Pariurile sportive au aparut in
Dupa mai multi ani de activitate, pariurile sportive se numara printre cele mai taxate activitati comerciale. Domeniul este unul dintre cele mai controlate, iar functionarea nu este posibila fara achitarea la zi a tuturor datoriilor catre stat.
TAXA DE LICENTA: 5% din incasari
TAXA DE TIMBRU SOCIAL: 10% din incasari
TAXA PENTRU SPORT: 5% din incasarile brute minus taxa de licenta, pentru Agentia Nationala pentru Sport
De la inceputul anului, dupa introducerea taxarii cu 20% a tuturor incasarilor – ca urmare a modificarii Codului fiscal – activitatea de pariere a inregistrat mai multe efecte negative. Un efect posibil, dar improbabil totusi ar fi retragerea investitorilor straini de pe piata pariurilor sportive din
INCASARI: Au scazut incasarile totale cu peste 50 si numarul de pariori cu peste 40%; deja multi jucatori se orienteaza catre pariurile pe Internet, organizate de companii straine.
VENITURI BUGETARE: Statul pierde atat din cauza faptului ca incasarile totale s-au redus la jumatate, cat si pe fondul posibililor concedieri din industrie.
SCADEREA PIETEI: Organizatorii de pariuri, deja sufocati de fiscalitatea excesiva, pierd clienti si piata in favoarea pariurilor online. In plus, firmele stopeaza planurile de dezvoltare ce prevedeau deschiderea a peste 200 de noi agentii in 2005.
Dupa mai multi ani de amanari, modificari sau tergiversari, constructia complexului multifunctional de pe spatiul Casei Radio va incepe in martie. Cel putin asa spun investitorii turci, care au preluat proiectul
O constructie abandonata din zona centrala a unei capitale europene atrage cu siguranta investitorii. Nu acesta a fost cazul cladirii cunoscute drept Casa Radio, amplasate in zona Eroilor din Bucuresti, chiar daca mai multi potentiali investitori si-au manifestat interesul de-a lungul timpului. La mai bine de 15 ani de la sistarea constructiilor, structura de beton arata la fel ca la sfarsitul lui 1989. Cu doua exceptii: partile de fier din constructie sunt mai ruginite, iar locatia a fost inconjurata de panouri, semn ca s-a miscat totusi ceva.
In urma cu aproape doi ani, un consortiu turco-britanic a semnat un contract de parteneriat public-privat cu Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei.
Prin acesta, consortiul se angaja sa investeasca peste 130 mil. $ pentru a transforma structura intr-un complex multifunctional, format din hotel, spatii de birouri, comerciale si de locuit, precum si un spital. Contractul semnat cu statul este de tip Build-Operate-Transfer (construieste, opereaza si transfera), incheiat pe 49 de ani. Totusi, in afara de plasarea unor panouri metalice in jurul locatiei si a izgonirii vagabonzilor care salasluiau in interiorul zidurilor de beton, timp de doi ani nu s-a intamplat nimic. Doar numele s-a modificat. Casa Radio a devenit
Lucrurile incep sa evolueze. La inceputul lunii martie vom incepe constructiile, a declarat pentru BUSINESS Magazin Cenk Kucuk, directorul general al Dambovita Center SRL, compania care detine proiectul.
El a precizat ca in decembrie au fost obtinute toate avizele si autorizatiile necesare. Tot atunci a fost semnat si contractul de credit. Am obtinut un imprumut de 250 mil. $ de la o companie de plasament privat din
Cum a reusit insa o companie cvasianonima sa atraga o asemenea suma? Startul in reconversia Casei Radio a fost intarziat de problemele in atragerea de finantare de catre turcii de la Mimel Insaat si britanicii de la Orb Estates – firmele care au semnat initial parteneriatul cu statul.
Inca de la inceput, cele doua companii au atras in proiect inca doua firme, Dambovita SA si Dambovita Ltd, controlate de oameni de afaceri turci, povesteste Kucuk. Nereus
Ca urmare, societatea care se ocupa de proiectul Casa Radio a ramas in administrarea celor doua firme, initial minoritare. Oamenii de afaceri care le controleaza detin mai multe companii din Turcia, printre care un combinat siderurgic si o importanta firma de constructii – Cenk Demir Sanayi ve Ticaret A.S. – care va fi antreprenorul general al proiectului din Bucuresti.
Kucuk a insistat ca finantarea a fost obtinuta pe baza studiilor de fezabilitate, intocmite de firme internationale cunoscute (precum Colliers sau Cushman Wakefield Healey and Baker), si a garantiilor personale oferite de actionari. Toate facilitatile vor fi administrate independent, de companii specializate, cu care se poarta in prezent negocieri, a spus Cenk Kucuk.
Daca totul decurge conform planurilor, in aprilie 2006 ar trebui sa fie terminate centrul comercial, spatiile de birouri, parcarea multietajata si centrul de fitness. Hotelul si blocurile de apartamente vor fi gata in vara lui 2007, iar in aprilie 2008 va fi finalizat si spitalul privat.
Pe de alta parte, interesul pietei imobiliare s-a mutat spre nord in ultimii ani. Ramane de vazut daca acei cativa ani pierduti de Casa Radio nu se vor resimti in conturile proprietarilor, intre care se numara si statul, a carui contributie – cladirea si terenul – ar trebui sa-i aduca o cota de 10% din totalul veniturilor realizate.
Complexul multifunctional construit de
HOTEL: 500 de camere, 2 sali de bal, 5 sali de sedinte, 4 restaurante, 2 centre de conferinte, 78.000 mp.
CENTRU COMERCIAL: 150 de magazine, 6 locatii de mari dimensiuni, 20 de restaurante (din care 12 fast-food), cinematograf multiplex cu 8 sali, spatii de distractii, locuri de joaca pentru copii.
BIROURI: 24.000 mp de birouri clasa A
PARCARE: multietajata, 2.500 de locuri, 65.000 mp
REZIDENTE: 2 blocuri cu cate 10 etaje, un total de 100 de apartamente disponibile pentru inchiriere, 20.000 mp.
ALTE FACILITATI: centru de fitness, clinica, piscine, parc.
Sursa:
V-ati intrebat probabil, de mai multe ori, cum de isi permit dealerii auto sa ofere reduceri chiar de 20% la preturile masinilor in anumite perioade. Raspunsul: pentru ca, in ciuda aparentelor, banii nu se mai fac din vanzarea de automobile, ci din service.
Nu mai putem lua banii pentru reparatii pe sub mana. Trebuie sa trecem totul pe factura. Nu mai merge ca inainte, ne-a spus seful unui service
Oarecum in contradictie cu imaginea traditionala a meseriasului roman, aceasta noua abordare poate fi pusa pe seama faptului ca francezii au vrut sa rentabilizeze activitatea uzinei argesene, eliminand obiceiurile paguboase (pentru grup) ale lucratorilor romani. Mai este insa si altceva, poate mai important. Productia si vanzarea de automobile este o afacere din ce in ce mai putin profitabila, banii buni facandu-se din activitati conexe: comert cu piese de schimb si, mai ales, servicii.
Pentru a fi atractivi pe o piata din ce in ce mai concurentiala, importatorii si producatorii (Dacia-Renault si Daewoo) sunt nevoiti sa investeasca si sa cheltuiasca mult pentru a supravietui pe piata. E vorba de investitii de milioane de euro in show-room-uri, publicitate, promotii la care se adauga cheltuielile cu personalul si taxele.
In principiu, companiile ar trebui sa creasca preturile pentru a nu-si sufoca profiturile, insa concurenta nu le lasa loc de manevra. Indiferent de cat cheltuiesti, piata impune pretul, comenteaza Marius Carp, director executiv al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (
Aproape toti merg cu marjele scazute pana la os, adauga Marius Carp. Ce ii salveaza deocamdata pe importatori sunt volumele mari realizate: zeci de mii de masini vandute, care se traduc in venituri de sute de milioane de euro. O marja operationala (chiar daca de 5%), raportata la o cifra de afaceri de o suta de milioane de euro inseamna totusi cinci milioane de euro. Nu este insa suficient, spun jucatorii.
Pentru a fi posibila dezvoltarea ulterioara (finantarea investitiilor, a cladirilor si a facilitatilor, personal, scolarizare, stoc de piese, masini de drive test si de show-room etc.) si pentru a acoperi costurile curente de exploatare, in industria auto este necesara o marja de circa 5-7% din activitatea de vanzare si post-vanzare, sustine Brent Valmar, director general la Porsche Romania.
Totusi, e loc si pentru mai rau. In industria auto din
In curand vor fi realizate profituri doar din activitatea de post-vanzare, a adaugat Valmar. Cu alte cuvinte, gura de oxigen vine de la comertul cu piese de schimb si service. Nu intamplator, actionarii unor importatori cu nume rasunator, precum Porsche Romania, Tiriac Auto sau Trust Motors (Peugeot) au devenit si dealeri.
Grupul de firme Tiriac Auto care importa zece marci de masini – Mercedes, Smart, Chrysler, Jeep, Mitsubishi, Ford, Mazda, Jaguar, Land Rover si Hyundai – detine si reteaua de dealeri Casa Auto. La fel se intampla si in cazul Porsche si Peugeot. Porsche
E clar deci ca business-ul dealer-ilor este mult mai profitabil. Acestia, pe langa vanzarea de masini, comercializeaza piese de schimb si fac service. Manopera, in general, este o activitate unde adaosul este foarte mare, putand ajunge pana la 100%, pentru anumite operatiuni. Toate service-urile taxeaza operatiunile de reparatie la ora de lucru. Chiar daca aceasta valoare nu poate depasi un prag maxim, din cauza restrictiilor pe care le impun importatorii, numarul orelor de lucru este aproape incontrolabil de catre client.
Cat despre comercializarea pieselor de schimb, marja medie pe industrie este de 15%. Tot ca o diversificare a activitatii in vederea cresterii ratelor de profit, actionarii importatorilor au infiintat si societati pentru comercializarea masinilor second-hand: Tiriac Auto detine Stra Forum, iar Porsche
Dealerii, luati fiecare in parte, nu realizeaza volume deosebite de vanzari (cu exceptia anumitor marci), dar beneficiaza de o clientela in crestere si relativ
Revenind la patania de la service-ul
In orice caz, nici dealer nu e usor sa fii. Este un business aducator de marje bunicele, insa investitia initiala este una importanta. Inainte de toate, trebuie respectat caietul de sarcini al importatorului care impune standarde peste standarde: iti impune cum sa construiesti show-room-ul si service-ul, cum trebuie sa arate documentatia pusa la dispozitia clientilor si multe altele. Numai investitia intr-un service se cifreaza la cateva milioane de euro, in functie de dimensiuni. Dealerii nu sunt de capul lor, spune Marius Carp de la
Cu toate ca investitiile sunt mari, treaba merge binisor, piata fiind in crestere. Numele lui Dan Ostahie, de exemplu, este legat de comertul cu masini de spalat frigidere, aragaze sau electronice. Cand pronunti numele omului de afaceri din Piatra-Neamt te gandesti la grupul de firme Altex. Mai putini stiu ca de anul trecut este si dealer al marcilor
Cresterea puternica a pietei auto din ultimii ani a deschis oportunitati nu neaparat in zona importatorilor, care au contracte de import stabilite pe perioade lungi de timp, cat mai ales in zona dealerilor auto, unde este inca loc de a intra pe piata, conchide Horia Galateanu de la Roland Berger. Iar comerciantii de facturi trebuie sa se gandeasca daca nu cumva responsabilul cu service-urile este un post nou pentru organigramele lor.
Cat costa, in medie, o ora de service la principalii importatori / producatori.
| Importator/ producator | Ora service (fara TVA) | Marci comercializate |
| Erebus | 13 | Opel |
| Autoitalia | 13 | Fiat, Alfa Romeo |
| Porsche | 12,5 | Volkswagen, Audi, Porsche, Skoda, Seat |
| | 18 | BMW, Rover |
| Tiriac Auto | 14-23 | Mercedes, Chrysler, Jeep, Mitsubishi, Ford |
| | 4,5-9,8 | |
| Daewoo | 6,5 | Daewoo |
Dupa mai mult de un an de negocieri, Telemobil (Zapp) a reusit atragerea unui credit sindicalizat de aproape 100 de milioane de dolari, fara garantii. Daca proiectele finantate de acest credit vor reusi, Zapp va deveni pentru prima data o concurenta reala pentru Connex si Exista o singura reteta pentru a cuceri un segment dintr-o piata relativ matura, impartita de doar doi mari jucatori. Sa faci ceva total diferit. Sa apuci o alta cale, nebatatorita. Riscurile sunt enorme. In general, modelele de succes se repeta iar experimentele risca sa se transforme in esecuri. Este si cazul pietei romanesti de telecomunicatii mobile, dominata de doi mari operatori – Tot piata romaneasca este insa si posesoarea uneia din exceptiile care confirma regula. Zapp, cel de-al patrulea operator mobil, a fost privit multa vreme de catre institutiile financiare si analisti mai mult ca un experiment tehnologic al unuia dintre actionarii indirecti ai companiei: Qualcomm, lider mondial in domeniul echipamentelor de telecomunicatii. Qualcomm, impreuna cu fondul de investitii saudit Omnia Holdings, sunt actionarii principali ai companiei britanice Inquam, la randul ei actionar majoritar la Telemobil, care opereaza sub numele comercial Zapp. De ce experiment? Zapp combina o tehnologie de comunicatii mobile specifica pietelor americana si asiatica (CDMA 2000) cu o retea care functioneaza pe o frecventa, cea de 450 de megahertzi, folosita doar in trecut de operatorii europeni de telefonie mobila. In Un asemenea model de business in telecom, premiera mondiala la acea vreme, a atras scepticismul inca de la lansarea sa, la sfarsitul lui 2001. Compania a investit initial 350 de milioane de dolari in dezvoltarea retelei, insa primii doi ani de afaceri prevesteau ca experimentul urma sa ia sfarsit rapid. Prin piata circulau insistent zvonuri despre iminentul esec si povestioare ironice despre tehnicile de management ale indianului Diwaker Singh, primul director general al Zapp. In plus, A urmat insa renasterea, care a inceput cu schimbarea conducerii. Singh a plecat iar in locul sau a venit turcul Cuneyt Turktan, care a repus compania pe directia buna. Chiar si asa, Telemobil a inregistrat pierderi operationale pana in 2003 inclusiv. Prin urmare imprumuturile de la banci, precum cel de 20 de milioane de dolari obtinuti de la Citibank in 2002, a trebuit garantate de actionarul majoritar. Bancile au monitorizat compania timp de doi ani si i-au urmarit rezultatele financiare pentru a analiza oportunitatea acordarii de finantare. Telemobil nu a parut foarte atractiva pentru investitii, nefiind considerata un model de succes. Pana acum. 2004 a fost primul an in care Zapp a inregistrat un profit operational, de un milion de dolari, iar numarul clientilor a ajuns la peste 250.000. Putin fata de cei circa 5 milioane de clienti ai Baza de clienti Zapp este formata in intregime din abonati de voce plus date, mai ales din segmentul de clienti business. Astfel, veniturile pe abonat sunt destul de mari, in jurul a 20 de dolari, in medie, pe luna. In plus, in vara lui 2004, Zapp a lansat serviciul Internet Express, o conexiune fara fir la Internet care permite viteze de pana la douazeci de ori mai mari decat cea obisnuita, de tip dial-up, la un pret de Internet Cafe. Totusi, rezultatele financiare si nu performantele tehnologiei sunt cele care determina bancile sa finanteze o companie. Dupa doi ani de monitorizare a evolutiei financiare, pe 21 ianuarie, Telemobil a atras un credit sindicalizat de 94 de milioane de dolari, pe durata de 7 ani. Acesta vine din partea US Exim, banca de comert exterior a SUA, prin Citibank Este primul credit de o asemenea marime obtinut fara garantii din partea actionarilor Telemobil si primul atras de catre un operator CDMA 450 la nivel mondial, a declarat pentru BUSINESS Magazin Piermario Di Pietro, directorul financiar al companiei. Acum nu mai depindem doar de banii actionarilor si de furnizorii de tehnologie. Telemobil a beneficiat si de un imprumut tehnologic de la Lucent Technologies din SUA, constand in echipamente de telefomunicatii. Cele 94 de milioane de dolari reprezinta un credit destul de insemnat pentru o companie din Telecomunicatiile sunt un sector atractiv in Pana la jumatatea anului, Zapp isi propune ca acoperirea sa sa fie similara cu cea a Connex sau Circa 60% din utilizatorii serviciilor de telefonie mobila din lume opteaza pentru ofertele pre-pay ale operatorilor. In De asemenea, Telemobil va investi in largirea ofertei de telefoane mobile si va incheia acorduri de roaming, inclusiv cu operatori GSM, astfel ca serviciile Zapp vor putea fi utilizate si in afara Romaniei. Un alt argument pentru care serviciile Zapp erau respinse, acela al imposibilitatii de a utiliza terminalele in afara tarii, va cadea deci. In momentul in care Zapp va avea si cartele preplatite si roaming, compania va putea fi considerata o concurenta serioasa pentru Connex sau Orange si nu doar un jucator pe o nisa de piata, orientat mai mult catre traficul de date si convorbirile telefonice in cadrul unui grup restrans de utilizatori. Este lucrul la care Telemobil viseaza de mult timp. Numai ca acum are si bani pentru a trece la treaba.
Dupa doi ani de ezitari, Telemobil a reusit sa devina profitabila operational in 2004.
| 2003 | (mil. ) |
| Cifra de afaceri | 47 |
| Pierderi | 36* |
| 2004 | (mil. ) |
| Cifra de afaceri | 80** |
| Profit opera]ional | 1 |
* potrivit Coface Intercredit
** estimare Telemobil
Dupa ani de zile de agonie, privatizarile, dar mai ales cererea de pe piata chineza, au transformat siderurgia romaneasca intr-o afacere profitabila. Ce se va intampla insa cand preturile vor scadea din nou?
V-ati gandit vreodata ca ati platit pentru o Dacie mai mult decat pretul corect de vanzare? Ca, adica, pe langa cei 3.500 de dolari pe care ii dadeati in 1999 pe automobil, mai adaugati in jur de 50 de dolari pentru ca Sidex Galati sa produca tabla – nu intotdeauna de cea mai buna calitate – pentru masina respectiva?
Ani de zile, combinate siderurgice ca Sidex din
Dupa privatizari, platitorul de impozite a continuat sa achite importante sume de bani pentru revitalizarea gaurilor negre. Sub o alta forma, insa – cea a ajutorului de stat, acordat prin contractele de vanzare.
Abia in anul 2004, adica dupa mai bine de un deceniu, miliardele de dolari inghitite de combinatele siderurgice isi arata roadele. Ajutati si de o conjuctura internationala favorabila, colosii industriali privatizati in ultimii trei-patru ani par sa devina profitabili.
Ce a determinat insa aceasta rasturnare de situatie? Cat a contat privatizarea si cat cresterea pretului la produse din otel pe pietele mondiale in revigorarea afacerilor siderurgice din
Este clar ca firmele siderurgice romanesti au beneficiat de evolutia crescatoare a pietelor internationale. Dar, cred ca nu ar fi fost capabile sa beneficieze la fel de mult de aceasta conjunctura, daca nu ar fi avut capital privat, este de parere reprezentantul pe piata autohtona al grupului rus TMK, Adrian Popescu. TMK detine in Romania Combinatul Siderurgic Resita si producatorul de tevi Artrom Slatina, prin intermediul subsidiarei Sinara Handel inregistrate in
O alta explicatie a redresarii rapide: cererea exploziva de pe piata internationala a otelului (in special din partea Chinei), care a dus pretul produselor siderurgice la cote nesperat de ridicate in urma cu doar trei-patru ani. De exemplu, de la 150 de dolari/tona in 2000, tabla de Sidex a ajuns la cotatii in jur de 300 de dolari. Determinant in revenirea industriei siderurgice a fost efectul privatizarii tuturor companiilor mari din industrie aproape in aceeasi perioada, in timp ce efectul cresterii pietei otelului a fost secundar, completeaza Popescu.
Un argument este acela ca unele companii autohtone au fost chiar afectate de preturile mari la otel. Este cazul Silcotub, unul dintre cei mai importanti producatori romani de tevi, care a avut de tras de pe urma cresterii preturilor. Societatea importa otel, iar majorarea preturilor la tevile produse nu a avut loc in aceeasi perioada, explica Paolo Bassetti, director al Tenaris pentru CSI si Europa de Est si vicepresedinte executiv al Tenaris Silcotub Romania.
Dar in ce a constat, concret, conjuctura favorabila de pe piata mondiala a otelului? Incepand din 2003, cererea de otel din
Cresterea productiei, in Romania, a fost mai mica, cu doar 0,3% peste nivelul anului 2003, potrivit Institutului International al Fierului si Otelului (IISI). Prin urmare, marele castig nu a venit atat din cresterea productiei, cat mai ales din vanzarea produselor la preturi mai mari. Un singur exemplu: Sidex si-a dublat veniturile in 2004 (fata de 2003), in conditiile in care productia a crescut cu doar 35%. Sidex a anuntat un profit de 121 de milioane de dolari anul trecut.
Nu toate povestile au fost insa frumoase. Combinatul Siderurgic Resita, de exemplu, cumparat de grupul rus TMK cu un euro in primavara lui 2004, avea pierderi de aproape zece milioane de euro dupa primele noua luni ale anului trecut. Si nici nu are sanse sa devina rentabil in viitorul apropiat.
Credem ca CSR va deveni real profitabila din anul 2006, spune
De aceea, chiar cu cu pretul incasarii unor sume mai mici din vanzarea propriu-zisa a actiunilor, in contractele de privatizare a fost stipulata obligativitatea efectuarii de investitii. Rezultatul? Potrivit Ministerului Economiei si Comertului (MEC), investitiile in combinatele siderurgice se vor ridica, pana in 2008, la 570 de milioane de dolari.
Chiar si asa, cum vor reusi companiile siderurgice din Romania sa beneficieze si mai mult de pe urma conjuncturii internationale? Ele ar putea profita de perioada de crestere, cand resursele disponibile sunt mai mari, pentru a face investitii menite sa reduca efectele unei deprecieri a pietei. Ce-i drept, insa, o criza a industriei siderurgice nu se prevede prea curand. Potrivit Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), perioada infloritoare a siderurgiei mondiale va continua cel putin doi ani.
OCDE estimeaza pentru 2005 o crestere cu 5% a cererii de produse din otel, dupa ce in 2004 consumul a inregistrat un salt de 8,8%. Aceeasi estimare arata ca, atat in 2005 cat si in 2006, motorul acestei dezvoltari va ramane
Evolutia favorabila a pietei chinezesti a influentat, indirect, si societatile romanesti (prin cresterea generala a cotatiilor otelului), chiar daca acestea nu au vandut direct catre
Entuziasmul ar trebui sa fie, insa, mai temperat. Cererea in crestere de produse din otel a determinat si o majorare a preturilor la materiile prime, precum minereu de fier sau cocs. Practic, aceste preturi vor tine pasul, in continuare, cu cotatiile otelului.