinta reiese si din previziunile celor mai mari furnizori de servicii de outsourcing care au dominat piata europeana in ultimii 10 ani, si anume ca o mare parte din contractele de anvergura vor incepe sa fie fragmentate si distribuite in randul mai multor furnizori de outsourcing. Un exemplu il da piata britanica, unde spiritele din piata de outsourcing din Marea Britanie au inceput deja sa se agite, avand in vedere ca in mai putin de un an, mai exact pana in martie 2008, ar trebui reinnoite contracte in valoare de peste 10 miliarde de euro. „Situatia in piata se schimba semnificativ in comparatie cu anii trecuti“, considera Phil Morris, directorul executiv al Morgan Chambers. „Clientii incep sa realizeze ca au la indemana mai multe optiuni, in conditii mai profitabile pentru ei decat la momentul incheierii respectivelor contracte de outsourcing.“

     

    O explicatie plauzibila ar fi faptul ca firmele mari prefera sa contracteze mai multi furnizori de servicii de outsourcing din considerente de timp. „Unul dintre defectele modelului traditional de outsourcing este acela ca este nevoie de foarte mult timp pentru ca firma sa negocieze un nou contract si sa transfere o anumita parte din activitate catre un alt furnizor“, afirma Claudio Da Rold, vicepresedinte responsabil de sourcing in cadrul companiei de cercetare a pietei Gartner. „Vorbim poate de noua luni, chiar de un an, ceea ce se traduce in timp mort pentru companie.“

     

    Odata ce compania acorda responsabilitate deplina asupra activitatii de IT unui singur furnizor de servicii, este mult mai dificil ca acesta sa raspunda necesitatilor in schimbare ale respectivului business: un contract de outsourcing este in mare masura un mod de a rezolva probleme din trecut, nu de a obtine inovatie. Iar situatia este fireasca, atata vreme cat firmele-client nu vor uneori decat sa economiseasca bani prin astfel de contracte.

     

    „Multe dintre contractele pentru servicii de outsourcing esueaza fiindca principalul obiectiv al companiei il reprezinta costurile“, recunoaste Jimmy Harris, managing director in cadrul companiei de consultanta, servicii tehnologice si outsourcing Accenture. „Multe dintre «dezastrele» intamplate in acest domeniu sunt urmare a faptului ca firmele-client au capatat exact ceea ce au vrut.“ Asa se face ca pana la 65% dintre contractele de outsourcing incheiate pe termen lung cu companii care ofera servicii de acest gen in Europa – piata care se ridica la o valoare de 4 miliarde de euro – sunt desfacute inainte de finalizarea perioadei, conform unui studiu realizat de compania de consultanta Compass. Au fost luate in calcul 240 de contracte de outsourcing incheiate pe o perioada de doi ani, care ofereau servicii cu pana la 18% mai ieftine comparativ cu cheltuielile presupuse de un departament IT intern, dar care pana la finalul perioadei contractuale ajungeau sa coste in medie cu 30% mai mult.

     

    Clientii de outsourcing incep sa realizeze, deci, ca au nevoie de la un furnizor nu atat de suport tehnic ieftin, cat de capacitate de inovatie, care poate sa nu fie ieftina deloc. Pasul urmator este deci fie sa angajeze mai multi furnizori de outsourcing, fie sa investeasca intr-un departament IT intern.

     

    Ca efect, piata de outourcing incepe sa intre la randul ei intr-un proces de schimbare. Companii de outsourcing din India, precum Tata Consultancy Services, Wipro sau Infosys, au inceput sa concureze cot la cot cu furnizori deja consacrati in piata, cum ar fi Accenture sau IBM. E vorba insa de o concurenta pe acelasi palier: daca pana acum, indienii se concentrau pe oferta de servicii ieftine, acum au inceput sa se orienteze spre servicii sofisticate.

     

    Spre deosebire de anii trecuti, cand parametrul de baza era costul scazut, „companiile de outsourcing se bat acum in termeni de inovatie, valoare adaugata si satisfacerea nevoilor clientilor, uneori chiar in tara de origine a acestora“, constata Phil Morris de la Morgan Chambers.

     

    Furnizorii de servicii de outsourcing profita insa in continuare de avantajele fortei de munca ieftine din India sau China, in conditiile in care trebuie sa ofere clientilor servicii cu acoperire globala, precizeaza Jimmy Harris de la Accenture. Cei de la Accenture ofera servicii de management al infrastructurii IT folosind centre din China, America de Sud, Europa de Est sau din Filipine.

     

    British Airways este una dintre companiile care a mizat corect pe noul model de outsourcing. Compania a ales, in urma cu cinci ani, doi furnizori de servicii IT din India – Tata Consultancy Services si Navayuga Infotech. In loc sa contracteze o singura companie pe cinci ani, fiecare dintre cei doi furnizori s-a ocupat de o anumita parte a activitatii. „Ideea este ca putem avea nevoie la un moment dat de resurse intr-un mediu Oracle si imediat dupa sa avem nevoie de resurse intr-un mediu Java“, a explicat Mike Croucher, director de servicii IT la British Airways. Au fost deci incheiate acorduri-cadru cu cei doi furnizori, cu termeni si conditii de baza si cu un calendar al platilor; in rest, fiecare dintre cei doi a putut prelua cate o sarcina atunci cand era solicitat, rezultatul fiind o flexibilitate apreciabila a activitatii. Acest model de outsourcing a permis British Airways sa creasca numarul de proiecte IT aflate in desfasurare, fara a fi nevoie sa mai angajeze personal specializat. Totodata, angajatii companiei care lucrau anterior in dezvoltarea de software sau pe partea de suport tehnic, spre exemplu, au avut posibilitatea sa se orienteze spre alte activitati, cum ar fi analiza de business.

     

    Noul model de outsourcing a fost denumit „multisourcing“ si, dupa cum spune Claudio Da Rold, nu se refera numai la selectarea unui numar de furnizori de outsourcing, ci si la managementul acestor furnizori. Inainte de a incheia contracte cu astfel de firme, contractantul trebuie sa stie clar ce vrea sa obtina si prin ce metode si trebuie sa stabileasca modul cum furnizorii vor colabora. „Cand o companie contracteaza un furnizor de outsourcing, in contract trebuie sa se specifice ca acesta trebuie sa si colaboreze, la aplicarea solutiilor oferite, cu ceilalti furnizori si cu departamentul de IT al firmei-client“, afirma Claudio Da Rold, recunoscand ca in practica astfel de colaborari se pot dovedi destul de complicate. „Multisourcing-ul incepe sa devina realitate, insa companiile trebuie sa gaseasca cea mai buna cale de a beneficia de el, iar la asta mai e de lucru.“

  • Pot plati cu mobilul?

    Bancile si operatorii de telefonie mobila incearca sa castige adepti pentru conceptul de mobile banking. Dar e posibil ca succesul inregistrat de Internet banking sa fie transpus si pe telefonul mobil – ba mai mult, ca mobilul sa se transforme intr-un „portofel virtual”, cum viseaza cei mai optimisti dintre bancheri?

    Mobile banking reprezinta o oportunitate de business pentru multe banci si operatori de telefonie mobila, care spera ca, prin popularizarea acestui concept, telefoanele mobile vor deveni un mediu de plata la fel de important ca si cardurile bancare“, enunta Dan Schatt, analist in cadrul companiei Celent. Serviciile bancare prin telefonul mobil nu sunt o noutate, dar nu au castigat pana acum teren pe masura asteptarilor. „Se pare insa ca investitiile companiilor se vor vedea tot mai mult incepand cu urmatorii trei ani, in conditiile in care pentru segmentul de mobile banking sunt estimate cresteri mai mari decat in cazul Internet banking-ului in aceasta perioada“, apreciaza Schatt.

    Piata locala se misca destul de lent in acest domeniu, cu toate ca principalii operatori de servicii de telefonie mobila au integrat deja in oferta servicii de mobile banking, chiar daca numai pentru un numar restrans de banci. Insa in SUA, spre exemplu, cel putin 30% din totalul estimat de 56 de milioane de utilizatori de servicii de Internet banking vor adopta si mobile banking-ul in urmatorii trei ani, conform unui studiu realizat de Celent. Studiul vorbeste de peste 17 milioane de clienti care vor face plati prin intermediul telefonului mobil in 2010, comparativ cu un milion de utilizatori anul acesta, adica 3% din randul celor care folosesc servicii de Internet banking. Pentru comparatie, numarul clientilor de Internet banking va urca de la 46 de milioane de utilizatori anul acesta la 56 de milioane in 2010. Aceasta inseamna ca piata incepe sa se extinda, daca ne gandim ca anul trecut numarul clientilor de servicii de mobile banking nu depasea 200.000, potrivit datelor Celent. „Sansa de crestere a pietei pentru serviciile de mobile banking ar putea fi legata de multiplicarea parteneriatelor dintre banci si operatori de servicii si de numarul tot mai mare de telefoane mobile compatibile cu astfel de servicii“, considera Schatt.

    Argumentul bancilor si al operatorilor de telefonie mobila in fata clientilor este acela ca practic orice terminal cu acces la Internet ar putea fi folosit pentru efectuarea de plati. Tradus in cifre, ar fi vorba de 292 de milioane de potentiali clienti la nivelul anului 2012, conform analistilor ABI Research, acesta fiind numarul telefoanelor mobile compatibile cu serviciile de mobile banking estimate sa fie vandute in SUA in urmatorii cinci ani.

    Perspectiva reprezinta un motiv bun pentru banci si pentru operatorii de servicii de telefonie mobila de a-si accelera investitiile in domeniu. Un exemplu este cazul Bank of America. Compania a lansat in luna martie propriul serviciu de mobile banking, prin care le permite celor aproximativ 20 de milioane de clienti ai serviciului de Internet banking – cel mai mare numar de astfel de clienti din toata lumea – sa isi verifice soldurile conturilor si sa efectueze plati si transferuri bancare de pe telefonul mobil. „Am creat practic o banca mobila care incape in buzunarul utilizatorilor si care le permite acestora sa fie in permanenta la curent cu situatia lor financiara si sa foloseasca disponibilitatile din cont indiferent unde s-ar afla“, spune Sanjay Gupta, director in cadrul Bank of America. La randul sau, Citibank a lansat serviciul de mobile banking Citi Mobile in luna aprilie a acestui an. Marile grupuri bancare au avut si pana acum in oferta diferite metode care sa permita tranzactii cu telefonul mobil (prin SMS, spre exemplu). Insa pentru a putea castiga o cota importanta din piata serviciilor de mobile banking, institutiile financiare au nevoie sa atraga clientii prin servicii integrate si functii noi, cum ar fi posibilitatea verificarii soldului sau solutii de personalizare a serviciului.

    Capacitatea telefonului mobil de a se transforma pe termen lung intr-un instrument de plata curent depinde de doi factori esentiali. Unul este extinderea uzului cardurilor si necesitatea posesorilor de a-si verifica soldul oriunde se afla: „Sumele vehiculate prin intermediul cardurilor bancare sunt in crestere de la an la an si, prin urmare, utilizatorii resimt tot mai mult nevoia de a verifica disponibilitatile din cont pentru a evita situatiile in care, aflati in fata casei de plata, descopera ca fondurile sunt insuficiente“, argumenteaza Dan Schatt. Al doilea este receptivitatea comerciantilor, adica disponibilitatea de a accepta platile cu telefonul mobil in magazine. Aceste plati vor reprezenta in 2010 aproximativ 10% din totalul metodelor de plata in magazine, la concurenta cu cardurile bancare si cu banii lichizi, conform studiului Celent. „Insa strategia institutiilor financiare de a duplica succesul online banking-ului pe telefoanele mobile este gresita“, crede David Schatsky, presedintele companiei de cercetare a pietei Jupiter Research. Internet banking inseamna deja posibilitatea utilizatorilor de a efectua tranzactii bancare oricand doresc asta, in timp ce in cazul mobile banking factorul nou este ca nu mai sunt conditionati de prezenta unui computer, ci pot face asta oriunde s-ar afla. Prin urmare, Schatsky crede ca bancile trebuie sa ofere serviciilor de mobile banking valoare adaugata, astfel incat acestea sa suplimenteze si nu doar sa mute aplicatiile disponibile prin Internet banking pe mobil. In acest din urma caz, ar avea de pierdut din simplul fapt ca o parte din utilizatori ar putea sa nu gaseasca necesitatea aceluiasi serviciu si pe computer si pe mobil.

    Astfel, o strategie bazata pe inovatie si pe servicii integrate ar fi solutia de atragere a clientilor, avand in vedere ca deocamdata doar 8% din utilizatorii americani de Internet banking, adica peste 3,5 milioane, sunt interesati de posibilitatea de a face plati prin telefonul mobil, conform analistilor de la Jupiter Research. „Bancile incep sa inteleaga  importanta unei oferte mai diversificate si pregatesc  servicii noi de mobile banking“, spune Asaf Buchner, analist in cadrul Jupiter Research. Iar miza este suficient de mare pentru a oferi bancilor si operatorilor de servicii de telefonie, care castiga la randul lor la fiecare tranzactie, o motivatie sa ofere astfel de servicii. Platile mici, de cel mult 25 dolari, efectuate cu card bancar sau prin Internet insumeaza anual in SUA 1.400 mld. dolari, iar in 2010, 140 mld. dolari vor proveni din plati prin unde radio, cu ajutorul cardurilor ban care „inteligente“. „Cred ca 10% din aceste plati, adica 14 mld. dolari, vor fi cele efectuate cu telefonul mobil“, estimeaza Dan Schatt de la Celent.

  • Mobile banking .ro

    Majoritatea operatorilor de servicii de telefonie mobila de pe piata din Romania au si ei in oferta servicii de mobile banking – ce-i drept, cu un numar destul de mic de utilizatori.

     

    ORANGE. Serviciul de mobile banking, denumit MyBanking, ofera abonatilor acces la conturile Raiffeisen Bank direct de pe telefon. Utilizatorii pot efectua transferuri intra- si interbancare, pot plati facturi sau pot consulta soldul conturilor bancare. Abonamentul lunar este de 0,5 euro pentru persoane fizice si 1 euro pentru persoane juridice, la care se mai adauga costul de 0,12 euro pentru fiecare mesaj primit cu informatii privind contul bancar si 0,23 euro cel de confirmare a transferurilor bancare.

     

    VODAFONE. Compania le permite clientilor serviciului Mobile Banking sa plateasca facturi, sa-si incarce cartela preplatita si sa afle situatia conturilor bancare de la Raiffeisen Bank sau la BRD. Pentru a putea utiliza serviciul, clientii au nevoie de o cartela SIM pe care se gaseste aplicatia, un telefon compatibil, un cont la Raiffeisen si un contract incheiat cu banca. Abonamentul lunar este de 0,5 euro pentru persoane fizice si 1 euro pentru persoane juridice; mesajul primit la interogarile de sold costa 0,15 dolari, iar solicitarea transferului bancar – 0,30 de dolari.

     

    ZAPP. Operatorul a incheiat parteneriate cu bancile Bancpost, BCR si Raiffeisen Bank pentru a putea oferi acces la informatii bancare publice si private pe telefonul mobil. Zapp Mobile Banking permite vizualizarea soldului bancar, efectuarea de tranzactii, blocarea tranzactiilor de pe card in cazul in care acesta este pierdut sau furat si localizarea celei mai apropiate sucursale bancare sau ATM. Informatiile publice presupun doar costurile pentru transferul de date in portalul Zapp Mobile. Pentru alte informatii este necesar un abonament lunar.

     

    COSMOTE. Operatorul de telefonie mobila nu ofera deocamdata servicii de mobile banking. „Internet banking-ul, care este pentru o companie un mod de a-si reduce costurile si pentru un utilizator o metoda de a economisi timp, nu este inca foarte popular pe piata locala“, spunea recent Tereza Valcan, corporate affairs manager in cadrul Cosmote. „Cred ca mobile banking-ul mai are de asteptat.“

  • Alternative pentru desktop

    Am trait multi ani intr-o monocultura software dominata copios de Windows si de programele de birotica de la Microsoft. Insa aplicatiile desktop pentru medii de tip Unix au ajuns la maturitate, asa ca Mac si Linux devin alternative ce trebuie luate in calcul.

     

    In urma cu mai bine de zece ani, la CeBIT, am asistat la o prezentare sustinuta de o firma germana numita Star Division. Ideea baietilor din Hamburg parea nebuneasca: sa lanseze o suita de aplicatii de birou care sa concureze – nici mai mult, nici mai putin – cu Microsoft Office. Ceea ce proiectantii considerau ca fiind punctul forte al aplicatiei (numita StarOffice) era caracterul multi-platforma, adica faptul ca era conceputa din start sa poata fi portata pe diverse sisteme de operare, ruland pe diverse configuratii hardware. Entuziasmul proiectantilor a fost rasplatit cu zambete, in genul celor adresate unui copil care declara ca atunci cand va creste mare se va face cosmonaut. In niciun caz nu-mi imaginam ca astazi voi scrie acest text folosind un program care isi are originea in ceea ce vazusem atunci. Se numeste OpenOffice.

     

    In 1999, Sun Microsystems a cumparat mica firma germana, iar cateva luni mai tarziu s-a aventurat intr-o zona pana atunci foarte putin explorata de marile companii: a publicat aplicatia in regim open source, in ideea ca aceasta varianta era singura care ar putea atrage interesul publicului si, astfel, sa reduca din uriasa cota de piata detinuta de Microsoft. Si nu doar in domeniul aplicatiilor de birotica, ci chiar si in zona sistemelor de operare, deoarece disponibilitatea aplicatiilor de acest gen reprezinta unul dintre principalele argumente in alegerea unui sistem de operare. Caracterul multi-platforma pe care se baza StarOffice – redenumit OpenOffice.org in varianta open source – si-a dovedit valoarea, deoarece programatorii de la Sun, sprijiniti de o comunitate tot mai larga de voluntari, au realizat versiuni echivalente pentru mai toate platformele majore, incepand desigur cu Windows. Insa principalul beneficiar al suitei s-a dovedit Linux, care dispune acum – prin OpenOffice, Mozilla Firefox si diversele programe de e-mail, mesagerie instantanee, playere audio si video etc. – de o oferta de programe uzuale comparabila cu cea pentru Windows.

     

    Exista cu adevarat o alternativa la combinatia omniprezenta formata din Windows, MS Office, Internet Explorer, Outlook, Media Player si miile de aplicatii disponibile pentru platforma Microsoft? De ani zile se prevesteste ca urmeaza ofensiva sistemelor Linux pe desktop, insa reputatia platformei ca fiind mai degraba potrivita pentru servere, dificil de instalat si configurat de utilizatorii obisnuiti, precum si oferta destul de modesta de aplicatii uzuale au amanat impunerea acestui sistem de operare ca un concurent serios pentru Windows. Pe de alta parte, comunitatea open source a pus un accent tot mai mare pe uzabilitate, pe interfete grafice atragatoare si pe aplicatii conviviale.

     

    M-am hotarat sa incerc eu insumi. Am ales o distributie numita Ubuntu, mai degraba pentru reputatia de a fi foarte prietenoasa pentru novici ca mine (de altfel, sloganul este „Linux pentru fiinte umane“) si pentru prezentarea extrem de atractiva pe care i-a facut-o unul dintre creatori, Kurt von Finck, la conferinta eLiberatica. Mai intai am sondat terenul, ruland sistemul de pe CD-ul de instalare, iar „impresia artistica“ fiind excelenta, am trecut la o instalare completa. Fara nicio interventie din partea mea, in mai putin de o ora am avut un sistem functional, iar o configurare simpla a retelei mi-a adus internetul. In principiu, toate aplicatiile uzuale au fost instalate implicit, iar aspectul de care imi era cel mai teama, instalarea si dezinstalarea programelor, s-a dovedit de o simplitate surprinzatoare: managerul de pachete Synaptic se ocupa de toate detaliile, inclusiv descarcarea din internet. Aplicatiile din OpenOffice sunt greu de deosebit de echivalentul lor din MS Office, iar cu cateva configurari simple mi-am reprodus contextul familiar din Windows. Clientul de e-mail implicit, Evolution, s-a dovedit echivalent cu Outlook, asa ca am renuntat sa mai instalez Mozilla Thunderbird. Practic, singura interventie in linie de comanda a fost pentru a inlocui dictionarul corectorului ortografic romanesc cu o versiune mai noua. Facilitatile multimedia s-au aratat acoperitoare, iar scrierea de CD-uri si DVD-uri mai simpla decat mi-as fi imaginat.

     

    Lucrez de o saptamana pe Ubuntu si nu-mi lipseste nimic, deci concluzia mea este ca Linux pe desktop a devenit o alternativa viabila, iar OpenOffice este unul dintre ingredientele de baza.

  • Mai incet cu bruiajul

    Sa ne imaginam un cinematograf al viitorului unde o parte din public abia mai aude replicile filmului, din cauza zgomotului de fond prea puternic.

    Filmul horror „The Messengers” sustine ideea ca tinerii pot vedea si auzi lucruri pe care adultii nu le observa. Cam totul vine sa argumenteze ca personajele adulte ar fi trebuit sa asculte avertismentele tinerilor. Nu chiar cel mai interesant scenariu – asa ca producatorii filmului, studiourile Screen Gems, au dezvoltat o inedita campanie de promovare cu reclame pe care chiar cinefili sub 30 de ani le pot privi, dar nu le pot auzi. Se pare ca promovarea a fost un succes. Filmul realizat cu un buget de 16 milioane de dolari a inregistrat doar in primul weekend de la aparitie (a iesit pe piata la 31 mai) incasari de 35 de milioane de dolari. Un succes ar putea fi in viitor si tehnologia folosita in cadrul reclamelor, practic o punere in practica a unui fapt stiut, anume ca sunetele cu frecvente inalte sunt imperceptibile pentru urechile adultilor, dar neplacute pentru un auditoriu sub 25 de ani (urechea umana percepe sunete la frecvente intre 20 si 20.000 de herti, insa capacitatea de percepere a frecventelor inalte scade cu varsta).

    Reclamele de promovare a filmului horror care au avut o frecventa de 17.000 de herti i-au flatat pe tinerii care puteau citi pe ecran subiectul productiei si totodata asculta sunetul, in timp ce adultii aflati in aceeasi incapere nu percepeau nimic. Numai ca astfel de sunete extreme (aproape de ultrasunete) deranjeaza auzul, iar de aceasta s-a folosit compania britanica de securitate Compound, care a vandut difuzoare de sunete cu frecvente inalte unor clienti cum este retailerul Spar, pentru a descuraja pustii cu intentii rele aflati in apropierea depozitelor de marfuri. Doar intr-un an, firma de securitate a vandut 3.500 de astfel de dispozitive in Marea Britanie, provocand si nemultumirea catorva organizatii non-profit, care le-au reprosat faptul ca incalca drepturile omului.

    Dar descoperirea a fost atat de bine intampinata chiar de catre tineri, incat vocea protestatarilor s-a pierdut pe parcurs. Pe diverse site-uri sunt chiar disponibile tonuri de apel pentru telefonul mobil cu aceste sunete. Iar o cautare pe Google dupa „mosquito ringtones“, cum sunt cunoscute tonurile de apel cu frecvente inalte, produce mai mult de 1,7 milioane de rezultate. Insa pasul facut de cei de la Screen Gems, exploatarea sunetelor extreme in interesul promovarii unui produs, este deocamdata singulara. Probabil pana cand vor auzi si alti tineri, din agentiile de publicitate.

  • Un site la rosu

    Daca e adevarat sau nu ca un castel in Alsacia costa mai putin decat o casa in Dorobanti sau Pipera se poate acum verifica foarte simplu, din fata calculatorului.

     

    La sfarsitul anului trecut, o echipa de programatori spanioli condusa de un francez a lansat un site de anunturi imobiliare in 24 de limbi diferite, cu proprietati din 45 de tari europene. Properazzi.com are acum aproape 2 milioane de oferte de cumparare sau inchiriere in toata Europa si recent a lansat o varianta pentru telefonul mobil. Serviciul functioneaza ca un motor de cautare paneuropean in domeniul imobiliar si are o interfata suficient de simpla pentru a gasi cu usurinta casa visata. Cautarea se poate realiza fie selectand un oras si un interval de pret in care ar trebui sa se incadreze oferta, fie o varianta vizuala care foloseste hartile digitale ale TeleAtlas.

     

    De la lansarea de acum cateva luni, cei de la Properazzi si-au umplut vitrina cu cateva premii pentru inovatie la competitii cum sunt cele organizate de publicatiile RedHerring si Startup 2.0. Dar, cel mai important, au primit sustinerea financiara a fondului de investitii Mangrove Capital Partners din Luxemburg. Investitorii trec in piata drept finantatori ai tehnologiilor puternic inovatoare, care schimba complet sistemele cunoscute pana la un moment dat. Ei au fost cei care i-au sustinut in faza initiala pe fondatorii Skype si au acum investitii in motorul de cautare rusesc Quintura, care sustine ca foloseste un algoritm de cautare similar creierului uman, precum si intr-un program ceh de file sharing numit AllPeers.

     

    „Vorbim in cazul Properazzi de a aduce lumina intr-un business altfel foarte opac“, spune Mark Tluszcz de la Mangrove Capital Partners, adaugand ca in viitor, utilizatorii site-ului vor putea face comparatii intre preturile pe metrul patrat din intreaga Europa. Fara a fi explicata modalitatea de colectare, ofertele de pe site sunt cele care apar pe alte site-uri de anunturi, Properazzi fiind doar cel care le aduce in acelasi loc si sub aceeasi forma. Serviciul este acum gratuit, se finanteaza din publicitate si este impresionant cum intr-un timp atat de scurt a reusit sa adune atat de multe anunturi. Din Romania, de exemplu, apar mai mult de 19.000 de oferte de vanzare, cumparare sau inchiriere, cele mai multe pentru apartamente in blocuri de locuinte. Iar „castelele“ din Romania listate pe Properazzi sunt parca mai ieftine ca in realitate.