BusinessMagazin

Blog

  • Nissan ameninţă din nou Renault după cel mai bun an al său în Europa

    “Eram chiar aici la Geneva anul trecut, când spuneam că plă­nuim să fim cel mai puternic brand asiatic din Europa. Dacă cineva se îndoia un moment, acum cred că începe să stea pe gân­duri”, a declarat la Salonul Auto de la Geneva Paul Willcox, vicepreşedintele de vânzări şi marketing al Nissan în Europa.
    Compania Nissan a prezentat în prima zi a Sa­lonului Auto de la începutul acestei luni patru noi maşini-concept: hatchback-ul Invitation, crossoverul Hi-Cross, electrica e-NV200 şi modelul sport Juke Nismo. Atenţia s-a centrat mai ales asupra Invitation, modelul, care urmează să fie produs în uzinele din Marea Britanie din 2013, urmărind să completeze portofoliul Nissan.

    Astfel, pentru prima dată de când Almera a ieşit din producţie în 2005-2006, construc­torul auto japonez ar reintra în competiţie cu Renault pe segmentul hatchback-urilor compacte, Invitation fiind un concurent direct pentru Megane.

    Hatchback-ul va acoperi gama rămasă descoperită dintre modelul de dimensiuni reduse Micra şi crossover-ul compact Juke şi va asigura “o ofertă completă în faţa clienţilor”, potrivit lui Paul Willcox.

    Vânzările companiei japoneze au crescut cu un sfert în Europa în 2011, comparativ cu anul precedent, pe fondul unui avans mediu al pieţei de patru procente. Nissan a vândut circa 700.000 de vehicule, cu 140.000 de unităţi mai mult decât a comercializat în anul precedent.

    “Un factor crucial al succesului din Europa e faptul că cea mai mare parte a maşinilor comercializate sunt produse aici. Circa 80% din modelele vândute în regiune sunt fabricate în cele patru uzine Nissan din Marea Britanie, Spania şi Rusia”, a mai precizat Willcox.

    El a subliniat contextul “extrem de imprevizibil” în care s-au obţinut rezultatele: cutremurul devastator urmat de valurile tsunami devastatoare din 11 martie, inun­daţiile din Thailanda, mediul economic mondial instabil şi aprecierea istorică a yenului. Cu toate acestea, Nissan a crescut la nivel mondial cu 14,4%, până la 4,67 milioane de unităţi vândute. În prezent, cea mai mare piaţă a japonezilor este China, unde sedanurile Sunny şi Teana au dus rezultatele companiei la 1,25 milioane de unităţi, cu 22% peste nivelul din 2010.

    Pe piaţa locală Nissan a înregistrat anul trecut o creştere de aproape 40% a vânzărilor faţă de anul anterior, la aproape 1.800 de autoturisme, pe o piaţă care a scăzut cu 11%, ceea ce a dus la o dublare a cotei de piaţă a mărcii nipone la 2%.

    Unii progresează, alţii regresează

    Salonul Auto de la Geneva a demonstrat cât de diferită este situaţia constructorilor de autovehicule în Europa, angajamentul Nissan privind producţia în Marea Britanie şi estimările solide de vânzări ale Volkswagen şi BMW contrastând cu discountul mare al unei emisiuni de acţiuni anunţate de Peugeot, notează Thomson Reuters.

    Nissan va investi 200 milioane dolari pentru a produce modelul Invitation în Marea Britanie.

    La fabrica Nissan din Sunderland numărul angajaţilor va creşte cu 600, la 6.000. Producerea modelului în Marea Britanie, susţinută de un împrumut de 15 milioane de dolari de la guvernul britanic, va crea circa 2.000 de locuri de muncă la Nissan şi furnizori.

    De la fabrica auto din Sunderland, cea mai mare din Marea Britanie, Nissan livrează circa 500.000 de maşini anual, iar în primă fază producţia Invitation s-ar putea situa la 100.000 de unităţi.

    Grupul german Volkswagen se află într-o cursă de urmărire a Toyota, cel mai mare producător la nivel mondial. Directorul general Martin Winterkorn este încrezător că Volkswagen îşi poate atinge obiectivul de a deveni cel mai mare constructor după vân­zările solide de la începutul acestui an.

    BMW se aşteaptă, de asemenea, la creşterea vânzărilor după ce acestea au urcat cu 14% în februarie. Producătorul german dispune de o gamă de modele lansate recent, iar creşterea din India şi China compensează piaţa mai slabă din Europa.

    Divizia de lux a Volkswagen, Audi, anticipează în acest an o creştere de peste 4%, ritmul estimat al pieţei globale, a afirmat directorul de vânzări Peter Schwarzenbauer.

    “Considerăm că putem avea rezultate mai bune. Efectul pieţelor mai slabe din sudul Europei ar trebui să fie suficient compensat”, a spus el.

    Cererea pentru maşini de lux în China, unde Audi este lider de piaţă, va continua să urce în următorii ani. Piaţa ar putea creşte de peste două ori, la 2,3 milioane de maşini până în 2020, de la 945.000 anul trecut. Audi a vân­dut peste 200.000 de maşini în primele două luni ale anului, un record pentru companie.

    PSA Peugeot Citroën a arătat însă o altă faţă a sectorului auto, notează Reuters. Grupul francez, al doilea mare constructor auto din Europa, vrea să atragă finanţare de 1 miliard de euro printr-o emisiune de acţiuni efectuată la un preţ cu 42% sub cotaţia bursieră de luni.

    Peugeot a anunţat că va oferi 16 acţiuni noi pentru fiecare 31 de titluri aflate deja în circulaţie la un preţ de 8,27 euro pe unitate, cu 42% sub cotaţia bursieră de la finalul şedinţei de luni, discount care a cauzat marţi scăderea acţiunilor companiei.

    Profitul Renault a stagnat, iar cel al Peugeot a scăzut

    Profitul grupului francez Renault, proprietarul Dacia, a stagnat anul trecut din cauza scăderii vânzărilor din Europa pentru cel de-al patrulea an consecutiv, iar rezultatul net al PSA Peugeot Citroën, al doilea mare producător de automobile din Europa, a scăzut în 2011 cu 48%, scrie Bloomberg. Profitul Renault înainte de dobânzi, taxe şi elemente excepţionale a stagnat la aproximativ 1,1 miliarde euro. Rezultatul reflectă şi impactului competiţiei tot mai dure asupra preţurilor. Profitul net al grupului a scăzut de la 3,5 miliarde euro la 2,1 miliarde euro, însă rezultatul de anul trecut a fost sprijinit de un câştig de capital de 2 miliarde euro după vânzarea unor acţiuni la Volvo. Veniturile Renault au crescut cu 9,5%, de la 38,9 miliarde euro la 42,6 miliarde euro, iar profitul operaţional s-a dublat, de la 635 miliarde euro la 1,24 miliarde euro. Renault anticipează contractarea pieţei cu 3-4% în acest an, al cincilea consecutiv de declin.

    Profitul net al PSA Peugeot Citroën s-a redus anul trecut la 588 milioane de euro, fiind sub aşteptările analiştilor, iar grupul francez vrea să vândă active de 1,5 miliarde de euro pentru a preveni creşterea datoriilor. Veniturile au avansat cu 6,9%, la 59,9 miliarde de euro, dar marja operaţională a scăzut la 2,2%, de la 3,2% în 2010, transmite Bloomberg. Peugeot vrea să vândă proprietăţi imobiliare şi o participaţie la Gefco, divizia de transport de autovehicule şi de logistică auto, pentru că scăderea pieţei europene a vehiculelor afectează capacitatea grupului de a limita creşterea datoriilor. Datoriile nete au crescut la 3,4 miliarde de euro la sfârşitul lui 2011 de la 1,6 miliarde de euro în iunie. Divizia producătoare de maşini a grupului a înregistrat anul trecut pierderi de 92 de milioane de euro, comparativ cu un profit de 621 milioane euro în 2010. Renault şi PSA Peugeot Citroën au redus producţia anul trecut pentru a restrânge inventarul, încercând să se adapteze la scăderea vânzărilor de automobile din Europa.

  • Buffett acordă principalilor locotenenţi bonusuri care rivalizează cu salariile de pe Wall Street

    Berkshire Hathaway l-a răsplătit pe directorul general al United States Liability Insurance Corp cu 17,4 milioane de dolari pentru activitatea din 2011. Şeful Geico Corp, Tony Nicely, a primit de la Berkshire 12,4 milioane de dolari pentru performanţele de anul trecut, iar Ajit Jain, CEO la National Indemnity Co, a primit 9,26 milioane de dolari, potrivit raportărilor diviziilor Berkshire către autorităţi, preluate de Bloomberg.

    Salariul anual al lui Warren Buffet a rămas, la cererea sa, la 100.000 de dolari, la fel ca în ultimii 25 de ani, potrivit raportărilor Berkshire Hathaway.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine a cumpărat o acţiune Apple acum o lună e mai bogat cu 100 de dolari

    Analiştii care au studiat produsul au anunţat că principalii furnizori de componente pentru noul iPad au rămas, la fel ca la cele două modele anterioare, Qualcomm, Broadcom şi Samsung Electronics – principalul rival al Apple pe piaţa smartphone-urilor şi tabletelor.

    Noul iPad nu a mai fost propus pieţei ca un produs revoluţionar, aşa cum fuseseră prezentate celelate două generaţii, ci ca o evoluţie firească a modelului, cu procesor mai puternic, ecran cu o mai bună rezoluţie şi calitate a imaginii şi o cameră digitală mai performantă.

    Fanii Apple s-au grăbit să cumpere iPad 3, fiind remarcate cozi de sute de persoane în Sydney, Hong Kong sau Tokyo.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Miliardarul rus, muza lui blondă înaltă de doi metri şi impunătorul său domeniu englezesc

    Conacul a fost clădit în 1702 de arhitectul Nicholas Hawksmoor şi ceea ce este complet neobişnuit pentru clădirile de acest fel este că nu a fost niciodată deschis publicului larg. “Prinţul” despre care discutăm este Leon Max, un rus putred de bogat, ce a plătit pentru domeniu (ce poartă şi un nume – Easton Neston) 15 milioane de lire sterline în 2005, când l-a cumpărat de la lordul Hesketh, care în anii ’70 avea propria echipă de Formula 1. Se spune că Max a cheltuit 25 de milioane de lire sterline pentru reamenajarea conacului. O pictură a lui Rubens stă aşezată deasupra căminului, pânza având dimensiunea unui pat dublu.

    Max, pe numele său întreg Leonid Maxovici Rodovinski, este unul dintre ruşii bogaţi care cumpără bucăţi întregi din Marea Britanie. Dar în loc să-şi cheltuiască averea pe cluburi de fotbal, aşa cum facce Roman Abramovici, Max a făcut ceea ce niciun alt conaţional de-al său nu mai făcuse: a cumpărat o casă impunătoare, spectaculoasă, în stil englezesc.

    În timpul partidelor de vânătoare de la Easton Neston, casa este înţesată cu oaspeţi de vază, ca ducele şi contesa de Albemarle sau actriţa Georgina Rylance. Nu sunt insa prea mulţi angajaţi. Valetul, de pildă, petrece cea mai mare parte a timpului în reşedinţa rusului din Los Angeles (şi care anterior i-a aparţinut Madonnei). Nu există nici o doamnă Max, rusul fiind divorţat de două ori. Are o singură fiică, de 24 de ani, care trăieste în Portland, Oregon.

    Blonda de aproape doi metri înălţime este model, fiind noua imagine a liniei de modă a lui Leon Max. Rusul a descoperit-o când ea avea doar 14 ani, într-un oraş la sud de Moscova. Născut în Leningrad, Max a fugit din Rusia pe vremea când era doar adolescent, cu o viză de evreu. Dar în loc să schimbe avionul la Viena, a cerut azil politic. “Străzile erau încântătoare la Viena, dar toate semnele erau în germană, o limbă pe care n-o înţelegeam. Atunci am înţeles că trebuie să înot sau mă voi scufunda”. Din fericire, Max avea în bagaje trei rame Faberge, în care ţineau fotografii de familie; le-a vândut şi a început cu acei bani noua sa viaţă.

    Mama lui, care are 90 de ani, trăieşte tot în Sankt Petersburg şi Max merge de câteva ori pe an s-o vadă. “Când mă întorc acum, sunt privit ca un străin bogat, ceea ce e foarte bine”.

    În tinereţe a lucrat mai întâi ca antrenor personal în New York, dar în scurt timp s-a angajat la o companie de modă din Los Angeles. “M-am gândit că pot să fac şi eu asta. Mi-am făcut o companie şi până la 25 de ani eram milionar”. Afacerea pe care a clădit-o este în domeniul vestimentaţiei mass market şi în fiecare lună se vând un milion de piese.

  • Să se restabilească încrederea

    Ultimii câţiva ani au alimentat apariţia şi polarizarea în jurul acestui subiect a teoriilor, sfaturilor, previziunilor sau discuţiilor despre ce trebuie să facem şi ce se va întâmpla mâine, poimâine sau peste 87 de zile şi 5 ore. Consumăm orice credem că ne poate ajuta fără să mai filtrăm sursa şi de multe ori, din păcate, nici măcar conţinutul. De la genuri ca “Ieşirea din criză în 7 paşi”, la “Istoria omenirii în crize” sau “Sfârşitul lumii într-o zi de miercuri”, ajungem paralizaţi în faţa prezentului şi credem că o mână nevăzută sau un creier genial vor modela un viitor în care poate vom avea un loc. Bineînţeles, cu condiţia “să se restabilească încrederea”.

    Folosirea impersonalului în general şi, cu atât mai mult în acest context, arată ori neştiinţă ori neputinţă, pentru că încrederea nu se restabileşte singură. Creditarea nu-şi reia creşterea din lipsă de încredere. Clienţii nu au încredere în bănci sau băncile nu au încredere în clienţi? Consumul nu creşte din lipsă de încredere. Clienţii nu au încredere în prezent, în viitor sau în general? Poate într-un exces de sinceritate ar trebui să vedem câtă încredere avem în primul rând fiecare dintre noi în noi înşine. Psihologii spun că ne naştem cu două frici: frica de cădere de la înălţime şi frica de zgomote puternice. Restul fricilor le dobândim. Nesiguranţa şi neîncrederea de sine ne induc frici care paralizează, iar curajul nu înseamnă absenţa fricii, ci învingerea ei.

    Ce înseamna acest lucru? Să am incredere în ce ştiu şi în ce fac, să am putere să învăţ ce nu ştiu, iar fiecare greşeală să fie un semnal de alarmă, şi nu un motiv de explicaţii. Acesta ar fi primul pas, apoi întrebarea care ar trebui să chinuie orice companie este “Cum facem noi, compania X, să restabilim încrederea clienţilor?”.

    Din păcate nu am găsit în multitudinea de materiale publicate nici măcar întrebarea, cu atât mai puţin vreun răspuns. Aflăm doar că încrederea trebuie restabilită pentru că, la un moment dat, ea “s-a pierdut”. Încrederea o pierdem din cauze bine definite, nu dispare pur şi simplu ca un puf de păpădie. Identificarea şi asumarea acestor cauze ne-ar putea ajuta în soluţiile şi acţiunile pentru recâştigarea ei, depersonalizarea lor însă conduce la concluzia că încrederea însăşi este singura responsabilă de propria prezenţă în societate.

    Este un lucru cunoscut şi demonstrat că în decizia de cumpărare emoţiile au un rol mai mare decât calculele raţionale. Istoria recentă a dovedit că riscul maxim de cumpărare a unei case de exemplu a fost, de fapt, în 2008, pe maxim de încredere. Ironia este că atunci nimeni nu vedea vreun risc, pe când acum parcă a devenit umbra fiecăruia dintre noi. Oricine ştie că e bine să cumperi ieftin şi să vinzi scump. Cu toate acestea, cele mai multe tranzacţii imobiliare au fost pe vârf de preţuri şi cele mai puţine pe o piaţă cu 50-60% mai ieftină.

    Pentru că riscul nu are legătura cu încrederea, ci cu luciditatea.
    Acest mimetism decizional şi comportamental face ca întotdeauna în perioade de criză să fie mai mulţi perdanţi decât câştigători. Important este însă să ştim că sunt şi câştigători.
    Toţi ştim că orice criză, la un moment dat, se termină; câştigătorii însă mizează pe acest lucru şi acţionează în consecinţă, ceilalţi doar aşteaptă. Viitorul există, dar depinde prin ce parte a binoclului te uiţi la el.
    În decizii personale sau de business, cei care vor câştiga sunt cu siguranţă oameni lucizi, responsabili şi curajoşi. Lucizi să-şi depăşească emoţiile, responsabili să-şi asume deciziile şi curajoşi să meargă până la capăt. Altfel, nu ne rămâne decât să stăm şi să strigăm în cor: “Încredere, restabileşte-te!”

    Anca Bidian este CEO Kiwi Finance, cel mai mare broker de credite din România

  • Adrian Erimescu, imobiliare.ro – când încep băncile să vândă?

  • Libertatea organizaţională şi personală: un dat sau un luat?

    Eşti fericit datorită unor motive, ai o comunicare bună pentru că există un cadru care asigură acest lucru, ai libertate atât cât spaţiul în care te mişti îţi permite. Câtă libertate ne permit organizaţiile să avem? Cum definim spaţiul în care suntem liberi? Câtă libertate ne permit relaţiile pe care le avem cu cei cu care interacţionăm? Ce preţ are libertatea? Dacă are preţ, mai este libertate? Este prea multă libertate o lipsă de libertate?

    În mod paradoxal, şi sunt sigură că aţi întâlnit astfel de oameni, cei care percep că nu au libertate suficientă sunt şi cei care spun că anumite lucruri nu sunt treaba lor sau nu sunt în responsabilitatea lor şi ei sunt în permanenţă victima unor cercuri vicioase în care rezolvările sunt totdeauna în afară. O altă categorie sunt cei care “merită” libertatea, cei care se autoproclamă liberi şi tind să devină (mici) tirani pentru că, la fel cu orice lucru însuşit cu forţa, şi libertatea astfel obţinută se poate pierde şi atunci cea mai bună apărare este ofensiva permanentă şi intimidarea oricui ar putea perturba spaţiul atât de protejat.
    Este libertatea un dat? Putem da mai multă libertate celor din jurul nostru? Cu siguranţă putem lua mai multă libertate, însă de dat nu putem da deloc. Oricine simte că trebuie să îşi primească libertatea de la altcineva are slabe şanse să fie vreodată liber.

    Şi eu am fost un om care a vrut libertate la un moment dat, nu doar în spaţiul organizaţional, dar şi în cel personal. Retrospectiv, uitându-mă la libertate aşa cum o înţeleg acum şi vorbind cu oamenii despre ce înseamnă nevoia de libertate în organizaţii, am conştientizat că foarte rar oamenii înţeleg că libertatea este o consecinţă a responsabilităţii. Cu cât ai responsabilităţi mai mari şi mai diverse şi mai bine onorate într-o organizaţie, cu atât îţi creşte spaţiul în care te poţi mişca, deci ai libertate mai multă. Libertatea nu este un scop de atins, ea se întâmplă atunci când simţi că ceea ce faci tu, ca om sau ca angajat, contează pentru cei din jur. Orice om care are percepţia aceasta nu va simţi niciodată că are nevoie de mai multă libertate. Cu alte cuvinte, un alt mecanism care poate produce libertate este să înţelegem consecinţele şi semnificaţia a ceea ce facem fiecare dintre noi asupra celorlalţi, colegi, clienţi, prieteni, şefi, subalterni, iar această clarificare va creşte spaţiul libertăţii pe care o avem. Pe de altă parte, am înţeles şi de la oamenii liberi ce îi face să se simtă astfel şi, surprinzător, ei îşi înţeleg liber-tatea mai ales prin plăcerea şi bucuria pe care le au făcându-şi treaba.

    Cumva, libertatea nu este urmărită, ea urmează. Am interacţionat cu oameni care spun că ei fac anumite lucruri pentru că sunt liberi, însă nu cunosc niciun om liber care să simtă nevoia să facă sau să spună ceva despre libertatea lui. Am conştientizat astfel că libertatea unui om se întinde până acolo unde se întâlneşte cu libertatea altui om, indiferent cum sunt măsurate şi înţelese aceste libertăţi. Liber nu eşti dacă poţi face ce vrei tu când vrei tu şi cum ai tu chef să faci, ci dacă ai modestia şi adevărata libertate interioară să rămâi receptiv la orice se întâmplă în jurul tău şi să poţi reacţiona cât mai potrivit şi mai adecvat. Libertatea este de fapt un mare rafinament care se poate dobândi în timp prin receptivitate. Am întâlnit în organizaţii şi oameni neîngrădiţi formal de nimeni şi de nimic, dar care nu se simţeau liberi şi, căutând să înţeleg cum de nişte oameni liberi nu sunt liberi, am realizat că prea multă libertate de fapt înseamnă tot lipsă de libertate. Îngrădirea vine din îngustimea cu care unii oameni se uită la libertatea pe care nu ştiu cum să o folosească. Cu siguranţă, dacă îi întrebaţi ce vor de fapt ca să se simtă liberi, vor spune ceva ce depinde de cineva sau de ceva extern. Îi puteţi ajuta astfel pe cei care vor să fie liberi să profite de dificultăţile care aparent îi îngrădesc pentru a se întoarce către ei înşişi şi pentru a profita de oportunitatea reală de dezvoltare pe care o au, aceea de a-şi mai lărgi spaţiul libertăţii. O nevoie de libertate este în realitate o nevoie de retragere şi de redefinire a cadrului în care oamenii interacţionează, iar preţul libertăţii este atât de mare pe cât este şi valoarea libertăţii pentru cine o caută.

    Câtă libertate ne trebuie în spaţiul organizaţional? Atâta cât percepe fiecare că are nevoie în spaţiul jobului şi al responsabilităţilor pe care le are de realizat.

    Iuliana Stan este OD & leadership consultant şi director general al Human Synergistics România.

  • Vrei să-ţi petreci vacanţa în străinătate? Care sunt cele mai avantajoase destinaţii – ANALIZĂ

    Turcia, una dintre cele mai atractive destinaţii pentru români, este prezentă în cataloagele turoperatorilor cu oferte între 400 şi 800 de euro pentru hoteluri de cinci stele în regim all inclusive. Cele mai ieftine oferte vin din Grecia, unde şapte nopţi de cazare la un hotel de trei stele şi transport cu avionul inclus, costă între 150 de euro şi 300 de euro de persoană.

    Nici Spania nu are preţuri mari, ţinând cont că un pachet de şapte nopţi de cazare la 3-4 stele în Costa Brava, cu transport cu avionul inclus, costă 350 şi 650 de euro, iar pentru Mallorca tarifele urcă la 400-1.000 de euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Elena Băsescu în PE: Nu putem tolera etichete xenofobe pentru că ne-am născut în Estul Europei!

    “Nu putem tolera nişte etichete jignitoare şi xenofobe pentru că ne-am născut în Estul Europei!”, a afirmat europarlamentarul PDL Elena Băsescu. Ea a amintit că, în secolul trecut, stereotipurile negative au dus la Holocaust şi la masacrul de la Srebreniţa, iar în secolul nostru, la cel din Norvegia. “Este degradant şi o dovadă de laşitate faptul că Guvernul olandez, din care fac parte şi colegii mei din EPP, nu s-a delimitat de poziţia PVV. Raţiunile electorale nu sunt o scuză, pentru că nimic nu poate justifica extremismul, discriminarea, xenofobia şi alăturarea la guvernare de o astfel de grupare. Această atitudine vine în continuarea altor abuzuri făcute de Olanda faţă de ţara mea: blocarea accesului la spaţiul Schengen şi restricţionarea pieţei muncii”, a mai declarat Elena Băsescu.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Ungureanu vrea o dezbatere tehnică a CE privind xenofobia şi îl invită pe Van Rompuy la Bucureşti

    “Există o preocupare privind modul în care politicile europene pot fi puse sub semnul întrebării la nivelul executivelor şi parlamentelor naţionale de expresia politică a xenofobiei, a parohialismului politic, de atitudini antidemocratice, într-un cuvânt de atitudini antieuropene. Şi preşedintele Consiliului, şi eu considerăm că este nevoie de o dezbatere care, tehnic, poate fi legată de lucrările unui Consiliu European, antrenând factori politici de înaltă decizie, asupra valorii ideii europene şi a modului în care ne raportăm la aceasta”, a afirmat premierul Mihai Răzvan Ungureanu, la sfârşitul discuţiei avute, la Bruxelles, cu preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy.

    Mai multe pe mediafax.ro