BusinessMagazin

Blog

  • Vine sezonul virusilor pentru mobile

    In toamna anului 2005, la mai bine de un an de cand au inceput sa apara primii virusi pentru telefoane mobile, omul de afaceri Radu Ionescu scria pe blogul sau ca telefonul sau a fost virusat. „Dupa ce am vazut, dimineata la trezire, ca telefonul meu trimitea in disperare SMS-uri, am reusit sa-i dau de cap“, spunea Ionescu.

    „Se pare ca m-am infectat cu virusul CommWarrior, care functioneaza pe telefoane cu sistem de operare Symbian Series 60 – al meu e Nokia 6680.“ Lui Radu Ionescu i-au raspuns tot pe blog alti doi posesori de celulare, unul in septembrie anul trecut si celalalt in urma cu cateva saptamani, care cereau sfaturi despre cum sa scape de acelasi virus care le bloca telefoanele Nokia N70.

    CommWarrior, Skulls sau Velasco sunt cateva dintre exemplele de virusi periculosi pentru telefoanele mobile inteligente care au atacat in ultimii ani celulare din toata lumea. Pe forumurile romanesti exista pagini intregi cu discutii despre virusi care au atacat telefoane mobile, iar companiile de securitate informatica din Romania avertizeaza ca una dintre tintele preferate ale hackerilor va fi anul acesta telefonul mobil. „Odata cu dezvoltarea stilului de navigare online adoptat de utilizatorii romani, ne asteptam la aparitia mai multor amenintari informatice“, apreciaza Bogdan Dumitru, directorul de tehnologie al BitDefender.

    Un alt exemplu este Spania, unde virusul CommWarrior a fost responsabil anul trecut de infectarea a peste 110.000 de telefoane mobile, prin intermediul mesajelor multimedia (MMS), camuflat in fisiere care pareau a fi nevinovate fotografii, clipuri video sau melodii.

    Aceeasi metoda de transmitere o foloseste si virusul Beselo, depistat recent de compania de securitate F-Secure. Beselo ataca telefoanele mobile cu sistem de operare Symbian Series 60, cele mai vizate fiind modelele Nokia 6630, 6680, 7610, N70 sau N72, prin mesaje MMS sau prin Bluetooth. Virusul soseste deghizat in fisiere multimedia, sub numele de beauty.jpg (foto), sex.mp3 (audio) sau love.rm (video). Daca posesorii de celular accepta primirea fisierului si il acceseaza, virusul se transmite sub aceeasi forma tuturor numerelor de telefon existente in agenda, dar si unor numere generate aleator.

    La o privire de ansamblu, aproximativ 2,1% dintre utilizatorii de telefoane mobile din toata lumea au avut pana in prezent probleme cu virusi, potrivit unui studiu realizat de compania de securitate informatica McAfee pe un esantion format din 2.000 de utilizatori de telefoane mobile din toata lumea. Aceasta inseamna, teoretic, in jur de 52,5 de milioane de telefoane, daca raportam la numarul total de 2,5 miliarde de telefoane mobile vandute la nivel mondial pana acum.

    Partea plina a paharului ar fi aceea ca 86,3% dintre posesorii de telefoane mobile nu au avut experiente negative cu virusii directionati catre telefoanele inteligente (cu sisteme de operare). Dar partea goala a paharului este ca pe masura ce tot mai multe celulare vin dotate cu sisteme de operare si sunt folosite pentru accesul la internet, atat numarul virusilor, cat si cel al atacurilor tinde sa creasca, iar strategiile de atac informatic se rafineaza, considera Graham Cluley, consultant in cadrul companiei de securitate IT Sophos.

    Cele mai frecvente daune provocate de cei aproape 400 de virusi specifici, cati exista in prezent dupa calculele companiei de securitate F-Secure, au fost cresterea facturilor de telefonie, prin trimiterea de mesaje catre toate numerele din agenda (metoda prin care virusul se si raspandeste), dar si prin apelarea unor numere de telefon alese la intamplare. Pentru comparatie, pentru computerele cu sistem de operare Windows de la Microsoft exista in jur de 350.000 de virusi.

    „Pana acum, virusii pentru telefoane mobile nu au fost priviti ca o problema reala, insa potentialul de crestere incepe deja sa alarmeze industria“, observa Pete Nuthall, analist in cadrul companiei de cercetare de piata Forrester Research. Piata solutiilor de securitate pentru echipamente mobile este estimata sa atinga nu mai putin de 2,17 miliarde de dolari (1,48 de miliarde de euro) in 2014, in conditiile in care anul trecut nu a depasit 62 de milioane de dolari (aproximativ 42 de milioane de euro), potrivit specialistilor Frost & Sullivan’s. „E din ce in ce mai necesar sa existe o aplicatie de securitate instalata pe telefoanele mobile inteligente si ca sistemul de operare sa fie in permanenta actualizat, astfel incat sa includa cele mai recente patch-uri de securitate“, considera Alexandru Molodoi, directorul de tehnologie al companiei de securitate Gecad Net.

    Fara o astfel de aplicatie, mai ales in cazul telefoanelor mobile frecvent folosite pentru acces la internet sau pentru jocuri online, riscul infectarii telefonului mobil nu e neglijabil. „Numarul virusilor este inca redus, dar hackerii nu cauta neaparat cresterea numarului de virusi, ci mai degraba diversificarea metodelor prin care sa-i raspandeasca“, constata Emmanuel Forgues, unul dintre specialistii in securitate ai companiei Kaspersky.

    Acelasi lucru l-au observat si operatorii de servicii de telefonie mobila, care trebuie sa asigure securitatea retelei. Conform McAfee, aproximativ 83% din cei 200 de operatori de telecomunicatii care au participat la un studiu al companiei s-au confruntat cu probleme provocate de virusi. „Impedimentul principal in evitarea atacurilor il reprezinta momentan faptul ca telefoanele mobile folosesc un numar foarte mare de sisteme de operare“, explica un reprezentant al operatorului francez France Telecom.

    „Cresterea numarului de virusi pentru telefoanele mobile va fi stimulata de iPhone si de Google Android, doua platforme extrem de interesante pentru hackeri“, afirma Cluley de la Sophos. Intr-adevar, sistemul de operare a fost poarta prin care au putut fi virusate deja o serie de telefoane mobile iPhone de la Apple. Unul dintre virusii destinati sa atace acest telefon a fost creat de un american in varsta de 12 ani care si-a propus sa blocheze complet telefonul. Virusul, care nu putea fi transferat de la un telefon la altul, a fost prezentat drept o versiune imbunatatita a sistemului de operare al iPhone si pus la dispozitie pe internet, iar cei care se incumetau sa-l descarce constatau ca nu-si mai pot folosi celularul.

    Paza buna

     

  • Time is money

    Calendarul Pirelli a fost lansat in 1964 la initiativa departamentului de marketing a Pirelli UK Limited, divizia Pirelli din Marea Britanie, care a dorit sa ofere un cadou de Craciun pentru clientii cei mai importanti ai companiei. Calendarul, care a ajuns sa fie descris drept „cel mai mare simbol al statutului social la birou“, este realizat anual in 20.000 de copii si este daruit persoanelor aflate intr-o baza de date a companiei care ii cuprinde inclusiv pe fostii componenti ai trupei Beatles, sultanul Bruneiului si familia regala britanica.

    In fiecare an, calendarul are o anumita tema. Daca pana in acest an calendarul a insemnat aproape numai poze exotice realizate in locuri precum Bahamas, Insulele Seychelles, Palma de Mallorca sau Tunisia, pentru editia din 2008, care a fost recent lansata si in Romania, fotograful Patrick Demarchelier a ales orasul Shanghai. Cele 11 modele sunt imbracate in haine de inspiratie orientala, spre deosebire de anii anteriori, cand predominau modelele in costume de baie.

    Calendarul Pirelli a fost legat direct de evenimentele din viata producatorului italian de anvelope, dar si de cele din economia globala. Lansarea calendarului pentru 2008, la sfarsitul lui noiembrie 2007, a avut loc la numai cateva zile de la deschiderea celei de-a doua firme de anvelope a companiei, din provincia chineza Shandong. In 1975, ca urmare a crizei petrolului, aparitia calendarului a fost oprita, reaparitia avand loc abia in 1984. Spre deosebire de anii anteriori, cand „The Cal“ era distribuit doar unor clienti selecti ai companiei, atunci a fost oferit tuturor celor care cumparau doua cauciucuri.

    “Calendarul a devenit cel mai important instrument de marketing pentru brandul Pirelli”, declara in 2003 pentru B&T, una dintre cele mai importante reviste de marketing si comunicare din Australia, Kay Weick, managing director la Pirelli Australia. Tot B&T scrie ca in Australia, un calendar din 1990 a fost cumparat la licitatie pentru 84.000 de dolari, iar unul din 2002 a fost cumparat pentru 22.000 de dolari australieni. Potrivit specialistilor de la Calendar Collectors Society, care au cautat timp de trei luni pe site-ul eBay sumele investite in achizitionarea calendarelor, una dintre cele mai importante „tranzactii“ a fost cea dintre un colectionar german care si-a vandut pe site-ul eBay Germania colectia personala ce cuprindea 29 de editii dintre 1964 si 2002 unui elvetian pentru aproape 13.000 de dolari.

    O alta companie italiana care a ales sa se faca cunoscuta prin intermediul calendarelor este Lavazza, al carei calendar a ajuns la cea de 16-a editie. Campania de promovare a acestei editii, creata de agentia Armando Testa, se desfasoara in 15 tari europene, iar pentru prima data campania a prevazut difuzarea de spoturi TV de 20 si 30 de secunde in patru tari: Anglia, Polonia, Bulgaria si Romania. Campania a costat 2,8 milioane de euro. Extravaganta calendarului a fost accentuata si cu ajutorul a doua nume celebre pe scena modei internationale: Vivienne Westwood a creat rochia uneia dintre reginele infatisate in calendar, iar casa de bijuterii Damiani este cea care a oferit bijuteriile acestora. „In fiecare an, calendarul este baza campaniei noastre de PR si publicitate“, spune David Rogers, sales and marketing director al Lavazza.

    Incepand din 2000, si grupul Campari, una dintre cele mai mari companii de pe piata internationala a bauturilor alcoolice, a decis sa promoveze Campari, brandul pe care l-a lansat in 1860, printr-un calendar. Daca cel din 2007 a fost realizat cu ajutorul actritei Salma Hayek si al fotografului Mario Testino, pentru editia din acest an au fost alesi actrita Eva Mendes si fotograful Marino Parisotto, considerat de revista Photo France drept unul dintre cei mai buni zece fotografi ai lumii. Conceptul calendarului „Campari Tales“, realizat impreuna cu agentia Callegari Bereville Grey, Paris, este prezentarea unei carti de povesti. Astfel, Eva Mendes sugereaza pe rand basme precum Scufita Rosie, Frumoasa din Padurea Adormita, Cenusareasa sau Alice in Tara Minunilor.

    Peroni Nastro Azzurro, marca superpremium din portofoliul international al SABMiller, a investit anul trecut peste 30 de milioane de euro in campania de comunicare globala „Calendario Peroni“, care are ca element principal de promovare calendarul in toate cele 12 tari unde este prezenta marca. „Ideea unui calendar a devenit contextul pentru o campanie integrata ce ne va insoti tot anul“, spune Oana Ailenei, brand manager al Peroni Nastro Azzurro si Pilsner Urquell. Peroni Nastro Azzurro a fost relansata in 2005 si s-a pozitionat ca o marca mai aproape de industria de moda decat a celei de bere. Astfel, in 2006 a fost lansata campania globala „La Dolce Vita“, un omagiu adus lui Federico Fellini, iar in 2007 Peroni a fost partenerul Vogue Italia la aniversarea a 50 de ani de existenta, printr-o retrospectiva fotografica.

    Reprezentanta Peroni spune ca pentru un brand ca Peroni, care se afla in situatia consolidarii accelerate a notorietatii globale, este esentiala consecventa in initiativele internationale de promovare. „In esenta, calendarul comunica valorile marcii intr-o «traducere» universal valabila. Campaniile globale sunt gandite astfel incat sa isi pastreze capacitatea de reprezentare a brandului in fiecare din pietele locale“, spune Ailenei, care tine sa precizeze ca pentru realizarea calendarului din Romania au fost selectate trei modele romance.

    Calendare de firma
    Business Magazin la Pro Tv

     

  • Secretul miliardelor din Abu Dhabi

    Desi exista de treizeci de ani, fondul – Autoritatea de Investitii din Abu Dhabi (ADIA) – a captat atentia de curand pe Wall Street si la Washington prin investitiile de marca pe care le-a facut in ultima vreme in Statele Unite si in alte parti ale lumii. Fondul ADIA si-a infiintat recent un departament care acum cumpara participatii in companii occidentale. Acest departament a stat in spatele investitiei de 7,5 miliarde de dolari (5,1 miliarde de euro) din noiembrie 2007 a ADIA in Citigroup, cea mai mare banca americana, si tot el a achizitionat o participatie extinsa la Toll Brothers, unul dintre cei mai mari constructori rezidentiali din SUA.

    “Exista ideea ca Abu Dhabi n-ar trebui sa fie un simplu pion pe harta”, spune Frauke Heard-Bey, un istoric care a scris o carte despre evolutia politica a Emiratelor Arabe Unite. „Daca au banii care le permit sa cumpere companiile pe care le doresc, de ce sa nu o faca? De ce sa nu se impuna?“

    ADIA este cel mai mare dintre toate fondurile suverane din lume – rezervoare gigantice de bani controlate de guverne cu vaste lichiditati la dispozitie, in special din Asia si Orientul Mijlociu. Dar Abu Dhabi, cel mai bogat dintre cele sapte emirate arabe, ofera putine date despre fondul sau. Putini din exterior stiu cu siguranta unde investeste ADIA sau cat de multi bani controleaza. Iar secretomania lasa imaginatia sa zboare: unele estimari sustin ca marimea fondului ar depasi o mie de miliarde de dolari.

    La un moment dat, ADIA va ajunge cu siguranta si la acel prag. Dar pentru moment bancherii, fostii angajati si analistii familiarizati cu activitatea fondului il estimeaza la 650-700 de miliarde de dolari (peste 455 de miliarde de euro) – valoare de 15 ori mai mare decat cea a unui fond de investitii american de talia Fidelity Magellan Fund. In total, fondurile guvernamentale din state precum Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Singapore, China si Rusia controleaza impreuna peste 2.000 de miliarde de dolari (1.300 de miliarde de euro), suma care ar putea ajunge la aproape 12.000 de miliarde pana in 2015, spun analistii.

    Asemenea ordine de marime, in conditiile unor atitudini tot mai agresive abordate de ADIA si de alte fonduri suverane, au starnit ingrijorari ca acesti investitori de stat isi vor folosi bogatia si pentru interese politice, nu doar pentru ratiuni de castig financiar.

    Secretomania din jurul ADIA a atras si ea suspiciuni. Fondul nu are departament de comunicare interna, desi sustine ca tocmai pregateste infiintarea unuia. Cand liderii de fonduri suverane din toata lumea s-au reunit in februarie la Davos, in Elvetia, pentru Forumul Economic Mondial, niciunul dintre oficialii ADIA nu a considerat necesar sa apara. Conducerea ADIA a refuzat sa faca vreun comentariu pentru acest articol. In multe privinte, tensiunea dintre dimensiunile de mamut ale ADIA – fondul este de doua ori mai mare decat cel al statului norvegian, considerat al doilea fond suveran ca marime din lume – si caracterul sau opac este reliefata de investitia in Citigroup.

    De la nasterea ADIA in 1976, fondul a urmat o abordare conservatoare in ce priveste investitiile. Si-a incredintat activele unor manageri financiari straini si a achizitionat participatii in companii luand in calcul locul pe care acestea il ocupau in componenta unor indici bursieri de referinta precum Standard & Poor’s 500. ADIA este si unul dintre cei mai mari investitori institutionali in fonduri speculative si de private equity. Aceasta abordare a slujit bine ADIA si reflecta ideea larg impartasita ca scopul ultim al fondului este sa fie rezerva financiara pentru Abu Dhabi atunci cand veniturile din petrol nu vor mai fi atat de robuste ca acum. Cu toate acestea, beneficiind de consilierea unui sir intreg de bancheri straini care au lucrat la ADIA in anii ’70 si ’80, fondul a alocat mari parti din fondurile sale achizitiei de actiuni. Acum, in jur de 65% din activele sale – adica 450 de miliarde de dolari – sunt investite in actiuni, sustin bancherii. In prezent, fondul are un randament anual de 10-20%, spun cei care au cunostinte despre strategia de investitii a fondului.

    Cu titeiul ajuns la 100 de dolari pe baril, bancherii si analistii estimeaza ca Abu Dhabi are un excedent de cel putin 50 de miliarde de dolari anual. Data fiind populatia redusa a emiratului, 80% din ea fiind de fapt straini, nici chiar cele mai generoase politici sociale si de investitii nu sunt in stare sa stirbeasca aceasta suma. In trecut, mare parte din surplusul de numerar al emiratului s-a dus catre ADIA, desi infiintarea in urma cu doi ani a unui alt fond mai mic, Consiliul de Investitii din Abu Dhabi, a dus la reducerea fluxului de capital catre ADIA, sustin analistii.

  • Un festin al cuvintelor

    Pe parcursul a circa 15 volume, Camporesi a studiat obiceiurile si comportamentele asociate trupului, mancarea, sangele, materiile fecale, sexul, la fel ca un istoric al existentei materiale. Dar singurele documente cu care a lucrat intotdeauna au fost texte de literatura. El a descoperit sau reevaluat texte pe care istoria literaturii de cele mai multe ori le-a ignorat, intrucat se ocupau de lucruri „vulgare“, precum bucataria, medicina sau agricultura.

    …

    Note:
    1. Piero Camporesi, istoric literar, profesor la Universitatea din Bologna, autor al unor lucrari ca „Teama de iad – imagini ale blestemului si ale mantuirii in Europa modernitatii timpurii“ si „Fluidul vietii – semnificatia simbolica si magica a sangelui“

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“.

    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe

    Cititi restul articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

  • Putere din nori

    Suntem, desigur, foarte incantati de noile noastre computere, echipate cu procesoare dual-core, cativa GB de memorie si discuri de mare capacitate. Pare suficient de puternic pentru orice, nu-i asa? Nu trebuie sa uitam insa ca acestea sunt simple computere personale si ca de fapt adevarata nevoie de putere de calcul apare la servere – niste mici monstri care stau ascunsi de obicei in spatele unor usi pe care scrie „Accesul interzis“ si care deservesc aplicatiile vitale ale unei intregi intreprinderi sau tin in viata servicii web disponibile intregii lumi. Acolo lucrurile se complica. Dincolo de cerintele specifice pentru rularea neintrerupta a aplicatiilor, apare o problema care se numeste „scalabilitate“, adica posibilitatea de a dimensiona puterea de calcul in concordanta cu nevoile.

    Nu pare complicat. Cand serverele nu mai fac fata, cumparam unele mai puternice. Strategia aceasta poate fi destul de paguboasa, mai ales in situatia in care ritmul de crestere este rapid, pentru ca vom ajunge sa scoatem din uz un hardware relativ nou. Paguboasa este si in situatia in care activitatea nu este constanta: va trebui sa dimensionam puterea de calcul astfel incat sa deserveasca varfurile de sarcina, dar in rest vom avea o incarcare sub-optima. De fapt costurile se distribuie pe durata de viata a echipamentelor si vom constata ca platim prea mult pentru prea putin. Acesta a fost de altfel motivul pentru care epoca marilor computere a apus: lipsa de flexibilitate.

    Una dintre solutiile cele mai eficiente consta astazi din asocierea mai multor computere conventionale (deci ieftine) intr-un asa numit „grid“, avantajul evident fiind ca sporirea capacitatii se reduce la adaugarea unor computere suplimentare, iar o pana a unui computer nu antreneaza caderea intregului sistem. Dezavantajul este ca administrarea este mai dificila decat in cazul serverelor conventionale. Partea interesanta incepe insa odata cu virtualizarea: puterea de calcul cumulata poate fi utilizata pentru a construi din software echivalentul unor computere conventionale, care insa nu dispun de propriile resurse, ci utilizeaza puterea de calcul comuna.

    De aici se mai poate face un pas: anumite companii specializate ar putea sa ofere prin retea putere de calcul si capacitate de stocare la cerere. Altfel spus, puterea de calcul devine o utilitate, la fel ca si energia electrica. Interesant este ca aceasta paradigma reediteaza intr-un fel epoca de inceput a informaticii, cand computerele erau putine si foarte scumpe, iar clientii „inchiriau“ timp de calcul, platind la ora. Diferenta este ca, in noua intrupare, clientul nu mai are nici o legatura cu echipamentele pe care le foloseste, ele sunt difuze, poate raspandite pe glob. Sunt ca un nor, de unde si denumirea – tot mai in voga – de „cloud computing“. Asemanarea cu reteaua electrica este clara: nu stiu (si nici nu ma intereseaza) cine pune energie in retea, platesc cat consum. Desi oarecum asemanatoare, „cloud computing“ difera de serviciile web sau de aplicatiile rulate de furnizorii de aplicatii prin internet: in vreme ce acestia din urma ofera doar anumite aplicatii, intr-un „nor de calcul“ clienti isi ruleaza propriile aplicatii. De fapt, este un nou mod de externalizare.

    Pe masura ce costul conectivitatii scade, avantajele noi paradigme devin evidente. Pentru client, primul beneficiu este scalabilitatea, deoarece poate cumpara exact atata putere de calcul (si capacitate de stocare) cat are nevoie, scazand si costurile administrarii si intretinerii unui hardware pretentios. Pentru companii incepatoare care furnizeaza, de pilda, un serviciu web inovator, aceasta varianta este salutara, deoarece le scuteste de investitia initiala masiva in infrastructura si reduce riscurile unui eventual esec. Furnizorul poate, la randul lui, sa-si plaseze serverele in zone unde energia si spatiul sunt mai ieftine sau poate sa evite varfurile de sarcina prin distribuire geografica.

    Poate parea SF, dar asa ceva chiar exista. Poate parea surprinzator, dar prima companie care ofera un astfel de serviciu este Amazon. Desi inca in faza beta, Amazon ECC (Elastic Compute Cloud) este functional si, in conjunctie cu serviciul de stocare Amazon S3, ofera oricui posibilitatea sa-si creeze servere virtuale pe care sa-si ruleze aplicatiile pentru tarife care variaza intre 10 si 80 de centi pe ora, in functie de configuratia dorita. IBM se pregateste sa intre in competitie.

  • Lupta cu fortele pietei

    Nirvana unui agent imobiliar inzestrat cu simtul umorului si cu duhul gandirii ar putea fi, cred eu, momentul in care ar vinde casa lui Adam Smith. Eh? Adica SA SCOTI PE PIATA si SA VINZI casa in care a trait o perioada si unde a murit parintele capitalismului! Sa-ti iei comisionul dupa ce ai efectuat vanzarea la CEL MAI BUN PRET, decis, desigur, de FORTELE PIETEI! Acesta e business adevarat, asa simti ca traiesti!

    Nu bat campii: consiliul local din Edinburgh a decis sa ignore solicitarile celor ce sugerau transformarea imobilului, construit in 1691 (in Tara Romaneasca domnea Constantin Brancoveanu, iar in Moldova Constantin Cantemir) in muzeu sau centru de studii si, spune The Scotsman, l-a scos la vanzare cu un pret de pornire de 700.000 de lire sterline.

    Agentii imobiliari au apreciat, desigur, ca vor exista o multime de solicitari pentru cladire, care ar putea deveni cladire de birouri sau de locuinte. Comentariile, pe site-ul ziarului sau pe blogurile ce au preluat informatia au mers de la indignare la sugestii de genul „sa faca fast-food unde clientii sa liciteze pentru sandvisuri“. Iar un oficial al consiliului a tinut sa precizeze, nefericit, ca „multe din cladirile din Edinburgh au o importanta istorica semnificativa. Astfel incat, atunci cand hotaram asupra viitorului unui imobil, incercam sa ne dam seama daca este mai bine sa ramana in domeniul public sau sa fie vanduta“. De unde rezulta ca oficialii din administratii sunt cam la fel in lumea intreaga.

    Am citit stirea din Scotsman in ziua in care se incheia, aparent, la nivelul presei din Romania, disputa si discutiile legate de viitorul Gradinii Zoologice de la Baneasa si nu am putut sa nu remarc o paralela. Adica te pui cu fortele pietei? Si ce daca intr-un loc a trait Adam Smith si in celalalt elefantul Gaia?

    Pe urma mintea mi-a luat-o aiurea, dar am zis „de ce nu?“ si am dat ceva cautari pe internet, care s-au soldat cu urmatoarele rezultate: unu – New Yorkul este un oras mic; doi – cu toate acestea, un Manhattan de 60 de kilometri patrati isi permite sa tina un parc de trei kilometri patrati si jumatate; trei – Central Park, pentru ca despre acesta este vorba, este de doua ori mai mare decat Monaco si de opt ori mai mare decat Vaticanul; patru – valoarea imobiliara a parcului este de 528.783.552.000 de dolari, calculata de o companie imobiliara: cinci si cinci prim – in New York exista cinci gradini zoologice, din care una in nesuferitul acela de Central Park.

    Acum intelegeti de ce zic ca actualul primar si fostii primari ai New York-ului au fost niste fraieri. Cum sa ratezi o afacere de 500 de miliarde de dolari? Cate cladiri de birouri, frumos stivuite, nu si-ar gasi locul acolo, inlocuind verdeata aia nesuferita si gazele care te bazaie si florile care alimenteaza alergiile?

    Sa-i invatam noi, urmand, desigur, exemplul urmasilor lui Adam Smith (nu-i vorba ca unii s-au descurcat binisor si fara exemple din Edinburgh).

    Acuma or sa vina unii sa-mi reproseze la povestea cu Zoo ca legislatia europeana prevede nu stiu ce pentru animale si nu stiu cum pentru oameni si ca e mult mai bine sa nu avem deloc decat sa ducem grija, orice va fi insemnand aceasta. E cat se poate de adevarat, dar scuza cu legislatia europeana am auzit-o de atatea ori incat am devenit nu numai imun, ci si alergic. Europenii permit ca una din cele mai importante creatii ale naturii, adica oamenii, sa traiasca asa cum se traieste in Bucuresti, adica peste 9.000 de oameni pe kilometrul patrat, de trei ori mai mult decat la Berlin, Viena sau Budapesta.

    Daca nu se supara pentru aceste date, daca sunt ele reale, si nici pentru circulatia si pentru mizeria si pentru toate celelalte minuni din Bucuresti, ar trebui sa nu se supere foarte rau nici pentru problemele ursilor de la Baneasa.

    Pe de alta parte nu pot sa nu gandesc, adamsmithian, „…te pui cu fortele pietei?“.

  • Noua revolutie sexuala in disco

    Aceasta poza e mai degreaba ironica, dat fiind ca ideea de cluburi de noapte sau discoteci, cum erau candva cunoscute, a fost inventata de gay, pentru gay, ele fiind gandite ca un loc al eliberarii sexuale absolute.

    La New York, scena disco era la inceputuri aproape in totalitate gay. Toate numele importante ale scenei, incluzand aici DJ legendari ca Nicky Siano si Larry Levan, erau gay. Cluburile serveau adeseori drept paravane destul de transparente de care se foloseau barbatii gay pentru a se intalni, iar petrecerile se organizau in bai turcesti si alte locuri unde se puteau agata usor alti barbati.

    In mod similar, scena house care s-a dezvoltat in jurul clubului The Warehouse din Chicago avea la baza ideea unui loc de intalnire pentru barbatii gay, avandu-l in centru pe legendarul DJ gay Frankie Knuckles.

    Muzica era doar o coloana sonora pentru sexul si drogurile la care se dedau din plin cei ce frecventau acest loc – de unde si mesajele de dragoste si stare de bine indusa de droguri, care constituie substratul majoritatii inregistrarilor house si disco.

    Asa cum o spune si creativul grup disco MFSB, „Dragostea este mesajul” (Love Is The Message). Vizitati orice oras european si veti vedea imediat ca inca asa stau lucrurile: cluburile de gay au, inevitabil, cea mai buna muzica, cei mai buni DJ si cea mai buna atmosfera.

    Hercules and Love Affair au aparut tocmai in acest spirit de reviriment al genului disco. Intr-o epoca in care producatorii muzicii dance sunt in numar din ce in ce mai mare barbati albi care lucreaza singuri, acasa la ei, Hercules and Love Affair apar ca o trimitere la originile extrovertite, teatrale si foarte gay ale scenei cluburilor.

    Uitati-va numai la componenta: Antony Hegarty, interpret castigator al Premiului Mercury si artist gay radical, un break-dancer gay numit Shayne, un vocalist transsexual pe nume Nomi si Kim Ann Foxmann, o lesbiana care conducea un club renumit pentru atitudinea extrem de liberala fata de nuditate, consum de droguri si sex in public.

    Vi-i puteti inchipui pe paznicii de la usa dandu-le drumul acestor oameni in Bamboo? Nici eu.

    Din punct de vedere muzical, Hercules and Love Affair exploateaza sound-ul disco vechi. Una dintre cele mai puternice influente din muzica lor o reprezinta Arthur Russell, producator gay experimental si violoncelist care a murit de SIDA in 1992.

    Ritmurile disco usor neingrijite care se misca greoi constitutie referiri directe la creatia acestuia, care combina muzica clasica, minimalism tip Philip Glass si disco hedonist.

    Una dintre principalele probleme ale scenei disco – si ale celei house careia i-a dat nastere – au fost insa din totdeauna versurile. Melodii despre cat tare „simti dragostea” sau vrei „s-o faci” pot deveni cam obositoare dupa al unsprezecelea sau a douasprezecelea disc, iar muzica house, mai ales, este raspunzatoare de niste crime impotriva umanitatii in materie de versuri.

    Mult prea des ai impresia ca producatorii au luat pe sus vreo fata de pe strada ca sa cante despre dragoste sau despre o absurditate de genul „du-ma pe culmi”, fara a gandi bine cuvintele.

    Tocmai aici isi dau adevarata lor masura Hercules and Love Affair. Gratie eforturilor versificatoare ale lui Antony Hegarty (solistul Antony and the Johnsons), Hercules and Love Affair produc cantece care abordeaza subiecte infricosator de profunde. Antony, spre exemplu, canta foarte mult despre realocarea genului. Ce e realocarea genului? Nu stiu sigur, dar suna destul de grav.

    Cu o voce mai potrivita pentru opera decat pentru disco, Antony confera un element complet nou muzicii lui Andy Butler – creierul proiectului. Piesele au o tenta melancolica distinctiva, iar continutul liric este atat plin de analiza de sine, incat efectul de ansamblu suna aproape la fel cum ar suna ceva creat de The Smiths, daca acestia ar fi rugati sa produca un album disco.

    Stim cu totii ce s-a intamplat cu hedonismul fara griji al sfarsitului anilor saptezeci si inceputul anilor optzeci. Aparitia SIDA a decimat scena gay, luand cu sine multe dintre cele mai stralucitoare stele ale sale si facand loc unui atmosfere mult mai intunecate si amenintatoare.

    Acest aer de stanjeneala se regaseste din plin pe cea de-a doua jumatate a albumului, care ar putea fi probabil caracterizat drept „disco post-SIDA”, iar aerul de tristete face ca albumul lor autointitulat sa fie datator de subtile satisfactii celor care-l asculta. Mesajul ramane dragostea, numai ca de aceasta data este o aventura intre un erou grec si o „drag queen” pe moarte ce sufera de dismorfie.

    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu

  • Vanzarile real Romania, mai mari de patru ori

    "Deschiderea a sase noi magazine (…) ne-a plasat intre cele mai dinamice lanturi de hipermarketuri de pe piata romaneasca. Suntem multumiti cu vanzarile realizate anul trecut, atat la nivelul magazinelor existente cat si a celor noi deschise", a declarat Tjeerd Jegen, Managing Director real Hypermarket Romania.

    Pentru acest an, compania are planificate sapte noi magazine, ceea ce inseamna o investitie suplimentara de 140 de milioane de euro. Astfel, la finalul anului compania ar urma sa-si atinga obiectivul de a avea o retea de 21 de magazine operationale.

    La nivel international, vanzarile real au crescut anul trecut cu 25,4% – pana la 11 miliarde de euro. La acest lucru au contribuit achizitiile, din 2006, a retelelor Wal-Mart din Germania si Geant din Polonia.

    Pe piata hipermarketurilor din Romania mai sunt prezente retelele Carrefour, Auchan, Cora, dar si comercianti romani ca Pic sau Trident Medias.

  • Gartner: Doar 700.000 de computere vandute in 2007

    Evaluarea pietei de PC-uri din Romania realizata de compania Gartner nu coincide insa cu cea a companiei IDC, care a calculat piata computerelor din 2007 la un numar total de 944.000 de unitati vandute.

    Diferenta este data de faptul ca cele doua companii de cercetare de piata utilizeaza metode diferite de calcul, situatie care se regaseste in cea mai mare parte a studiilor cu acelasi subiect publicate de acestea.

    Datele Gartner indica faptul ca din punctul de vedere al vanzarilor, Romania a devansat Ungaria, unde au fost vandute 636.042 de unitati anul trecut.

    Cu toate acestea, este inca in urma Republicii Cehe care a inregistrat vanzari totale de 998.507 de computere sau a Poloniei, unde vanzarile depasesc 3,1 milioane de unitati.

  • GAV Scholz&Friends are Client Service Director german

    Acesta va coordona departamentul de Client Service al Scholz&Friends, va mentine legatura cu celelalte fifiale ale agentiei si va participa la dezvoltarea strategiei GAV Scholz&Friends.
    Pana acum, Sochaczewsky a mai lucrat in birourile Scholz&Friends din Paris si Berlin.

    Agentia GAV (Generic Audiovizual) a fost infintata in 2003, iar in 2005 s-a afiliat retelei internationale Scholz&Friends devenind GAV Scholz&Friends Bucuresti. Scholz&Friends este o retea germana, singura owner-managed din Europa si are sedii la Berlin si Hamburg.

    Printre clientii GAV Scholz&Friends se numara Mercedes-Benz SRL, Asociatia pentru Relatii Comunitare Romania, Brita, Raiffeisen Leasing, Balkan, Cramele Halewood, Sibiu Jazz Festival, Unilever si Unity.