BusinessMagazin

Blog

  • MODELUL GERMAN

    Germania a inceput procesul de liberalizare a pietei energiei electrice in 1998. De atunci, toti consumatorii, inclusiv cei casnici, au putut alege compania care le furniza electricitatea. Urmarea: preturile au scazut in primii ani, pentru a creste, din nou, in 2001. 

    Tarife: Imediat dupa liberalizarea pietei, germanii au putut cumpara electricitatea la preturi mai mici. Megawattul a scazut de la 190 de euro, in 1998, sub 160 de euro, in 2001. Pretul si-a revenit, insa, depasind 180 de euro, in 2004.

    Taxe: In ultimii ani, taxele pe electricitate au crescut de la 25% (in 1998) la 40% (in 2004), ca urmare a aplicarii legislatiei europene.

    Producatori: Unele unitati de productie – cu costuri mari – au fost inchise, iar companiile mici au fost „inghitite“ de cele mari. Productia Germaniei s-a redus cu 10 gigawati.

    Furnizori: Pentru a-si mentine clientii, companiile de electricitate din Germania au redus preturile acoperindu-si doar costurile de productie. 

    Liberalizare: Doar 39% din consumatorii de electricitate au renuntat la furnizorul traditional, optand pentru o firma concurenta.

  • CINE VA FACE JOCURILE

    Piata de electricitate din Romania se va schimba la fata din 2007. Distributia de energie va trebui separata de furnizare. 

    Producatori: Principalii producatori de electricitate vor fi, in continuare, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Termoelectrica, Electrocentrale Bucuresti, Electrocentrale Deva si complexurile energetice Rovinari, Turceni si Craiova.

    Furnizori: Numarul furnizorilor va depasi 70, cat sunt acum. Ei cumpara electricitatea angro si o vand consumatorului final. Toti producatorii au si calitatea de furnizori. 

    Distribuitori: Poate fi distribuitor doar compania care are retea electrica avand niveluri de tensiuni pana la 110 kV. Din 2007, activitatea de distributie va trebui separata total de cea de furnizare. Acum, Electrica este si distribuitor si furnizor. 

    Consumatori: Toti consumatorii casnici si industriali vor putea cumpara electricitatea de la ce furnizor doresc. Acum, acest lucru este posibil doar pentru consumatorii industriali.

  • LEASING: Cautam „caine de paza“

    Situatia de la MTS Leasing, o companie ai carei clienti se intreaba unde le sunt milioanele de euro date ca avans, readuce in discutie lipsa unei reglementari pe piata leasingului. Este nevoie de un „watchdog“ pentru companiile de leasing?

    Circa 700 de clienti se intreaba daca au sanse sa-si recupereze cele cateva milioane bune de euro platite ca avans pentru leasing imobiliar. Situatia avansurilor pe care le-au platit catre MTS Leasing pentru a-si cumpara locuinte este, in continuare, neclara. Compania, inregistrata in Germania, s-a lansat anul trecut pe piata romaneasca anuntand ca acorda finantari imobiliare la o dobanda de 5%, mult sub nivelul pietei. Un client care, de exemplu, avea in proprietate un teren pe care dorea sa-si construiasca o casa putea plati un avans intre 10% si 30% din valoarea cladirii, MTS Leasing urmand sa plateasca facturile firmei de constructie si sa incaseze rate de la client.

    Iar cei 700 de oameni au platit deja avansuri in conturile din Germania ale MTS Leasing. Doar ca saptamana trecuta afacerea a cazut: proprietarii companiei – familia Metzen – sunt in Germania, iar o parte dintre birouri s-au inchis.

    Pe de-o parte, angajatii, clientii si partenerii de afaceri spun ca germanii au fugit cu banii. De cealalta parte, familia Metzen neaga, sustinand ca firma nu este in incapacitate de plata, dar ca banii ar fi fost „furati de o parte dintre angajati, dar si de o parte din firmele de constructii romanesti“.

    Indiferent care e adevarul, clientii se intreaba ce sanse au acum sa-si recupereze banii. Situatia e cu atat mai dificila cu cat leasingul difera de alte tipuri de finantari prin faptul ca finantatorul este proprietarul bunului pana la achitarea in totalitate a ratelor – iar in caz de faliment al firmei de leasing, utilizatorul risca sa piarda si bunul platit partial, si sumele deja achitate.

    Ceea ce inseamna ca, practic, clientii firmelor de leasing nu sunt in acest moment protejati de riscul pierderii unor importante sume de bani prin nici un act normativ. Singura sansa a clientilor este ca o alta firma sa preia portofoliul societatii falimentare si sa continue sa plateasca ratele catre noul proprietar al bunului pe care il foloseste. Altminteri, avand in vedere masa mare a creditorilor, e putin probabil ca micii clienti sa-si recupereze pierderile, deoarece bancile care finanteaza societatile de leasing au garantii mai dure si un cuvant mai greu de spus. Piata de leasing a crescut puternic in ultimii ani, iar aceasta crestere a adus cu ea si nevoia unor schimbari ale regulilor. Valoarea totala a contractelor de leasing semnate pana la finele lui 2004 era de 1,8 miliarde de euro, de peste sase ori mai mare decat cu cinci ani in urma, potrivit estimarilor Asociatiei Societatilor de Leasing din Romania (ASLR).

    Tocmai pentru a se evita „accidentele“, de mai bine de un an se incearca o reglementare mai stricta a pietei de leasing. Dar nimic nu s-a concretizat pana acum. Adversarii ideii de reglementare sustin ca tocmai lipsa unei supravegheri atente a facut ca piata sa se dezvolte atat de puternic. Pe de alta parte, reprezentantii asociatiilor profesionale afirma si ei ca doresc reguli noi si, evident, mai bune.

    „Primul pas este modificarea legii leasingului, dupa care ar urma si infiintarea unui organism de supraveghere“, spune Cornel Coca Constantinescu, presedintele ASLR. Asociatia de Leasing Bancar (ALB) – care grupeaza noua societati de leasing afiliate bancilor – propune ca supravegherea acestei piete sa cada in seama Bancii Nationale a Romaniei (BNR). Pentru aceste firme nu ar fi o schimbare radicala, dat fiind ca BNR deja le supravegheaza indirect activitatea, prin monitorizarea bancilor care le sunt actionare.

    Conducerea ASLR este insa mai rezervata, apreciind ca o autoritate ar putea frana dezvoltarea pietei, prin impunerea unor norme prudentiale prea dure. „Personal, sunt pentru o reglementare, dar nu totala“, spune presedintele asociatiei. Constantinescu este presedinte si director general al Romexterra Leasing, afiliata bancii Romexterra, dar care nu este membra a ALB, potrivit datelor de pe site-urile celor doua asociatii.

    El remarca si faptul ca BNR nu are dreptul legal de a face reglementare pe piata de leasing. „Cred mai degraba in infiintarea unui organism pentru a supraveghea intreaga piata financiara“, spune oficialul ASLR. De altfel, la inceputul anului, a fost anuntata o initiativa de fuziune a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM) cu Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) si o parte din BNR pentru a forma un organism unic de supraveghere a pietelor financiare, bancare si non-bancare. Deocamdata, s-a renuntat la acest proiect.

    Banca centrala ar fi interesata de reglementarea pietei leasingului, dar nu se implica, din cauza ca nu are acoperire legala. „Din partea BNR, ar exista disponibilitate pentru a analiza domeniul leasingului, dar Parlamentul sau Guvernul trebuie sa initieze un proiect“, a precizat pentru BUSINESS Magazin Mugur Stet, purtator de cuvant al BNR. In favoarea interventiei bancii centrale se declara si avocatul Cezar Gusu, specialist in drept bancar, avocat asociat in cadrul societatii de avocatura Bostina si Asociatii. „Se simte nevoia unei autoritati, dar nu cred ca infiintarea unei noi structuri ar fi o solutie viabila. Mai degraba, ar trebui ca aceasta sa functioneze in cadrul BNR, cum se intampla in Grecia, de exemplu“, spune Gusu.

    Grecia nu este insa singurul exemplu. Si pietele de leasing din Franta, Italia, Portugalia, Spania, Suedia si Ungaria sunt supravegheate de catre banca centrala. Belgia, Finlanda, Turcia, Germania au un organism de supraveghere distinct, autonom. In schimb, in Austria, Cehia, Irlanda, Olanda, Polonia, Rusia, Slovacia, Elvetia, SUA sau Marea Britanie nu exista cerinte formale, supraveghere bancara sau organism specializat, potrivit datelor ALB.

    O autoritate de supraveghere nu poate garanta lipsa unor necazuri viitoare pentru clientii companiilor de leasing. Insa acest organism ar putea asigura o informare mai buna a beneficiarilor, pentru a evita cazuri de genul MTS Leasing, cred oamenii din industrie. Acestia apreciaza ca o mare parte a clientilor MTS Leasing nu au verificat trecutul sau situatia financiara a acestei firme. Cateva dintre probleme ar fi faptul ca societatea era infiintata in Germania, fara a avea reprezentanta in Romania – iar litigiile se judeca dupa legislatia germana, capitalul social minim, dobanda mult mai mica decat cea oferita de alte companii.

    Este posibil ca problemele MTS Leasing sa afecteze intreaga piata de leasing. Pentru a stopa un declin, autoritatile ar putea grabi procesul de reglementare. Noua lege a fost deja discutata de reprezentantii celor doua asociatii cu parlamentarii din Comisiile de Buget-Finante. Insa alegerile anticipate ar putea amana adoptarea acesteia.

    Printre modificarile propuse de firmele din industrie sunt cresterea pragului minim de capital social de la 50.000 de lei (500 de milioane de lei vechi, circa 14.000 euro) la 400.000 de lei (4 miliarde de lei vechi, peste 110.000 euro), definirea leasingului si a unor operatiuni specifice (cum ar fi chiar leasingul imobiliar), raportarea la Biroul de Credit, dar si clauze foarte clare de protectie a clientilor in cazul falimentului societatii de leasing.

    Pentru moment, asociatiile nu propun introducerea in noua lege si a unor norme prudentiale. „Nu este cazul sa impunem reguli atat de stricte ca in cazul bancilor, pentru ca firmele de leasing nu atrag direct depozite de la populatie“, crede Adriana Ahciarliu, secretar general ALB.

    Dar cazul MTS Leasing arata ca atrag avansuri. Si clienti pagubiti. Va duce primul scandal major de pe piata leasingului la crearea unui „watchdog“?

  • Ce s-a spus despre noi

    Mai multi politicieni europeni au facut declaratii, la Consiliul European de vara care a avut loc la Bruxelles la sfarsitul saptamanii trecute, despre aderarea Romaniei si a Bulgariei. Cei mai multi cred ca nu e corect ca romanii si bulgarii sa fie sacrificati din cauza actualei crize din UE. Altii, precum Angela Merkel, care are sanse mari sa ajunga cancelar al Germaniei in toamna, spun ca aderarea celor doua tari trebuie amanata cu un an.

     

    JOSE MANUEL BARROSO, PRESEDINTE AL COMISIEI EUROPENE: „Trebuie sa ne respectam angajamentele asumate. Un acord este un acord. Principiul bunei-credinte este fundamental in viata internationala. Prin urmare, nu vom propune revizuirea acordurilor deja incheiate de statele membre in privinta viitoarei extinderi“.

    OLLI REHN, COMISAR EUROPEAN PENTRU EXTINDERE: „Romania a facut multe progrese de la incheierea negocierilor, dar are inca multe de facut. Prioritatea prioritatilor e reforma sistemului judiciar si lupta impotriva coruptiei“.

    GUNTHER VERHEUGEN, VICEPRESEDINTE AL COMISIEI EUROPENE: „Aderarea Bulgariei si a Romaniei este prioritara pentru UE. Altfel nu va exista stabilitate in Europa de Sud-Est. As vrea sa stiu de ce germanii, francezii sau olandezii sunt de parere ca este de la sine inteles ca ei apartin Europei, iar romanii si polonezii nu? Sunt ei mai putin europeni decat noi?“.

    WOLFGANG SCHUSSEL, CANCELAR AL AUSTRIEI: „Bulgarii, romanii si croatii nu trebuie pedepsiti pentru actuala criza din Uniune“.

    PHILIPPE DOUSTE-BLAZY, MINISTRU DE EXTERNE AL FRANTEI: „Daca Romania si Bulgaria vor indeplini conditiile, nu vad cu ce drept ar fi pusa sub semnul intrebarii integrarea lor“.

    GERHARD SCHRöDER, CANCELAR AL GERMANIEI: „Uniunea Europeana trebuie sa-si respecte angajamentele asumate fata de Romania si Bulgaria“.

    ANGELA MERKEL, LIDER AL CRESTIN-DEMOCRATILOR GERMANI: „Daca castig alegerile din septembrie, voi incerca sa intarzii admiterea noilor membri“.

    DOMINIQUE DE VILLEPIN, PREMIER AL FRANTEI: „Angajamentele fata de Romania si Bulgaria vor fi indeplinite, dar vom urmari foarte atent respectarea criteriilor“.

  • AFACEREA MTS LEASING

    Compania de leasing imobiliar MTS Leasing este intr-o situatie considerata critica. Presa a relatat saptamana trecuta despre problemele financiare ale firmei, dar si despre schema financiara din spatele operatiunilor MTS Leasing. Cele mai folosite cuvinte sunt „teapa“ si „Caritas“.

    SCHEMA DE FUNCTIONARE: Un client care avea in proprietate un teren pe care dorea sa-si construiasca o casa platea catre MTS Leasing un avans intre 10 si 30% din valoarea cladirii. Societatea de leasing urma sa achite facturile firmei de constructie si sa incaseze rate de la client. MTS Leasing promova intens faptul ca are o dobanda de 5% – mult sub nivelul pietei. Banii se plateau in conturile din Germania ale firmei, care nu avea o reprezentanta infiintata in Romania.

    DEZVOLTARE: MTS Leasing GmbH, condusa de familia Metzen (Theo, tata, si Matthias, fiu), a reusit sa convinga mai multe societati romanesti, banci, dar chiar si Agentia SAPARD, de validitatea sistemului. Dupa declansarea scandalului, agentia SAPARD a anuntat ca a suspendat protocolul cu MTS Leasing.

    ACUZATII: Angajatii, clientii, dar si partenerii de afaceri au semnalat probleme financiare. Ulterior, au aparut informatii conform carora familia Metzen a parasit Romania. In schimb, conducerea MTS Leasing a declarat ca firma nu este in incapacitate de plata, dar ca au fost „furati de o parte dintre angajati, dar si de o parte din firmele de constructii romanesti“.

    VALOARE: Potrivit unor estimari vehiculate in presa, valoarea contractelor incheiate de MTS Leasing se ridica la 50-100 mil. euro.

  • Ce primeste Romania

    Suma totala prevazuta pentru Romania, in pachetul 5 al cadrului financiar european pentru perioada 2007-2013, este de circa 30 de miliarde de euro:

     

    Coeziune: 18 miliarde de euro pentru reducerea decalajelor dintre Romania si statele UE (asa-numitele fonduri structurale si de coeziune)

     

    Agricultura: 5,3 miliarde de euro pentru agricultura, in cadrul capitolului Politica Agricola Comuna (PAC)

     

    Dezvoltare rurala: 6,6 miliarde de euro pentru proiecte de dezvoltare rurala

  • SIDERURGIE: De ce scade pretul otelului

    Cererea redusa de otel i-a domolit vantul din panze celui mai mare producator mondial. Mittal Steel a anuntat ca isi va reduce, anul acesta, productia cu un milion de tone de otel. Masura se va aplica la toate combinatele grupului, inclusiv Sidex Galati.

    O strategie inteligenta, o echipa de negociatori puternica si o conjunctura internatioanla favorabila. Acestea au fost cateva din punctele tari pe care omul de afaceri anglo-indian Lakshmi Mittal si-a construit imperiul siderurgic. 

    Strategia exista in continuare – Mittal Steel, cel mai mare producator mondial de otel, este in plan cu rentabilizarea combinatelor siderurgice cumparate pe cand le pastea falimentul. Si echipa de negociatori s-a pastrat. Piata, in schimb, incepe sa-i ofere surprize.  

    Anul trecut, chinezii cumparau cat otel le cadea in mana. Si preturile mondiale s-au dublat comparativ cu 2003. Anul acesta, in schimb, China si-a schimbat strategia. Si-a crescut productia de otel cu 37,5%, numai in luna mai, potrivit datelor Institutului International de Fier si Otel (IISI). China a ajuns sa produca o treime din intreaga piata mondiala. Urmarea? Importurile s-au diminuat, iar preturile mondiale o data cu ele.   Singura miscare pe care o puteau face siderurgistii din afara Chinei a fost reducerea productiei. Mai intai, luna trecuta, grupurile Arcelor si ThyssenKrupp au anuntat ca scad productia. Mittal Steel, numarul unu mondial in productia de otel, le-a urmat. Compania va produce, in al treilea trimestru, cu un milion de tone de otel mai putin decat planificase initial. Iar planurile de scadere a productiei sunt valabile si pentru combinatul Mittal Steel Galati, fostul Sidex. De altfel, anul trecut, Sidex a produs 4,75 milioane de tone, mai putin cu 250.000 de tone fata de estimarile initiale. 

    In ce masura va afecta conjunctura internationala planurile de afaceri ale Mittal Steel Galati? Ramane de vazut daca societatea va putea sa se tina de planul initial si sa realizeze, pana la finele lui 2005, o cifra de afaceri de trei miliarde de dolari, cat prevazuse initial. Iar incercarea este cu atat mai dificila, cu cat combinatul din Galati si-a schimbat, de putina vreme, seful. Locul lui Narendra Chaudhary, cel care a restructurat Sidex, a fost luat de K.A.P. Singh.

    Poate prea optimist, Lakshmi Mittal spera la o revigorare a pietei spre sfarsitul anului. Mai mult, el pune scaderea cererii pe seama unei situatii conjuncturale. Situatia n-ar fi determinata de „o reducere brusca a cererii mondiale de otel, ci de stocurile prea mari facute de clienti“, explica Mittal. Acestia ar fi cumparat mai mult decat aveau nevoie, inca de la sfarsitul lui 2004, de teama sa nu ramana fara marfa. Cum cererea „a ramas la acelasi nivel, acesti clienti isi lichideaza, acum, stocurile, afectand echilibrul dintre cerere si oferta“, mai crede Mittal.

    Piata ar urma sa-si regaseasca echilibrul, imediat ce stocurile sunt epuizate. Optimismul omului de afaceri anglo-indian este, oarecum, domolit de companiile de consultanta. Analistii germani de la Consline Research & Consulting prevad ca pretul otelului va continua sa scada, anul acesta, cu aproximativ 15 procente. 

    Unul dintre motive il constituie continuarea scumpirii materiilor prime, energiei si transportului sau in cea mai buna varianta mentinerea la actualele cote.  In plus, preturile finale ale otelului vor fi influentate si de majorarea capacitatilor de productie, dar si de cresterea sub asteptari a economiei mondiale.

    Poate cu aceste cifre in minte, Mittal da tarcoale unei piete de care a fugit acum mai bine de 25 de ani: India. Omul de afaceri si-a proiectat si un buget pentru construirea unui combinat siderurgic si a unei mine de fier in tara natala: aproape sapte miliarde de dolari. Deocamdata, proiectul este la faza discutiile cu autoritatile indiene. „Exista un mare potential de crestere pe aceasta piata“, crede Mittal. Si ca el, coreenii de la Posco – al cincelea producator mondial de otel. 

    Ei au semnat, deja, un acord cu autoritatile indiene, pentru construirea unui combinat siderurgic, a unui port si a unei mine. Valoarea proiectului este de 12 miliarde de dolari. Iar fabrica va incepe sa produca cel mai probabil in 2010.

    Mana de lucru ieftina  – 1,2 dolari/ora – este si ea un argument. Ca si potentialul de crestere a consumului. 
    Daca acum India consuma circa 32 de milioane de tone de otel, in urmatorii sapte ani cererea s-ar putea dubla, dupa cum crede ministrul indian al otelului. 

    Pe de alta parte, investitorii in siderurgia indiana va trebui sa-si adapteze planurile la o piata locala dominata de o companie veche de 131 de ani, Tata Steel. Companie care si-a facut, la randul sau, planuri mari. Tata, o firma de familie, spera sa-si creasca veniturile cu aproape 50%, anul acesta, pana la 24 de miliarde de dolari. Afacerile cu masini, otel si IT sunt cele pe care firma indiana mizeaza. 

    Vor reusi investitorii straini sa „contraatace“ avantul Tata Steel? Deocamdata ei sunt optimisti. Dar iau in calcul dezvoltarea afacerilor si in alte regiuni.

    Rusia si Brazilia sunt alte tari aflate in vizorul siderurgistilor, pe langa India si China. Cresterea economica din cele patru tari, cu o populatie totala de 2,7 miliarde de locuitori va putea impulsiona si productia mondiala de otel, mai spune Mittal. El mizeaza pe o apreciere a cererii de otel cu 3-4%, in „viitorul previzibil“.

    Estimarile analistilor par sa-l sustina. Daca, in 2005, cererea mondiala de otel va ajunge la un miliard de tone, in 2006, aceasta va depasi 1,05 miliarde de tone, arata un studiu al Consline. Tot China ar urma sa fie „motorul“ acestei cresteri. 

    Deocamdata, insa, piata internationala a intrat intr-o perioada de stagnare. Siderurgistii incearca sa impulsioneze pretul otelului, reducandu-si productia. Pe hartie, socotelile par corecte: oferta va fi mai mica, cererea – cred producatorii de otel – nu va scadea. Prin urmare, clientii vor fi dispusi sa plateasca mai mult pentru otelul cumparat. Cat de reale sunt aceste calcule, vom vedea spre sfarsitul anului, cand aceiasi siderurgisti estimeaza ca cererea de otel va reveni „la cotele normale“.

  • PERSPECTIVE "REZERVATE"

    Pretul otelului va fluctua usor, in viitorul apropiat, dar cererea redusa va impiedica producatorii sa urce tarifele, cred analistii germani de la Consline Research & Consulting. 

    MATERII PRIME: Costul materiilor prime, al energiei si transportului a crescut anul acesta.

    CEREREA DIN CHINA: Analistii estimeaza o apreciere economica de 8% in China, pana in 2007, ceea ce va impulsiona cresterea industriei cu peste 10%.

    AMENINTARI: Majorarea capacitatilor de productie a otelului, la care se adauga ritmul sub asteptari de crestere a economiei mondiale, poate afecta preturile produselor siderurgice.

    PE TERMEN LUNG: Cererea de otel a Chinei se va mentine si in anii urmatori, iar concentrarea din siderurgie va face ca preturile sa se stabilizeze.

  • Campanii suple

    Reclamele la produse miraculoase pentru slabit in cateva saptamani abunda in reviste, dar si in emisiunile de teleshopping. Tinta? Cele peste 60 de procente din populatia de peste 18 ani care, potrivit statisticilor medicale, sufera de o forma de supraponderalitate sau obezitate.

    O companie farmaceutica pare insa hotarata sa lupte cu ciorba de varza si dietele „dupa ureche“ si incearca sa-i convinga pe romanii supraponderali sa se adreseze medicului. Demers nu tocmai dezinteresat, avand in vedere ca firma in cauza are in portofoliu un medicament destinat combaterii obezitatii.

    Medicamentul respectiv nu poate fi promovat pe canalele clasice. Insa faptul ca numele acestuia nu poate fi pronuntat – din cauza ca necesita prescriptie medicala – ar putea include, printre beneficiarii campaniei, si producatori concurenti de medicamente cu aceeasi actiune.

    Campania ReductoStart, lansata la jumatatea lunii aprilie, isi propune sa mareasca gradul de constientizare al persoanelor care sufera de obezitate, spune doctorul Ovidiu Popescu, directorul general al diviziei din Romania a companiei farmaceutice Abbott Laboratories. „Vrem sa incurajam lumea sa mearga la medic.“

    Programul presupune o consultatie gratuita la medic plus determinari de tesut adipos in farmacii. „Doar medicul decide daca pacientul are nevoie de medicatie si ce medicatie i se potriveste“, spune Popescu.

    Ce beneficii are insa Abbott? Unul dintre produsele companiei – Reductil – se adreseaza chiar tratamentului obezitatii, insa este un medicament care nu se poate elibera decat cu prescriptie. Adica nu i se poate face publicitate prin metodele obisnuite – la TV, radio sau in presa scrisa.

    Insa, prin trimiterea mai multor potentiali clienti la medic, compania farmaceutica ar putea beneficia de o crestere a vanzarilor. „Evident, nu suntem o organizatie de caritate“, recunoaste Popescu. Totusi, exista posibilitatea ca doctorul sa prescrie medicamente care nu sunt produse de Abbott.

    In lupta cu kilogramele se inscriu si produsele naturiste. Dar nu acestea ar fi principalii concurenti ai Reductil. „Efectele programului ReductoStart nu se vor simti prea tare, pentru ca medicii nu prea prescriu produse naturiste“, spune Ion Bulacu, consultant medical la Walmark, unul dintre cei mai importanti producatori de profil.

    Principalul contracandidat al produsului Abbott in preferintele medicilor este Xenical, comercializat de compania elvetiana Hoffmann La Roche. Reprezentantii acestei firme s-au abtinut de la comentarii legate de campania ReductoStart, insa au oferit detalii despre piata. „Obezitatea era recent considerata o «epidemie a secolului 21». Astfel ca intreaga piata de medicamente antiobezitate va creste, si, impreuna cu ea, si vanzarile Xenical“, spune Irina Berechet, PR & Communications manager al Hoffmann La Roche. De altfel, datele privind produsele farmaceutice arata o crestere spectaculoasa la inceputul acestui an.

    „In primul trimestru, piata produselor de slabit, cum este cuantificata de catre firma de cercetare Cegedim, a inregistrat o crestere cu 33% fata de perioada similara din 2004“, spune Irina Berechet. Insa aceasta piata este extrem de divizata, iar aici nu sunt incluse doar medicamentele – astfel ca o estimare a vanzarilor de produse recomandate pentru reducerea greutatii, de la ceaiuri la medicamente cu sau fara prescriptie, este greu de facut. Cu atat mai mult cu cat romanii au tendinta de a se automedica, in loc sa apeleze la medici, dupa cum remarca reprezentantii companiilor farmaceutice.

    De altfel, si Hoffmann La Roche are in derulare un program de informare a pacientilor – Xeniplan. Care vor fi rezultatele acestor campanii? Informarea pacientilor se va traduce si in vanzari mai mari pentru producatorii de medicamente? „Nu putem preciza un volum al vanzarilor estimate, deoarece programul nu are stabilita o durata fixa“, afirma Ovidiu Popescu.

    Pentru moment, lucrurile nu merg dupa cum se asteptau reprezentantii companiei Abbott.  Recunoscand ca ReductoStart nu a fost deloc o prioritate in ultima perioada – foarte agitata pentru sistemul de sanatate si companiile din domeniul farmaceutic – Popescu spune ca vanzarile nu au evoluat conform previziunilor. „Ba chiar din contra.“ El insista asupra faptului ca obiectivul programului este totusi trimiterea unui numar cat mai mare de pacienti la doctor – compania urmand sa castige o recunoastere mai mare pe piata. Dar o data ce ajung la medic, chiar si daca vor primi un tratament medicamentos, pacientii nu vor scapa de regim sau de activitatile sportive. Insa ciorba de varza se va administra acum sub „prescriptie“. 

  • FONDURI DE INVESTITII: Un val de bani

    Sute de milioane de euro pregatite pentru Romania. Nu, nu este vorba de fondurile de la Uniunea Europeana, ci de bani privati stransi de fondurile de investitii. 2005 ar putea fi inceputul unui al doilea val de investitii ale fondurilor cu capital de risc. Dar exista suficiente afaceri interesante?

    Jumatate de miliard de euro. Atat estimeaza managerii fondurilor de investitii ca vor fi alocate companiilor din Romania in urmatorii doi-trei ani. Practic, cele 500 de milioane sunt deja in conturile fondurilor de venture capital. 

    Fondurile de investitii nu sunt o noutate pentru piata romaneasca. De fapt, multe dintre companiile autohtone au fost restructurate si finantate cu ajutorul fondurilor de private equity. Impresionanta este insa avalansa de sume anuntate, pentru perioada urmatoare, de administratorii de fonduri.

    Chiar daca e impresionanta, nu este neaparat si surprinzatoare. Multe dintre fondurile care au facut afaceri de pionierat in Romania in perioada 1996-1998 si-au incheiat durata de activitate. Dar managerii acestora au ridicat noi fonduri – de dimensiuni mai mari – si incearca acum sa revina pe piata romaneasca.

    Diferenta este, spun analistii, ca acum tendinta este de strangere a unor fonduri regionale, care au disponibile sume mai mari, in conditiile in care o buna parte dintre fondurile ridicate in urma cu 7-8 ani erau fonduri de tara. 

    Pentru fonduri mari este nevoie si de afaceri de anvergura. Exista insa companii in Romania care ar putea atrage investitii de zeci de milioane de euro? „Cu siguranta sunt companii mari care ar putea face obiectul unei tranzactii semnificative cu capital de risc. Intrebarea este daca managementul si actionariatul acestor firme sesizeaza nevoia de private equity“, considera Robert Luke, managing director pentru Romania al GED Capital, o companie spaniola de administrare a fondurilor de investitii.

    GED Capital administreaza Fondul Roman Post-Privatizare (FRPP), care mai detine actiuni la cinci companii, si a lansat recent un al doilea fond destinat Romaniei si Bulgariei, GED Eastern Fund II, cu un capital initial de 50 de milioane de euro, pe care reprezentantii fondului spera sa-l dubleze pana anul viitor. Dar cum arata, de fapt, ceea ce Luke numeste o companie „mare“? „Sunt firme care au deja 10-15 ani de la infiintare, lideri de piata, cu cifre de afaceri suficient de mari pentru a deveni interesante pentru un fond“, crede Cristian Nacu, vicepresedinte al Enterprise Investors Romania – cel mai mare administrator de fonduri de investitii din Europa Centrala si de Est, care a lansat anul trecut Polish Enterprise Fund V, cu o valoare de 300 de milioane de euro. EI a cumparat recent lantul de supermarketuri Artima, intr-o tranzactie de 21 de milioane de euro.

    Nacu mai crede ca in Romania s-a format deja o categorie de antreprenori care au creat afaceri solide, au acum suficienta experienta si se afla, in acest moment, in fata unor alegeri strategice. „Oamenii de afaceri fie se vor indrepta spre un business regional, avand o experienta pe o piata mare ca a Romaniei, fie vor alege sa-si conserve pozitia, riscand insa ca dupa aderarea la UE sa fie scosi de pe piata sau inghititi de corporatii straine“, spune reprezentantul Enterprise Investors.

    Pentru extindere, antreprenorii au nevoie atat de finantare, cat si de experienta. Si aici intervine, spun administratorii, un fond de investitii. „Dincolo de atragerea de investitii, oamenii de afaceri cauta parteneri care sa ii ajute in evaluarea perspectivelor de dezvoltare, identificarea oportunitatilor de extindere in Romania sau pe alte piete, organic sau prin achizitii“, spune Emma Popa-Radu, reprezentanta in Romania a companiei americane de investitii Advent.

    „Fondurile regionale pot aduce mai mult decat o suma de bani“, afirma si Cristian Nacu. „In 15 ani, Interprises Investors a realizat circa 100 de investitii. Astfel ca avem o experienta relevanta in mai multe domenii de activitate. Avem o retea de manageri. Avem experienta in organizarea de oferte publice initiale.“ Oferta publica initiala (IPO) este una dintre modalitatile preferate de exit ale unui fond de investitii. Care sunt insa obiectivele fondurilor? „Ne-ar placea sa lucram cu un producator local, sa cream sau sa consolidam un brand local“, spune Robert Luke. De altfel, GED Capital – prin FRPP – este actionar printre altele la compania Continental, care detine singurul lant hotelier autohton, sau Sicomed, care a lansat recent produse sub marca Gerovital.

    Glumind, Cristian Nacu spune ca administratorii fondurilor de investitii sunt „patrioti“. „Sprijinim companii locale, branduri autohtone, antreprenori romani.“ Desigur, nu dezinteresat. Pentru ca investitiile sunt destinate cresterii valorii adaugate a firmelor in care se implica fondurile de private equity, pentru ca acestea sa-si asigure o iesire cat mai profitabila din afacere.

    Un fond de investitii are in general o durata de viata de circa 8-10 ani intr-o companie. In primii 2-3 ani se realizeaza investitiile, in urmatorii 3-4 ani se concentreaza pe cresterea afacerilor, iar in ultimii ani se incearca exitul din companie. Tocmai din cauza acestui ciclu de viata, ultimii doi-trei ani au fost foarte saraci din punctul de vedere al tranzactiilor de private equity pe piata romaneasca. Foarte putine afaceri au fost incheiate in aceasta perioada, cele mai multe fiind exit-uri.

    Dupa valul intrarilor din 1997-1998, situatia economica nu tocmai buna i-a facut mai prudenti pe investitorii cu capital de risc. De-abia dupa revenirea economica, acestia au inceput sa manifeste mai mult interes pentru Romania. Urmarea? Aproape ca nu a fost o saptamana in care sa nu se anunte lansarea unui nou fond de investitii destinat pietelor central si est-europene. Mari jucatori pe piata Europei Centrale, precum Advent, Enterprise Investors, au ridicat fonduri de circa 300 de milioane de euro fiecare.

    Anul trecut, 77 de echipe de administrare a fondurilor specializate in piata central-europeana au strans circa 466 de milioane de euro, potrivit unei estimari a European Private Equity Venture Capital Association (EVCA) – asociatia europeana a fondurilor de venture capital. Practic, rezultatele activitatii din ultimul deceniu in Europa Centrala si de Est sunt acum folosite pentru a convinge investitorii sa finanteze un nou fond destinat acestei regiuni. Iar pe acestia nu i-au lasat reci randamente de cel putin 20%.

    Putem vorbi acum de un al doilea val al investitiilor de private equity in Romania, dupa cel de acum 8-10 ani? Reprezentantii fondurilor sunt destul de reticenti in a afirma raspicat acest lucru. Ei remarca totusi faptul ca exista un al doilea val in cazul anumitor administratori, care au ridicat atunci fonduri dedicate in special pietei romanesti, au inchis un ciclu de investitii si acum pregatesc sau au lansat deja un al doilea fond – cum este si cazul GED Capital.

    Pe de alta parte, sunt fonduri care au fost permanent pe piata in ultimii ani, precum si fonduri care abia de anul trecut au inceput sa analizeze mai atent Romania, remarca Laurentiu Ispir, investment officer in cadrul companiei de investitii cu capital suedez Oresa Ventures. „Nu stiu daca se poate vorbi de un al doilea val, dar o euforie oarecum asemanatoare celei din 1997-1998 exista insa fara indoiala“, spune el.

    Ce va aduce acest potential „al doilea val“? „Mai multe tranzactii“, afirma categoric Cristian Nacu. Si de valoare mai mare, completeaza el. „Tot mai multi antreprenori vad partea frumoasa a construirii unui business pe care apoi sa-l vanda sau sa-l dezvolte prin asocierea cu un partener“, isi justifica reprezentantul EI previziunile.

    Robert Luke crede ca cele 100 de milioane de euro preconizate pentru GED Eastern Fund II vor fi investite in 10-15 companii, dintre care 6-10 in Romania (avand in vedere ca fondul este destinat si pietei din Bulgaria). Dintre acestea, doua-trei ar trebui realizate chiar in acest an.

    Managerul GED Capital este foarte optimist: „Cred ca peste 3-4 ani vom investi toti banii si vom strange un nou fond cu cel putin 50% mai mare“. De altfel, chiar Luke este cel care a avansat valoarea de 500 de milioane de euro alocate pentru Romania. Exista totusi o nuanta: „Alocarea este un aspect, capacitatea de a investi efectiv banii este altul, mai important“, subliniaza Ispir.

    Si mai este inca o fata a monedei. In caz de nevoie, fondurile de investitii au capacitatea de a aduce sume mai mari de bani decat cele disponibile in fond. „In plus fata de capitalul din acest fond, in tranzactiile mari coinvestim cu investitorii nostri si atragem si imprumuturi de la banci“, explica si Emma Popa-Radu. Deci, balta are peste, sunt insa destui pescari? Aici parerile sunt impartite, iar multe lucruri depind de plafonul de investitie tintit de fiecare fond.

    „Tranzactiile de peste 20 de milioane de euro nu sunt, intr-adevar, multe. Pe segmentul 5-10 milioane de euro exista insa oportunitati interesante“, este de parere oficialul Oresa Ventures. Mai optimist este Cristian Nacu: „Vor fi destule tranzactii semnificative, cu firme semnificative“. Dar care ar fi sectoarele semnificative? Industria farmaceutica, retailul, logistica sunt printre cele mai atractive pentru toti investitorii. „Discutam cu jucatori pe piata distributiei. Intentionam sa-i transformam in importanti actori pe piata serviciilor logistice“, detaliaza Robert Luke.

    „Sunt cateva sectoare foarte dinamice, care au avut o dezvoltare spectaculoasa, precum IT, retail, servicii financiare, care au pornit practic de la zero“, afirma Cristian Nacu. Deloc intamplator, aceste domenii se numara printre primele nominalizate ca prioritati la lansarea unui fond de investitii.

    Insa nici unul dintre ele nu se limiteaza doar la cateva sectoare. „Suntem interesati si de alte companii care sunt sau pot sa devina cu ajutorul nostru lideri de piata“, spune reprezentanta Advent. „Fiecare fond are domeniile sale favorite, insa nimeni nu va refuza o oportunitate buna doar pentru ca nu se afla in sectorul preferat“, spune Laurentiu Ispir. Din preferintele fondurilor de venture capital rezulta cele mai dinamice sectoare economice in urmatorii zece ani. Pe de alta parte, in aceste domenii au aparut in ultimul timp si afaceri suficient de mari pentru a trezi interesul. De exemplu, in distributia de medicamente, in urma cu cinci ani erau o sumedenie de jucatori, dar cu afaceri mici. Acum sunt mult mai putine companii, iar unele au deja cifre de afaceri de peste 100 de milioane de euro.

    Un caz aparte este piata imobiliara. In acest sector activeaza multe companii de investitii specializate numai pe real-estate, insa nici fondurile de private equity nu pot ignora potentialul acestei piete. Mai ales ca au facut afaceri foarte bune, cum ar fi parcul industrial IRIDE – in dezvoltarea caruia a fost implicat FRPP – cumparat de austriecii de la Immofinanz in primavara anului trecut.

    Compania elena de investitii Global Finance a constituit primul sau fond dedicat sectorului imobiliar din Europa de Est, Global Emerging Property Fund, cu un capital atras de peste 125 de milioane de euro. Global Finance este deja prezenta in Romania prin intermediul fondurilor EuroMerchant Balkan si Black Sea, prin intermediul carora detine participatii la companii precum producatorul de inghetata Delta, fabrica de medicamente Sicomed, producatorul de mobilier Neoset. 

    Premise de dezvoltare exista deci, iar perioada 2005-2006 ar putea fi varful investitiilor de private equity in Romania. Comparativ cu piata mondiala de profil insa, Romania intra la categoria „si altii“. „Chiar si raportata doar la Europa Centrala si de Est, piata romaneasca de private equity este inca foarte mica. Ceea ce pare a fi un an exceptional aici nici nu se vede pe radarul multor investitori din Vest“, remarca reprezentantul Oresa Ventures.

    Lucrurile se schimba atunci cand vine vorba de rentabilitati. „Daca vorbim despre randamente este altceva: au existat cateva exit-uri anul acesta, unul fiind al Oresa, care au adus randamente mult peste cele obtinute de fonduri in alte tari din zona“, completeaza Laurentiu Ispir.

    In loc de concluzie, Robert Luke spune: „Cred ca pentru fondurile de investitii Romania in 2005 ar trebui sa fie locul potrivit la timpul potrivit“.