Blog

  • Cartier de afaceri construit de chinezi în Manchester. Cum va arăta proiectul estimat la 800 milioane de lire

     Estimarea se referă la valoarea clădirilor după ce vor fi finalizate şi închiriate, potrivit unui comunicat al celor două companii, citat de Bloomberg.

    Proiectul a fost denumit Airport City, va crea 16.000 de locuri de muncă şi va ţinti statutul de centru internaţional de afaceri.

    Zona va fi administrată de Argent LLP, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari şi manageri de active din Marea Britanie.

    Dezvoltatorii chinezi se extind agresiv în străinătate, în contextul măsurilor adoptate de guvernul de la Beijing pentru a preveni o supraîncălzire a pieţei rezidenţiale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • GOOGLE va folosi numele şi fotografiile utilizatorilor în scopuri comerciale

     Conform sursei citate, Google va folosi numele şi fotografiile internauţilor şi comentariile făcute de aceştia la anumite produse în scopuri publicitare şi comerciale, informează dailymail.co.uk.

    Google va schimba termenii şi condiţiile de utilizare începând din data de 11 noiembrie, însă modificările îi vor afecta pe utilizatorii reţelei de socializare Google+.

    De asemenea, comentariile utilizatorilor privind restaurantele, magazinele şi produsele, dar şi muzica şi alt tip de conţinut cumpărat de la retailerul online Google Play vor putea să fie folosite în reclamele care le sunt prezentate prietenilor sau persoanelor cu care userii sunt în legătură, atunci când aceştia caută pe Google diverse lucruri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Lukoil ar putea construi parcuri fotovoltaice pe terenurile rafinăriei din Ploieşti

    Compania a finalizat în acest an ecologizarea mai multor bataluri, operaţiune în care a investit 38,5 milioane dolari. Pe terenurile ecologizate, în suprafaţă de aproximativ opt hectare, compania se gândeşte să instaleze panouri fotovoltaice de până în 12 MW, a afirmat Constantin Dumitru, directorul din companie care s-a ocupat de ecologizări. “Avem mai multe opţiuni cu aceste terenuri, printre care se numără şi construcţia de parcuri fotovoltaice”, a spus Dumitru.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta: Preşedintele nu putea dormi bine în august că să nu dăm CFR. Acum, dacă nu-l dăm, e catastrofă

     “Eu îmi aduc aminte că foarte mulţi jurnalişti băsişti ţipau că să nu dăm CFR-ul, că e o catastrofă dacă dăm CFR-ul. Chiar şi domnul preşedinte nu putea să doarmă bine, în august, ca nu cumva să dăm CFR-ul. Acum, dacă nu îl dăm, e o mare catastrofă. E exact ca în bancurile cu bască, fără bască. Deci dumneavoastră ce ziceţi, să îl dăm sau să nu îl dăm?”, i-a întrebat Victor Ponta pe jurnalişti.

    Întrebat de aceştia cine îşi va asuma un eventual eşec al privatizării CFR Marfă, Ponta a răspuns: “Cine vreţi dumneavoastră. La B1 o să şi-l asume Guvernul USL”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cursul BNR a urcat la 4,4676 lei/euro şi a atins CEL MAI RIDICAT nivel din ultimele 3 săptămâni

     Rata afişată luni de Banca Naţională a României (BNR) este cu 1,68 bani (0,38%) peste paritatea publicată vineri, de 4,4508 lei/euro. O paritate mai mare decât cea de luni a fost publicată de banca centrală pe 25 septembrie, când euro a fost cotat la 4,4711 lei.

    În ultimele souă şedinţe ale săptămânii anterioare, cursul de referinţă leu/euro a scăzut cu 1,23 bani, respectiv cu 0,28%, după ce miercuri a urcat la 4,4631 lei/euro şi a atins cel mai ridicat nivel din ultimele două săptămâni.

    Cursul de referinţă leu/dolar american a crescut luni cu 1,67 bani (0,51%), la 3,2948 unităţi, după ce în şedinţa anterioară a coborât la 3,2781 lei/dolar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Peugeot pregăteşte o majorare de capital de 3 miliarde euro, cu un investitor chinez şi guvernul francez

     China Business News scria săptămâna trecută că Dongfeng Motor Corp., partenerul Peugeot pe piaţa chineză, vrea să preia 30% din acţiunile grupului francez pentru 10 miliarde yuani (1,2 miliarde euro).

    PSA Peugeot Citroen, cel mai mare producător auto francez, a reafirmat că este în căutare de finanţare pentru investiţii şi extinderea în afara Europei, având în vedere că cererea de pe continent se alfă la minimul ultimilor 20 de ani.

    “Peugeot analizează evoluţii industriale şi comerciale cu diverşi parteneri, inclusiv implicaţiile financiare care ar rezulta din acestea. Nicunul dintre aceste proiecte nu a ajuns încă la maturitate”, se arată într-un comunicat transmis luni de companie, care nu a făcut alte precizări, scrie Bloomberg.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Miniştrii de Finanţe din Uniunea Europeană caută un compromis pentru uniunea bancară

     Întâlnirile de luni, între miniştrii din zona euro, şi de marţi, cu colegii din celelalte 11 state UE, vor fi consacrate parţial viitoarei autorităţi unice de decizie în sectorul bancar.

    Un acord va permite furnizarea de lichidităţi băncilor aflate în dificultate fără a pune în pericol tot sistemul şi fără contribuţia fondurilor publice. Acordul va implica ţările din zona euro şi alte state comunitare care vor dori să participe.

    Este necesar ca un compromis să fie realizat până la sfârşitul acestui an, astfel încât să existe posibilitatea ca textul legislativ să fie adoptat înainte de încheierea mandatului actualului Parlament European, valabil până în martie.

    Mai multe obiecţii au fost formulate faţă de o propunere prezentată în luna iulie de Comisia Europeană, venite în special din Germania.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum îşi mint companiile din România angajaţii

    Mihai lucrează de un an în una dintre băncile de top de pe piaţa locală, într-un sediu impunător din oţel şi sticlă din Piaţa Victoriei. Trebuie să sune în fiecare zi zeci de clienţi cu datorii şi să-i convingă să-şi plătească ratele restante.

    Deşi i s-a promis că salariul lui va creşte după şase luni de la angajare şi are cea mai bună rată de colectare din echipa sa, primeşte în fiecare lună acelaşi răspuns când cere o mărire: „Luna viitoare”. Între timp, angajatorul i-a propus o altă formulă prin care i-ar creşte cu 40% salariul de 1.100 de lei – să muncească şi în zilele de sâmbătă.

    La câteva sute de metri de turnul de oţel şi sticlă munceşte Andrei, de cinci ani angajat al unui operator telecom. Lucrează peste program cel puţin zece ore pe săptămână, fără ca cineva să-i dea vreun ban sau să-i spună „Mul-ţumesc!„. „Dacă aş pleca în fiecare zi după nouă ore de program, nu mi-aş termina niciodată volumul de muncă. Targeturile pe care mi le-au făcut îmi cer să fiu acolo cel puţin de la nouă la şapte„, spune Andrei.

    Deşi este duminică şi a ieşit în oraş la meci, lui Alex îi sună telefonul primit de la companie. „Este o urgenţă„, spune el, în timp ce îşi lasă berea neterminată pe masă şi achită consumaţia. „Pe lângă faptul că banii nu au intrat de o lună, ne mai sună şi când vor ei„, spune tânărul de 27 de ani, brand manager la o companie din FMCG.

    Cei trei au în comun un anume  tip de angajator. Un angajator care îşi permite să încalce multe dintre reguli, mizând pe angajaţi care cu greu se pot desprinde de actualul loc de muncă din cauza lipsei de locuri de muncă. „Bancurile despre recrutare şi situaţia reală de la slujbă sunt, din păcate, prea des adevărate. Multe companii sunt sub presiunea de a recruta şi prezintă o realitate mai roz. Uneori angajatorii îşi mint angajaţii în mod deliberat, mult mai frecvent însă angajatorii se mint pe ei înşişi„, spune Sergiu Neguţ, partener în cadrul companiei de consultanţă Wanted Transformation.

    Astfel, promisiunile pe care le fac angajatorii sunt pentru candidatul ideal, pe când angajatul real, în carne şi oase, nu are de cele mai multe ori acele performanţe, competenţe şi abilităţi ideale care i-ar permite să obţină toate avantajele descrise ca posibil de atins. De aceea, bonusurile, posibilităţile de promovare, vizibilitatea, autonomia, autoritatea sunt limitate în raport cu imaginea căpătată de angajat la recrutare. Dincolo de faptul că lui Mihai i se amână mărirea de salariu, solicitările legate de productivitate cresc de la o zi la alta.

    Dacă până săptămâna trecută trebuia să-i convingă pe clienţii pe care îi sună să plătească 30% din restanţă, plafonul s-a mărit la 60%. „Apar, mai rar, situaţii şi mai vitrege, în care schema de plată se schimbă la scurt timp după angajare, fără legătură cu performanţa angajatului, cât mai degrabă cu performanţa companiei în ansamblu„, mai spune Neguţ despre situaţia în care se găseşte Mihai. Pe blogurile de specialitate li se atrage atenţia candidaţilor care aplică pentru un job în actualul context economic.

  • Nu cade odată guvernul?

    Un banc pe tema românilor cerşetori, vehiculat pe net, printre sutele de ironii sau indignări despre românii care invadează Franţa: “Entretien roumain: – Avez vous un CV? – ? – CV!!? – Oui, CV-plait donne moi 1 airos!” Alţi francezi îşi acuză cu furie, tot pe net, propriii politicieni: “Problema nu sunt romii, ci faptul că justiţia noastră nu-şi face treaba. Marii infractori care scapă nepedepsiţi, delincvenţii din cartiere în faţa cărora populaţia e neputincioasă şi atunci ajunge să voteze Frontul Naţional”.

    La noi, ţinta frustrării oscilează, la fel, între actualul guvern şi năvălitorii străini. Manifestanţii contra proiectului Roşia Montană acuză clasa politică în bloc şi vânzarea pe nimic a ţării către străini. Ioan Niculae, altminteri constant supărat că statul i-a ajutat numai pe investitorii străini, vesteşte că Renault va pleca în curând din România. Elena Udrea acuză guvernul că “în loc să apere interesele României, este mai preocupat să dea o mână de ajutor companiilor străine private”, iar organizatorii unei manifestaţii a “Românilor Anti-USL” anunţă pe Facebook că vor salva România “din lanţurile dictaturii neocomuniste USL”, vinovată de subminare a economiei naţionale fiindcă din cauza ei nu intrăm în Schengen.

    Că astfel de frustrări nu se pot rezolva nici cu o criză politică soldată cu revenirea foştilor guvernanţi la putere, nici cu un “Front Naţional” al nostru care să-i bage pe toţi politicienii în închisoare, să dea afară FMI şi să taxeze investitorii străini după modelul patentat de Viktor Orban e limpede. România nu are baza uriaşă de investiţii străine a Ungariei, care a determinat mereu o atitudine conciliantă a UE şi a comunităţii financiare faţă de naţionalismul economic al lui Orban. Imediat ce au izbucnit certurile din USL având ca pretext protestele pentru Roşia Montană, analiştii financiari au început să evalueze riscurile unei noi crize de guvern, după ce multiplele crize de anul trecut au reînviat în Europa şi în mediile investitorilor acuzaţia că România e o ţară imprevizibilă, dacă nu de-a dreptul neguvernabilă. Iar vechea regulă nescrisă arată că atunci când pe pieţele financiare sunt tensiuni, Europa de Est sau economiile emergente în general sunt judecate în bloc, iar investitorii se uită mai puţin la mediul de afaceri din fiecare ţară luată separat, în timp ce atunci când e măcar acalmie pe pieţe (cum e acum), orice eroare de politici economice sau orice criză de guvern dintr-o ţară e judecată şi taxată individual cu mai mare atenţie.

    Mai departe, România n-are nici un mare capital autohton capabil să înfrunte concurenţa externă fără susţinerea statului; nu pare să aibă nici politicieni capabili de coabitări civilizate mai lungi de câteva luni. Are doar o societate civilă nervoasă şi speriată de propria ei singurătate în faţa crizei economice, a politicienilor, a străinilor, a teoriilor conspiraţiei, a unui viitor nebulos. Aceeaşi nervozitate pe care, în felul lor, au arătat-o şi francezii, spaniolii, bulgarii, italienii, grecii sau polonezii. Niciunul dintre protestele din aceste ţări nu a anunţat însă vreo “primăvară” ori alt gen de revoluţie sezonieră, în ciuda laudelor din presa internă sau externă la adresa spiritului civic (de fapt, a nonviolenţei protestelor).

    Laudele vor continua, fiindcă aceeaşi presă (ca şi guvernele care nu mai trimit jandarmi să reprime pe nimeni) ştie că protestele de stradă şi uneori chiar şi căderile guvernelor sunt supape excelente de exprimare a unor tensiuni sociale imposibil de depăşit în condiţiile de acum, în care numai băncile centrale ţin criza să nu reizbucnească. Pandantul virtual al protestelor de stradă e la fel de lăudat; capacitatea de organizare a mulţimilor pe net nu mai e văzută de nimeni ca un aliat al anarhiei, ci drept un instrument al democraţiei, preţuit ca atare de politicienii şi finanţiştii care ştiu că protestele sunt, pe termen lung, în folosul lor.

    Din când în când, întrebarea “Nu cade odată guvernul?” e înlocuită cu observaţia cinstită “OK, dar dacă dăm jos clasa politică şi nu avem cu cine vota, cine va conduce ţara?” Această observaţie este fără sens. Protestele nu periclitează abstracţia numită “clasa politică”, fac bine sănătăţii psihice a cetăţenilor, îmbunătăţesc imaginea unei ţări în lume şi dau senzaţia popoarelor că pot face în continuar istorie, că îşi pot controla în continuare viitorul colectiv. Dacă pe valul protestelor se întâmplă să urce oameni de treabă sau tot nişte politicieni vechi, e doar o chestiune de timp până ce alte proteste vor dori să-i detroneze şi pe ei, înlocuind astfel cu succes abstracţia mobilizatoare a unui “proiect de ţară” (inexistent sau dispărut). Revoluţii însă nu mai există, iar democraţia aşa cum o ştim rămâne la locul ei, indiferent câte guverne i-ar cădea pe drum.