BusinessMagazin

Blog

  • PROFIL: „Olandezul zburator“

    „Stiti cui i se datoreaza in buna masura dezvoltarea retailerului de electrocasnice Flanco?“, intreba, retoric, omul de afaceri Ion Tiriac, intr-un interviu din septembrie pentru BUSINESS Magazin. „Fondatorului Florin Andronescu si fondului de investitii Oresa Ventures“, a fost raspunsul nostru. „Gresit. Anthony van der Heijden este omul care a contribuit decisiv la succesul Flanco“, a venit replica lui Tiriac.

    Dupa doi ani de absenta, Anthony van der Heijden, olandezul care a pus bazele ING Bank in Romania si a redresat Banca Tiriac, a revenit in Romania, in calitate de director al companiei de consultanta XYZ Partners.
    In discutia mai sus amintita, fostul tenisman facea referire la o miscare strategica pe care van der Heijden a facut-o pe vremea cand era directorul Bancii Tiriac. In 2002, bancherul a fost primul care a pariat pe creditul de consum si a avut curajul sa finanteze vanzarile retailer-ului de electrocasnice Flanco. Pe atunci, nimeni nu banuia avantul pe care creditul de consum avea sa il cunoasca in anii urmatori.


    In prezent, peste 50% din vanzarile distribuitorilor IT sau de electronice si electrocasnice se fac pe datorie, piata totala a creditului de consum fiind estimata undeva intre 600 si 650 de milioane de euro pe an. In urma cu 12 ani, van der Heijden, acum in varsta de 62 de ani, punea bazele ING Bank, pentru ca in 1999 sa primeasca postul de director al operatiunilor aceleiasi banci in Ungaria. Dupa doar cateva luni, omul de afaceri Ion Tiriac il convinge sa se intoarca in Romania ca sa preia conducerea bancii la care era actionar majoritar.


    O miscare care a reprezentat o surpriza pentru mediul bancar romanesc. Van der Heijden a venit la Banca Tiriac cand aceasta se afla intr-o situatie financiara nu tocmai dintre cele mai fericite. Banca avea probleme, iar Ion Tiriac s-a vazut nevoit sa aduca „de acasa“ o suma impresionanta de bani pentru a o redresa.


    Timp de patru ani, van der Heijden a fost directorul general al bancii si a reusit sa-i imprime o noua viziune. Decizia privind pariul pe creditul de consum este un exemplu in acest sens. Daca venirea olandezului la Banca Tiriac a fost o suprinza, la fel de surprinzatoare a fost si demisia acestuia de la sfarsitul lui 2003. Plecarea lui van der Heijden de la Banca Tiriac a fost pusa pe seama unei divergente dintre director si actionarul majoritar. Tema neintelegerii se pare ca a fost modul in care urma sa fie vanduta banca. „O banca nu poate supravietui fara acces la bani. Or, acest lucru este posibil doar prin apartenenta la un grup bancar mare. Acest lucru i l-am spus si lui Tiriac“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Anthony van der Heijden, cu ocazia revenirii sale in Romania. Pana la urma Tiriac a vandut catre HVB, tranzactia avand loc anul acesta.

    Cu ce ganduri a revenit olandezul in Romania si mai ales de ce? Dupa plecarea din domeniul bancar romanesc, van der Heijden marturiseste ca a simtit nevoia sa faca cu totul altceva. „Visul meu a fost sa-mi continui viata intr-un mod total independent. M-am gandit sa fac orice – cu singura conditie ca activitatea mea sa fie distractiva“, explica olandezul. Insa, adauga el, „doar distractia nu poate fi provocatoare pe termen lung“. Intors acasa, van der Heijden a organizat degustari de vinuri si expozitii de pictura intr-o statiune din sudul Olandei, dar asta era doar pentru amuzament. Exact in acea perioada a primit o oferta de la partenerii firmei de consultanta XYZ. Ideea i-a placut si a acceptat, desi refuzase anterior mai multe oferte. De aici pana la deschiderea unei filiale in Romania a XYZ Partners nu a fost decat un pas.


    Lui van der Heijden ii era familiar mediul de afaceri de aici, iar compania de consultanta avusese deja doua proiecte pentru BT si Vitalgaz. „Congruenta“ acestor doi factori a dus la deschiderea biroului de la Bucuresti in noiembrie 2005. „Romania se afla in plina tranzitie. Serviciile de consultanta pe care le oferim sunt de o importanta cruciala in acest context“, a declarat directorul pentru Romania al XYZ.


    Compania olandeza se pozitioneaza ca jucator pe piata consultantei de management, unde lider in acest moment este Roland Berger Strategy Consultants. „Intentionam sa ne extindem activitatea prin includerea in portofoliul nostru a unor noi segmente, precum sanatatea si administrarea reziduurilor“, il completeaza Jeroen Sanders, consultant la XYZ Partners. In Olanda, portofoliul de clienti al companiei include ABN Amro Bank, AVIKO, Shell, Unilever, ING Bank, Petroplus, BASF.


    Cine citeste CV-ul lui van der Heijden ar putea avea in minte imaginea unui bancher scortos, care isi cantareste fiecare cuvant. Van der Heijden este riguros, insa  nonconformist. Sunt celebrii ochelarii sai cu rama rosie sau modul in care spune lucruri „serioase“, recurgand la gesturi teatrale. In perioada imediat urmatoare este interesant de vazut modul in care toate aceste detalii il vor ajuta pe fostul bancher de succes sa se impuna (si) pe piata de consultanta.  

  • Cu o lege nu se face boom

    Pentru a se ridica de pe ultima treapta in privinta investitiilor in cercetare si dezvoltare in randul tarilor din UE, Polonia a adoptat in iulie legea pentru sprijinirea inovatiei, scrie Warsaw Business Journal.


    Cu toate acestea, reprezentantii intreprinderilor mici si mijlocii – pe care legea ii vizeaza direct – spun ca noua lege nu ii incurajeaza suficient. E un lucru de rau augur, daca ne gandim ca aceste intreprinderi au fost cele care au impins economia Finlandei in fruntea topului mondial al competitivitatii. Daca Polonia ocupa ultimul loc in top cu 0,59% din PIB alocat cercetarii (fata de media de aproape 2% din tarile UE), Finlanda conduce topul cu un generos 3,5% din PIB. Mai mult, sectorul privat finlandez aloca de doua ori mai multi bani cercetarii decat o face guvernul, in timp ce in Polonia lucrurile stau exact invers.


    Daca Polonia vrea sa intre in competitie cu alte tari, va trebui sa determine sectorul privat sa inoveze. Legea isi propune sa impulsioneze investitiile sectorului privat in inovatie prin stimulente. Astfel, costurile investitiilor pe care o companie le aloca cercetarii si dezvoltarii pot fi rambursate in proportie de pana la 150%. Daca cel putin 50% din veniturile unor companii provin din activitati in domeniul cercetarii si dezvoltarii, acestea pot primi calificarea de Centru de Cercetare si Dezvoltare (CRD), statut care aduce dupa sine scutiri speciale de taxe. In plus, CRD vor primi de la Banca Economiei Nationale imprumuturi pentru tehnologie de pana la 2 milioane de euro. Acestea vor fi nerambursabile in proportie de 50% pentru firmele mari, respectiv de 65% pentru firmele mici. Cu toate acestea, pentru castigarea statutului de CRD, o companie trebuie sa aiba venituri de minimum 800.000 de euro, o suma in care cu greu se pot incadra companiile nou create sau cele mici.

  • Cu o lege nu se face boom

    Pentru a se ridica de pe ultima treapta in privinta investitiilor in cercetare si dezvoltare in randul tarilor din UE, Polonia a adoptat in iulie legea pentru sprijinirea inovatiei, scrie Warsaw Business Journal.


    Cu toate acestea, reprezentantii intreprinderilor mici si mijlocii – pe care legea ii vizeaza direct – spun ca noua lege nu ii incurajeaza suficient. E un lucru de rau augur, daca ne gandim ca aceste intreprinderi au fost cele care au impins economia Finlandei in fruntea topului mondial al competitivitatii. Daca Polonia ocupa ultimul loc in top cu 0,59% din PIB alocat cercetarii (fata de media de aproape 2% din tarile UE), Finlanda conduce topul cu un generos 3,5% din PIB. Mai mult, sectorul privat finlandez aloca de doua ori mai multi bani cercetarii decat o face guvernul, in timp ce in Polonia lucrurile stau exact invers.


    Daca Polonia vrea sa intre in competitie cu alte tari, va trebui sa determine sectorul privat sa inoveze. Legea isi propune sa impulsioneze investitiile sectorului privat in inovatie prin stimulente. Astfel, costurile investitiilor pe care o companie le aloca cercetarii si dezvoltarii pot fi rambursate in proportie de pana la 150%. Daca cel putin 50% din veniturile unor companii provin din activitati in domeniul cercetarii si dezvoltarii, acestea pot primi calificarea de Centru de Cercetare si Dezvoltare (CRD), statut care aduce dupa sine scutiri speciale de taxe. In plus, CRD vor primi de la Banca Economiei Nationale imprumuturi pentru tehnologie de pana la 2 milioane de euro. Acestea vor fi nerambursabile in proportie de 50% pentru firmele mari, respectiv de 65% pentru firmele mici. Cu toate acestea, pentru castigarea statutului de CRD, o companie trebuie sa aiba venituri de minimum 800.000 de euro, o suma in care cu greu se pot incadra companiile nou create sau cele mici.

  • Miza pe leu

    Daca banca i-ar da un imprumut in lei cu o dobanda de 6-7% pe an, directorul executiv de la Angst si presedintele Asociatiei Romane a Carnii, Sorin Minea, spune ca l-ar lua cu draga inima. „Pana atunci nici nu se poate discuta“, spune el categoric, „pentru ca dobanzile actuale depasesc rata profitului pe care o obtin si atunci nu am nici un interes pentru ele“.

    De aceea, toate creditele pe care le-a luat pana acum pentru compania pe care o conduce sunt in euro, „si asta ma avantajeaza“. Minea vorbeste – la fel ca si majoritatea managerilor romani – despre un „mare paradox“ de care se loveste in relatia sa cu bancile. Se spune, afirma el, ca se doreste reorientarea creditelor catre lei, „dar bancile nu vor sa dea credite in lei. Daca ar vrea, ar avea dobanzi mai mici la creditele in lei“.

    Calculul pe care si-l face orice roman atunci cand ia un credit de la banca este simplu si nu are nici o legatura cu ideea de incredere in moneda nationala, spun managerii companiilor romanesti, pe care BUSINESS Magazin i-a provocat la o discutie pe aceasta tema. „E vorba despre un calcul pragmatic, nu de incredere sau neincredere“, spun ei.

    La sfarsitul lui iunie, „calculul pragmatic“ arata ca diferenta intre dobanzile pentru un credit in valuta si pentru unul in lei era de aproape 10 procente: pentru un imprumut in valuta, costul anual se situa la 8-9%, in timp ce un credit in lei se lua de la banci cu peste 18%.

    E explicabila deci migratia romanilor spre creditele in valuta. Si daca cineva ar ezita, gandindu-se la riscul valutar, sa ia un credit in valuta, atunci argumentul evolutiilor din ultimele luni l-ar convinge fara indoiala. De la sfarsitul lui 2004, leul s-a apreciat de-a dreptul spectaculos si aproape continuu in raport cu dolarul si cu euro. Iar pentru cei care au luat credite in valuta, asta a insemnat rate mai ieftine: diferenta intre cei 42.000 de lei cat costa un euro in toamna anului trecut si nivelul de 35.000 de lei pentru un euro de azi se traduce intr-un castig palpabil de 7.000 de lei pentru fiecare euro din rata lunara.

    Daca ai luat un credit in euro, e mai convenabil acum sa-ti calculezi astfel „castigul“ lunar decat sa te gandesti la riscul valutar – si cum previziunile analistilor vorbesc si in continuare despre o apreciere a leului fata de euro si dolar, motivatia fiecaruia dintre noi pentru creditele in lei este ca si inexistenta. Scenariile facute de dealerii bancilor pentru decembrie 2005 – si publicate de BUSINESS Magazin in iunie – inclinau mai degraba spre o scadere a leului spre 35.000 lei decat spre o crestere care ar sustine argumentele guvernatorului BNR privind riscul creditelor in valuta. Din previziunile publicate in iunie n-au lipsit nici estimarile pentru un curs de 30.000 lei/euro in 2006.

    De ce scad euro si dolarul? Intarirea leului, care a castigat doar de la inceputul anului 11% in fata monedei unice si 2% fata de dolar, se datoreaza in principal intrarilor masive de valuta din partea investitorilor straini, care au speculat diferenta mare de dobanda dintre leu si euro.

    Este insa realista si sustenabila pe termen lung aprecierea spectaculoasa a leului? Raspunsul la aceasta intrebare pare sa nu-l mai stie foarte bine nici guvernatorul bancii centrale, Mugur Isarescu. Efectul acestor speculatii pare sa il fi uimit chiar si pe el. Iar fata de o serie de previziuni venite de la Londra, care estimeaza ca la anul, euro va putea ajunge chiar si la 28.000 de lei, Isarescu se declara sceptic: „Un asemenea punct de vedere al analistilor, ca leul se va duce numai intr-o directie reprezinta un semn de «irrational exuberance»“.

    Chiar daca Banca Nationala vrea, asa cum spune Isarescu, un leu convertibil puternic, ea isi doreste in acelasi timp si „un leu la locul lui“. Venita din partea sefului BNR, afirmatia este dura si de natura sa creeze scepticism in randul analistilor fata de continuarea aprecierii leului. „Ma gandesc acum si la o inversare a trendului“, spune unul dintre ei.

    Este pentru prima data, dupa ce leul si-a inceput ascensiunea, cand Mugur Isarescu vorbeste despre o decuplare intre valoarea leului si realitatea economica imediata. „Leul a devenit mai mult financiar decat comercial“, spune el. Totusi, cursul nu poate fi decuplat de castigurile de productivitate, de deficitul comercial sau de deficitul de cont curent.

    Dar crede totusi cineva in „puterea“ pe care a aratat-o pana acum leul romanesc in lupta cu valutele? Oamenii de afaceri sunt destul de sceptici.

    „Eu nu cred in intarirea aceasta a leului, pe care se bate atata moneda“, spune Sorin Minea de la Angst. „Parerea mea este ca leul e mai subred decat pare. Si ca se poate prabusi oricand, pentru ca nu are o baza reala de intarire.“

    De efectele unei astfel de prabusiri a leului asupra capacitatii celor ce s-au indatorat in valuta de a-si returna creditele se teme si Banca Nationala, pentru ca orice crestere a euro mareste nota de plata a ratei pentru creditele in valuta. Chiar daca, la prima vedere, cei 40-50 de lei noi pe care un roman ii scoate din buzunar suplimentar pentru o depreciere de 5% a leului nu pun probleme la prima vedere, anual asta inseamna 500-600 de lei noi in plus.

    Iar proportia celor care ar fi afectati in cazul unei astfel de deprecieri a leului nu este deloc mica, in conditiile in care, la finele lunii iunie, mai bine de 60% din totalul celor 5,05 milioane de lei noi (50,5 miliarde de lei vechi, adica 14,2 miliarde de euro) imprumutate de la banci erau credite in euro sau dolari.

    Apetitul explicabil al romanilor pentru creditele in valuta pune de acum in pericol stabilitatea intregului sistem financiar, ajuns aproape de un punct critic – atrage atentia, tot mai insistent, guvernatorul bancii centrale. De cateva saptamani incoace, el spune ori de cate ori are ocazia ca „nu mai e de gluma“ si ca banca centrala e dispusa sa foloseasca toate parghiile de care dispune pentru a apara stabilitatea sistemului financiar.

    Tonul calm cu care Mugur Isarescu a continuat sa-i indemne pe romani, aproape obsesiv uneori, sa mizeze pe leu – ori pe bancheri sa scada dobanzile la creditele in lei – s-a inasprit in ultima vreme. „Bancherii spun ca piata este cea care cere credite in valuta. Nu cred ca este un argument solid“, spunea Isarescu intr-una din aparitiile sale publice din ultimele saptamani. „Si FNI, si Caritas au fost cerute de piata si uitati-va ce s-a intamplat. BNR trebuie sa actioneze din timp.“

    Pe masa guvernatorului sta acum un set de masuri dure pentru banci – prin care Isarescu vrea sa forteze bancherii sa mizeze mai putin pe creditele in valuta si sa le promoveze mai cu convingere pe cele in lei. Cum? Printr-un „plafon“ impus la creditele in valuta: BNR vrea sa impuna bancilor ca soldul creditelor in valuta acordate sa nu depaseasca de doua ori si jumatate valoarea fondurilor proprii detinute de respectiva banca. Calculele acestui sold nu vor include creditele acordate clientilor care realizeaza venituri in valuta, mai putini susceptibili la riscul valutar.

    Pana acum, bancile puteau da credite in valuta in sold de cinci ori mai mari decat fondurile proprii, iar in acest moment mai toate marile banci au depasit raportul pe care il vizeaza banca centrala.

    In fata acestor masuri, bancherii au de ales: fie isi majoreaza capitalul social (care, adunat cu rezervele, reprezinta fondurile proprii ale bancii), fie nu mai dau credite in valuta. Efectul imediat al unor astfel de masuri ar fi, pe de o parte, scumpirea creditelor in valuta, iar pe de alta parte reorientarea bancilor catre creditele in lei. Reorientare ce se traduce, de fapt, printr-o scadere a dobanzilor pentru lei, situate inca, in prezent, la 15-35% pe an.

    Cat ar trebui sa scada insa costul leului pentru a fi mai rentabil decat unul in valuta pentru cei care merg la banca sa ia un credit?

    „In dolari am acum o dobanda de 5-6%“, spune Dan Trifu, director economic la Vel Pitar. El crede ca dobanzile ar trebui egalizate si la leu, „pentru ca nu as plati mai mult pe lei“. Directorul executiv de la Elmiplant, Elena Cremenescu, spune insa ca si un credit cu o dobanda de maxim 15% „ar fi rentabil“.

    Pentru o companie mare, care poate avea acces relativ usor la credite in valuta si poate obtine dobanzi de circa 4,5% peste LIBOR (4,3%) la dolari sau 4,5% peste EURIBOR ( 2,24%) la euro, si considerand o depreciere a leului de 2-3%, dobanda la lei ar trebui sa se situeze undeva in jurul a 7-9% pentru ca indatorarea in lei sa fie o alternativa avantajoasa la indatorarea in valuta, crede Gilda Popescu, directorul financiar de la Astral Telecom.

    De partea cealalta a baricadei, bancherii spun ca masurile BNR vor determina o scadere a dobanzilor la lei, pentru ca nu pot sa stea sa someze cu banii in vistierie. Bancile au in acest moment un exces de lei, greu de plasat in economie, la dobanzile mari pe care inca le practica.

    Dar cat de rapida si de puternica va fi aceasta reducere nu depinde in nici un fel de ceea ce vrea banca centrala, spun ei, ci mai degraba de cat de mare va fi bataia pe imprumuturile in lei. Adica de cerere  si de concurenta dintre banci.

    „Faptul ca nu vor mai putea da credite in valuta nu inseamna automat ca bancile vor da credite in lei“, este de parere vicepresedintele Raiffeisen Bank, Razvan Munteanu. Totusi, „evident ca bancile sunt interesate sa acorde cat mai multe credite in lei, si cel mai probabil vor mai opera reduceri ale dobanzilor; doua puncte procentuale pana la sfarsitul anului cred ca e fezabil“, spune seful departamentului de analiza din aceeasi banca, Mihail Ion.

    O scadere aproximativ egala, de 1,5-2 puncte procentuale in urmatoarele trei luni este realista, spune si Dragos Cabat, manager politici de creditare la UniCredit.

    Tot in intervalul de 12-15% plaseaza si Florian Libocor, analist economic, dobanzile medii la  portofoliul de credite pe segmentul clientilor nebancari pentru finalul acestui an.

    Despre dobanzi de o singura cifra pentru un imprumut in lei, similare celor pentru creditele in valuta, este insa mult prea devreme sa vorbim. „Tinand seama de considerentele actuale ale pietei, e greu de crezut ca dobanda medie la credite va ajunge la nivelul de 10%“, spune Mihail Ion. Cel mai probabil, explica el, putem spera la un astfel de cost numai dupa ce inflatia se va fi redus la un nivel de sub 5% – situatie pe care insa nu o vom putea intalni mai devreme de un an sau doi. Pe de alta parte insa, o data cu scaderea dobanzilor pentru creditele in lei, bancherii spun ca n-ar trebui sa mire pe nimeni daca si remuneratia la depozitele in lei va mai scadea pana la sfarsitul anului. „Pe  segmentul de clienti nebancari, dobanzile medii pentru depozitele la termen s-ar putea incadra in intervalul 5-7%“, este de parere Libocor.

    Dobanzile pentru depozitele in lei au scazut insa deja foarte mult, ajungand la unele banci sa se situeze si la 4-5%, adica sub nivelul inflatiei prognozate pentru acest an. Bancile castiga insa marje serioase din diferenta intre remuneratiile pe care le dau pentru depozite si dobanzile pe care le incaseaza la lei.

    „Diferenta dintre dobanda la depozit si credit nu trebuie sa depaseasca 3-4%, in conditiile in care moneda e stabila deja“, este de parere Monica Tatoiu, director al Oriflame. „Un 5 cu 9 sau 7 cu 12 mi se pare rezonabil, dar 8 cu 22 este hotie!“

    Marja intre credite si depozite se va putea reduce insa doar pe masura ce volumele de activitate a bancilor vor creste, adica atunci cand intermedierea financiara se va consolida in Romania, iar costurile unitare se vor diminua, spune reprezentantul Raiffeisen Bank, Mihail Ion.

    Si totusi, daca dobanzile la depozite vor continua sa scada, cine va mai merge la banca pentru a-si plasa economiile? Inflatia, prognozata pentru acest an la 7,5%, si impozitul pe castigurile din dobanzi, de 10%, aduc spre zero (daca nu spre valori negative) castigul unui deponent.

    „Evident ca peste inflatie castigul este mic, insa asta se intampla cu remunerarea la depozitele bancare in orice economie“, spune Mihail Ion. Pentru cei care urmaresc randamente mai ridicate, alternativele vor fi fondurile mutuale, unde administrarea investitiilor o realizeaza societati specializate, sau plasamentele in actiuni sau obligatiuni, in conditiile in care investitorii au abilitatea de a-si gestiona individual portofoliile.

    Si totusi, in pofida ratei mici de castig asigurate de depozite, ultima perioada a adus o reorientare evidenta a romanilor de la depozitele in valuta spre cele in lei. „Dupa cum se poate lesne observa, dinamica economisirii in lei este superioara economisirii in valuta si nu cred ca sunt argumente ca lucrurile sa se schimbe“, este de parere Florian Libocor. Intr-adevar, desi pe ansamblu volumul depozitelor a scazut in luna iulie, cifrele BNR arata ca la capitolul economisire leul bate valuta. Astfel, depozitele in lei ale populatiei au marcat in iulie o crestere cu 1,4% comparativ cu luna precedenta, iar cele ale agentilor economici au marcat o expansiune cu 1,1%. Ritmurile sunt sensibil mai mari decat cele din lunile anterioare, cand se apropiasera foarte mult de zero.

    Si managerii de firme spun ca prefera sa isi tina banii in depozite in lei, pentru ca este mai rentabil. „De un an si jumatate se castiga constant mult mai bine pe lei decat pe euro sau dolari“, spune Adrian Dura, managing director al agentiei de publicitate Euro RSCG Bucharest.  Schimbarea depozitelor din valuta in lei a avut deja loc in ultimii doi-trei ani, spune insa Emilian Dobrescu, reprezentantul general al Agrana in Romania si presedintele Organizatiei Interprofesionale Nationale Zaharul din Romania (OINZR). Adica „din momentul din care devalorizarea leului a incetinit, iar ofertele bancilor comerciale (impulsionate de BNR) au facut ca economisirea in lei sa fie mai atractiva“.

    La Adecco, o companie multinationala de resurse umane, castigul adus de leii din banca ajunge pentru a acoperi costul consumabilelor din companie luna de luna, spune managerul companiei, Cristina Radulescu. „Fiind multinationala, noi avem un descoperit de cont, iar la fiecare sase luni, cand primim bugetul de la compania mama, il transformam din euro in lei, ii bagam in cont si din dobanda ne acoperim costurile de consumabile luna de luna.“

    Exista insa si pareri contrare. „Nu am simtit nici o clipa impulsul de a-mi schimba economiile in lei si, chiar daca dobanzile sunt mai bune, tezaurizez in euro in continuare“, spune Radu Nicosevici, un om de afaceri din Timisoara. Motivul sau? „Au fost prea multe experiente neplacute si fluctuatii ale monedei nationale.“

    In opinia lui Nicosevici, intentia Bancii Nationale de a spori increderea in leu nu are sanse mari de reusita, pentru ca romanii au „adoptat“ deja euro. „Sa nu uitam ca venim dupa zece ani de cosmar, in care leul s-a devalorizat continuu“, spune el. „Observ la micii intreprinzatori o constanta: vorbesc si calculeaza totul in euro. La Timisoara am trecut de la marca la euro ca moneda de referinta.“

    Si totusi, exista un domeniu in care puterea leului incepe sa se faca simtita. „Am avut o surpriza de proportii sa constat ca, de vreo trei-patru luni, pentru posturile de conducere tot mai multi directori negociaza salariile in lei“, spune George Butunoiu, manager al companiei de consultanta pentru recrutare de directori Alexander Hughes Romania. El constata ca numarul managerilor care cer salarii in lei este mult mai mare decat se astepta: 10-15%, fata de 0% cat era inainte. „Au incredere in leu. Totusi, nu inteleg prea mult logica acestui fenomen, avand in vedere ca tot euro va fi moneda de referinta, indiferent de ce se va intampla“, adauga Butunoiu. Daca pentru angajati leul a devenit convenabil, pentru oamenii de afaceri nu e deocamdata o optiune.

    Durerea lor cea mai mare este legata de faptul ca puterea de negociere a dobanzilor in raport cu banca, atunci cand cer un credit in moneda nationala, este semnificativ mai mica decat in cazul valutelor.  „Nu, n-avem putere de negociere cu bancile – mai ales pe creditele in lei“, spune Sorin Minea de la Angst, argumentand ca, cel mai adesea, bancile nu vad in clientii finantati de ele parteneri, ci se comporta doar „ca niste case de imprumut“. Aceeasi problema o au si cei de la Astral – puterea de negociere este mai redusa pentru lei, spune si Gilda Popescu, acuzand faptul ca bancile romanesti sunt mai putin flexibile decat cele straine. Si lucrurile incep totusi sa se schimbe.

    Excesul de lei pe care bancile ii au in vistierii si pe care, la dobanzile actuale, le e greu sa-i plaseze in economie la pretul pe care il cer lasa acum mai mult loc de negociere pentru firme. „Daca inainte tendinta era sa facem credite in euro si negociam dobanzi mai bune pentru aceasta valuta, acum lucrurile s-au echilibrat“, spune Georgel Costache, directorul general de la Vincon Vrancea. „Am obtinut la lei dobanzi comparabile cu cele pentru valuta“, spune el, conchizand ferm: „Preferam leii“.

  • Miza pe leu

    Daca banca i-ar da un imprumut in lei cu o dobanda de 6-7% pe an, directorul executiv de la Angst si presedintele Asociatiei Romane a Carnii, Sorin Minea, spune ca l-ar lua cu draga inima. „Pana atunci nici nu se poate discuta“, spune el categoric, „pentru ca dobanzile actuale depasesc rata profitului pe care o obtin si atunci nu am nici un interes pentru ele“.

    De aceea, toate creditele pe care le-a luat pana acum pentru compania pe care o conduce sunt in euro, „si asta ma avantajeaza“. Minea vorbeste – la fel ca si majoritatea managerilor romani – despre un „mare paradox“ de care se loveste in relatia sa cu bancile. Se spune, afirma el, ca se doreste reorientarea creditelor catre lei, „dar bancile nu vor sa dea credite in lei. Daca ar vrea, ar avea dobanzi mai mici la creditele in lei“.

    Calculul pe care si-l face orice roman atunci cand ia un credit de la banca este simplu si nu are nici o legatura cu ideea de incredere in moneda nationala, spun managerii companiilor romanesti, pe care BUSINESS Magazin i-a provocat la o discutie pe aceasta tema. „E vorba despre un calcul pragmatic, nu de incredere sau neincredere“, spun ei.

    La sfarsitul lui iunie, „calculul pragmatic“ arata ca diferenta intre dobanzile pentru un credit in valuta si pentru unul in lei era de aproape 10 procente: pentru un imprumut in valuta, costul anual se situa la 8-9%, in timp ce un credit in lei se lua de la banci cu peste 18%.

    E explicabila deci migratia romanilor spre creditele in valuta. Si daca cineva ar ezita, gandindu-se la riscul valutar, sa ia un credit in valuta, atunci argumentul evolutiilor din ultimele luni l-ar convinge fara indoiala. De la sfarsitul lui 2004, leul s-a apreciat de-a dreptul spectaculos si aproape continuu in raport cu dolarul si cu euro. Iar pentru cei care au luat credite in valuta, asta a insemnat rate mai ieftine: diferenta intre cei 42.000 de lei cat costa un euro in toamna anului trecut si nivelul de 35.000 de lei pentru un euro de azi se traduce intr-un castig palpabil de 7.000 de lei pentru fiecare euro din rata lunara.

    Daca ai luat un credit in euro, e mai convenabil acum sa-ti calculezi astfel „castigul“ lunar decat sa te gandesti la riscul valutar – si cum previziunile analistilor vorbesc si in continuare despre o apreciere a leului fata de euro si dolar, motivatia fiecaruia dintre noi pentru creditele in lei este ca si inexistenta. Scenariile facute de dealerii bancilor pentru decembrie 2005 – si publicate de BUSINESS Magazin in iunie – inclinau mai degraba spre o scadere a leului spre 35.000 lei decat spre o crestere care ar sustine argumentele guvernatorului BNR privind riscul creditelor in valuta. Din previziunile publicate in iunie n-au lipsit nici estimarile pentru un curs de 30.000 lei/euro in 2006.

    De ce scad euro si dolarul? Intarirea leului, care a castigat doar de la inceputul anului 11% in fata monedei unice si 2% fata de dolar, se datoreaza in principal intrarilor masive de valuta din partea investitorilor straini, care au speculat diferenta mare de dobanda dintre leu si euro.

    Este insa realista si sustenabila pe termen lung aprecierea spectaculoasa a leului? Raspunsul la aceasta intrebare pare sa nu-l mai stie foarte bine nici guvernatorul bancii centrale, Mugur Isarescu. Efectul acestor speculatii pare sa il fi uimit chiar si pe el. Iar fata de o serie de previziuni venite de la Londra, care estimeaza ca la anul, euro va putea ajunge chiar si la 28.000 de lei, Isarescu se declara sceptic: „Un asemenea punct de vedere al analistilor, ca leul se va duce numai intr-o directie reprezinta un semn de «irrational exuberance»“.

    Chiar daca Banca Nationala vrea, asa cum spune Isarescu, un leu convertibil puternic, ea isi doreste in acelasi timp si „un leu la locul lui“. Venita din partea sefului BNR, afirmatia este dura si de natura sa creeze scepticism in randul analistilor fata de continuarea aprecierii leului. „Ma gandesc acum si la o inversare a trendului“, spune unul dintre ei.

    Este pentru prima data, dupa ce leul si-a inceput ascensiunea, cand Mugur Isarescu vorbeste despre o decuplare intre valoarea leului si realitatea economica imediata. „Leul a devenit mai mult financiar decat comercial“, spune el. Totusi, cursul nu poate fi decuplat de castigurile de productivitate, de deficitul comercial sau de deficitul de cont curent.

    Dar crede totusi cineva in „puterea“ pe care a aratat-o pana acum leul romanesc in lupta cu valutele? Oamenii de afaceri sunt destul de sceptici.

    „Eu nu cred in intarirea aceasta a leului, pe care se bate atata moneda“, spune Sorin Minea de la Angst. „Parerea mea este ca leul e mai subred decat pare. Si ca se poate prabusi oricand, pentru ca nu are o baza reala de intarire.“

    De efectele unei astfel de prabusiri a leului asupra capacitatii celor ce s-au indatorat in valuta de a-si returna creditele se teme si Banca Nationala, pentru ca orice crestere a euro mareste nota de plata a ratei pentru creditele in valuta. Chiar daca, la prima vedere, cei 40-50 de lei noi pe care un roman ii scoate din buzunar suplimentar pentru o depreciere de 5% a leului nu pun probleme la prima vedere, anual asta inseamna 500-600 de lei noi in plus.

    Iar proportia celor care ar fi afectati in cazul unei astfel de deprecieri a leului nu este deloc mica, in conditiile in care, la finele lunii iunie, mai bine de 60% din totalul celor 5,05 milioane de lei noi (50,5 miliarde de lei vechi, adica 14,2 miliarde de euro) imprumutate de la banci erau credite in euro sau dolari.

    Apetitul explicabil al romanilor pentru creditele in valuta pune de acum in pericol stabilitatea intregului sistem financiar, ajuns aproape de un punct critic – atrage atentia, tot mai insistent, guvernatorul bancii centrale. De cateva saptamani incoace, el spune ori de cate ori are ocazia ca „nu mai e de gluma“ si ca banca centrala e dispusa sa foloseasca toate parghiile de care dispune pentru a apara stabilitatea sistemului financiar.

    Tonul calm cu care Mugur Isarescu a continuat sa-i indemne pe romani, aproape obsesiv uneori, sa mizeze pe leu – ori pe bancheri sa scada dobanzile la creditele in lei – s-a inasprit in ultima vreme. „Bancherii spun ca piata este cea care cere credite in valuta. Nu cred ca este un argument solid“, spunea Isarescu intr-una din aparitiile sale publice din ultimele saptamani. „Si FNI, si Caritas au fost cerute de piata si uitati-va ce s-a intamplat. BNR trebuie sa actioneze din timp.“

    Pe masa guvernatorului sta acum un set de masuri dure pentru banci – prin care Isarescu vrea sa forteze bancherii sa mizeze mai putin pe creditele in valuta si sa le promoveze mai cu convingere pe cele in lei. Cum? Printr-un „plafon“ impus la creditele in valuta: BNR vrea sa impuna bancilor ca soldul creditelor in valuta acordate sa nu depaseasca de doua ori si jumatate valoarea fondurilor proprii detinute de respectiva banca. Calculele acestui sold nu vor include creditele acordate clientilor care realizeaza venituri in valuta, mai putini susceptibili la riscul valutar.

    Pana acum, bancile puteau da credite in valuta in sold de cinci ori mai mari decat fondurile proprii, iar in acest moment mai toate marile banci au depasit raportul pe care il vizeaza banca centrala.

    In fata acestor masuri, bancherii au de ales: fie isi majoreaza capitalul social (care, adunat cu rezervele, reprezinta fondurile proprii ale bancii), fie nu mai dau credite in valuta. Efectul imediat al unor astfel de masuri ar fi, pe de o parte, scumpirea creditelor in valuta, iar pe de alta parte reorientarea bancilor catre creditele in lei. Reorientare ce se traduce, de fapt, printr-o scadere a dobanzilor pentru lei, situate inca, in prezent, la 15-35% pe an.

    Cat ar trebui sa scada insa costul leului pentru a fi mai rentabil decat unul in valuta pentru cei care merg la banca sa ia un credit?

    „In dolari am acum o dobanda de 5-6%“, spune Dan Trifu, director economic la Vel Pitar. El crede ca dobanzile ar trebui egalizate si la leu, „pentru ca nu as plati mai mult pe lei“. Directorul executiv de la Elmiplant, Elena Cremenescu, spune insa ca si un credit cu o dobanda de maxim 15% „ar fi rentabil“.

    Pentru o companie mare, care poate avea acces relativ usor la credite in valuta si poate obtine dobanzi de circa 4,5% peste LIBOR (4,3%) la dolari sau 4,5% peste EURIBOR ( 2,24%) la euro, si considerand o depreciere a leului de 2-3%, dobanda la lei ar trebui sa se situeze undeva in jurul a 7-9% pentru ca indatorarea in lei sa fie o alternativa avantajoasa la indatorarea in valuta, crede Gilda Popescu, directorul financiar de la Astral Telecom.

    De partea cealalta a baricadei, bancherii spun ca masurile BNR vor determina o scadere a dobanzilor la lei, pentru ca nu pot sa stea sa someze cu banii in vistierie. Bancile au in acest moment un exces de lei, greu de plasat in economie, la dobanzile mari pe care inca le practica.

    Dar cat de rapida si de puternica va fi aceasta reducere nu depinde in nici un fel de ceea ce vrea banca centrala, spun ei, ci mai degraba de cat de mare va fi bataia pe imprumuturile in lei. Adica de cerere  si de concurenta dintre banci.

    „Faptul ca nu vor mai putea da credite in valuta nu inseamna automat ca bancile vor da credite in lei“, este de parere vicepresedintele Raiffeisen Bank, Razvan Munteanu. Totusi, „evident ca bancile sunt interesate sa acorde cat mai multe credite in lei, si cel mai probabil vor mai opera reduceri ale dobanzilor; doua puncte procentuale pana la sfarsitul anului cred ca e fezabil“, spune seful departamentului de analiza din aceeasi banca, Mihail Ion.

    O scadere aproximativ egala, de 1,5-2 puncte procentuale in urmatoarele trei luni este realista, spune si Dragos Cabat, manager politici de creditare la UniCredit.

    Tot in intervalul de 12-15% plaseaza si Florian Libocor, analist economic, dobanzile medii la  portofoliul de credite pe segmentul clientilor nebancari pentru finalul acestui an.

    Despre dobanzi de o singura cifra pentru un imprumut in lei, similare celor pentru creditele in valuta, este insa mult prea devreme sa vorbim. „Tinand seama de considerentele actuale ale pietei, e greu de crezut ca dobanda medie la credite va ajunge la nivelul de 10%“, spune Mihail Ion. Cel mai probabil, explica el, putem spera la un astfel de cost numai dupa ce inflatia se va fi redus la un nivel de sub 5% – situatie pe care insa nu o vom putea intalni mai devreme de un an sau doi. Pe de alta parte insa, o data cu scaderea dobanzilor pentru creditele in lei, bancherii spun ca n-ar trebui sa mire pe nimeni daca si remuneratia la depozitele in lei va mai scadea pana la sfarsitul anului. „Pe  segmentul de clienti nebancari, dobanzile medii pentru depozitele la termen s-ar putea incadra in intervalul 5-7%“, este de parere Libocor.

    Dobanzile pentru depozitele in lei au scazut insa deja foarte mult, ajungand la unele banci sa se situeze si la 4-5%, adica sub nivelul inflatiei prognozate pentru acest an. Bancile castiga insa marje serioase din diferenta intre remuneratiile pe care le dau pentru depozite si dobanzile pe care le incaseaza la lei.

    „Diferenta dintre dobanda la depozit si credit nu trebuie sa depaseasca 3-4%, in conditiile in care moneda e stabila deja“, este de parere Monica Tatoiu, director al Oriflame. „Un 5 cu 9 sau 7 cu 12 mi se pare rezonabil, dar 8 cu 22 este hotie!“

    Marja intre credite si depozite se va putea reduce insa doar pe masura ce volumele de activitate a bancilor vor creste, adica atunci cand intermedierea financiara se va consolida in Romania, iar costurile unitare se vor diminua, spune reprezentantul Raiffeisen Bank, Mihail Ion.

    Si totusi, daca dobanzile la depozite vor continua sa scada, cine va mai merge la banca pentru a-si plasa economiile? Inflatia, prognozata pentru acest an la 7,5%, si impozitul pe castigurile din dobanzi, de 10%, aduc spre zero (daca nu spre valori negative) castigul unui deponent.

    „Evident ca peste inflatie castigul este mic, insa asta se intampla cu remunerarea la depozitele bancare in orice economie“, spune Mihail Ion. Pentru cei care urmaresc randamente mai ridicate, alternativele vor fi fondurile mutuale, unde administrarea investitiilor o realizeaza societati specializate, sau plasamentele in actiuni sau obligatiuni, in conditiile in care investitorii au abilitatea de a-si gestiona individual portofoliile.

    Si totusi, in pofida ratei mici de castig asigurate de depozite, ultima perioada a adus o reorientare evidenta a romanilor de la depozitele in valuta spre cele in lei. „Dupa cum se poate lesne observa, dinamica economisirii in lei este superioara economisirii in valuta si nu cred ca sunt argumente ca lucrurile sa se schimbe“, este de parere Florian Libocor. Intr-adevar, desi pe ansamblu volumul depozitelor a scazut in luna iulie, cifrele BNR arata ca la capitolul economisire leul bate valuta. Astfel, depozitele in lei ale populatiei au marcat in iulie o crestere cu 1,4% comparativ cu luna precedenta, iar cele ale agentilor economici au marcat o expansiune cu 1,1%. Ritmurile sunt sensibil mai mari decat cele din lunile anterioare, cand se apropiasera foarte mult de zero.

    Si managerii de firme spun ca prefera sa isi tina banii in depozite in lei, pentru ca este mai rentabil. „De un an si jumatate se castiga constant mult mai bine pe lei decat pe euro sau dolari“, spune Adrian Dura, managing director al agentiei de publicitate Euro RSCG Bucharest.  Schimbarea depozitelor din valuta in lei a avut deja loc in ultimii doi-trei ani, spune insa Emilian Dobrescu, reprezentantul general al Agrana in Romania si presedintele Organizatiei Interprofesionale Nationale Zaharul din Romania (OINZR). Adica „din momentul din care devalorizarea leului a incetinit, iar ofertele bancilor comerciale (impulsionate de BNR) au facut ca economisirea in lei sa fie mai atractiva“.

    La Adecco, o companie multinationala de resurse umane, castigul adus de leii din banca ajunge pentru a acoperi costul consumabilelor din companie luna de luna, spune managerul companiei, Cristina Radulescu. „Fiind multinationala, noi avem un descoperit de cont, iar la fiecare sase luni, cand primim bugetul de la compania mama, il transformam din euro in lei, ii bagam in cont si din dobanda ne acoperim costurile de consumabile luna de luna.“

    Exista insa si pareri contrare. „Nu am simtit nici o clipa impulsul de a-mi schimba economiile in lei si, chiar daca dobanzile sunt mai bune, tezaurizez in euro in continuare“, spune Radu Nicosevici, un om de afaceri din Timisoara. Motivul sau? „Au fost prea multe experiente neplacute si fluctuatii ale monedei nationale.“

    In opinia lui Nicosevici, intentia Bancii Nationale de a spori increderea in leu nu are sanse mari de reusita, pentru ca romanii au „adoptat“ deja euro. „Sa nu uitam ca venim dupa zece ani de cosmar, in care leul s-a devalorizat continuu“, spune el. „Observ la micii intreprinzatori o constanta: vorbesc si calculeaza totul in euro. La Timisoara am trecut de la marca la euro ca moneda de referinta.“

    Si totusi, exista un domeniu in care puterea leului incepe sa se faca simtita. „Am avut o surpriza de proportii sa constat ca, de vreo trei-patru luni, pentru posturile de conducere tot mai multi directori negociaza salariile in lei“, spune George Butunoiu, manager al companiei de consultanta pentru recrutare de directori Alexander Hughes Romania. El constata ca numarul managerilor care cer salarii in lei este mult mai mare decat se astepta: 10-15%, fata de 0% cat era inainte. „Au incredere in leu. Totusi, nu inteleg prea mult logica acestui fenomen, avand in vedere ca tot euro va fi moneda de referinta, indiferent de ce se va intampla“, adauga Butunoiu. Daca pentru angajati leul a devenit convenabil, pentru oamenii de afaceri nu e deocamdata o optiune.

    Durerea lor cea mai mare este legata de faptul ca puterea de negociere a dobanzilor in raport cu banca, atunci cand cer un credit in moneda nationala, este semnificativ mai mica decat in cazul valutelor.  „Nu, n-avem putere de negociere cu bancile – mai ales pe creditele in lei“, spune Sorin Minea de la Angst, argumentand ca, cel mai adesea, bancile nu vad in clientii finantati de ele parteneri, ci se comporta doar „ca niste case de imprumut“. Aceeasi problema o au si cei de la Astral – puterea de negociere este mai redusa pentru lei, spune si Gilda Popescu, acuzand faptul ca bancile romanesti sunt mai putin flexibile decat cele straine. Si lucrurile incep totusi sa se schimbe.

    Excesul de lei pe care bancile ii au in vistierii si pe care, la dobanzile actuale, le e greu sa-i plaseze in economie la pretul pe care il cer lasa acum mai mult loc de negociere pentru firme. „Daca inainte tendinta era sa facem credite in euro si negociam dobanzi mai bune pentru aceasta valuta, acum lucrurile s-au echilibrat“, spune Georgel Costache, directorul general de la Vincon Vrancea. „Am obtinut la lei dobanzi comparabile cu cele pentru valuta“, spune el, conchizand ferm: „Preferam leii“.

  • Flori de mancat si plante pentru combustibil

    Daca pana acum hrana sanatoasa era foarte cautata in Occident, de curand si Europa de Est a inceput sa-i prinda gustul.


    Józef Pillár este un inginer horticultor din Ungaria, a carui principala ocupatie este cresterea plantelor-specialitati si a florilor comestibile. Compania pe care o conduce – Specialis Növények Teamje – si-a inceput activitatea de cercetare si crestere a plantelor fara ajutorul chimicalelor in urma cu 15 ani, imediat dupa sfarsitul perioadei comuniste.

     Daca in primii zece ani veniturile companiei au crescut in mod constant, in ultimii ani au stagnat, ca urmare a competitiei crescande. Insa Pillár a gasit o modalitate de a-si mentine compania pe linia de plutire. Pe langa vanzarea florilor comestibile pe pietele externe si distribuirea unor specialitati de verdeturi – folosite in anumite tratamente medicale – catre lanturile de hipermarketuri, Pillár a inceput sa creasca asa-numitele „plante producatoare de energie“.


    Aceste plante pot fi folosite in producerea combustibililor pe baza de ulei si a lubrifiantilor, precum si a combustibililor solizi, spune Pillár. Plantele pot servi si ca materie prima pentru producerea plasticului. Avand in vedere cresterea continua a pretului titeiului, inovatiile precum aceasta capata o importanta tot mai mare. Cultivarea acestor plante isi are originea in Statele Unite, in anii ‘60.

  • Flori de mancat si plante pentru combustibil

    Daca pana acum hrana sanatoasa era foarte cautata in Occident, de curand si Europa de Est a inceput sa-i prinda gustul.


    Józef Pillár este un inginer horticultor din Ungaria, a carui principala ocupatie este cresterea plantelor-specialitati si a florilor comestibile. Compania pe care o conduce – Specialis Növények Teamje – si-a inceput activitatea de cercetare si crestere a plantelor fara ajutorul chimicalelor in urma cu 15 ani, imediat dupa sfarsitul perioadei comuniste.

     Daca in primii zece ani veniturile companiei au crescut in mod constant, in ultimii ani au stagnat, ca urmare a competitiei crescande. Insa Pillár a gasit o modalitate de a-si mentine compania pe linia de plutire. Pe langa vanzarea florilor comestibile pe pietele externe si distribuirea unor specialitati de verdeturi – folosite in anumite tratamente medicale – catre lanturile de hipermarketuri, Pillár a inceput sa creasca asa-numitele „plante producatoare de energie“.


    Aceste plante pot fi folosite in producerea combustibililor pe baza de ulei si a lubrifiantilor, precum si a combustibililor solizi, spune Pillár. Plantele pot servi si ca materie prima pentru producerea plasticului. Avand in vedere cresterea continua a pretului titeiului, inovatiile precum aceasta capata o importanta tot mai mare. Cultivarea acestor plante isi are originea in Statele Unite, in anii ‘60.

  • In ce cred demnitarii

    O analiza rapida a declaratiilor de avere ale demnitarilor releva ca majoritatea prefera sa isi pastreze economiile in valuta. Doar la BNR se pare ca primeaza, totusi, leii:

    TRAIAN BASESCU: Presedintele Romaniei detine depozite numai in dolari, in suma de 106.000.

    CALIN POPESCU TARICEANU: Premierul Romaniei are majoritatea economiilor in euro – 350.000, alaturi de depozite in dolari – 43.700 si in lei – 470.000 de lei noi (4,7 miliarde de lei vechi,134.000 de euro).

    GEORGE COPOS: Vicepremierul are depozite in euro, de 75.000, in dolari – 10.000 si in lei – 1,63 de milioane lei noi (16,3 miliarde de lei vechi, echivaland cu 465.000 de euro).

    ADRIAN NASTASE: Presedintele Camerei Deputatilor are depozite in lei de aproape 30.000 de lei noi (300 de milioane de lei vechi, 8.500 de euro), alaturi de depozite ce insumeaza peste 200.000 de dolari si aproape 500 de euro.

    NICOLAE VACAROIU: Presedintele Senatului  are economii de 58.000 lei noi (580 de milioane de lei vechi,16.500 de euro), de 11.226 de dolari si 17.782 de euro.

    THEODOR STOLOJAN: Consilierul prezidential are depozite de 17.313 dolari si 41.430 de euro.

    MUGUR ISARESCU: Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei are un depozit de peste 16.000 de euro, unul de peste 16.000 de dolari si depozite in lei de 140.000 de lei noi (1,4 miliarde de lei vechi, echivaland cu peste 40.000 de euro).

    FLORIN GEORGESCU: Prim-viceguvernatorul BNR are numai depozite in lei, de aproape 400.000 de lei noi.

    CRISTIAN POPA: Viceguvernatorul BNR are depozite in dolari (peste 10.000), in euro (peste 12.000) si in lei 72.200 de lei noi (772 de milioane de lei vechi, adica echivalentul a peste 22.000 de euro).

  • In ce cred demnitarii

    O analiza rapida a declaratiilor de avere ale demnitarilor releva ca majoritatea prefera sa isi pastreze economiile in valuta. Doar la BNR se pare ca primeaza, totusi, leii:

    TRAIAN BASESCU: Presedintele Romaniei detine depozite numai in dolari, in suma de 106.000.

    CALIN POPESCU TARICEANU: Premierul Romaniei are majoritatea economiilor in euro – 350.000, alaturi de depozite in dolari – 43.700 si in lei – 470.000 de lei noi (4,7 miliarde de lei vechi,134.000 de euro).

    GEORGE COPOS: Vicepremierul are depozite in euro, de 75.000, in dolari – 10.000 si in lei – 1,63 de milioane lei noi (16,3 miliarde de lei vechi, echivaland cu 465.000 de euro).

    ADRIAN NASTASE: Presedintele Camerei Deputatilor are depozite in lei de aproape 30.000 de lei noi (300 de milioane de lei vechi, 8.500 de euro), alaturi de depozite ce insumeaza peste 200.000 de dolari si aproape 500 de euro.

    NICOLAE VACAROIU: Presedintele Senatului  are economii de 58.000 lei noi (580 de milioane de lei vechi,16.500 de euro), de 11.226 de dolari si 17.782 de euro.

    THEODOR STOLOJAN: Consilierul prezidential are depozite de 17.313 dolari si 41.430 de euro.

    MUGUR ISARESCU: Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei are un depozit de peste 16.000 de euro, unul de peste 16.000 de dolari si depozite in lei de 140.000 de lei noi (1,4 miliarde de lei vechi, echivaland cu peste 40.000 de euro).

    FLORIN GEORGESCU: Prim-viceguvernatorul BNR are numai depozite in lei, de aproape 400.000 de lei noi.

    CRISTIAN POPA: Viceguvernatorul BNR are depozite in dolari (peste 10.000), in euro (peste 12.000) si in lei 72.200 de lei noi (772 de milioane de lei vechi, adica echivalentul a peste 22.000 de euro).

  • Profetii despre zona euro

    Daca va deveni stat al UE in 2007, Bulgaria s-ar putea alatura zonei euro in 2010, a anuntat Bank Austria Creditanstalt (BA-CA), intr-un raport dat publicitatii in august.


    Bulgaria va trebui sa adopte moneda europeana ca moneda nationala cat mai repede posibil dupa momentul aderarii, a spus Marianne Kager, economist-sef in cadrul BA-CA.


    Bulgaria si Romania au facut pasi importanti in vederea adoptarii euro ca moneda nationala, insa mai e loc de imbunatatiri, in special in chestiunea stabilitatii politice si a inflatiei, a mai spus Kager. Previziunile atribuie Bulgariei o rata anuala a inflatiei de 4,8% in 2005 si de 3% in 2006. Banca Nationala a Bulgariei a acceptat ca Bulgaria sa adopte euro in 2009 – 2010.


    Estonia, Lituania si Slovenia vor intra in zona euro in 2007, pentru ca au indeplinit aproape toate criteriile in acest sens. Deficitul lor bugetar este de sub 3%, datoria guvernamentala este mult sub rata maxima de 60% din PIB, iar ratele dobanzii pentru creditele pe termen lung sunt sub 5,2%. Si rata de schimb in cele trei tari mentionate este stabila.


    Potrivit lui Kager, Letonia se va alatura zonei euro la 1 ianuarie 2008, in timp ce Polonia, Republica Ceha si Ungaria vor adopta euro cel mai probabil impreuna cu Bulgaria si Romania, in 2010. In 2005, deficitul bugetar al celor trei tari din centrul Europei a depasit cu mult limita de 3% din PIB. Iar masurile guvernamentale importante au fost si ele amanate din cauza apropierii alegerilor in cele trei tari. Cat priveste Slovacia, aceasta s-ar putea alatura zonei euro, conform previziunilor, in 2009.