Prin natura mea, imi place sa analizez, spune Nikolaos Tsolas, CEO al Cosmote Romania. Pana acum, in Romania nu prea a avut timp de asa ceva; grecii de la Cosmote i-au cerut sa relanseze fostul Cosmorom in doar trei luni. S-a conformat, iar acum trebuie sa aduca operatorul pe profit in ciuda competitiei dure.Matematica si reformaVorbeste incet si rar. Cand e nevoit sa destainuie unele amanunte despre viata personala, vorbeste si mai incet, si mai rar. Nu are charisma colegilor de la conducerea altor operatori de telefonie mobila. Dar asta nu e o problema; grecii de la Cosmote nu l-au adus in Romania ca sa zambeasca frumos in fata fotografilor.A trecut Dunarea vara trecuta, cand sefii sai l-au relocat din Bulgaria in Romania si l-au numit la conducerea filialei autohtone a operatorului de telefonie mobila. Aici i-a fost data in grija o misiune care cerea din plin indrazneala, imaginatie si viteza de reactie, lucruri la care mai greu te duce gandul cand stii ca omul caruia ii dai o asemenea responsabilitate este un iubitor al cifrelor, absolvent de facultate si master in matematica.Ce i s-a cerut se cunoaste: sa schimbe la fata defunctul Cosmorom, companie cu o imagine dezastruoasa in ochii consumatorilor romani, si sa-l transforme intr-un operator suplu si atractiv. Pentru cine? Pentru tineri dar in acelasi timp si pentru oamenii de afaceri, doua nise favorite ale operatorilor de telefonie mobila din intreaga lume. Nu multa lume a fost insa la curent cu faptul ca metamorfoza Cosmote Romania trebuia pusa la punct in 3 luni. Asta in conditiile in care o astfel de operatiune dureaza, in mod normal, cel putin 9-10 luni.Pe repede inaintePrin natura mea, imi place sa analizez, risipeste Tsolas semnele de intrebare cu privire la strategia sa de a conduce un business. Nu este dintre cei care iau decizii din impuls. Daca trebuie, asteapta rezultatele complicatelor analize de piata inainte de a se hotari. Imi place sa imi rezerv tot timpul de care am nevoie.si totusi, in Romania a trebuit sa faca unele compromisuri din acest punct de vedere. Relansarea Cosmorom sub noul nume Cosmote Romania a fost trecuta pe un calendar cu mult mai putine zile decat era obisnuit. Am inceput sa lucram efectiv in septembrie (anul trecut; n.r.) si deadline-ul era in decembrie. Pierdusem mult timp in trecut si voiam sa incepem activitatea comerciala inainte de Craciun.Echipa si-a format-o tot in viteza. Pe cei 11 directori – opt greci si trei romani – cu care lucreaza direct i-a strans cu foarte putin timp inainte sa dea drumul la treaba. Au venit aici vineri si au inceput sa lucreze luni. De ce? Trebuia sa lansam compania in trei luni. In mod normal recrutezi oameni, le lasi timp de gandire, dupa aceea un timp ca sa poata sa demisioneze de la vechile locuri de munca, apoi inca o luna ca sa poata sa-si ia concediile pe care nu le-au luat acolo de unde vin si tot asa. Eu nu am avut la dispozitie atat timp.Tocmai pentru ca perioada de lansare a fost atat de scurta, lui Tsolas i-a fost mai usor sa apeleze la greci. In Bulgaria situatia era cu totul diferita. Acolo majoritatea echipei de directori era formata din localnici. Dar, bineinteles, acolo timpul nu a fost o problema atat de mare.Insa indiferent de nationalitatea subordonatilor, are acelasi stil de a comunica cu ei. Nu-i place sa transmita mesaje prin secretara. Intotdeauna comunic direct numai cu directorii care se afla imediat sub mine pe scara ierarhica. Asa ii responsabilizez si ii motivez, trebuie sa stie absolut tot ce se intampla in departamentele lor si sa simta ca am incredere in ei.Asa este si mai simplu pentru el. Ideea este sa pot influenta ceea ce se intampla in orice departament, dar fara sa fiu nevoit sa vorbesc cu mai mult de un om. Faptul ca ii place comunicarea directa nu inseamna ca scoate din ecuatie e-mail-ul, care este o unealta de zi cu zi. Rezultatul este ca are un birou lipsit de hartii.Cum s-au nascut cozileCelebra idee cu 2.000 de minute pe luna in schimbul a trei euro nu le-a venit managerilor Cosmote chiar din iunie 2005, cand au preluat conducerea fostului Cosmorom, ci undeva pe parcurs, inainte de lansarea din decembrie, povesteste Tsolas. A testat reactia consumatorilor prin niste studii de piata si a fost multumit. Imi place sa-i surprind pe competitori, marturiseste seful Cosmote Romania. Cat despre repetarea in viitor a ofertei cu 2.000 de minute gratuite, nu crede ca este posibila. Nici pentru Cosmote, nici pentru altcineva, pentru ca este o oferta care s-a bazat pe elementul surpriza.Datorita reliefului unic al pietei romanesti; dominata autoritar de Orange si Connex Vodafone;, Cosmote nu isi propune neaparat sa ajunga numarul unu aici. Pe alte piete din regiune, unde a intrat mai tarziu (ca al treilea sau al patrulea jucator), compania a reusit printr-o politica agresiva sa ajunga numarul unu. In Romania, cu toate ca a debutat la fel de agresiv cu faimoasa oferta de 2.000 de minute in schimbul a 3 euro, Tsolas spune ca principalul obiectiv este sa eficientizeze compania si sa aduca profit. Este dificil sa ii bati pe Vodafone si pe Orange. As fi multumit sa creez aici o operatiune sanatoasa si profitabila.Cum va reusi acest lucru? Acordand atentie egala si segmentului pre-paid, si abonatilor. si, nu in ultimul rand, aplicand aceeasi strategie care a contribuit la succesul ofertei 2.000 de minute. Adica pastrarea unor tarife foarte simplu de inteles pentru clienti; aceeasi suma pe minut, indiferent de ora la care suni sau de reteaua in care suni. Oricum, scopul principal ramane profitul. Tsolas admite ca nu vrea sa porneasca un razboi al preturilor cu concurenta. Sa iei clienti de la concurenta este usor. Dai toate serviciile pe gratis si toata lumea vine la tine. Dar n-o sa mai fii profitabil.Vacanta comprimataDupa o zi de lucru plina de sedinte, planificari si decizii, Nikolaos Tsolas prefera o seara cat mai linistita. Termina munca pe la 8-9 seara, dupa care de obicei merge direct acasa. Are de ales intre televizor si o carte. Cititul este o optiune si pentru relaxarea de weekend, bineinteles in acele week-end-uri in care nu calatoreste in Grecia pentru a fi cu familia. Imi iau o carte si merg sa beau un cappuccino pe bulevardul Dorobanti.Uneori isi petrece timpul de week-end gatind. Spune ca nu este foarte pretentios la mancare, dar prefera bucataria greceasca. Gatesc pentru ca ma ajuta sa nu ma mai gandesc la afaceri. Familia este acasa, in Grecia. Tocmai din aceasta cauza calatoreste des, cam o data la doua saptamani, catre tara natala. Membrii familiei sunt deja obisnuiti cu distanta. Din fericire, nici distanta nu este foarte mare. Nu e ca si cum as fi emigrat, iar zborul pana acasa este scurt. Uneori vin si ei aici sa ma viziteze, cand copiii au vacanta de la scoala. S-a gandit sa isi aduca familia cu totul in Romania? Nu, copiii au scoala, au prietenii in Grecia, au planuri in legatura cu facultatea. E dificil sa ii muti cu totul in alta parte, mai ales pentru o perioada limitata de timp.Ce concediu poate avea un CEO din industria telefoniei mobile? Anul trecut am avut 5 zile, in august. Poate anul acesta, cu putin noroc, va avea parte de o saptamana sau doua. Destinatia preferata de vacanta este Grecia, in insule.Mandatul lui aici va dura circa 3-4 ani. Ce va urma dupa aceea? Cat este la conducerea Cosmote Romania, nu are timp sa se gandeasca, asa ca… Dumnezeu stie.Mandat: A preluat functia in iunie 2005. Un astfel de job dureaza de obicei 3-4 ani.Joburi anterioare: A condus operatorul GloBul Bulgaria, detinut tot de Cosmote. A mai lucrat pentru Cosmote in Grecia, ca director tehnic (iunie 2000; decembrie 2002), dar si pentru TIM Hellas (filiala elena a operatorului italian de telefonie mobila TIM), ca director executiv pentru operatiuni si dezvoltarea retelei. A fost si inginer de sistem la Siemens AG in Germania si membru al echipei tehnice la AT&T Bell Laboratories in New Jersey, SUA.Studii: A absolvit Facultatea de Matematica din cadrul University of Ioannina, Grecia, detine o diploma de Master in matematica obtinuta de la State University of New York, SUA. Totodata, a urmat studii de Master si Doctorat in Electrotehnica si Informatica la University of California, Berkeley, SUA.
Blog
-
Bikerii de business
Cand esti pe doua roti parca si business-ul merge ca pe roate. “Merge mai rotund”, cum spun managerii autohtoni pasionati de motociclete. Fie ca e vorba de personaje din industria asigurarilor pasionate de viteza – Cristian Fugaciu, seful Marsh Romania, sau Mihnea Tobescu, seful AIG -, fie ca e vorba de un publicitar innebunit dupa Harley – Bogdan Naumovici, creativul de la Leo Burnett, toti vor “multi cai” si o imagine aventuroasa demna de Road 66. Iar motocicletele iti ofera de toate: aura de legenda cand te urci pe un Harley-Davidson, acceleratie exponentiala dintr-un motor de Honda si adrenalina din veleitatile pentru viraje ale unei Yamaha. Cu adevarat curios este faptul ca in loc sa ii distraga de la business, distractiile cu pricina ii tin pe oamenii de afaceri “in priza”: cu trendurile, cu tehnologia si pot fi chiar foarte practice. Cristian Fugaciu”Imi placea sa fiu nervos”Relaxat? Nici vorba. Poti sa fii oricat de calm – cand te urci pe ea te enervezi tare, spune Cristian Fugaciu despre motocicleta sa de viteza. Manager al Marsh pentru Romania, Fugaciu vede riscuri peste tot: in asigurari, ca doar e sef la cel mai mare broker de asigurari din lume, dar si in motociclism. De motociclete e pasionat tare, dar a tras o sperietura cu rol de calmant in urma unui incident cu un Kawasaki ZXR 750, pe care l-a avut vreme de doi ani. “Atunci mi-am accidentat si geaca de motor, care are acum cateva gauri in locurile unde s-a produs frecarea”, marturiseste Fugaciu.Are carnet de sase ani, dar experienta in kilometri – mai putina – doar cateva sute. “Nu e genul de distractie care sa te linisteasca, cand te gandesti ca riscul este destul de mare si nu ai deloc siguranta”, explica el. Cristian Fugaciu, 32 ani, porneste motorul favoritei Yamaha MT 01 (aflata pe lista de cumparaturi, dupa un ATV) si spune invariabil: “sunetul…sunetul acesta nu se compara cu nimic”. Motocicleta este destul de grea, nu foarte usor de condus, cu un aspect agresiv. “Nu e un motor de viteza, ci mai mult de strada, dar are veleitati sportive”, afirma Fugaciu. Cu fosta lui motocicleta, adica Kawasaki-ul de 750 cmc, a atins 140 km/h din cei 250 disponibili, dar si-a dat seama ca vine o varsta cand “trebuie sa renunti la asa ceva”. De aceea si-a vandut motorul, a lasat in garaj geaca de 150 de euro (cu protectii speciale la umeri si la coate) si acum se reorienteaza. “Imi placea sa fiu nervos, dar acum mi-as lua mai intai un ATV, care nu e periculos, il poti lua si la munte si la mare. Dupa ATV mi-as cumpara aceasta Yamaha MT01, la 1.670 cmc care costa 19.000 de euro. Este o varianta destul de inalta, ceea ce inseamna ca poti intra bine in viraje, pentru ca se preteaza. Are un cuplu mare si accelereaza puternic, deci poti sa pleci repede de pe loc”, completeaza el. Mihnea TobescuDe ce sport si nu chopperLe-am vazut cu totii cum pleaca de la semafor pe o singura roata, cu zgomot si in tromba. Ce e in spatele motocicletelor sport? Practic – multe capete intoarse, teoretic – experienta in pilotaj si sange rece din partea tipului de la ghidoane, spune Mihnea Tobescu, directorul general al AIG Romania si mare fan al motoarelor sport. “Am avut doua motociclete sport, dar le-am vandut pe rand pentru ca erau vechi, deci cam periculoase. Oricum, in maxim un an si jumatate imi iau una noua”, marturiseste Tobescu. “Mi-ar placea o Honda Fire Blade, pentru ca este o motocicleta usoara pentru puterea pe care o are. Chopper-ele precum Harley-Davidson au cam 300 kg, pe cand aceasta Honda are 173 de kg, iar atunci cand are lichide, adica benzina si lichid de frana, ajunge abia la 205 kg”, explica el.Directorul uneia dintre cele mai mari companii de asigurari din Romania a avut o Kawasaki ZXR de 750 cmc si o Yamaha R1. “Am vandut Kawasaki-ul pentru ca am cazut cu ea si nu am mai vrut sa o repar, m-am gandit ca aduce ghinion, iar dupa aceea mi-am luat Yamaha. Pe aceasta am vandut-o pentru ca mi s-a oferit un pret foarte bun: am cumparat-o cu 6.000 de dolari si dupa un an am reusit sa o vand cu 6.500 de dolari”. Costurile de intretinere nu sunt foarte mari, dupa cum spune Tobescu: in jur de 100-200 de euro pe luna – benzina si diverse operatiuni, in care intra: sa verifici nivelul uleiului si sa il completezi, apoi sa verifici nivelul lichidiului de frana – cam de fiecare data cand pleci la drum, sa ungi lantul cu un spray special o data la cateva sute de km. “Revizia periodica, care mai costa si ea ceva, dar in general nu m-a costat mai mult de 200 de euro lunar”, spune seful AIG.”Mie imi plac mult motocicletele japoneze, sunt fiabile, facute de roboti si merg ceas. Motocicleta ma atrage, desi este foarte puternica. Oricum nu cred ca sunt foarte multi piloti acum in Romania care pot folosi toti cei 172 CP ai Fireblade-ului.”Tobescu spune ca la toate motocicletele moderne il impresioneaza acceleratia, pentru ca in 3-4 secunde ajung la 100 km, chiar in comparatie cu cele mai sport masini, ca Porsche, Lamborghini sau Ferrari, care ajung la 100 de km in 4-5 secunde. “Necunoscatorii ar spune ca “ce mare lucru o secunda”, dar pe motocicleta o simti exponential, nu linear, pentru ca acceleratia este variatia vitezei”, explica matematic Tobescu, care a terminat Automatica. Totusi, mersul cu motocicleta in Romania este foarte periculos, deoarece conducatorii auto te provoaca la intreceri si te sicaneaza, povesteste el. Bogdan NaumoviciCu legenda in VamaScump, dom?le, scump! Dincolo era mai ieftin. Dar motocicleta, cat e motocicleta? 20.000 de euro, raspunde Bogdan Naumovici, caci despre el vorbim. Creierul din spatele clipurilor “Casa de nebuni” sau “Star Wars” (cel cu “maimuta turbata la gratii”), adica directorul de creatie al Leo Burnett Romania este mare fan motor, si nu orice motor. Harley! Ce, mai exista alte motociclete?! Exista Harley-Davidson si restul lumii, rade zgomotos Naumovici. “Ei, de fapt, eu nu mi-am luat motor, ci un brand. Sunt indragostit de branduri si ce altceva puteam sa imi iau? O legenda!”, spune el. “Harley are puterea de a aduce niste oameni impreuna, nicio alta motocicleta nu are chestia asta: imediat dupa ce mi-am luat motorul, m-au racolat cei de la Harley Owners Group, grupul international al celor care au aceasta motocicleta. In HOG, te bati cu ceilalti pe numerele de inmatriculare, te intalnesti cu alti motociclisti in fata la OMV Baneasa si pleci in tromba spre munte. Din cate stiu eu, nu exista cluburi de Yamahaioti, Hondateni sau Kawasakisti.”Naumovici are un Touring Road King Classic si il descrie ca fiind un varf de serie, cu nichel in nestire si cauciucuri spitate, coburi in spate si multe alte dotari exclusiviste. Creativul de la Leo Burnett confirma mania posesorilor de a-si personaliza motocicletele. “As schimba manerele, care sunt din cauciuc, si as pune altele din metal.” Pana atunci, insa, abia asteapta sa isi ia carnet si sa se duca cu “legenda” in Vama Veche. “Pai unde altfel decat in Vama” Crezi ca Harley-ul se potriveste vara la Mamaia??
-
Vacanta cu mistere politice
“Eram la pagoda in Yangon cand un ghid m-a condus langa un clopot mare de rugaciune, care avea langa el un bat. Ea a vrut sa-mi arate cum se face. A luat batul si a inceput sa loveasca in clopot… bang….baaaang. Numai ca era un domn care medita sub clopot, in pozitia lotus. Saracul! Cred ca i-au sunat in cap toate clopotele!”” Asa isi incepe Ion Schiau, CEO al Chronotime International, povestea despre experienta pe care a avut-o in Myanmar, o tara care, din motive politice, nu a fost inca “”stricata de turism””.La rascruce, intre marile civilizatii ale Asiei, China si India, undeva langa Thailanda, se afla Myanmar (fosta Birmania). Una dintre cele mai mari tari ale Asiei de Sud-Est, Myanmar ramane pana in ziua de azi o destinatie pe cat de misterioasa, pe atat de nedescoperita, ca o insula izolata politic de civilizatia din jur. Numele ii vine de la “”myan”” care inseamna “”a spala”” si “”putere””. Pe langa toate deliciile turistice asiatice traditionale, Myanmar ofera in plus insule virgine, munti inzapeziti, mister politic si plaje exotice, toate in acelasi pachet. Adauga la asta o cultura de doua milenii, cu monumente, asezari antice si 135 de etnii diferite, si obtii aventura ideala, fie ca esti intr-o croaziera in josul Raului Ayeyarwaddy, ca faci popas in vechiul Bagan dupa o escapada in balon sau ca asisti la spectacolele-protest impotriva regimului politic. Ecoturismul este aici la el acasa, avand in vedere ca mai mult de jumatate din padurile tarii sunt protejate prin lege. In sudul arhipelagului Mergui se afla una dintre cele mai ?neatinse? paduri tropicale, noua destinatie ravnita de mai toti aventurierii declarati. Yangon, capitala cosmopolita a fostei Birmanii, debordeaza de sarm colonial. Are trei mari strazi principale, lacuri linistite si edificii care aduc omagii arhitecturii secolului trecut. Magnifica pagoda Shwedagon domina cerul orasului, iar vanzatorii ambulanti impanzesc strazile. Scotts Market este unul dintre bazarurile pe care nu trebuie sa le ocoliti, mai ales daca vreti sa va achizitionati ca suveniruri cateva safire sau rubine. Seara, Chinatown este invaluit de aromele mancarurilor traditionale.Unul dintre cele mai interesante obiective turistice din Asia este Bagan, situl arheologic care a atras vizitatori inca de acum o mie de ani. Odata centru al unui regat victorios, Bagan este acum populat de temple antice, ruine stravechi si apusuri memorabile. Culorile sunt magnifice – combinatia de nisip auriu, vegetatie si pereti rosiatici da o lumina ireala monumentelor.””La Bagan sunt foarte multi copii care se tin dupa tine si te tot intreaba de unde esti. Esti italian? – si incep sa vorbeasca in italiana. Esti spaniol? – si incep sa vorbeasca in spaniola. Bine, cat stiu si ei, cateva cuvinte pe care le-au invatat de la turisti. Eu le-am spus ca sunt din Romania. M-au privit dezorientati si au plecat – Romania e in Europa?””, spune Schiau. Nu departe de Sittwe, pe Coasta Arakan, se intind ruinele Mrauk-U, fosta capitala din secolul 15 a Regatului Rhakine. De multe ori privit ca o alternativa interesanta a Baganului, situl poate fi vizitat numai cu barca, de-a lungul raului Kaladan. Tot langa apa se afla si urmatorul obiectiv turistic. Kilometri intregi de nisip alb, valuri de un turcoaz cristalin, palmieri si nuci de cocos – in cateva cuvinte, Ngapali, statiunea cea mai vizitata din Myanmar. Aici poti sa inoti, sa navighezi, sa pescuiesti si sa sarbatoresti apoi cu homar la lumina lumanarilor, in timp ce soarele se scufunda lenes in Oceanul Indian. La cateva minute cu avionul de Yangon, undeva, pe pasunile verzi si racoroase din statul Shan si izolat de restul tarii, este lacul Inle, in toata splendoarea sa. Aflat la 890 de metri sub nivelul marii, lacul este faimos pentru canotorii sai, pentru pietele plutitoare si, mai ales, pentru sutele de specii de pasari care populeaza zona. Triburile colorate care locuiesc pe vaile fertile din apropiere sunt primitoare. La ele puteti gasi cele mai interesante sculpturi din lemn, emblemele acestui tinut.?Lumea traieste pe lac. Sunt sate intregi pe lac. Exista si o piata pe barci. Bine, ca ajungeti acolo ca turist si sare toata lumea pe voi si incearca sa va vanda ceva, asta e alta poveste! E frumos cand sunteti primul cumparator al unei zile, pentru ca se spune ca purtati noroc si atunci vanzatorul incearca sa negocieze mai usor, in semn de respect… doar sunteti omul care le va purta noroc toata ziua?, explica Ion Schiau. Pasiunea pentru targuiala este sufletul pietelor – “”Negociezi la un anumit nivel. Se ajunge la preturi asa de mici! Se negociaza de placere practic. Numai ca apoi realizezi ca negociezi de o ora 50 de centi pentru un obiect care valoreaza mult mai mult””.””Pietrele”” sunt cele mai cautate. Nu orice fel de pietre, ci safire, rubine sau jad. Urmeaza obiectele de arta lacuite, atat de specifice acestei culturi. Pentru colectionarii de antichitati bazarurile birmaneze sunt un paradis. Piesele de tapiserie sunt la fel de populare. Piesele din lemn sunt lucrate manual cu irizatii din aur, argint sau alte metale, se gasesc la aproape orice magazin si pot fi folosite ca accesorii pentru casa, majoritatea fiind adevarate opere de arta. Pentru toate acestea trebuie sa vizitati Piata Bogyoke Aung San si, evident, sa stiti sa negociati.O tara sub “”dominatie”” budistaTot o aventura este si incursiunea in bucataria traditionala. “”Mancarea lor e un fel de mancare thailandeza mult mai rustica, mancarea thailandeza fiind pentru mine foarte rafinata””, explica Schiau. Sa cinezi in Yangon nu poate fi decat incitant si extrem de placut – oferta este foarte diversificata, iar preturile sunt destul de mici. Cel mai popular fel de mancare este un amestec de influente chinezesti si indiene. Acesta are ca ingredient de baza curry-ul si se prepara din pui, fructe de mare si carne de berbec. Cum tara este una “”sub dominatie”” budista, porcul si vita nu prea au ce cauta in farfuriile localnicilor. Pentru vizitatori conditiile nu sunt insa atat de stricte. Acestia din urma pot manca aproape orice in Myanmar, cu precizarea ca, in Yangon, influentele locale se simt in fiecare restaurant. Cat despre bautura, cele mai solicitate sunt micile magazine de ceaiuri care impanzesc strazile orasului. Mohinga este un alt fel traditional, foarte popular si “”disponibil”” atat la restaurantele stilate, cat si la fiecare colt de strada. Mohinga este o supa de peste cu taitei si curry, de obicei servita la micul dejun. “”Intr-un sat fara electricitate exista hotel care avea spa, o lista de vinuri impresionanta Si homari importati”” Pe langa mancare si aventura, pentru cei care iubesc golful Yangon a anuntat deja ca are 5 terenuri, printre cele mai mari din lume. Panorama este minunata, iar preturile accesibile. Apoi sunt centrele de sanatate, asta daca nu te-ai “”insanatosit”” numai plimbandu-te sau admirand peisajele exotice. Majoritatea hotelurilor din Birmania au si un “”health club”” care include teren de tenis, sauna, jacuzzi, piscina, sala de gimnastica si masaj. Cele mai mari 3 centre recreationale sunt American Club, British Club si Australian Club care organizeaza serii intregi de evenimente de profil pe tot parcursul anului. Desi sunt cluburi numai pentru membri, se fac si exceptii destul de des. Activitatile sezoniere sunt Liga Internationala de Softball Rangoon, Liga de Fotbal si Competitiile de Darts intre cluburi. Langa lacul Inya exista si un club nautic care organizeaza curse in fiecare week-end. Poti participa chiar si ca incepator, caz in care vei naviga insotit de un instructor. La 20 de minute de Yangon este si un club de calarie, unde exista, de asemenea, instructori care sa te ajute in cazul in care nu esti chiar un expert. Extremele se gasesc insa la tot pasul, de la cazare pana la alte facilitati. “”Am stat intr-un sat nenorocit… cu lume foarte modesta. Nu aveau electricitate… Ei bine, in satul asta era hotelul care avea spa, la masa avea o carte de vinuri impresionanta si serveau homari importati. Iti dai seama ce decalaj enorm intre ziua petrecuta la hotel si ziua petrecuta la cativa pasi langa hotel. Dar, in Asia serviciile sunt tot timpul minunate, iar in Birmania nu se schimba nimic””, spune Schiau. Cat despre preturi, doua saptamani la Myanmar costa 3.000 de euro (drumul cu avionul, cazare, deplasarea intre orase) pentru doua persoane – ?si, avand in vedere ca mancarea este foarte ieftina, inca 500 de euro / persoana / saptamana pentru cheltuielile de zi cu zi sunt mai mult decat suficienti””, spune tot Schiau, care a preferat sa-si planifice singur vacanta la Myanmar, nefiind tocmai un fan al excursiilor organizate de o agentie turistica.Moustache BrothersIstoria acestei tari este lunga si controversata – dupa mai multe razboaie (sec. 18) a ajuns sa fie provincie indiana sub dominatie engleza, iar din 1962 se afla sub ocupatie militara. Fiecare cabinet este condus de un ofiter de armata. Notiunea de “”drepturile omului”” este aproape inexistenta, cat despre opozitie politica – nici nu poate fi vorba. Restrictiile sunt multe si nedrepte, dar tocmai de aceea Myanmar este preferat de cei mai multi amatori de aventura autentica. “”Pana la urma, ce poate sa-ti ridice adrenalina mai mult decat o calatorie intr-o tara interzisa unde e nevoie de foarte mult cash… nu se accepta carti de credit… telefonul celular nu functioneaza pentru ca nu e retea, iar internetul este supravegheat””, spune Schiau. Si unde, din motive evidente, daca sunteti ziarist, nu primiti viza.Una dintre cele mai reprezentative forme de protest (pentru ca exista totusi si asa ceva in Myanmar) sunt piesele de teatru traditionale care amesteca dansul cu pantomima si care imita miscarea marionetelor. “”Moustache Brothers sunt niste artisti care au facut multi ani de inchisoare din motive politice. Ei se plimbau din sat in sat si din oras in oras si vehiculau un mesaj politic-satiric””, povesteste Schiau. Moustache Brothers sunt cunoscuti pe plan mondial si aparati de sute de organizatii occidentale. Acum trupa tine spectacolele in propria casa, care se afla in Mandalay. Ei canta si danseaza chiar si numai pentru doua persoane. “”Este atat de interesant pentru ca e intr-un loc secret. Localnicii care aduc turistii la spectacol nu intra. Le este frica. Si, desi nu vor intra niciodata, intotdeauna mai intarzie la poarta. Sunt curiosi sa auda ce se spune inauntru””, isi aminteste Schiau. Trupa este un nucleu de rezistenta culturala intr-un mediu nu foarte propice. Iar spectacolul este o demonstratie de arta birmana, o bucata din viata lor. Cu toate acestea, Moustache Brothers raman un subiect tabu. De fapt, toata situatia politica este un subiect tabu – “”E ca si cum ar fi venit la noi, inainte de ’89, un american care ar fi inceput sa vorbeasca, in gura mare, pe strada, despre regimul nostru politic: ce parere aveti de El si de Ea””, explica Schiau.”
-
A scrie si a muri
“Voi fi totusi curand mort de-a binelea, in sfarsit. Poate ca luna viitoare. Atunci ar fi aprilie sau mai. … Voi fi neutru si inert. Imi va fi usor. Singurul lucru important e sa fiu atent la tresariri””. Tot ce mai poate face este sa priveasca atent, acut, obiectele care il inconjoara si sa scrie. Pe pragul dintre nebunie si singuratate, la limita dintre a fi personaj si a se crea ca personaj, micul rege retraieste si agonizeaza, isi asuma neputinta si isi provoaca moartea scriind. Ca o ultima asteptare, o ultima iluzie si, in acelasi timp, o simpla victorie. “”Malone moare”” este cartea despre a scrie si a muri ca acte primare ale existentei, intr-un stil care imbina umorul si sarcasmul cu poeticul si tragicul. Si sa nu uitam ca in 1969, Samuel Beckett a primit Premiul Nobel pentru literatura.Samuel Beckett, Malone moare (Editura EST, 2005)”
-
Geometria prietenoasa
In amenajarea interioara, totul tinde acum catre simplitate. Cum nici macar la teatru nu mai vedem decoruri impozante, nu e niciun motiv ca interiorul casei sa fie incarcat cu mobila si decoratiuni somptuoase. In schimb, “actele”” piesei, respectiv camerele, trebuie bine delimitate. Ele au functiuni din ce in ce mai specializate si prin urmare si mai putine piese de mobilier. “”Ne intoarcem la modelul caselor de la 1800 care aveau fiecare un living unde se lua masa, o biblioteca unde barbatii fumau, se relaxau, un salon unde beau un ceai””, spune arhitectul Radu Boros de la biroul de arhitectura Spa Inovations. Acum cei care isi construiesc o casa vor o camera pentru hobby-uri (biliard sau alte jocuri), o mansarda ca un al doilea living unde pot organiza petreceri si un subsol pentru sala de fitness sau spalatorie. Sau o camera speciala pentru colectia de vinuri si degustarea lor. Iar intr-o camera de relaxare, de pilda, sunt de ajuns doua-trei fotolii si aparatura audio-video – dar nu pentru ca zgarcenia ar fi la moda. Cum lumea exterioara e asociata muncii si neprevazutului, cei mai multi simt nevoia sa se refugieze intr-un camin cat mai comod, in spatii interioare clar conturate si o atmosfera cat mai calda si prietenoasa. “”Se merge pe minimalism si o mixtura intre stilul japonez si italienesc, simplu si practic, tocmai pentru ca lumea petrece mai putin timp acasa””, adauga arhitectul Alexandru Balan, manager al companiei One Design. Aceasta inseamna un design liniar (linii cat se poate de lungi si ferme), ca in perioada interbelica, si forme geometrice. “”In general ce se intampla acum in arhitectura si design e o reluare a ceea ce s-a petrecut in acea perioada””, adauga Balan.Matematica si comoditateMobila moderna da impresia ca pluteste. Corpurile de mobilier nu mai sunt apasatoare prin dimensiuni, ci joase, pentru a da iluzia de “”imponderabilitate””. “”Dupa acelasi principiu minimalist, pentru o sufragerie sunt suficiente acum o canapea de 2-3 locuri, 2 fotolii, taburete sau cateva pouf-uri””, spune Balan. Totul se invarte in jurul unor forme geometrice simple, clar conturate: cub, dreptunghi, prisma, sfera, cilindru, iar liniile foarte taioase, muchiile ferme au rolul de a da impresia de curat, bine lucrat. Cubul e vedeta in interioarele moderne. De pilda, designerul parizian India Mahdovi propune un corp de biblioteca in forma de diamant (suspendat pe un perete), iar Konstantin Grcic – o masuta dintr-o folie de metal indoita. Pe langa formele drepte, cilindrul sau sfera mai imblanzesc atmosfera si aduc un plus de comoditate. “”Au aparut si o multime de forme taiate dintr-o singura bucata: canapele scobite intr-un cilindru, fotolii decupate in sfera sau cub””, spune Balan. In sprijinul aceleiasi impresii de plutire vin cablurile metalice pretensionate. Astfel, un birou poate fi construit dintr-o simpla bucata de sticla sau lemn, prinsa de sus (tensionata) pe doua sau patru cabluri la capete. In design si arhitectura, diferentele dintre “”la noi”” si “”la ei”” devin din ce in ce mai neglijabile. Noutatile ajung si la noi in interval foarte scurt, asa ca nu se mai poate spune ca suntem in urma in niciun domeniu, spun arhitectii. Minimalismul si formele geometrice “”curate”” sunt cele mai actuale tendinte din designul interior. Redescoperit in jurul anilor 2001-2002, minimalismul a reusit de curand sa “”invinga”” din nou tendinta de a incarca interioarele cu decoratiuni “”de la bunica”” – asa-numitul “”granny chic”” (perdele dantelate, perne baroce), fara a o elimina totusi. Stilul incarcat e lasat pe seama modei. Totusi, o amenajare ultra-contemporana (stil hi-tech, cu mult metal si sticla) e rareori recomandata, fiind greu de adaptat in cele mai multe case. In schimb, o amenajare contemporana, care s-ar traduce prin simplitate, linii clare si bine definite, se potriveste in mai multe spatii. “”Daca in urma cu cinci ani interioarele erau foarte apasatoare, incarcate de mobila, acum totul trebuie sa fie liber si aerisit””, spune Balan.Corpurile de iluminat cat mai usoare (din hartie, eventual) sunt asezate perimetral, mai apropiate de laturi decat de centrul camerei, imprumutand si ele forme din manualul de geometrie. De exemplu, designerul Tom Dixon a creat o lampa in forma de icosahedron (forma geometrica cu fatete in forma de triunghi), inspirandu-se dintr-un exponat vazut la Muzeul Stiintei. Culori si grade CelsiusO atmosfera calda, confortabila, se poate obtine prin culori, indiferent de stilul mobilei. Iar tendinta in aceasta privinta e de a “”imprumuta”” nuante din natura. Portocaliului sau albastrului care socau acum cativa ani, le sunt preferate astazi nuantele foarte calde si sobre, precum maro, rosu sau grena. “”In general se folosesc doua-trei culori principale si o culoare mai tare ca accent: mult alb (de la canapele, draperii, covoare) sau bejuri cu accente de negru sau ciocolatiu, negru, wenge (maron)””, spune Balan. De pilda, alb pentru pereti, bej pentru pardoseala, mobilier maro si un accent rosu undeva (corp de iluminat, perne). Sunt preferate culorile mate, iar daca au reflexe, acestea sa fie cat mai discrete – un argintiu satinat, de pilda, nu auriu. Verdele deschis (fosforescent) si portocaliul au fost “”trimise”” in bucatarii si combinate cu elemente metalice. Ca la teatru, lumina poate strica sau transforma totul. Modern e ca ea sa fie cat mai discreta, eventual ajustabila, si sa dea aceeasi impresie de plutire. Aplicele si lampadarele iau locul lustrelor impozante sau candelabrelor, mai ales intr-un interior minimalist.Pereti de sticlaSticla a devenit un material la mare pret, fiind folosita “”de la pardoseala la compartimentari, usi sau mobilier, in nenumarate variante (sablata, cu folie, albastruie, verzuie, curbata)””, spune Balan. De fapt, putine sunt inovatiile. “”Exista un numar limitat de materiale, totul depinde de cum le combini si in ce spatiu le incadrezi””, spune arhitectul Radu Boros. Se poate folosi, de exemplu, parchet in baie sau sticla mata in locul faiantei care imbraca peretii. Un interior “”modern”” presupune curajul de a alterna de pilda un perete vopsit cu unul placat cu piatra sau cu lambriuri ori cu tencuiala decorativa. Nici tapetul nu mai este desconsiderat ca fiind un material ieftin. Se poarta cele cu imprimeuri (care pot ajunge la sute de euro) sau cu aplicatii – din margele, vinil sau hartie pictata manual, dupa cum exemplifica site-ul Scolii americane de design Sheffield. Alta solutie moderna ar fi placarea unui singur perete cu caramida aparenta ori lemn, tot ca accent, ori aplicarea unei foi de geam colorat care sa fie luminat din spate.In/out In linii drepte, simple, retro (anii ’50), forme geometrice Out: stilul “”sufrageria bunicii””, imprimeurile florale, covoarele pufoase, perdelele dantelate La fereastra Pentru decorarea ferestrelor se merge pe principiul “”totul sau nimic””. Fie ca sunt draperii ample, de sus pana jos, fie ca sunt perdele simple, neutre, totul trebuie clar asortat cu interiorul. La fel de bine fereastra poate ramane “”goala””, mai ales daca privelistea e spectaculoasa.Culori Interioarele newyorkeze au abandonat griul considerat elegant anul trecut. Acum fac furori tonurile naturale, care amintesc de delicatese: ciocolatiu, caramel, verde masliniu, dar si albastru inchis sau verde eucalipt. “
-
Razboiul DVD-urilor
Inceputa in urma cu peste 30 de ani, rivalitatea dintre Sony si Toshiba va duce invariabil la dezvoltarea unui standard superior in industria de home entertainment, bazata in momentul de fata pe sisteme de stocare de date clasice, precum CD-urile sau DVD-urile. Sony a dezvoltat conceptul Blu-ray impreuna cu Sanyo Electronic si NEC, in timp ce Toshiba incearca sa castige suprematia pe piata cu formatul HD DVD (High Definition DVD) alaturi de Matsushita Electric Industrial, proprietarul companiei Panasonic.In cazul in care lupta ar fi castigata de conceptul dezvoltat de Toshiba, Sony nu ar suferi prima infrangere in razboiul sistemelor de stocare de date. Primul episod s-a desfasurat in anii ?80, cand Sony oferea ca alternativa la casetele video VHS formatul Beta, care promitea utilizatorilor o calitate mai buna a imaginii, comparativ cu durata mai lunga a casetelor VHS. Acest format a triumfat in cele din urma deoarece clientii s-au dovedit mai greu de impresionat de performantele oferite de produsele Sony, iar pana in 1988 VHS detinea o cota de 98% din piata mondiala a playerelor video.Cu fiecare zi care trece, un compromis intre Sony si Toshiba pare tot mai greu de atins. Discutiile intre reprezentantii celor doua tabere rivale se pare ca au ajuns intr-un punct fara iesire la inceputul acestui an, iar lupta dintre cele doua concepte incompatibile, Blu-ray si HD DVD, se va muta in living-room-ul fiecaruia dintre utilizatori.Capacitati aproape egaleDiferenta dintre formatele celor doi competitori nu este semnificativa din punctul de vedere al capacitatii de stocare. Discurile Blu-ray au o capacitate de cel mult 50 de Gigabytes (GB), in timp ce rivalul HD DVD ofera o capacitate de maxim 45 Gigabytes. Ambele formate ofera un spatiu de stocare mult mai mare decat DVD-urile actuale, care nu depaseste 10 GB. Pe formatul DVD se pot inregistra de aproape 7 ori mai multe informatii decat pe un CD standard.In timp ce Blu-ray este sprijinit de companiile Samsung, Sony, Philips, Dell si Matsushita Electric (care detine Panasonic), rivalul HD DVD este sustinut de Toshiba si NEC. Hewlett-Packard si LG Electronics si-au anuntat intentia de a sprijini ambele formate.Cele doua formate sunt incompatibile intre ele, ceea ce inseamna ca nu se va mai ajunge la o rezolvare similara ca in cazul DVD-ului, pentru ca un player care sa stie sa opereze cu ambele tehnologii necesita mecanisme si lasere de citire diferite, iar investitiile uriase care sunt necesare vor fi recuperate doar printr-un pret foarte ridicat.O piata de 24 de miliarde de dolariFaptul ca nici una dintre cele doua companii nu renunta si nici nu ia in calcul o eventuala infrangere este explicat de cele 24 de miliarde de dolari cheltuiti in intreaga lume pe DVD-uri. Unii analisti sustin chiar ca intens mediatizata lupta dintre cei doi producatori nu este altceva decat o strategie de marketing, potrivit presei internationale.Primele DVD-uri cu filme in format HD de la Toshiba au fost lansate luna trecuta in Statele Unite, iar pretul la care va fi lansat pe piata americana DVD-player-ul care are la baza conceptul Blu-ray al celor de la Sony este de 1.000 de dolari, potrivit CNN, iar lansarea urmeaza sa aiba loc in luna iulie a acestui an. ?Nivelul preturilor va fi destul de ridicat in prima faza si va fi nevoie de timp pentru a cobori costul componentelor?, a declarat Steve Glasgow, presedintele si directorul executiv al diviziei de electronice cu vanzari anuale de 11 miliarde de dolari a Sony, citat de Reuters. Acesta apreciaza ca disputa Blu-ray – HD DVD va fi transata intr-o perioada de cel mult 24 de luni de la lansarea initiala pe piata. Glasgow nu exclude insa si formarea unui nou concept care sa inglobeze ambele formate. Clientul trebuie obisnuitCartea pe care mizeaza Sony in razboiul cu rivalii de la Toshiba este consola de jocuri video PlayStation 3 cu Blu-ray incorporat, care urmeaza sa fie lansata spre sfarsitul acestui an. Lansarea a fost amanata de mai multe ori, motivul intarzierii fiind explicat de oficialii Sony prin faptul ca gigantul japonez a intampinat probleme in dezvoltarea standardului de stocare a datelor in format Blu-ray. Ideea celor de la Sony este destul de simpla – obisnuiesti milioane de clienti cu noul format de disc si iti creezi o baza destul de larga de clienti. Sony a anuntat deja lansarea consolei PlayStation 3 pentru sfarsitul acestui an, in luna noiembrie – analistii si consumatorii fiind insa luati prin surprindere de pretul de vanzare al PS3, cu aproximativ 200 de dolari sau euro mai mult, in functie de regiunea unde se comercializeaza, decat rivala Xbox 360 a americanilor de la Microsoft.Laptop care citeste HD DVDToshiba a lansat insa, in luna martie a acestui an, primul laptop dotat cu unitate de citire a discurilor de tip HD DVD. Ca si in cazul consolei PS3, pretul poate fi considerat oarecum prohibitiv – intre 3 si 4.000 de dolari pe piata americana.Stramosul CD-ului modern – Laserdisc-ul – a fost dezvoltat de compania Philips in anul 1969. Zece ani mai tarziu, parteneriatul Philips – Sony avea sa aduca lumii formatul cel mai apropiat de conceptul CD-ului zilelor noastre. Companiile s-au aliat din nou la inceputul anilor ?90, cand au dezvoltat un disc de densitate ridicata denumit Multimedia Compact Disc (MMCD), dar acest format a fost in cele din urma abandonat in favoarea produsului similar lansat de Toshiba – Super Density Disc (SD), care era sustinut la vremea respectiva de principalii competitori din industrie, Hitachi, Matsushita, Mitsubishi, Pioneer sau Time Warner.Cele doua tabere au ajuns in cele din urma la o intelegere, ajutate de presedintele IBM din acea perioada, Lou Gerstner. Noul format unanim acceptat se numea DVD, iar Toshiba a preluat suprematia in topul producatorilor in perioada 1995-1996. Sony si Philips, care nu au beneficiat cat si-ar fi dorit de pe urma lansarii in productia de masa a noului format, au initiat cercetarile pentru un concept nou, bazat pe un produs pe care Sony incerca sa il definitiveze in paralel de multa vreme. Conceptul avea sa devina in cele din urma discul Blu-Ray. Denumirea Blu-ray provine de la culoarea fasciculului laser utilizat pentru citirea discului. Istoria se repeta si in industria IT, iar dupa 35 de ani de evolutie a sistemelor de stocare optica, piata este disputata din nou de aceleasi doua companii, Toshiba si Sony.In mintea copiilor SONY PLAYSTATION 3lansarea – planificata pentru noiembrie 2006pretul – aproape 500 de eurocapacitatea de stocare – 60 GBplanul de vanzari – 8 milioane console pana in martie 2007competitor direct – Xbox de la Microsoft, lansata in noiembrie 2005Inclestarea fanilorStudiouri care sustin cele doua formate de stocare de dateBLU-RAY20th Century FoxBuena Vista Home EntertainmentElectronic ArtsMGM StudiosParamount PicturesSony Pictures EntertainmentThe Walt Disney CompanyVivendi Universal GamesWarner Bros.HD DVDBuena Vista Home EntertainmentNew Line CinemaParamount PicturesThe Walt Disney CompanyUniversal StudiosWarner Bros.WII vine tare din urmaConsola Nintendo Wii, care va fi lansata anul acesta, va fi un competitor atat pentru PS3, cat si pentru Xbox. Spre deosebire de consolele concurente de la Microsoft si Sony, Wii nu dispune de un hard disk, dar, in schimb, va avea un card reader inclus care va permite instalarea unei cantitati mai mari de memorie, potrivit presei internationale.Console de 10 mld. dolariVanzarile de console, software si echipamente dedicate jocurilor din Statele Unite au totalizat 10,4 mld. dolari in 2004, dar industria jocurilor video a generat un impact economic suplimentar de 7,7 mld. dolari asupra economiei americane prin cei peste 150.000 de angajati din domeniu, potrivit Entertainment Software Association.
-
Creditul trece granita
Pentru companii, sursele de finantare din strainatate s-au dovedit mai atractive decat creditele bancilor romanesti. Pentru romanul statistic, in schimb, accesul la un imprumut de la o banca din afara granitelor nu este tocmai simplu. Dar lucrurile s-ar putea schimba in curand.
Sub 10% din finantarea companiilor romanesti se face prin credite luate de la bancile romanesti, atragea atentia, in cadrul seminarului Romania 2010. Ce business plan avem pe urmatorii cinci ani, organizat saptamana trecuta de Ziarul Financiar, Mihai Bogza, presedinte Bancpost si fost viceguvernator al Bancii Nationale.
Ca marile companii prefera, atunci cand au nevoie de bani, sa apeleze la fondurile proprii, la credite comerciale, finantari de la companiile mama sau (din ce in ce mai mult) la imprumuturi de la bancile straine, explica Bogza, se vede foarte bine in statistici: datoria privata a Romaniei a crescut anul trecut cu circa 30%. In opinia fostului viceguvernator, astea sunt, de fapt, credite «furate» de la sistemul bancar romanesc. Cum se explica insa acest apetit pentru sursele de finantare din afara sistemului bancar local? Este previzibila pentru viitor o astfel de miscare si pentru segmentul de retail? In mare parte, fuga din sistemul bancar autohton a marilor companii aflate in cautare de finantare tine de costul mai mare al imprumuturilor in Romania.
Mai ales al celui in valuta, subliniaza Bogza – adica exact al acelor finantari cautate in principal de marile companii ce lucreaza fie in activitati de import, fie de export. Asa se face ca, urmare a scumpirii intentionate a creditelor in valuta ca urmare a masurilor luate de banca centrala anul trecut, pentru companii a devenit mai economic sa se indrepte catre alte surse de finantare, explica Bogza. De altfel, nu rare sunt cazurile in care bancile romanesti (si in special cele care fac parte dintr-un grup international) ajung sa fie simpli intermediari intre clienti si bancile straine pentru un imprumut. Deloc o stare de fapt pozitiva pentru sistemul bancar romanesc, spune fostul viceguvernator, la unison cu alti reprezentanti ai sistemului bancar.
Stare de fapt care, dupa momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, s-ar putea manifesta (intr-o masura mai mica sau mai mare) nu doar pe partea de finantare a corporatiilor, dar si pe cea de retail. Bancherii spun ca politica restrictiva a bancii centrale – unicul buton apasat de autoritatile romane in lupta cu dezechilibrele macroeconomice – ar putea face ca, dupa 2007, bancile romanesti sa piarda clienti in favoarea celor din UE.
Trebuie sa ne asteptam ca intr-o buna zi bancile din jur sa vada ca institutiile financiare romanesti au multe restrictii de respectat, atragea atentia, in cadrul aceluiasi seminar, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, Radu Gratian Ghetea. Dupa 2007, institutiile financiare din Uniunea Europeana vor putea opera liber pe piata romaneasca, in baza unei simple instiintari (autorizari) facute bancii centrale. In aceste conditii, nivelul ridicat al rezervelor minime obligatorii (ce scumpeste proportional imprumuturile acordate de bancile romanesti), dar si restrictiile impuse la creditele de consum ar putea face mai interesante creditele strainilor, in fata celor oferite de bancherii romani.
La noi, explica Lucian Anghel, director adjunct pentru piete financiare la BCR, rezerva minima obligatorie e mai mare decat tot ce au avut celelalte tari in momentul aderarii. Iar reducerea acestor rezerve nu se face peste noapte, spune Anghel, amintind exemplul Poloniei, tara care a avut nevoie de cinci ani pentru ca aceste rezerve sa coboare de la 5% la 3,5%. Reducerea rezervelor va diminua si volumul creditelor inregistrate in afara, concluzioneaza Anghel. Pana atunci, insa, nu ar trebui sa mire pe nimeni, crede Radu Ghetea, daca in curand banci din Bulgaria sau Ungaria vor incepe sa ofere credite de retail pentru romani, in sucursale de la granita.
Elementul cheie in aceasta relatie ramane totusi proximitatea, pentru ca nimeni nu va merge din Bucuresti pana la granita ca sa ia un credit putin mai ieftin, este de parere Bogza. Teoretic, romani pot lua chiar si acum un credit de la bancile din strainatate, dar numarul celor care au apelat la aceasta varianta e insignifiant, spun bancherii. Conteaza mult relatia directa dintre clienti si banca, spun acestia, concluzionand ca fenomenul nu va fi, nici pe departe, unul de amploare.
Ca lupta pentru clienti (fie ei companii, fie de retail) se va amplifica in sistemul bancar o anticipeaza si Roxana Moldovan, vicepresedinte la ABN Amro, care, alaturi de concurenta bancilor nerezidente, vede si dezvoltarea unor afaceri de nisa. Microfinantarea, crede ea, va deveni o nisa importanta de piata in urmatorii ani, datorita populatiei care in majoritate are un nivel de trai scazut. Aceasta va fi, apreciaza vicepresedintele de la ABN Amro, in special atributul institutiilor financiare globale care, prin sisteme proprii, pot sa mobilizeze fonduri uriase pe diferite piete financiare ale lumii.
In Romania exista deja banci care si-au creat o nisa de piata prin facilitarea transferurilor din Uniunea Europeana si alte tari (Israel) catre Romania, din fonduri rezultate din munca lucratorilor romani in aceste tari (prin Western Union). Iar sumele intermediate nu sunt mici, in conditiile in care un procent de 10% din populatia activa a Romaniei a lucrat in afara granitelor anul trecut, aducand in tara 3,5 miliarde de euro. Moldovan vede, si la acest capitol, o posibila nisa de intrare pentru institutiile financiare internationale, care ar putea sa inceapa si in Romania sustinerea acestui sector, nu direct catre populatie, ci prin sustinerea financiara a companiilor specializate in microfinantari.
Despre dezvoltarea niselor de piata (pe segmente precum a bancilor ipotecare sau a caselor de economii in domeniul locativ, dar nu numai) vorbesc si ceilalti bancheri. Totusi, numarul bancilor nu va scadea prea mult, crede Mihai Bogza, adaugand ca, in nici intr-un caz, disparitia unor nume de pe piata nu va avea loc prin falimente. Pe cale naturala vor disparea foarte putine banci, crede el, dar cu siguranta vor mai exista fuziuni si achizitii. Tragand linie si adunand, fostul viceguvernator al bancii centrale, incearca schitarea unui portret al sistemului bancar peste inca cinci ani.
Astfel, extrapoland experienta ultimilor doi ani, el anticipeaza pentru 2010 un sistem bancar ale carui active vor trece de 130 de miliarde de euro, fata de circa 38 de miliarde de euro in prezent. La fel, creditele totale acordate ar putea atinge 61 de miliarde euro in 2010, fata de 16,4 miliarde de euro, iar depozitele populatiei vor avea un ritm anual de crestere de 20% (ceea ce ar duce la aproximativ 23 de miliarde de euro in 2010 fata de 9,4 miliarde de euro in 2005). Cercul se inchide insa in acelasi punct: pentru a ajunge aici, e nevoie de conditii economice normale, acuza bancherii, aratand cu degetul in aceeasi directie. Inspre banca centrala.
-
Energoexpatii
Energoexpatii
Sa conduci un distribuitor de energie inseamna ceva mai mult decat management, marketing sau vanzari. O spun expatii veniti in Romania pentru a prelua companiile privatizate din energie. Cine sunt ei si cum au ajuns sa detina pozitii cheie intr-un domeniu mai altfel?
Energia este mai mult decat o piata si schimburi comerciale: poti sa aplici cunostintele pe care le-ai acumulat lucrand in energie in alt sector, dar nu se poate invers, deoarece utilitatile in general (gazul, apa si electricitatea – n.r.) sunt domenii speciale, pentru care e nevoie de cunostinte speciale, spune Matteo Cassani (33 de ani), director de dezvoltare al Enel Romania.
Italianul a fost primul din echipa de expati de la Enel care a venit in Romania pentru a negocia preluarea Electrica Banat si Dobrogea. Este licentiat in inginerie la Milano si lucreaza la Enel din 2000. Acum, Cassani elaboreaza strategia pentru oferta finala in privatizarea Electrica Muntenia Sud.
La fel ca si el, expatii care au venit in Romania de anul trecut pentru a prelua conducerea companiilor privatizate din energie sunt de formatie ingineri. Exceptia este Henning Probst (49 de ani), directorul general al E.ON Electrica Moldova. Economist la origine – si-a petrecut cinci ani invatandu-i pe altii cum sa conduca un business, predand economie si administrarea afacerilor pentru industrie la Universitatea Tehnica din Braunschweig si apoi la o universitate din Shanghai, China -, a intrat direct pe functia de manager intr-o companie de distributie de electricitate germana. Din 2003 pana in 2004 a fost director executiv de distributie pentru CEZ, in Praga, avand responsabilitati pentru cinci companii cehe de distributie. La inceptul lui 2005 s-a alaturat echipei E.ON, iar din octombrie 2005 conduce E.ON Electrica Moldova.
De ce au ales Romania? Raspunsurile sunt diverse, dar previzibile: primul, si poate cel mai usor de anticipat, ar fi acela ca venirea intr-o tara mai mica a reprezentat o promovare pentru multi dintre ei.
Inainte aveam tot responsabilitati de tip managerial, dar nu eram la nivelul de acum; ca director general, sunt responsabil de tot ce se intampla in companie, iar venirea aici a insemnat o dezvoltare a carierei profesionale, marturiseste intr-o romana curata italianul Gianluca Caccialupi (43 de ani), directorul operatiunilor Enel in Romania. Absolvent al Facultatii de Energetica din Milano, lucreaza de 15 ani in distributie de energie, domeniu in care a facut primii pasi tot la Enel, in proiectare si exploatare retele. A venit in Romania din septembrie 2004, participand la preluarea Electrica Banat si Dobrogea; din mai 2005 este director general al celor doua companii. A mai lucrat in strainatate intre 1996-1997, la Tirana, Albania.
Romania a insemnat o promovare si pentru directorul general al Distrigaz Sud, Bernard Arnaud (55 de ani). Inginer la origine, a lucrat de la sfarsitul facultatii, timp de 30 de ani, in distributie de electricitate si gaz in aceeasi companie. In primii 10 ani a fost responsabil de constructie, exploatare si cercetare in domeniul retelelor; apoi, timp de alti 10 ani, a fost manager in cadrul unor companii zonale, de aproximativ 300 de angajati, pentru ca in 1996 sa fie numit director, ocupandu-se in special de tot ce inseamna resurse umane in zona de sud a Frantei, unde erau 12.000 salariati. Este in Romania de un an, din martie 2005. Jan Veskrna (40 de ani), country manager al CEZ Romania, detinea in Cehia functia de general manager al companiei de distributie de electricitate din Praga.
Venirea in Romania nu a fost o promovare efectiva, dar, din punctul de vedere al autonomiei, al modului de lucru, al provocarilor, poate fi numita promovare, deoarece posibilitatea sa creez propriul meu stuff era ceva ce imi doream de cand am plecat din ABB (acolo, in trei ani, am creat o echipa si clienti valorosi, dupa ce preluasem o filiala de la zero), povesteste Veskrna, care a venit in Romania in 2005, impreuna cu sotia, cei doi copii si cainele Joy. A terminat studiile tehnice la Brno in 1988 si de atunci a lucrat in intreaga lume. Se declara fascinat de proiecte noi, dar mai ales de strategii. Dupa facultate a lucrat pe proiecte de design in Orientul Mijlociu (Iran, Irak, Siria) si in fostul URSS, in industria petrochimica. Urmatorul pas a fost plecarea in Franta, cu un proiect pentru Siemens, de unde a plecat apoi in Egipt, Iran si Siria. In 1996 s-a intors in Cehia si a preluat conducerea ABB, care tocmai intrase pe piata locala, pentru ca trei ani mai tarziu sa devina director de vanzari la Dalkia. In 2003 a fost recrutat de CEZ si numit director de vanzari in regiunea Moravia.
Dar Romania a insemnat si o provocare profesionala. Pentru Henning Probst, bunaoara care a venit aici pe o functie similara celei pe care o detinea in Germania, mediul economic in vizibila crestere si dezvoltare antreprenoriala intensa din Romania imi aminteste de Germania anilor 50-60. Iar cand spun provocare, expatii din energie se gandesc si la faptul ca organizatiile pe care le-au preluat trebuie schimbate radical: de la strategie la resurse umane si infrastructura, si toate astea in conditiile in care compania trebuie sa fie functionala 24 de ore din 24. Pe de alta parte, restructurarea unei companii nu este o operatiune neaparat placuta. Cel mai greu a fost, in preluarea a doua societati foarte de stat, sa ii facem pe oameni sa inteleaga ca de acum vor face parte dintr-o companie foarte multinationala, orientata catre client, si nu mai fac parte din patrimoniul genetic al unei societati de stat, povesteste Gianluca Caccialupi, directorul Enel.
Vreskna, in schimb, isi aminteste si acum cu placere despre formarea echipei de executivi: Am vrut sa am o echipa mixta, formata din cehi pentru partea de finante, integrare, si de romani pe domenii cheie, pe care un strain nu le poate intui ca un roman: HR, strategie, legislatie, corporate affairs sau PR.
Prima sa achizitie a fost Doru Voicu (director de strategie, inginer hidro de profesie si fost director de privatizare al Electrica SA): Doru mi-a deschis foarte mult ochii, deoarece cunoaste foarte multi oameni din piata, intelege cu totul altfel cultura si realitatile de aici si m-a ajutat foarte mult. De asemenea, noul director al Electrica Oltenia a intuit ca are nevoie pentru partea de legislatie si negocieri cu autoritatile tot de un roman si l-a recrutat pe Adrian Borotea, fost vicepresedinte la ANRE: Multa lume mi-a spus ca e o manevra riscanta, dar cred ca totul depinde de caracter: Adrian Borotea e un gentleman si niciodata nu a abuzat de fosta lui pozitie cand a mers din partea noastra la negocieri din partea CEZ cu fostii lui colegi.
Expatii din energie au contracte bine delimitate pentru sederea aici: majoritatea sunt de trei ani, cu posibilitatea de prelungire pe inca un an. Dupa trei ani poti sa fii saturat de respectiva companie si sa nu mai vezi lucrurile asa cum le-ar vedea cineva nou, spune Jan Veskrna, care nu crede ca va regreta plecarea din Romania in 2010, deoarece spera sa fie trimis pe o pozitie similara intr-o noua piata, preferabil in China.
Deocamdata, se poate spune cu siguranta un singur lucru: la un moment dat, locul lor va fi luat de romani. Ingineri si ei.
-
Sub contorizare
Pe langa directorii generali, italienii de la Enel, cehii de la CEZ, francezii de la Gaz de France si germanii de la E.ON au mai trimis in Romania si echipe de specialisti care sa ii ajute sa integreze noile companii.
CEZ: a delegat in Romania 10 expati, majoritatea pe pozitii cheie din compania care conduce aici Electrica Oltenia.
ENEL: a trimis in Romania o echipa de 18 persoane, coordonata la fata locului de Caccialupi si Cassani.
E.ON ENERGIE: are in Romania noua expati la E.ON Electrica Moldova si alti sapte la E.ON Gaz Romania. Fostul Distrigaz Nord e singura companie privatizata din energie condusa de un roman, Virgil Metea.
GAZ DE FRANCE: are la Bucuresti o echipa de 10 expati, membri in comitetul executiv al Distrigaz Sud. Cu totii sunt asistati de manageri romani
.