Blog

Elefantul din sufragerie

Lucrurile decurg in felul urmator: dai curs unei invitatii formale si faci o vizita unei familii mai mult sau mai putin simandicoase. Apartamentul de pe Calea Victoriei ii apartine, formal, lui tante Yvette. Practic insa, tante Yvette e tolerata acolo de dragul mostenirii. Atinsa fiind de sifilis de pe urma aventurilor pe cheiurile Senei, habar nu mai are pe ce lume traieste.

Se invarteste de colo pana colo prin sufragerie, fredonand cantece de Edith Piaf si afisand palarii cu pene de strut vopsite in mov. Discutia intre gazda si musafir decurge insa normal, pe teme dintre cele mai benigne: vremea, situatia politica, ultimele barfe mondene etc. Daca, la rastimpuri, matroana n-ar admonesta-o, in treacat, pe tante Yvette – fii, tanti, cuminte, si lasa bomboniera pe semineu! -, ai putea crede ca tante Yvette e invizibila. In realitate, tante Yvette e elefantul din sufragerie. Elefantul pe care toata lumea se preface ca nu-l observa. Asta pana cand Gigel, cu genunchii zgariati, nu se intoarce de la joaca si urla in gura mare: Tante Yvette e nebuna! Tante Yvette face pisu pe ea si bea apa de colonie a lui taticu!. Yvette se supara, face botic, si toti – gazde si musafiri deopotriva – pleaca rusinati capul in pamant.

Iata, pe scurt, istoria politica a UDMR – elefantul din sufrageria politicii romanesti, pe care nimeni nu a indraznit sa-l arate, pana mai ieri, cu degetul. A facut-o insa saptamana trecuta Monica Macovei, venita de la joaca prin afara politicii, cu genunchii zgariati, acuzand UDMR ca reprezinta o frana in lupta anticoruptie. Marko Bela a facut botic, iar deputatul Kelemn Hunor l-a acuzat pe Gigel c-a tras in piept aurolac. Nu ca asta ar reprezenta cu adevarat o premiera. Tante Yvette era obisnuita inca din 1990 cu statutul de victima. Au dat-o cu capul de toti peretii care cum au apucat: instalatorul pentru ca e mic-burgheza, vecinul de la sapte pentru ca vrea sa fure Ardealul, securistul de la opt pentru ca are ingropate bijuterii de familie in spatele blocului. La toate aceste atacuri, tante Yvette a lacrimat discret intr-o batista de dantela si a zambit, cu subinteles, pe sub voaleta ce-i acoperea fata brazdata de vremuri: stia ca, mai devreme sau mai tarziu, atat instalatorul, cat si vecinul de sapte sau securistul de la opt vor veni sa o caute.

Si cum au mai venit! Daca ne apucam sa numaram pe degete, s-au facut zece ani de cand UDMR (sau tante Yvette, daca preferati) se afla la guvernare. O performanta demna de invidiat de catre orice partid din Romania. Precum fata saracului din poveste, a reusit sa fie nici calare, nici pe jos, nici imbracata, nici dezbracata, nici la putere, nici in opozitie. Treptat, treptat, tante Yvette a inceput sa realizeze avantajele rolului de napastuita a blocului. A inceput sa realizeze ca a fi victima nu e, la urma urmelor, un capat de tara. Ba, poate fi chiar un inceput. Iar de atunci, tante Yvette n-a mai fost ce fusese odinioara. O nebunie rentabila nu mai e nebunie. A inceput sa fredoneze cantece din Edith Piaf, chiar daca inima nu-i mai dadea ghes sa o faca. A inceput sa primeasca ciocolata instalatorului si sa aplece urechea la barfele vecinului de la sapte. Tanda pe manda, tante Yvette si-a pierdut sarmul. Lasand metaforele la o parte, UDMR-ului nu i-a priit prelungirea statutului de minoritate opresata. Indreptatiti in cererile lor pana la un punct, liderii acestui partid (formatiune culturala?) au inceput de multisor sa se rasfete. Orice critica, venita fie dinlauntru, fie dinafara partidului, e intampinata cu strigate de viol si respinsa din start ca un atac indreptat impotriva minoritatii maghiare.

Iata doar cateva dintre performantele justitiare ale UDMR din ultimul an: a votat impotriva Ordonantei DNA si a perchezitionarii imobilelor lui Adrian Nastase; a amanat discutarea infiintarii Agentiei de Control al Averilor; a reusit sa schimbe formularele declaratiilor de avere ale demnitarilor, eliminand colectiile de arta, bijuteriile, veniturile realizate de copiii aflati in intretinere, a solicitat ca seful DNA sa fie numit de CSM etc.

Prezentat odinioara drept liderul formatiunii exemplare a politicii romanesti in materie de democratie interna, blajinul Marko Bela a ajuns sa-l concureze pe Muhammad Hosni Said Mubarak, presedintele Egiptului, la capitolul longevitate intr-o functie reconfirmata democratic, din patru in patru ani. In tara, deloc intamplator, doar Corneliu Vadim Tudor se mai poate lauda cu o asemenea performanta. Distinsul domn Gyorgy Frunda, oferit pe vremuri drept model de eleganta politica, si-a tras de multisor cu firma-n cap, opunandu-se din rasputeri declaratiei de avere a parlamentarilor sau, mai recent, testelor de integritate pentru functionarii publici – si asta in calitate de presedinte al Comisiei pentru Drepturile Omului din Senat.

Ce-i drept e drept: omul, precum libertatea, democratia, maghiarul sau romanul reprezinta concepte suficient de abstracte pentru a putea ascunde in spatele lor, practic, orice. E un fel de alba-neagra, in care asta are, asta n-are, asta e castigatoare. Cand il acuzi pe Verestoy Attila, bunaoara, de coruptie, domnul Verestoy dispare. Se da, ca-n povesti, de trei ori peste cap si se transforma in maghiar. Maghiarul, din nou, ia-l de unde nu-i. Pana sa intinzi mana sa il apuci, a devenit deja minoritate oprimata, iar coruptia s-a si transformat in oprimare brutala. Ca si la alba-neagra insa, prestidigitatia tine doar pana la un punct. Vine o vreme cand nici o iuteala de mana nu te mai poate salva, iar UDMR se apropie cu pasi repezi de acest punct. Vorba deputatului Konyia Hamar Sandor: In viata politica trebuie sa tinem cont de oferta si de pret. Iar pretul UDMR la bursa valorilor continua sa se prabuseasca. Tante Yvette si-a pierdut voaleta si acum i se vad toate ridurile. Dintr-o hetaeras, o curtezana de lux, s-a transformat intr-o biata pornai, numai buna de inchiriat la colt de strada cu doi oboli.

May 2, 2006
Vine sfarsitul lumii. Si?

Se cam duc de rapa urmatoarele: romanele, cartile in format traditional, cititorii, balenele, tigrii bengalezi, stratul de ozon, calota glaciara, padurile virgine, libertatea de expresie, increderea in institutiile democratice si cate altele. Cum procedam?

Ce amuzant este sa mai aud o discutie sau sa mai citesc cate un eseu ingrijorat despre sfarsitul cartii, de exemplu. Scepticii declara emfatic ca literatura in forma traditionala (imprimata pe celuloza si stransa intre niste coperte) moare sigur, pentru ca vin formatele electronice peste noi si cititorii sunt oricum o specie in plina involutie.

Sunt discutii care seamana foarte mult cu ingrijorarile ecologiste. Vorbesc pe un ton apocaliptic despre fapte grave pe care nu avem cum sa le resimtim decat printr-un soi de autosugestie stranie. Astfel de subiecte vin cumva sa umple golul lasat de angoasa inundatiilor, a furtunilor violente, a caldurilor nemiloase. De fapt, calota si topirea ei constituie un subiect atat de abstract… Tonul apocaliptic a fost insusit mai ales de miscarea de stanga verde, ecologistii impatimiti. Orice disparitie a unei specii de fluture devine un semn intr-o astfel de gandire obsesionala: nimic nu e hazard, globul e de fapt o imensa tesatura de simboluri pe care trebuie sa le ghicesti. Asadar, mai mult paranoia decat ideologie.

O stire de un haz nebun circula pe agentii cu cateva saptamani in urma. Intr-o zona din Canada, aflata pe coasta de est, balenele s-au inmultit in ritm ametitor (si ingrijorator, mai ales pentru localnici) datorita unui program de protectie initiat cu sprijinul unei organizatii ecologiste, sustinute, evident, si de multe staruri de la Hollywood. Presate cumva de nemultumirea localnicilor, in majoritate pescari, autoritatile au stabilit o perioada de ridicare a prohibitiei la vanatoarea de balene. Tom Hanks si ceilalti s-au alarmat ingrozitor si au sarit in apararea balenelor. Finalul a ramas indecis. Concluzia nu poate fi decat una singura: daca, acum cateva milioane de ani, ar fi existat Hollywoodul, dinozaurii ar fi disparut mult mai greu. Nu am nimic cu balenele. Si nici cu pescarii din Canada. Dar nu vad viitorul omenirii cu un ocean colcaind de mamifere marine si cu jungle furnicand de alte animale rare asa cum il vad, probabil, starurile.

Apocalipsa e la ordinea zilei. De aceea am facut acest scurt ocol ecologist. Ca sa ne intoarcem la un alt sfarsit: cel al culturii traditionale. Moare cartea, moare romanul, poezia e moarta deja, dragi cititori. Asa o fi. Dar de ce sa ne ingrijoram? Vor fi murind, dar eu vad din ce in ce mai multe carti in librarii, din ce in ce mai multe debuturi in literatura, din ce in ce mai mult text scris si publicat. Salman Rushdie, in eseurile sale recent publicate in romaneste (Dincolo de limite, Editura Polirom), trateaza cu umor si luciditate aceasta lamentatie continua a oamenilor de cultura ca le dispar cartile. El spune ca in loc de 5.000 de romane noi pe an, ar fi mai bun un spirit critic al editurilor care sa nu mai arunce la plesneala mii de titluri (cu credinta ca ceva-ceva o iesi), ci sa mai si trieze.

As duce mai departe aceasta observatie. Problema nu e ca arta este marginalizata. Apocalipsa culturii pare a fi alta: sunt prea multi artisti sau tipi care se cred artisti. Sunt prea multe chestii interesante pe lumea asta, dintr-o data.

Arta fotografiei a fost de mult timp sufocata de fotograful amator care surprinde peisaje, scene incredibile, toti crezand frenetic in muza lor de artisti. Cate peisaje superbe am vazut fotografiate de catre prieteni! Unii au uitat sa se pozeze ei insisi de dragul unui apus frumos sau al unei coaste superb impadurite. Febra artistica este in plin avant. Prea multa cultura distruge cultura. Cam aceasta pare a fi concluzia.

In cazul textului scris se produce un fenomen asemanator. E o adevarata inflatie. Forumuri, bloguri, site-uri de poezie lacramoasa, literatura, jurnalism, un tsunami de text neprelucrat cu aparenta autentica. Prea putini indraznesc sa numeasca fenomenul o plictiseala curata pentru ca blogul e la moda, nu te poti lua de el. De fapt, cei care isi exhiba, viata, gandurile, sentimentele, fotografiile pe net sunt, bietii de ei, un soi de proto-artisti, incearca feelingul de la inceputuri, feelingul amatorului: acela de a-si exhiba productiile. Numai ca arta adevarata se prelucreaza, nu se ofera in forma bruta. Pana si la supermarket ti se da o punga sa-ti cari untul, salamurile si revistele in masina. E chestie de politete. De aia nu-mi plac blogurile si forumurile, pentru ca sufoca expresia, pentru ca dau impresia de libertate totala si sunt, de fapt, o libertate totala de defulare, ceea ce e cu totul altceva.

Nu absenta artei, a culturii din vietile noastre e tragica (eu chiar m-am plictisit de atata produs cultural), ci absenta spiritului critic, a educatiei selectiei. Lipseste nobilul cinism al alegerii. Pana la urma, in toate lamentatiile despre disparitia culturii in oceanul internautic (sau alte forme de apocalipsa, alegeti dumeavoastra forma), esenta e una singura: consumul este cel mai egoist act omenesc, de la consumul de ecler cu ciocolata pana la consumul de romane contemporane. Arta e o afacere extrem individualista. Nu ma intereseaza ca dispar cartile. Mai am oricum atatea de citit. Dispar cartile, nu se vor mai scrie romane, se vor scrie numai bloguri? Ura. Deci viitorul indepartat chiar e o plictiseala. Ce bine ca nu-l apuc.

May 2, 2006
Soferii beti ai lui George W. Bush

Daca avem doar doua optiuni, pe care o alegeti? Un Iran cu arme nucleare? Sau un atac asupra siturilor nucleare iraniene condus si justificat in fata lumii de echipa de securitate nationala a lui Bush, cu Don Rumsfeld la carma Pentagonului?

Eu parca as convietui mai bine cu un Iran nuclear. Si, in vreme ce stiu ca bine e sa ne pastram deschise toate optiunile, am incredere zero in capacitatea acestei administratii de a gestiona un atac militar complex impotriva Iranului, ca sa nu mai vorbim de socurile militare si diplomatice de dupa.

Pentru cineva care a crezut – si inca mai crede – in faptul ca e important sa incheiem cu bine capitolul Irak, e imposibil sa sprijine aceasta administratie in orice actiune militara ofensiva impotriva Iranului, dat fiind nivelul de incompetenta pe care echipa Bush l-a afisat in Irak, refuzul de a-si recunoaste greselile si de a-i indeparta pe cei care le-au facut.

Ma uit la oficialii lui Bush care se ocupa de securitatea nationala cam cum ma uit la soferii beti. As vrea sa le iau permisele de conducere a politicii externe pentru urmatorii trei ani. Imi pare rau, baieti, trebuie sa stati acasa – sau sa luati un taxi. Sunati la 1-800-NATO-CHARGE-A-RIDE. Nu veti mai conduce singuri. In nici un caz masina mea.

Daca democratia noastra ar fi fost una parlamentara, intreaga echipa Bush ar fi fost deja indepartata din functie, si pe buna dreptate. In Irak, presedintele trebuia sa conduca, sa gestioneze si sa ceara socoteala subordonatilor – si n-a facut asa. Condoleezza Rice trebuia sa coordoneze – si n-a facut asta.

Donald Rumsfeld trebuia sa asculte – si n-a ascultat. Dar noi n-avem un sistem parlamentar, si – desi unii cred ca administratia asta e terminata – ei bine, nu e. Asa ca ce-i de facut? Pentru ca nu putem lua, pur si simplu, o pauza de politica externa.

Macar la Pentagon trebuie facuta o schimbare. Rumsfeld se descrie drept un ministru preocupat, gata sa le puna la dispozitie generalilor din Irak indiferent cati soldati ar cere – doar ca ei n-au cerut. E un comportament ridicol – dar chiar daca generalii n-ar fi cerut, intrebarea relevanta, domnule Rumsfeld, ar fi: dumneavoastra ce le-ati cerut lor?

Ce i-ati intrebat cand ati vazut jafurile, cand ati vazut munitia lui Saddam abandonata si ramasa nepazita, cand ati vazut ca nimeni nu controla granita dintre Irak si Siria ori cand ati constatat ca Irakul era atat de nesigur incat pretutindeni rasareau alte militii? Ce le-ati cerut generalilor? Nu le-ati cerut nimic si nu le-ati spus nimic, pentru ca niciodata n-ati intentionat sa trimiteti acolo mai multi soldati. De fapt, ati crezut ca puteti sa spulberati regimul Saddam si s-o stergeti. O tampenie. Asa ca daca avem de ales intre o alta operatiune condusa de Rummy in Iran (ori un Iran nuclear) si a ne opune prin mijloace clasice, eu prefer sa ne opunem. O scurta nota diplomatica catre mullahii Iranului ar fi de-ajuns: Domnilor, daca vreodata veti folosi vreun dispozitiv nuclear sau daca veti da vreunul teroristilor, vom distruge fiecare sit nuclear in parte cu arme nucleare tactice. Daca e vreo parte a propozitiei pe care n-ati inte-les-o, va rugam sa ne contactati. Multumim.

Daca imi doresc sa fi existat o a treia cale? Da, imi doresc. Dar singura a treia cale care are noima ar fi sa provocam Iranul la negocieri fata in fata pe toate subiectele care ne dezbina: Irakul, sanctiunile, armele nucleare. Un astfel de gen de diplomatie presupune insa doua lucruri.

In primul rand, echipa Bush ar trebui sa ia o decizie intr-o chestiune care ne dezbina de cinci ani: vrea o schimbare de regim in Iran sau o schimbare de comportament? Daca se hotaraste pentru o schimbare de regim, atunci diplomatia n-are nici o sansa. Iranienii nu vor negocia niciodata, iar aliatii nostri se vor teme sa lucreze cu noi. In al doilea rand, daca echipa Bush e gata sa se multumeasca cu o schimbare de comportament a Iranului, diplomatia are totusi o sansa – dar numai daca avem aliati si daca lansam o amenintare credibila cu forta, una care sa-i faca pe iranieni sa negocieze serios. Singura situatie in care Iranul ar fi de acord cu o intelegere substantiala cu SUA ar fi sa creada ca America are sprijin si acasa si peste granite pentru o solutie militara (sau pentru sanctiuni cu adevarat severe). Principalul motiv pentru care Rumsfeld ar trebui sa plece acum ar fi ca nu poate avea o optiune diplomatica sau militara vizavi de Iran, in conditiile in care atat de multi oameni cred – asa cum cred si eu – ca daca am avea de ales intre a consimti la o confruntare condusa de Rumsfeld si a lasa Iranul sa-si faca arme nucleare si a ne obisnui cu gandul asta, ar alege ultima varianta.

S-ar putea ca lucrul cel mai intelept, indiferent de circumstante, sa fie sa convietuim cu un Iran nuclear. Dar ar fi placut sa avem de ales. Ar fi bine sa avem varianta unei intelegeri diplomatice prin care sa se puna capat programului nuclear al Iranului – dar asta ar putea veni numai la pachet cu o amenintare credibila cu forta. Dar noi nu vom avea nici un fel de sprijin pentru o astfel de varianta, nici acasa, nici in strainatate, cata vreme Rumsfeld conduce Pentagonul. Nici un om in toate mintile nu l-ar urma pe acest individ intr-o alta confruntare – iar asta chiar e o datorie strategica pe care trebuie sa ne-o platim.

Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 17 mai al BUSINESS Magazin.

Traducere de Mihai Mitrica

May 2, 2006
Dragoste pe bani

Maggi si Knorr incep sa-si faca socotelile in urma promotiilor din aceasta primavara. Cine va aduna mai multe procente de piata: inima pretioasa sau telefonul castigator?

Cele doua mari companii de bunuri de larg consum (FMCG) Nestlé si Unilever incep luna aceasta sa numere procentele in plus la cotele de piata in urma promotiilor pentru Maggi – brandul challenger, respectiv Knorr – liderul categoriei produselor culinare deshidratate. Este vorba de Inima Maggi revine acasa, de 2 ori mai pretioasa! si Knorr suna castigator, ambele promotii demarand cam in acelasi timp (martie) si luptand cot la cot timp de doua luni. Desi atat Nestlé (Maggi), cat si Unilever (Knorr) au refuzat sa spuna la ce rezultate se asteapta in urma promotiilor din acest an, o crestere cu minimum cinci procente a cotei de piata a fiecarei marci ar fi plauzibila – daca nu chiar impusa in planul de marketing.

Presupunerea se bazeaza pe experienta de la campaniile precedente (din anul 2005). Maggi avea la inceputul campaniei de anul trecut o cota de piata de 25% in valoare (decembrie 2004 – ianuarie 2005), spune Ioana Pasculescu, junior brand manager, ajungand la sfarsitul campaniei la o cota de piata de 30% (aprilie 2005 – mai 2005), conform datelor de retail audit ACNielsen.

Piata la care Pasculescu face referire este cea a produselor culinare deshidratate, care in 2005 a fost de 40,8 milioane de euro, conform estimarilor ACNielsen, citate de Nestlé. La randul sau, Knorr a avut in urma campaniei o crestere cu cinci procente la categoria condimentelor – cea mai mare crestere dintre toate categoriile din promotie – spune Unilever.

Asadar, loc de crestere exista, cu atat mai mult cu cat reteta de atragere a consumatorilor este deja verificata: stimularea prin acordarea de premii in bani – mai degraba decat prin apelul la brand – este sfanta. Functioneaza in special in randul gospodinelor. Dovada sta chiar faptul ca atat Nestlé, cat si Unilever au marsat puternic pe componenta premiilor la aceasta editie: fie le-au dublat valoarea fata de anul trecut (Maggi), fie au crescut premiile maxime cu 50%.

Desi lupta dintre cele doua marci a luat amploare in ultimul an – cand challenger-ul Maggi a inceput sa comunice cu forta si sa-si micsoreze distanta fata de liderul Knorr -, aceasta nu este o lupta de fond, ci de forma, sustin unii publicitari.

Maggi si Knorr nu fac aceeasi ciorba, dar impart aceeasi smantana, comenteaza Ana Barbu, account director la TBWA/Merlin, agentie care nu este implicata in nici una dintre cele doua campanii. Ea argumenteaza ca, desi se vorbeste de un razboi, acesta exista doar la nivel de idei publicitare si bugete de marketing.

Si, da, intr-adevar, pentru unii dintre noi, acesta este cel mai important razboi. Din pacate, gospodina – indiferent de gradul de emancipare – daca e nevoita, completeaza ciorba Knorr cu Maggi si invers. Comentand cele doua promotii – ambele implicand participarea directa a consumatorilor in campanie, fie prin lipirea unor pliante in geam (Maggi), fie prin inscrierea la promotie prin telefon (Knorr) -, Ana Barbu crede ca challenger-ul Maggi a facut treaba buna cu Urmeaza-ti inima si castiga!, atingandu-si obiectivele de notorietate, dar ca problema pe care o are este de clasa/stil.

Pana acum, Knorr era in familia buna, iar Maggi este (considerat – n.r.) parvenitul care aspira la pozitia sus-pusa. In drumul sau de parvenire, Maggi a exploatat un context social trist pentru a obtine notorietate, alaturandu-se multor altor branduri care ne platesc intretinerea. A impartit bani in stanga si in dreapta, «cumparandu-si» notorietatea si apoi laudandu-se cu ce a facut. Despre conceptul de anul acesta, Barbu crede ca efectul inovatiei a trecut si ca tot ce ne aduce aceasta promotie sunt banii, mai multi.

Knorr a raspuns si el, din nefericire nu cu eleganta si cu inovatia la care ne asteptam – Knorr suna castigator! Ar fi bine sa sune curand si a altceva, spune reprezentantul TBWA/Merlin, care trage urmatoarea concluzie: Iata cum cele doua branduri au ajuns sa se lupte nu cu valori si atribute, ci cu sume de bani din ce in ce mai mari. Cine va iesi invingator? Probabil un al treilea brand din categorie care va veni si ne va spune ce mancare buna facem cu produsele lui.

May 2, 2006

Efectele promotiei

Dupa trei luni de promotie, la sfarsitul lui 2005, Knorr a castigat cota de piata la cinci categorii, cea mai semnificativa crestere avand-o pe segmentul condimentelor (vezi tabel). Unilever nu a precizat daca aceste cote sunt volumice sau valorice. Referitor la rezultatele estimate in urma promotiilor din acest an, nici Unilever, nici Nestlé nu au comentat.

Categoria	Inainte	Dupa	Crestere
Condimente	57,40%	62,40%	5,00%
Supe deshidratate	46,50%	49,50%	3,00%
Cuburi concentrate	52,70%	53,80%	1,09%
Bors	65,10%	66,90%	1,80%
Mustar	16,40%	18,30%	1,90%

NOTA: PENTRU MAGGI, NESTLE A COMUNICAT URMATORUL REZULTAT: LA INCEPUTUL CAMPANIEI DE ANUL TRECUT, MAGGI AVEA O COTA DE PIATA DE 26% IN VALOARE (DECEMBRIE 2004 – IANUARIE 2005), AJUNGAND LA SFaRSITUL CAMPANIEI LA O COTA DE PIATA DE 31% (APRILIE 2005-MAI 2005), CONFORM DATELOR DE RETAIL AUDIT ACNIELSEN.

May 2, 2006

Presa de afaceri, stabila

In timp ce ziarele generaliste, ghidurile TV si revistele pentru adolescenti pierd cititori, publicatiile pentru afaceri se mentin stabile

Presa de afaceri se numara printre putinele segmente care se mentin stabile in raport cu scaderile inregistrate pe alte nise – presa cotidiana generalista, ghidurile TV, presa pentru barbati sau cea pentru adolescenti. Singurul titlu auditat pe acest segment care a inregistrat o crestere este Ziarul Finaciar (1,2% fata de livrarea precedenta, avand o audienta de 175.000 de cititori in medie pe zi). Audienta Capital a stagnat fata de livrarea precedenta, avand 327.000 de cititori in medie pe saptamana. Iar saptamanalul Banii Nostri a pierdut 3,1 procente din audienta, avand 63.000 de cititori.

Nou intrat in SNA, BUSINESS Magazin a atras anul trecut 70.000 de cititori in medie pe editie, audienta care ii asigura deja pozitia a 2-a in clasamentul saptamanalelor economice din Romania dupa numarul de cititori (dupa Capital).

De notat este calitatea audientei publicatiei: conform SNA, BUSINESS Magazin are cei mai bogati cititori dintre toate publicatiile de afaceri (si locul 2 in clasamentul general, dupa revista GO4IT!), dar si cel mai ridicat procent de cititori cu studii superioare si din top management (categoria A).

Pe acelasi segment de presa mai sunt titluri precum Saptamana Financiara, care nu are inca date SNA (fiind lansata anul trecut), Bilant, Piata Financiara sau Biz, nici una dintre acestea nefiind insa prezente in studiu, desi indeplinesc demult criteriul perioadei de prezenta pe piata.

May 2, 2006
TOP 3 LA CALITATE

Publicatiile editate de PubliMedia International, compania de publishing a MediaPRO, stau cel mai bine la criteriul calitatii cititorilor, arata ultima livrare din SNA. Mai jos, un clasament al primelor trei publicatii in functie de venituri, studii si categoria socio-profesionala a cititorilor.

VENITUL PERSONAL AL CITITORILOR:

1. go4it! – 425 euro

2. BUSINESS Magazin – 343 euro

3. Ziarul Financiar – 325 euro

CITITORI CU STUDII SUPERIOARE*

1. BUSINESS Magazin – 54%

2. Banii Nostri – 52%

3. Ziarul Financiar – 51%

CITITORI DIN CATEGORIA A**

1. BUSINESS Magazin – 46,7%

2. Sapte Seri – 46,5%

3. Ziarul Financiar – 43,3%

*NOTA: NICI O ALTA PUBLICATIE DIN CELE 116 INCLUSE IN SNA NU DEPASESTE PRAGUL DE 50% LA CRITERIUL CITITORILOR CU STUDII SUPERIOARE;

** TOP MANAGEMENT, SPECIALISTI CU INALTA EDUCATIE; SURSA: STUDIUL NATIONAL DE AUDIENTA, LIVRAREA A 15-A (31 IAN. 2005 – 22 IAN. 2006). SNA ESTE REALIZAT DE BRAT. UNIVERSUL STUDIULUI: POPULATIA CU VaRSTA INTRE 14 SI 64 DE ANI CE LOCUIESTE IN ORASE CU MAI MULT DE 50.000 LOCUITORI, 6.200.571 PERSOANE.

May 2, 2006
UN NOU THE ONE

Publicatia pentru femei The ONE – intrata in portofoliul PubliMedia Intl. anul trecut – si-a schimbat formatul incepand cu luna mai. Revista are o noua abordare, spun publisherii, aducand rubrici noi – menite sa atraga cititoarele educate, cu venituri mari – un numar extins de pagini, un layout occidental si un atribut de brand inedit: asocierea cu imaginea vedetei PRO TV Andreea Esca, directorul editorial al publicatiei.

Acum, The ONE raspunde, spune Andreea Esca, profilului femeii contemporane, sofisticate, puternice, una care nu este perisabila la sfarsit de sezon, pentru ca are carisma, are cariera, are minte, are langa ea un barbat puternic si are multa ambitie. The ONE a intrat pe o piata extrem de competitiva, cea a publicatiilor pentru femei. Dar in pariul pentru audienta publisherii mizeaza, pe langa noul continut si noua imagine, si pe faptul ca segmentul revistelor glamour – cel mai putin aglomerat – are un potential ridicat de crestere pe termen mediu si lung.

RELANSARE: Sloganul revistei, care o are pe coperta numarului din mai pe Elena Udrea, este Be The ONE, not anyone

May 2, 2006
Comertul online e mic dar se tine bine

Algoritm: piata comertului online romanesc creste, dar o face din cumparaturile internautilor straini. Aproximativ 750 de magazine virtuale se incapataneaza sa trezeasca apetitul romanilor pentru comertul online, desi majoritatea nici macar nu pot spera la tranzactii mai mari de cateva sute de euro.

Amatorii de plati virtuale sunt inca o specie minoritara in Romania. Conform unei estimari a Camerei de Comert si Industrie, totalul tranzactiilor initiate anul trecut pe Internetul romanesc a ajuns la circa 80 de milioane de euro; iar platile online cu card – care in alte piete reprezinta motorul de crestere al comertului electronic – reprezinta doar 10-15% din aceasta suma. Practic, clientii magazinelor virtuale pot alege intre mai multe metode de plata, singura cu adevarat online fiind cea cu cardul. Deocamdata, doar 150-200 de magazine virtuale ofera aceasta optiune, restul optand pentru solutii de plata offline, care nu implica Internetul: plata la livrare, prin ordin de plata sau chiar prin SMS.

Publicul tinta al magazinele online sunt cei patru milioane de romani care detin o conexiune la Internet (peste 4 milioane de romani) si poseda un card bancar (la aceasta ora sunt in circulatie circa 7,5 milioane de carduri). Pana de curand, cardurile emise in Romania nu puteau fi utilizate in mediul virtual, cu exceptia cazurilor in care utilizatorii faceau catre banca o cerere speciala in acest sens. Veneau clienti la mine pe site, voiau sa plateasca si asa descopereau ca le este blocat cardul pe Internet, explica Ruxandra Nicolescu, general manager al agentiei de turism online Octopustravel.

In acest moment, majoritatea bancilor emit carduri cu acoperire pe Internet, fie ca activarea este implicita, odata cu eliberarea cardului, fie ca se face la cerere. Chiar daca unele carduri pot fi folosite pe post de portofel pe Internet, proprietarii site-urilor se plang ca, in Romania, cardul nu este cunoscut ca instrument de plata. Oamenii inca folosesc cardul doar ca sa-si scoata salariul, spune Cristian Badea, director tehnic si de operatiuni al ePayment.

Anul trecut, 70% dintre site-urile care accepta plati online au apelat la serviciile ePayment – care este un intermediar intre magazinele virtuale si banci -, consemnandu-se o medie lunara de 4.500 – 5.000 de tranzactii desfasurate prin intermediul acestor pagini de internet. Altfel spus, doar unul din 1.000 de internauti au cumparat intr-o luna un produs de pe site-urile care folosesc metoda de plata electronica a ePayment.

In ceea ce priveste volumul achizitiilor facute online anul trecut in Romania, ePayment avanseaza un total de 10 milioane de euro. Antonio Eram, strategy & director al DotCommerce, face insa o estimare ceva mai optimista – 20 de milioane de dolari (aproximativ 16 milioane de euro).

Indiferent de varianta aleasa, ambele valori sunt mult sub cele consemnate in restul tarilor europene. Conform unui studiu al European Interactive Advertising Association (EIAA), un utilizator francez de internet, bunaoara, cheltuie in decurs de sase luni pe cumparaturile online 373 de euro. Daca toti cei 4,5 milioane de utilizatori Internet ar face cheltuieli in acelasi ritm, piata de comert electronic din Romania ar valora anual aproape 3,5 miliarde de euro, si nu doar cateva zeci de milioane. Acelasi studiu EIAA, realizat pe un esantion de 7.000 de persoane din zece tari din spatiul comunitar, mai arata ca numarul mediu de cumparaturi online facute pe o perioada de sase luni este de 7,33. Asta in timp ce in Romania numarul mediu de tranzactii pentru fiecare utilizator de card (incluzand platile online dar si orice alta tranzactie cu cardul) este de doar 2,5. Cei mai risipitori dintre internautii europeni sunt englezii, cu 12,3 plati online lunare de persoana si cu o medie a sumelor cheltuite de 1.284 de euro pe luna. Adica aproape dublu fata de media europeana, care este de 720 de euro.

Frecventa cu care europenii au inceput sa cumpere din magazinele online se explica prin avantajele acestui gen de comert, numit de unii analisti comert de comoditate. In primul rand, pentru ca nu exista nici una dintre cheltuielile pe care le presupune un magazin obisnuit, preturile de pe site sunt cu pana la 10% mai mici. In acelasi timp, niciodata nu va fi aglomeratie intr-un magazin de pe Internet si nu trebuie sa strabati jumatate de oras ca sa ajungi in fata rafturilor. Comanda se face cu un simplu click, iar produsul este livrat in cel mai scurt timp posibil. Pe Internet nu vinzi la cei 7,5 milioane de posesori de carduri din Romania, vinzi la 6 miliarde de oameni, observa Antonio Eram.

De aceea, magazinele de pe Internetul romanesc nici nu sunt in situatia de a da faliment. Clientii lor nu se rezuma la granitele spatiului mioritic. Nivelul de dezvoltare al comertului electronic din Europa cotizeaza si pentru cresterea vanzarilor site-urilor romanesti. Cristian Badea de la ePayment spune ca, in medie, la fiecare sapte tranzactii facute pe un site romanesc, sase sunt comenzi din strainatate, facute fie de straini, fie de romani din diaspora pentru rudele din tara.

Conform Camerei de Comert si Industrie, din veniturile totale de 80 de milioane de euro generate anul trecut in Romania de comertul online (suma adusa atat de plati online cu cardul, cat si de celelalte metode de plata offline), 90% au fost tranzactii operate de catre clienti din afara tarii.

Tendinta este insa de crestere a ponderii pe care o au cumparaturile facute de romani pe site-urile autohtone. De exemplu, pe site-urile care folosesc ePayment, in 2004, 80% dintre tranzactii au fost realizate cu carduri emise de banci din afara Romaniei, in vreme ce anul trecut, numarul acestora a coborat la 57%. Exista si opinii conform carora intre timp proportia s-a inversat, majoritatea clientilor pe piata locala a tranzactiilor online sunt romani.

Tendinta nu le-a scapat nici bancilor, pana acum rezervate, care incep sa realizeze potentialul de crestere al acestui tip de comert. BRD este prima banca ce a devenit, incepand cu luna ianuarie, procesator de plati online prin sistemul propriu e-commerce. Oficialii bancii spun ca pana acum nu recomandau utilizarea cardurilor in mediul Internet din motive de securitate, dar situatia s-a schimbat. Ambitiile bancii sunt acum mari. Vrem sa devenim lideri in implementarea si promovarea unor solutii de banca la distanta, spune Geo Bavro, director in cadrul departamentului de strategie si marketing al BRD.

Desi achizitia unui produs in valoare de cateva mii de euro pe Internet este un caz izolat, exista destule magazine care incep sa contorizeze tot mai multi clienti. Anul trecut, magazinul virtual romanesc cu cei mai multi vizitatori a fost eMAG.ro, cu o medie de 300.000 de clienti lunar, care au cheltuit aici peste un milion de dolari / luna pe produse electronice si componente pentru calculatoare. De altfel, de la momentul lansarii, in 2001, cifra de afaceri a eMAG.ro s-a triplat de la un an la altul.

Dar care sunt produsele preponderent cumparate de romani pe Internet? Intr-un top ad-hoc, cele mai tranzactionate marfuri online sunt produsele IT, serviciile (acces contra cost la ziare, ringtone-uri pentru telefonul mobil, comanda de mancare, banii platiti catre site-urile de anunturi si de joburi etc.), cartile, telefoanele mobile si electrocasnicele. In restul Europei, structura este usor diferita. Studiul EIAA arata ca cele mai cumparate tipuri de produse pe Internet sunt biletele de avion (39%), cartile (28%), vacantele (27%), biletele la spectacole (24%), produse electronice (21%).

Pe o piata mica, nici numarul incercarilor de frauda pe Internet nu este foarte mare. Cristian Badea de la ePayment spune ca anul trecut numarul incercarilor de frauda a fost sub 5% din totalul tranzactiilor. Departamentul antifrauda al ePayment cuprinde 7 persoane care, in cazul in care suspecteaza ca cel care face cumparaturile nu este proprietarul cardului, cer date suplimentare, prin email, fax sau telefon. Reprezentantul ePayment spune ca unul dintre site-urile cu cele mai multe incercari de frauda a fost www.donatiionline.ro. Pe acest portal, cei care vor sa sprijine o campanie sau un program social pot face sponsorizari folosind cardul bancar.

Desi pe site nu se vinde nimic, ba chiar dimpotriva, cei care aveau numere de identificare de la carduri, obtinute ilegal, incercau aici sa doneze sume mici pentru a verifica autenticitatea datelor. In acest fel puteau vedea daca acel card poate fi folosit mai tarziu, pe alte site-uri.

Romania se afla insa in top in ceea ce priveste standardul de securitate folosit la scara larga, unul din cele mai sigure din lume (3D Secure). Asa ca, pornind de la premisa ca nu fura (mai) nimeni la casa, site-urile romanesti se pot concentra pe obiectivul principal: sa atraga cat mai multi clienti in magazine si sa-i usureze de cat mai multi bani. Si poate ca, peste cativa ani, urmand modelul verificat de giganti precum Amazon sau eBay, vom vedea si in Romania primul miliardar imbogatit pe Internet.

May 2, 2006
Circuitul banilor pe Internet
Tranzactiile online respecta niste proceduri standard pentru a evita fraudele care se pot produce utilizand date false.
- Clientul completeaza o lista a produselor pe care vrea sa le cumpere din magazinul online.
- Cand lista este completa, este redirectionat pe o pagina securizata a unui procesator de plati, unde introduce datele de identificare ale cardului.
- Procesatorul verifica datele, disponibilitatea sumei in cont si face rezervarea banilor blocand suma aferenta comenzii.
- Dupa ce magazinul face livrarea, banii sunt transferati in contul procesatorului, si apoi in cel al magazinului, retinand un comision.
May 2, 2006