BusinessMagazin

Blog

  • ASIGURARI: In Asirom a inceput sa bata vant de furtuna inainte de AGA

    Adunarea actionarilor din decembrie va aduce dispute in interiorul Asirom, dupa ce abia s-a asternut linistea intre asigurator si autoritatea de reglementare.

     

    La mijloc a fost doar o greseala de comunicare, argumenteaza acum, dupa incheierea crizei, Boris Schneider, directorul general al Asirom. „Am intarziat cu transmiterea unor date catre CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurarilor – n.red.)“, explica el motivul pentru care CSA a trecut, recent, si Asirom „in carantina“ unui plan de redresare financiara, impus nu cu multa vreme in urma si altor companii de profil, Ardaf si Asiban. Vestea ca o a treia companie de asigurari se afla in dificultate a creat valva in piata, insa la scurta vreme oficialii Asirom (si respectiv ai CSA) au lamurit lucrurile. Dupa transmiterea datelor solicitate de catre autoritatea de reglementare a pietei, confuzia s-a lamurit, iar „CSA a vazut ca indicatorii de solvabilitate erau in regula si a inchis procedura de redresare“, incheie Schneider.

     

    O stare mai generala de confuzie greveaza insa intreaga evolutie a companiei al carei nume echivala pana in urma cu 15 ani cu notiunea de asigurare. Daca pana in urma cu zece ani Asirom se putea lauda ca detine mai bine de jumatate din piata asigurarilor, concurenta din ce in ce mai puternica, strategia uneori tremurata, schimbarile dese de management si, mai nou, conflictele intre actionari au diminuat forta companiei. Asa se face ca, dupa primele noua luni, Asirom avea doar putin peste 10% din piata asigurarilor. 

     

    „Ne intereseaza profitul, nu daca suntem pe locul unu sau doi“, sustine insa Boris Schneider, actualul director general al companiei, ce ocupa aceasta functie din iunie 2005. Schneider a venit la Asirom intr-un an in care compania mai schimbase patru structuri de conducere, la carma stand mai intai actualul presedinte al CSA, Angela Toncescu, ulterior Catalin Stroe, britanicul Fred Heath si Ion Bratulescu.

     

    La mai bine de un an de la preluarea functiei, austriacul Schneider spune ca, dupa o perioada de reducere a costurilor, se asteapta la o rentabilitate mai mare. Rezultatele dupa primele luni nu-l sustin insa intru totul: declinul cotei de piata la noua luni a continuat, iar primele brute subscrise au stagnat la 134 mil. euro. Schneider bifeaza insa si reusite: dupa noua luni, profitul net a fost de peste 280.000 de euro, fata de o pierdere de 2,35 mil. euro in perioada similara a lui 2005.

     

    In lupta cu nume mari, precum Allianz-Tiriac (actualul lider), Omniasig sau ING Asigurari, Asirom isi defineste acum o strategie de recucerire a pietei pe toate segmentele.

     

    Dar perspectiva pozitiva se schimba cand vine vorba despre relatiile intre actionari. Asirom a resimtit in ultima perioada mai multe conflicte intre actionarul cu pozitie de control – Ioan Niculae, care detine prin Interagro 50% din actiuni – respectiv fondurile de investitii Broadhurst Investments Ltd., cu circa 15%, si QVT Fund, cu 12%. Conflictul dintre Niculae si fonduri a pornit de la intentia primului de delistare a societatii de pe piata Rasdaq, tranzactionarea titlurilor fiind stopata din luna aprilie a acestui an. Delistarea Asirom a fost contestata mai ales de reprezentantii QVT Fund si Broadhurst, in conditiile in care pretul oferit era de 0,34 lei pentru o actiune, jumatate fata de cel de pe Bursa.

     

    Disputa s-a accentuat dupa intentia lui Niculae de a prelua portofoliul Asirom-Concordia (controlata de Asirom). O decizie in acest sens ar putea fi adoptata in data de 14 decembrie. Dezbinarile intre actionari nu au ramas fara urmari: intentia AGA de majorare a capitalului social cu 43 mil. euro din luna ianuarie a acestui an a ajuns sa fie blocata in instanta de QVT Fund. „Desi am solicitat in nenumarate randuri institutiilor statului roman sa aplice legea, acestea au refuzat“, e punctul de vedere oferit BUSINESS Magazin de catre reprezentantii Interagro, care acuza QVT Fund de o achizitie ilegala. Afirmatie contestata insa de Angelo Moskov, managerul QVT, care sustine ca fondul a cumparat de pe Bursa printr-o tranzactie legala.

     

    Discutiile in contradictoriu nu se opresc insa aici: pe 4 decembrie va fi luata in discutie o noua majorare de capital, de 13 mil. euro, insa Moskov spune deja ca nu agreeaza ideea. „Orice majorare de capital trebuie acceptata doar in situatia in care actionarii minoritari sunt reprezentati in board“, argumenteaza el. Lucru pe care Asirom l-a respins pana acum, dupa cum sustine reprezentantul QVT. Majorarea de capital in disputa face parte din planul in urma caruia s-au inchis procedurile de redresare impuse de CSA.

     

    Greu de anticipat cum vor lua sfarsit toate aceste dispute, cu atat mai mult cu cat actionarul majoritar nu vrea sa vanda. Mai mult, sustine ca un actionar care urmareste „cu consecventa cresterea capitalului se gandeste la dezvoltarea pe termen lung a societatii si nu la vanzarea ei“. La fel de adevarat insa, o prajitura apetisanta se vinde mai bine decat una necrescuta, nu?

  • O viata paralela

    La o prima vedere, “Second Life” ar putea fi considerat o joaca de copii. De fapt, chiar daca este un joc video, statisticile arata cu totul altceva: 3.000 de oameni de afaceri castiga 20.000 de dolari sau peste aceasta suma anual, produsul intern brut al acestei lumi virtuale este de 64 de milioane de dolari, iar 1,3 milioane de “locuitori” efectueaza tranzactii de 15 milioane de dolari lunar, potrivit presei internationale. Are o casa pe trei nivele, in valoare de cateva milioane de dolari, un Maserati MC 12 de aproape 900.000 de dolari, poarta numai haine scumpe si accesorii de lux si vorbeste la un telefon mobil semat de compania elvetiana Goldvish, care costa 1,3 milioane de dolari. Este o femeie de afaceri de succes, care conduce o companie cu o cifra de afaceri de sute de milioane de dolari, business pe care l-a pus pe picioare in mai putin de trei ani. Acum are tot ce-si poate dori.Numai ca nimic din toate astea nu este real. De fapt, totul se petrece pe Internet, in lumea virtuala “Second Life”. Prin urmare, nu este real, dar este posibil. La fel de posibil este si faptul ca oamenii zboara sau merg pe sub apa si se pot transforma in dragoni, monstri sau in orice alt animal sau obiect doresc. In plus, au posibilitatea sa-si schimbe complet infatisarea, de la culoarea parului la culoarea ochilor, de la greutate la inaltime si tot asa, printr-un simplu click. Pare o poveste scoasa din cartile de science fiction. Si totusi, “Second Life” are deja peste 1,3 milioane de locuitori, dintre care cel putin 100 duc o viata aproape reala, pentru ca isi petrec cea mai mare parte din timp in universul paralel si au o afacere prin care vand, cu bani cat se poate de reali, diferite produse sau servicii virtuale.Matrix, MySpace si eBay?”Second Life” a pornit in 1999 ca un joc video online, insa a fost lansat in versiunea comerciala in 2003. In lumea virtuala, oamenii aveau posibilitatea sa creeze versiunile lor digitale, adica identitati virtuale numite si avatare, care pot fi personalizate dupa bunul plac al utilizatorului, chiar daca acestea nu reflecta realitatea.Ideea a fost a unei companii din San Francisco, Linden Lab, fondata de Phillip Rosendale, actualul director executiv.”Inca de pe vremea cand eram copil foloseam computerul pentru a simula realitatea”, a spus el. “Asa ca am decis sa le dau oamenilor posibilitatea sa-si creeze singuri o alta realitate, idee inspirata intr-o oarecare masura si de ideea lui Neal Stephenson, prezentata in ‘Snow Crash’, o carte SF publicata in 1992”, a continuat Rosendale.Astazi, tot ce trebuie sa faca utilizatorii este sa-si creeze un cont gratuit cu parola pe site-ul secondlife.com. Iar pentrru a intra in lumea virtuala trebuie sa se logheze pe site cu acest cont. Insa, pentru a duce o viata normala, acestia au nevoie sa manance si sa locuiasca undeva, iar toate aceste servicii costa bani.Oricum, se poate spune fara nicio ezitare ca “Second Life” este un concept hibrid care foloseste ideile din filmul “The Matrix”, reteaua sociala MySpace si eBay, cel mai mare site de licitatii online din lume.Business real intr-o lume virtualaIdeea celor de la Linden Labs a prins neasteptat de bine. Se vede in numarul mare de utilizatori care “traiesc” in “Second Life”. Iar mai nou, se vede si in business-urile reale care s-au mutat si in virtual, transformand astfel “Second Life” intr-o zona de testare a noilor servicii sau produse pe care o companie vrea sa le lanseze. Cel putin in cazul Sony BMG Music Entertainment, Sun Microsystems, Nissan, Toyota, Adidas / Reebok, Nike sau Starwood Hotels.De unde bani? “Locuitorii” “Second Life” au propria moneda – dolarul Linden, cu care pot efectua diferite tranzactii, pot investi intr-o casa si o masina sau pot pune bazele propriii afaceri. Mai mult, dolarii Linden sunt convertibili in moneda americana reala, la un curs valutar de schimb destul de fluctuant, de aproximativ 300 de dolari Linden pentru un dolar american. Este nevoie de un card de credit pe care utilizatorii il pot folosi la casele de schimb valutar online numite Lindex.Asta inseamna ca, daca reusiti sa puneti pe picioare o afacere in “Second Life”, cu o cifra de afaceri anuala de 250.000 de dolari Linden si o rata a profitului de 20%, spre exemplu, o puteti vinde cu peste jumatate de milion de dolari Linden, iar banii virtuali pot fi convertiti in moneda americana. Pana acum cateva luni, numarul companiilor care-si deschisesera sediu si in “Second Life” era destul de mic. Insa, la momentul actual, in lumea virtuala functioneaza peste 30 de companii si un numar destul de mare de alte companii se gandesc sa se extinda si pe acest teritoriu.Harvard onlineIn lumea virtuala s-a dezvoltat extrem de bine si un sistem de invatamant pentru locuitori. Aproximativ 60 de scoli si universitati s-au mutat si in “Second Life”, pentru a putea preda cursuri reale copiilor si studentilor din invatamantul la distanta sau celor care nu pot ajunge la scoala din diferite motive.Spre exemplu, Universitatea Harvard tine anumite cursuri pe insula Berkman pe care o detine in “Second Life”. Acolo a fost creata o copie fidela a cladirii universitatii, iar studenti din toata lumea care vor sa urmeze cursurile Universitatii Harvard au posibilitatea sa se intalneasca in lumea virtuala pentru a invata si da examenele necesare.La unul dintre cursuri, numit “CyberOne: Law in the Court of Public Opinion”, sunt inscrisi peste 90 de studenti din toate colturile lumii, care vor da examen si vor primi puncte de credit pentru acest curs la finalul anului. “Pana acum, metoda era urmatoarea: pe Internet erau publicate anumite clipuri video cu scop educational, acestea erau vizionate de studenti si apoi corespondenta asupra subiectului se facea prin e-mail”, a explicat Rebecca Nesson, profesor la Harvard. “Era destul de greoi, dar acum ne putem aduna intr-o clasa virtuala unde cursurile se tin exact ca si cele din realitate”, a mai spus el.In loc de golfSi totusi, dincolo de afaceri reale si cursuri universitare, titlul lumii virtuale ramane in continuare de joc video online pentru un numar foarte foarte mare de utilizatori. Insa “Second Life” nici nu poate fi comparat cu “World of Warcraft”, de exemplu, cel mai popular joc video pe calculator, al diviziei Blizzard Entertainment din cadrul Vivendi Universal, unde jucatorii nu indeplinesc decat functii stabilite dinainte de joc si nu duc o viata normala, ci sunt razboinici, mineri sau vanatori intr-o lume in stil medieval. “Asta nu inseamna ca aceste jocuri nu-si au popularitatea lor si utilizatori deja fideli. Cel putin 10 milioane de utilizatori din toata lumea platesc 15 dolari pe luna pentru a avea acces la jocuri precum ‘World of Warcraft’”, considera Pierre M. Omidayr, cofondatorul eBay, al carui fond de investitii Omidayr Network este unul dintre finantatorii Linden Lab. “Pentru unii oameni de business, aceste jocuri au devenit o adevarata pasiune si sunt considerate jocuri de societate. Inainte, mergeau la golf, dar acum se intalnesc in joc si omoara cativa orci pentru divertisment”, a adaugat el.Stiri, filme si masini virtualeDomeniul de activitate al companiilor din “Second Life” este extrem de variat. Practic, daca au idei, putina imaginatie si un spirit intreprinzator bine dezvoltat, utilizatorii pot crea mii de businessuri diferite. Iar cele care exista cu adevarat in realitate si sunt “mutate” in lumea virtuala au aproximativ aceeasi activitate.Din “Second Life” nu lipseste nici postul de televiziune BBC, care a cumparat o insula pentru a putea organiza concerte, petreceri sau alte evenimente mondene, si nici Reuters, agentia de presa ai carei jurnalisti cauta in permanenta stiri in lumea virtuala, merg la conferinte de presa si la interviuri si scriu stirile “Second Life”.De asemenea, 20th Century Fox a lansat filmul “X Men: The Last Stand” si in lumea virtuala, iar Disney a lucrat in “Second Life” pentru anumite materiale din filmele “The Hitchhicker’s Guide to the Galaxy”, “Pirates of the Carraibean” II si III si “The Chronicles of Narnia: The Lion, The Witch and The Wardrobe”. Costurile investitiei necesare pentru o noua afacere sau pentru campaniile de marketing pe care companiile reale le testeaza intai in lumea virtuala si, in functie de rezultate, le aduc si in lumea reala sunt mult mai mici decat in realitate.In “Second Life”, Nissan ar putea cumpara o insula pentru 1.250 de dolari si o taxa lunara de intretinere de aproape 200 de dolari pentru campanii de marketing. De altfel, asta a si facut, pentru a putea pune in miscare campania de promovare a modelului Sentra. A mai avut de angajat cativa programatori care sa gandeasca un traseu pe acea insula si masinile virtuale, copii identice cu cele din realitate, precum si o echipa de publicitate care sa creeze reclamele si panourile publicitare pe care programatorii sa le includa apoi in “Second Life”.Internetul, o experienta 3DInternetul are toate sansele sa fie singura cale catre o experienta 3D tot mai realista, pe masura ce tehnologia avanseaza, considera mai multi dintre investitorii Linden Lab ? Jeff Bezos, fondatorul Amazon, Mitchell Kapor, pionierul in software, sau Pierre Omidyar, co-fondatorul eBay.”Oricum, terenurile sunt inepuizabile”, a spus Rosendale. “In fiecare luna, suprafata ‘Second Life’ este extinsa cu aproximativ 8%, ea fiind acum de aproape 250 de kilometri patrati”, a adaugat el.Dar de ce ar fi interesati utilizatorii si companiile sa intre in aceasta lume virtuala? “Asta ma intrebam si eu inainte sa demarez proiectul. Si apoi mi-am dat seama ca utilizatorii vor avea aceeasi experienta ca si atunci cand se joaca un joc, iar jocurile nu dau gres”, a spus directorul executiv al Linden Lab. “Practic, cei care traiesc in ‘Second Life’ au impresia ca iau parte la crearea unei noi lumi. Si chiar asta se intampla, indiferent ca lumea este virtuala”.Pe de alta parte, utilizatorii au drept de proprietate asupra tuturor creatiilor proprii din lumea virtuala, fie ca este vorba de un business sau de diferite obiecte pe care le produc. Drept urmare, mai multe aplicatii sau produse care au fost concepute exclusiv pentru “Second Life” au inregistrat un adevarat succes comercial in exteriorul realitatii virtuale.Un simplu exemplu este cazul lui Nathan Keir, un programator australian care a creat un joc online pentru avatarurile din “Second Life”. Jocul s-a dovedit a fi atat de popular incat a atras atentia unei companii IT care are in plan, ?n viitorul apropiat, sa lanseze acest joc pe piata, varianta comerciala, pentru console de jocuri si telefoane mobile.Lectia de macroeconomieDin “Second Life” nu lipseste aproape nimic. Banci, organizatii guvernamentale, companii imobiliare, supermarketuri, televiziuni si furnizori de stiri, case, masini, haine de firma si accesorii de lux, inflatie sau chiar somaj. Economia acestei lumi a inceput sa ia amploare, zilnic fiind efectuate tranzactii de 500.000 de dolari sau 15 milioane de dolari pe luna, cifra care creste de altfel cu 15% de la luna la luna, conform lui Phillip Rosendale.La un moment dat, gigantul bancar Wells Fargo a cumparat o insula in “Second Life”, pentru a-si putea deschide o reprezentanta unde angajatii bancii le pot oferi clientilor consultanta in domeniul financiar. Insa proiectul lor s-a confruntat cu o serie de probleme, care i-au determinat pe bancheri sa renunte la acest business in favoarea unei alte lumi virtuale, numita “There”.

  • Cine este ratan tata

    O tranzactie de 6,4 miliarde de dolari a trecut compania oteliera anglo-olandeza Corus in mainile rivalilor indieni de la Tata Steel. Prin aceasta miscare, companiile indiene isi consolideaza pozitia pe piata mondiala a otelului, iar proprietarul Tata Steel, Ratan Tata, apare pentru prima data in lumina reflectoarelor. Despre miliardarul indian Ratan Tata nu se stiu foarte multe. Nu face parte din lista celor mai bogati 40 de indieni, iar imperiul sau, desi in extindere, nu este cel mai mare grup privat din India. Cea mai mare problema a lui Ratan este, totusi, faptul ca la varsta de 69 de ani nu are, inca, un mostenitor pentru tronul conglomeratului sau. In India, Ratan este unul dintre cei mai respectati sefi de corporatii. Mediatizata preluare l-a transformat de altfel pe miliardarul cu imagine calma si introvertita intr-un om de afaceri agresiv si ambitios, a carei viziune strategica este clara – globalizarea. Grupul Tata, in valoare de 17 mld. de euro (include 96 de companii), a achizitionat, in ultimul an, 14 companii, in valoare totala de 1,2 mld. euro. Cea mai recenta preluare, Corus, este si cea mai mare achizitie a unei companii din India si face din Tata Steel a cincea mare companie producatoare de otel a lumii. Astazi, cand aproape o treime din profitul companiei, circa 5,3 mld. euro, este obtinut in afara Indiei, Ratan Tata si-a atins principalul obiectiv, globalizarea companiei sale. Ratan se va retrage de la conducerea companiei “n urmatorii cinci ani.

  • Oligarhii, pusi pe cheltuiala

    Intr-o tara in care industria bunurilor de lux devine din ce in ce mai infloritoare, magnatii rusi nu pot decat sa fie unii dintre cei mai trendy consumatori din lume. In afara de a fi la moda, ei constituie o clasa sociala care consuma mult si economiseste putin. La Moscova se organizeaza chiar un targ al milionarilor, la care sunt invitati sa participe cei peste 88.000 de milionari in dolari autohtoni, pentru a-si achizitiona ceasuri scumpe, telefoane mobile cu cristale Swarovski, iahturi si chiar insule. Bogatia rusilor a crescut semnificativ in ultimii ani datorita implicarii lor in afaceri cu petrol si cresterii pretului barilului. Presa internationala ii asemuieste acum pe oligarhi cu seicii opulenti de la sfarsitul anilor ’70, care manifestau acelasi nesat pentru un trai luxos, si ei fiind imbogatiti tot de aurul negru. Targul milionarilor din Moscova a avut anul trecut 25.000 de vizitatori si a adus organizatorilor incasari de peste 600 de milioane de dolari. Rusii au cumparat vile in Dubai, mausuri cu pietre pretioase, ambarcatiuni high end si masini sport. Un targ similar desfasurat la Amsterdam a avut incasari de doar 300 de milioane de dolari. Sociologii spun ca explicatia exploziei consumului ar putea fi si eliberarea din restrictiile regimului comunist, ceea ce i-a facut pe rusi sa cheltuie fara limite.

  • Easycall a batut palma cu GCS

    “Construieste si vinde!” Este o tendinta cunoscuta in Romania, unde multi tineri antreprenori construiesc companii pe care, mai apoi, le vand “la cheie” unor jucatori internationali importanti. EasyCall, cel mai mare call-center din Romania, fondat in 2002 de un fost angajat Connex si ajuns intre timp la 600 de angajati, a fost achizitionat de Computer Generated Solutions (CGS), companie americana de IT, valoarea tranzactiei ramanand necunoscuta.Call-center-ul, fondat de Vladimir Sterescu (31 de ani) si partenerii sai Sorin Cristescu (56 de ani) si Rusu Gheorghe (64 de ani), a avut anul trecut o cifra de afaceri de 1,8 milioane de euro si un profit de 50.000 de euro, potrivit Ministerului de Finante. La jumatatea lui 2006, call-center-ul a inregistrat afaceri de 1,7 milioane de euro, iar Sterescu, fost angajat al unui astfel de centru si actual director general al companiei, asteapta ca pana la sfarsitul anului EasyCall sa ajunga la afaceri de 3,4 milioane de euro. Pentru CGS este doar primul pas facut in Romania: o componenta foarte importanta a extinderii companiei in Romania este deschiderea in Bucuresti a unui centru de dezvoltare software, unde se estimeaza ca in urmatorii doi ani vor fi angajati aproximativ 300 de oameni. CGS are in plan si deschiderea unui al doilea call-center in urmatoarele 6 luni, in afara Bucurestiului, iar numarul total al angajatilor celor doua call-centere va creste cu 500-600 de oameni, potrivit lui Phil Friedman, presedinte si director executiv al GCS.In momentul de fata, in industria locala de contact-center lucreaza peste 5.000 de persoane, in 250 de astfel de companii, iar cererea pentru serviciile de contact-center inregistreaza o rata de crestere de 20% pe an.

  • Cu 50 la suta mai mari

    Ritmul rapid in care se dezvolta industria IT, prin deschiderea de call-centere si centre de outsourcing, depaseste oferta de forta de munca de top management. Efectul ar putea antrena o crestere a pachetelor salariale din IT, de pana la 50%, dupa cum spun specialistii din resurse umane.Criza de manageri din IT vine pe fondul cresterii prezentei companiilor straine pe piata locala. In ultima perioada, in Romania si-au deschis operatiuni mai multi jucatori internationali din outsourcing. Genpact, care a intrat pe piata anul trecut, are acum 400 de angajati, iar Accenture a anuntat, la inceputul lui iulie, angajarea a 1.000 de oameni. Potrivit studiului PayWell 2006, realizat de PricewaterhouseCoopers, managerii din IT sunt cel mai bine platiti in cadrul companiilor, cu un salariu mediu lunar brut de 3.200 de euro.Dar segmentul IT nu este singurul care duce lipsa de manageri. Head-hunter-ul George Butunoiu spune ca toate domeniile sufera in egala masura, cu exceptia celui bancar, pentru ca acolo unde sunt mai multi bani exista si un management mai bun.O explicatie pentru deficitul managerilor din diverse departamente este, potrivit Iulianei Badea, recruitment services manager la Lugera & Makler, dezvoltarea mai rapida a sectoarelor, in comparatie cu timpul necesar pregatirii unui manager. Procesul de invatare este de cele mai multe ori “on the job”, iar specialistul poate deveni un manager mediocru din cauza lipsei timpului de a-si dezvolta competenta manageriala.

  • Ultimul tete-a-tete cu libertatea

    S-a incheiat cel mai rasunator proces de frauda al deceniului – Jeffrey Skilling, CEO-ul corporatiei Enron, a fost condamnat la 24 de ani de inchisoare. Aceasta este, de fapt, si cea mai aspra pedeapsa primita de un inculpat in procesul Enron. El a fost gasit vinovat pentru 19 din cele 28 de capete de acuzare formulate impotriva sa, printre care insider trading, fals in declaratiile pentru auditori si frauda cu actiuni ale companiei. In cifre, rezumatul procesului mai include 60 de milioane de dolari, adica averea lui Skilling, care va fi lichidata pentru a plati datoriile si cheltuieli de judecata, inca 45 de milioane de dolari care vor fi restituiti victimelor falimentului Enron, 15 milioane de dolari in cheltuieli de judecata si 30 de milioane de dolari in dreptul onorariului avocatilor lui Skilling.Tabloul inchiderii lui Skilling nu includea catuse, iar fostul CEO nu a fost escortat de politisti de la sala de judecata la celula. Insa fostul “baiat de aur” al Americii corporatiste purta o eticheta de securitate la glezna atunci cand a pasit in strada pentru a vorbi cu presa. Dispozitivul de monitorizare nu era la vedere, dar politistii i-au asigurat pe membrii presei ca acesta isi face treaba.Imaginea a facut inconjurul ziarelor din toata lumea, mai ales ca infatisa un businessman care valora la un moment dat mai bine de 50 de milioane de dolari si conducea cea de-a saptea corporatie ca marime din Statele Unite. Colapsul Enron a lasat 5.000 de angajati in somaj si multi investitori fara fondurile de pensii in valoare de peste un miliard de dolari.

  • Efectele colaterale ale afacerii BCR

    Salariatii BCR care au avut inspiratia de a cumpara cu cativa ani in urma actiuni ale bancii intrevad la orizont afacerea vietii lor. Beneficiarii colaterali? Cel mai probabil piata imobiliara si cea auto. Erste Bank a anuntat ca va oferi salariatilor BCR un pret de 6,5 euro pentru fiecare actiune la aceasta banca. Astfel, cei peste 11.000 de angajati, care detin impreuna 8% din titlurile bancii, vor putea vinde actiunile BCR cu un profit de peste 22 de ori mai mare decat investitia initiala. Cu numai doi ani in urma o actiune a celei mai mari banci din Romania putea fi cumparata de salariatii acesteia cu 1,035 lei. Astazi noul proprietar al bancii ofera pe aceeasi actiune peste 23 de lei (6,5 euro), ceva mai putin decat cei 7,65 de euro pe actiune oferiti statului roman pentru titlurile aflate in posesia acestuia. Chiar si asa, Erste ar trebui sa scoata din buzunar 412 milioane de euro pentru a achizitiona acest pachet de actiuni. O asemenea infuzie de capital ar putea avea efecte secundare pentru economia nationala. Statistic vorbind, daca fiecare din cei 11.500 de angajati ai bancii ar imparti in mod egal cele 8% din titlurile BCR, fiecare ar putea primi cate 36.000 de euro pentru pachetul detinut. Intrebarea care se ridica este unde vor ajunge acesti bani. Vor merge in cumpararea de apartamente sau de masini sau vor ramane in piata de capital, Erste oferind angajatilor posibilitatea de a schimba sase titluri BCR cu o actiune Erste, cotata la 53 de euro. Brokerii sunt insa sceptici referitor la posibilitatea investirii unei parti semnificative din acesti bani. Adrian Ceuca, director general adjunct al Broker Cluj, este convins ca banii vor intra intr-o proportie covarsitoare pe piata imobiliara sau cea auto, salariatii fiind mai inclinati sa foloseasca banii pentru a-si imbunatati viata. Radu Lucianu, managing partner al Eurisko, este convins ca cel putin o treime dintre angajatii BCR vor investi in sectorul imobiliar, iar Florin Citu, economist-sef la ING Bank, crede ca vom asista la un soc in sistem, deoarece majoritatea banilor vor merge in consum.

  • Meseria de a te juca

    Energia e pe terminate. Din dreapta apare un inamic care trage. Brusc se face liniste si peisajul se schimba. Apa cat vezi cu ochii. Dar gata cu luptele virtuale, e timpul pentru business in real life. Michael Allardin (35 de ani), director general la Best Distribution, lasa controller-ul din mana si revine din lumea Warcraft in biroul sau din vestul Bucurestiului. Urmeaza un meeting cu un client important.Sunt oameni de succes, cu un program incarcat cu sedinte si intalniri de afaceri. Au putin timp liber, dar si-l folosesc intr-un mod “util”, spun ei. Inventeaza strategii de aparare si de atac. Risca totul fara teama de a pierde cu adevarat ceea ce au dobandit in lupta cu “inamicul”. Asta pentru ca, in timpul liber, Michael Allardin, directorul diviziei de jocuri a Best Distribution din cadrul grupului RTC, Doru Raduta (26), fondatorul companiei TNT Games, si Alexandru Petroae (27), seful retailerului de vin Depozitul De Vinuri, sunt impatimiti ai jocurilor, fie ca se joaca pe consola sau pe PC. Noul trend in materie de jocuri il reprezinta, in momentul de fata, jocurile online. Printre acestea, “Guild Wars”, un joc care a vandut 3 milioane de exemplare in Europa, este unul dintre cele mai bine vandute si pe piata din Romania. Dar jocul preferat de romani ramane “World of Warcraft”, care a inregistrat vanzari de 10.000 de unitati in sase luni de zile, in Romania. “Fifa 2007” se afla pe locul al doilea cu vanzari de 3.000 de unitati. “In momentul acesta, in Romania, sunt foarte multi jucatori pasionati, dar ceea ce este important la jocurile online este ca targetul de varsta s-a schimbat foarte mult. Vorbim deja de o clientela mai matura, cu varsta cuprinsa intre 35-40 de ani, pastrand totusi segmentul de jucatori cu varste cuprinse intre 12-18 ani”, explica Raduta.Allardin si Raduta considera ca piata locala a jocurilor este foarte interesanta si are potential. “Romania este o piata superinteresanta. Nu este foarte dezvoltata, valoarea anuala a pietei fiind de numai 5-6 milioane de euro, in conditiile in care numai in Anglia piata jocurilor are o valoare de 5-6 miliarde de euro. Dar este o piata care inregistreaza o crestere de 20-30% pe an si care incet, incet, devine mai structurata”, explica Allardin.Raduta are pasiunea pentru jocuri de la varsta de 7 ani, cand a descoperit pentru prima data jocurile electronice. A lucrat o perioada de 3 ani la Best Distribution, pentru ca in 2004 sa-si deschida propria lui firma de distributie de jocuri. Iar acum, la fel ca Allardin, are scuza perfecta pentru momentele in care isi ia o pauza de “joaca” – este in interes de serviciu. Allardin a descoperit jocul pe calculator tot in jurul varstei de 7 ani, cand unchiul sau i-a facut cadou un joc numit Pong (ping-pong virtual). “Grafica jocului era foarte simpla, daca facem o comparatie cu jocurile de acum, dar imi placea foarte mult. Eram innebunit dupa acel joc”, povesteste Allardin. “In viata reala experimentele se fac pe bani”In ceea ce-l priveste pe Alexandru Petroae, lucrurile au stat putin altfel. A inceput sa se joace in timpul facultatii “pentru a-si mai omori timpul si a se relaxa”. A jucat foarte mult “World of Warcraft” si “Age of Empire”, doua jocuri de strategie foarte populare, si marturiseste ca nu ii plac shooterele. Petroae este convins ca aceste jocuri de strategie l-au ajutat si in business-ul pe care il conduce, pentru ca, in joc, poate experimenta strategii pe care nu are curajul sau nu poate sa le testeze in viata reala. “Mai ales ca in viata reala experimentele se fac pe bani”, conchide acesta. Nici unul dintre cei trei manageri nu se joaca in fiecare zi dar toti spun ca pot avea momente in care se lasa prinsi de jocuri cateva ore bune. “Nu joc zilnic dar am momente de nebunie cand pot sa stau 5-6 ore la un joc”, spune Allardin. “Joc foarte mult noaptea, cand am probleme cu somnul, dar de obicei incerc sa nu joc mai mult de doua ore”, spune Petroae. Shootere sau jocuri de strategie?Raduta este pasionat de jocurile cu curse de masini si shootere. Allardin, in schimb, prefera jocurile istorice sau cele facute dupa filme, cum este “Scar Face”. Si se joaca foarte mult cu fiul sau de 5 ani, pentru ca nu vrea sa faca aceeasi greseala pe care parintii lui au facut-o cu el – sa ii interzica jocurile. “Daca ii interzici unui copil sa se joace, acesta se va juca mult mai mult decat este normal atunci cand va avea ocazia si poate pierde din vedere lucruri importante precum scoala”, spune Allardin. “In plus, ca parinte, cred ca e foarte bine sa te joci cu copilul tau pentru ca poti controla timpul alocat jocului, iar daca sunt jocuri violente esti langa el si poti sa-i explici ceea ce se intampla acolo. Plus ca sunt si multe jocuri non-violente din care copilul poate invata”, adauga acesta. Raduta si Allardin prefera jocurile pe consola. Raduta este fan Nintendo, iar Allardin prefera Sony. Si fiecare aduce argumente pentru alegerea facuta in ceea ce priveste brand-ul, excluzand totusi faptul ca fiecare este distribuitorul marcii preferate. Petroae chiar da o explicatie pentru faptul ca cei doi manageri prefera consolele pe care le comercializeaza companiile pe care le conduc. Acesta crede ca, in definitiv, este vorba de obisnuinta si face chiar o analogie cu masinile. “Cand iti alegi prima data o marca de masina si dupa un timp vrei sa o schimbi, de cele mai multe ori se intampla sa optezi pentru aceeasi marca dar un model mai nou sau mai performant. Si cred ca acelasi lucru se intampla si cu consolele”, spune Petroae. Alexandru Petroae nu are inca o consola si de cele mai multe ori se joaca pe PC. Intentioneaza sa-si cumpere una, dar nu stie inca ce model. Spune insa ca este o diferenta intre jocul pe consola si cel pe PC. “Este mult mai interesant si in plus sunt multe jocuri pe care nu le poti juca decat pe consola”, spune acesta.Tributari PC-uluiCei doi manageri spun ca in Romania nu exista propriu-zis o piata a consolelor de jocuri si un motiv pentru care romanii inca au ramas tributari jocului pe PC este si faptul ca pretul acestora este destul de ridicat pentru nivelul de trai al romanilor. In plus, acestea au taxe vamale foarte ridicate si ajung in Romania la preturi mult mai mari decat pretul la care sunt disponibile in alte tari europene. Dar odata cu intrarea in Uniunea Europeana, acest lucru se va schimba, iar gamerii romani vor putea achizitiona console la aceleasi preturi ca si in Uniunea Europeana. In plus, Allardin mai aduce un argument prin care sustine ca, la un moment dat, se va putea vorbi si de o piata locala a consolelor. “Atunci cand se lanseaza un produs nou, un model nou de consola, pretul variantelor mai vechi scade si astfel devin accesibile si pentru cei care nu pot tine pasul, din punct de vedere material, cu tendintele in domeniu”. In plus, consumatorul roman evita sa investeasca 200 de euro intr-o consola, in conditiile in care, pentru a putea juca tot ceea ce este nou pe piata, el trebuie sa faca tot timpul update de memorie pentru computerul personal. Iar acesta ar putea fi inca un factor care ar putea contribui la dezvoltarea pietei locale a consolelor, pe masura ce mentalitatea de consum a utilizatorilor se va apropia de modelul pietelor vestice. Wii vine in decembrieCei care isi doresc o consola pot alege in momentul de fata intre Sony sau Nintendo, acestea fiind singurele console disponibile in Romania. Impatimitii Microsoft va trebui sa mearga in alte tari pentru consola Xbox. De ce a stat Microsoft departe de Romania? “Au considerat probabil ca nu este o piata interesanta, in acest moment”, este de parere Raduta. “Oricum cred ca daca cei de la Microsoft vor face aceasta miscare, le va fi destul de greu sa castige o cota importanta, pentru ca deja cele doua brand-uri de console care se gasesc si in Romania au pozitii importante pe piata”, explica Allardin. In plus Xbox 360 de la Microsoft, care a fost lansata in noiembrie anul trecut, are un pret substantial mai mare decat viitoarea consola Wii, de la Nintendo. “Microsoft joaca cea mai mare carte pe grafica, ceea ce necesita multe resurse hardware, mult timp de dezvoltare si de creatie. De aceea este o diferenta atat de mare de pret”, explica Raduta. “Pentru Nintendo, de exemplu, grafica nu este atat de importanta. Este important feeling-ul pe care il ai in jocul respectiv, distractia pe care o simti cand te joci”, adauga acesta. O problema cu care se confrunta piata de jocuri din Romania este gradul de piraterie crescut. Romanii inca nu au inteles de ce trebuie sa cumpere un joc original, si sa plateasca pentru el in jur de 30 de dolari, daca e un joc pentru PC, sau aproximativ 50 de dolari, daca este un joc pentru consola, spun retailerii. “Autoritatile din Romania se lupta cu aceasta problema dar mai este mult pana sa putem spune ca vanzarile de jocuri cu licenta le-au depasit pe cele contrafacute”, este de parere Allardin.In orice caz, “fanaticii” jocurilor au de ce sa se bucure, pentru ca mult mediatizata Wii de la Nintendo se va lansa si in Romania in acelasi timp cu celelalte tari europene. Adica pe 8 decembrie si va fi probabil disponibila la acelasi pret de circa 250 de euro. Pentru Play Station 3 data de lansare nu este cunoscuta cu certitudine deocamdata. PS3 va iesi pe piata in doua variante, una de 20 GB si alta de 60 GB, preturile cunoscute ale acestora fiind de 499 de euro, respectiv 599 de euro.Razboiul preturilorPotrivit presei internationale Sony a anuntat recent scaderea pretului pentru modelul de baza al PlayStation 3 cu 20%. A fost pentru prima data cand producatorul japonez de electronice a redus pretul consolelor inaintea lansarii sale. Reducerea pretului de achizitie situeaza noul PS3 in aceeasi zona cu pachetul format din Xbox 360 si player-ul HD DVD, pe care Microsoft a anuntat recent ca il va introduce. Consola Wii, care are in opinia analistilor priza la publicul neexperimentat in “ale jocurilor” multumita sistemului de control revolutionar si al pretului, este disponibil in Statele Unite de la jumatatea lunii noiembrie la pretul de 250 de dolari (200 de euro).

  • Ne vedem pe MySpace?

    Dupa ce s-au mai linistit valurile din jurul celor trei antreprenori din lumea web 2.0 care au castigat 1,65 miliarde de dolari dupa ce au vandut afacerea YouTube gigantului Google, toata atentia analistilor s-a indreptat asupra lui Chris DeWolfe (40 de ani) si a lui Tom Anderson (30 de ani), fostii actionari principali ai MySpace, reteaua sociala achizitionata de News Corp. Cand Rupert Murdoch a achizitionat acum mai bine de un an Intermix Media, posesoarea MySpace, cu 580 de milioane de dolari, probabil ca nu a banuit amploarea pe care o va capata fenomenul retelelor sociale. De atunci, valoarea site-ului a crescut semnificativ, fiind estimata in prezent la 1,5 miliarde de dolari, numarul de utilizatori a crescut masiv si fara precedent, la peste 90 de milioane numai in SUA, iar reteaua sociala s-a transformat dintr-un loc de intalnire al tinerilor intr-o lume virtuala in care se intalnesc chiar si oameni de afaceri si investitori.Acest fapt este subliniat de un studiu recent al companiei comScore Media Metrics, care demonstreaza ca peste 50% din utilizatorii retelei sociale MySpace au varsta de peste 35 de ani, in timp ce tinerii cu varsta intre 18 si 25 de ani reprezinta numai 30% din total, adica aproximativ 27 de milioane de utilizatori.Aceste statistici au dat peste cap parerea generala cum ca majoritatea utilizatorilor MySpace ar fi formata din tineri. In ceea ce priveste utilizatorii si mai tineri ai MySpace, cu varsta sub 18 ani, numarul acestora a inregistrat o scadere semnificativa, cu 13 puncte procentuale. Daca anul trecut, ei reprezentau un sfert din “populatia” retelei sociale, datele comScore Media Metrics arata ca acum ei totalizeaza numai 12% dintre utilizatori.In schimb, cresterea numarului de utilizatori de peste 35 de ani la 45 de milioane, in conditiile in care anul trecut acestia reprezentau numai 32% din totalul utilizatorilor MySpace, intareste ideea ca reteaua sociala este un punct de intalnire pentru oameni mai maturi decat se credea initial.”Cifrele indica cresterea interesului utilizatorilor pentru retele sociale, indiferent de varsta pe care o au sau de statutul social”, a explicat Jack Flanagan, vicepresedinte al comScore Media Metrics.”Cum se explica? Site-uri precum MySpace le permit utilizatorilor sa se intalneasca intr-o lume virtuala cu toti prietenii lor pentru a discuta probleme curente si sa faca schimb de fotografii sau alt tip de continut digital. Astfel de intalniri nu sunt numai pentru tineri, pentru ca oricine vrea sa se intalneasca cu prietenii”, a adaugat Flanagan.Asa ca nu ar fi exclus sa va intalniti intamplator cu seful dumneavoastra pe reteaua sociala pe care o frecventati. Si cu siguranta ca nici acolo nu va uita sa va aminteasca de proiectul la care lucrati si sa va intrebe cum s-a schimbat situatia fata de zilele precedente.Probleme in paradisUrmarind tendinta de crestere a numarului de utilizatori ai MySpace care apartin unei categorii de varsta preferate de advertiseri, se poate spune ca valoarea site-ului ar putea ajunge la 15-20 de miliarde de dolari in cativa ani, potrivit analistilor de pe Wall Street. “Investitorii din media s-ar putea sa nu aprecieze ce s-a realizat pana acum la MySpace sau sa nu anticipeze ce poate urma”, a declarat Jordan Rohan, analist al RBC Capital.Estimarile sale sunt bazate pe o extrapolare a estimarilor pentru valorile companiilor de Internet, pe o plaja pornind de la 1 miliard de dolari pentru principalii rivali MySpace – YouTube si Facebook – si ajungand la capitalizarea de piata a Google, de 120 de miliarde de dolari.Cresterea traficului MySpace inseamna ca acesta a devenit al treilea cel mai vizitat site din SUA, dupa Yahoo! si YouTube, conform estimarilor proprii ale companiei, si al saselea cel mai popular din lume. Dar in acelasi timp inseamna si faptul ca Tom Anderson, Chris DeWolfe si restul actionarilor ar fi putut incasa mult mai multi bani pentru compania lor. Actionarii Intermix Media considera ca News Corp. ar fi trebuit sa plateasca mai mult pentru reteaua sociala, motiv pentru care duc aceasta problema si in instanta, acuzand conducerea Intermix ca a oferit informatii gresite si ca nu si-ar fi indeplinit indatoririle.Valoarea companiei s-a triplat intr-un singur an si este estimata sa creasca de pana la zece ori in urmatorii trei ani. “Se poate spune ca MySpace a fost cea mai profitabila achizitie facuta vreodata”, considera expertul in fuziuni si achizitii Tom Taulli. “Daca ar mai fi asteptat o vreme, fostii actionari ar fi incasat cel putin un miliard de dolari”, a mai spus acesta.Unii dintre actionari sustin ca stiau ca vor vinde afacerea prea ieftin, conform co-fondatorului Brad Greenspan, care detinea 10% din pachetul de actiuni al Intermix la momentul vanzarii. In plus, acesta sustine si ca actionarii au refuzat oferta Viacom, de asemenea interesata sa achizitioneze MySpace.b>Dovezile incriminatoriiBrad Greenspan a mai publicat astfel de informatii, insa pana acum nu a fost luat in considerare, pentru ca nu a avut nicio dovada. Acum insa, el spune ca, printr-o actiune legala, a intrat in posesia unor mailuri interne, pe care le-a publicat pe site-ul sau ? www.freemyspace.com. Intr-unul dintre aceste mail-uri, Richard Rosenblatt, directorul executiv al Intermix, scrie: “Astept indeplinirea visului de 20 de miliarde de dolari”. Greenspan a explicat ca aceasta fraza face referire la estimarea ca in viitor, MySpace va valora 20 de miliarde de dolari, iar conducerea companiei stia asta cand a semnat un contract de 580 de milioane de dolari. De asemenea, cofondatorul retelei sociale a mai spus ca actionarii nu au avut detalii in ceea ce priveste incasarile companiei. “Nimeni nu stia exact cifra de afaceri a companiei. MySpace a fost ascunsa de toti”, a spus el, potrivit presei internationale. News Corp. se apara spunand ca de la achizitie a investit semnificativ pentru a putea dezvolta businessul si ca aceste acuzatii ale lui Brad Greenspan sunt false si nefondate. Problema este ca Greenspan nu este singurul care lanseaza acuzatii. Geoff Yang, partener la Redpoint Ventures si cofondator al MySpace, crede de asemenea ca “vanzarea retelei sociale ar mai fi trebuit amanata, pentru a putea obtine un pret mai bun”.YouTube vs. MySpaceNici situatia interna a News Corp., actualul proprietar al MySpace, nu este una linistita. Compania ar putea intra in conflict cu Google, cel mai mare motor de cautare din lume, cu care a incheiat un contract pe o perioada de trei ani, in valoare de 900 de milioane de dolari pentru publicitatea video online afisata pe site-ul MySpace.Rupert Murdoch se teme insa ca acest contract ar putea fi reziliat, acum ca Google a achizitionat YouTube, cel mai mare site de continut video din lume. MySpace nu concureaza direct cu YouTube, insa acesta din urma are si o componenta de retea sociala, prin faptul ca le permite utilizatorilor sa faca schimb de clipuri video si alte informatii. Asta ar putea constitui baza concurentei intre YouTube si MySpace, daca Google se decide sa extinda functiile de retea sociala.Mai exact, conflictul dintre cele doua companii ar putea aparea in momentul in care Google le va oferi publicitate video online clientilor MySpace care deja se uita la clipuri video de pe YouTube in paginile retelei sociale. Astfel, News Corp. care afiseaza clipurile video in paginile MySpace ar trebui sa incaseze o parte din veniturile generate din publicitatea furnizata de Google.Directorii executivi ai celor doua companii – Eric Schmidt si Rupert Murdoch – s-au intalnit deja de cateva ori pentru a clarifica relatia dintre MySpace si YouTube. Atat Google, cat si News Corp., sunt interesate sa ajunga la o intelegere, intrucat miza este destul de mare. Pe de-o parte, in cazul rezilierii contractului, News Corp. ar putea sa interzica publicarea clipurilor video de la YouTube pe MySpace, concentrandu-se astfel pe dezvoltarea diviziei video a retelei sociale. Si astfel ar intra in competitie directa cu YouTube. Pe de alta parte, Google ar putea refuza sa mai colaboreze cu News Corp. in ceea ce priveste publicitatea online. Aceasta miscare insa ar dauna nu numai companiei lui Murdoch, dar si Google, ale carui venituri din publicitate ar scadea destul de mult, avand in vedere ca pierde 100 de milioane de clienti din toata lumea.Analistii din industrie preconizeaza ca cei doi giganti vor reusi sa incheie o intelegere, intrucat beneficiile financiare sunt destul de mari de ambele parti.Cate o nisa pentru fiecareMySpace concureaza direct cu retelele sociale Facebook, Xanga si Friendster. In aceasta formatie, reteaua sociala a lui Rupert Murdoch le-a depasit pe celelalte ca numar de vizitatori si, bineinteles, ca venituri.In luna august, MySpace a fost accesata de 56 de milioane de vizitatori unici din SUA, in timp ce Facebook a avut numai 15 milioane de utilizatori, Xanga 8 milioane, iar Friendster nu a reusit sa atraga decat 1 milion de vizitatori unici, conform studiului comScore Media Metrics. Dar daca MySpace are peste 100 de milioane de utilizatori inregistrati la nivel mondial, de ce a fost accesata numai de jumatate dintre acestia? O explicatie a oficialilor companiei este ca aproximativ 10% din utilizatorii sai nu sunt americani. Insa un raspuns mai plauzibil este faptul ca multi dintre utilizatori au mai multe conturi create pe MySpace, pe care compania le contorizeaza separat.Dintre cele patru retele sociale concurente, media de varsta cea mai scazuta este pe Xanga, unde peste 20% dintre utilizatori au sub 18 ani, chiar daca numarul acestora este mai mare pe MySpace sau Friendster, avand in vedere ca retelele au mai multi clienti. In schimb, Facebook si-a creat reputatia de retea sociala pentru studenti, avand in vedere ca in cea mai mare proportie, utilizatorii au varsta cuprinsa intre 18 si 24 de ani.”Daca ne uitam la situatia fiecarei retele sociale, constatam ca fiecare dintre ele si-a asumat un segment nisa de utilizatori, fapt care le permite sa coexiste pe piata online”, este de parere Flanagan. “MySpace atrage utilizatori din toate categoriile de varsta. Facebook este mai populara printre studenti, Friendster detine cel mai mare procent de adulti, iar Xanga este accesata in cea mai mare proportie de adolescenti”, a explicat el.O achizitie inevitabilaUn singur gigant a ramas descoperit pe piata retelelor sociale. Este vorba de Yahoo!, care a pierdut atat YouTube cat si MySpace, companii pe care era interesat sa le achizitioneze. Astfel, Yahoo! se afla sub presiune pentru ca trebuie sa faca o achizitie daca nu vrea sa renunte definitiv la piata retelelor sociale. O posibilitate ar fi Facebook, cea mai mare retea sociala independenta la momentul de fata, numai ca, Yahoo! nu a facut nici o miscare decisiva in aceasta directie. Iar asta tine piata cu sufletul la gura.