Când la începutul pandemiei, Bulgaria reitera dorinţa de a intra în zona euro, am zis cã este un subiect neancorat la agenda politicã realã. Treptat, relansarea economiei a devenit subiectul favorit, iar noile planuri Marshall au început sã prindã contur. Miliardele au apãrut în discursurile publice şi am ajuns la cifre astronomice, pe masura crizei pe care o trãim. Preşedintele Macron preciza cã avem nevoie de un plan de salvare european echivalent cu 5-10 puncte din GDP-ul la nivelul UE. Atunci, de ce sã nu fim curajoşi şi sã mergem pânã la capãt cu integrarea europeanã? Dacã cerem direct un plan de 100 de puncte avem un buget euro, atât de drag Franţei şi Germaniei. Iar Bulgaria şi-a dat seama de aceastã tendinţã şi forteazã o aderare acceleratã la zona euro, de fapt o a doua aderare la UE.
În orice crizã existã învinşi, dar şi învingãtori. De exemplu, jocul Germaniei în criza financiara a fost şi rămâne factorul determinant în orientarea cârmei Uniunii Europene într-o direcţie sau alta, spre deosebire de Marea Britanie, care a preferat o atitudine “insulară”. Dacă pentru o Germanie reformată de Agenda 2010 a lui Gerhard Schroeder, criza s-a dovedit mai degrabă o oportunitate decât un pericol, pentru Londra însă, odată cu criza au venit şi ameninţările de părăsire a spaţiului comunitar.
Dacã analizãm acum Romãnia contemporanã, observãm 10 oportunitãţi de luat în calcul în realizarea unei strategii pentru urmãtorii ani.
1. Uniunea Europeanã are probleme existenţiale enorme, iar consolidarea integrãrii europene este singura posibilitate de a continua proiectul început dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Bugetul euro, taxele europeane, apararea europeanã, sunt doar câteva domenii care vor prinde contur şi mai bine datoritã crizei. România are o şansã enormã de a forţa aparteneţa la reconstrucţia proiectului european, dar e nevoie de voinţã politicã şi pragmatism tehnic în abordare. Decidenţii români trebuie să înţeleagă că Uniunea Europeană, a cărei membru este şi România, este o organizaţie regională/interguvernamentală pentru integrare europeană, fiind deschisă permanent unui proces de transformare.
2. Vom asista la relansarea politicii industriale europene, prin gãsirea unei balanţe între campionii industriali europeni şi internaţionalizarea IMM-urilor. România poate sã profite de poziţionarea geograficã şi sã devinã punct de producţie pe teritoriul UE. Iar dacã reuşim sã avem o cercetare şi inovaţie mai prezentã, tabloul pare şi mai plãcut.
3. Dacã e producţie industrialã trebuie sã consolidãm şi infrastructura de transport, în special domeniul rutier, dar şi cel feroviar. Pactul Verde european prevede fonduri enorme pentru dezvoltarea sitemului de cãi ferate, şi mai avem şi contextul comisarului european român exact pe subiect…
4. Forţa de muncã româneascã este multã şi apreciatã, iar criza a schimbat mut percepţia faţã de muncitorul roman. Dacã pânã acum câţiva ani românii se furişau pentru a munci în Vest, acum ei devin ″segment strategic″ pentru unele ţãri, fiind transportaţi chiar cu chartere pentru a presta munca în Germania, Austria sau Italia. Sã încercãm sã nu pierdem aceastã poziţionare…
5. E nevoie de un nou pact pentru agricultura româneascã, oportunistic, unul în care tehnologia sã fie de nivel mondial, iar forţa umanã corespunzãtoare. Celebra strategie europeanã ″de la fermã la furculiţã″ e fantasticã, dar România trebuie sã joace raţional. Brusc, criza Corona a adus în ţarã sute de mii de români tineri. Economiile Italiei şi Spaniei sunt la pãmânt şi mulţi români, dupã o experienţã de câţiva ani în Vest, vor prefera poate sã îşi închege o gospodãrie aproape de cei dragi.
6. Administraţia româneascã, în ciuda multor promisiuni, este încã foarte birocratã. Corona a adus soluţii nevisate, mai ales în domeniul digital. Aprofundarea acestor proceduri este o necesitate, atât pentru cetãţeni, dar şi pentru internaţionalizarea sistemului românesc.
7. Educaţia româneascã a fost pusã la încercare de actuala crizã, iar soluţiile au apãrut. Sistemul poate sã evolueze, iar digitalizarea poate oferi soluţii extraordinare. Nu doar cã poţi sã ai o diplomã de Oxford fãrã a pleca din Bacãu, dar existã un curent favorabil în a structura mult mai bine curriculele învãţãmântului pre-universitar românesc.
8. A investi în sistemul medical românesc, a respecta pe cei care salveazã vieţi, e fãrã doar şi poate o mare lecţie de viaţã datã de actuala crizã. Haideţi sã nu uitãm prin ceea ce trecem acum şi sã punem pe picioare un sistem medical funcţional, de calitate, accesibil şi puternic finanţat de la buget.
9. Politic, Stânga româneascã are nevoie de o europenizare pragmaticã. La nivel de creştin democraţi avem un ax bine conturat: preşedintele Iohannis, PNL, EPP, Germania, Angela Merkel, Ursula von der Leyen. Stãm bine şi pe palierul liberalilor europeni: Cioloş, USR, Franţa, Macron. Trebuie profitant de crizã, de orientãrile guvernelor europene, dar şi de prezenţa masivã a românilor în anumite ţãri. O ″filierã latinã″ poate ajuta, Spania şi Italia devenind placa turnantã pentru o Românie conectatã la pârghiile decizionale.
10. S-au spuns multe cuvinte aspre în timpul crizei, iar unele mesaje sunt greu de uitat. ″Diaspora a adus corona în România″ e ceva comparativ cu discursul actual al preşedintelui Trump cum cã ″europeni au adus virusul în Statele Unite″. Într-o lume globalizatã în care trãim, abordãrile sunt de multe ori mai criminale decât acţiunile în sine. România are şansa internaţionalizãrii, şi poate sã înceapã cu distrugerea zidului mental între cei din ţarã şi cei din afarã, între noi şi ei, între cei buni şi cei rãi. Suntem 25 milioane de români, cãci aşa cum zicea Nichita Stãnescu ″Limba românã este patria mea″ ! Putem şi noi sã construim o astfel de Românie?
Dan LUCA este Vicepreşedintele Grupului EURACTIV. Conferenţiază în universităţi din Bruxelles şi Bucureşti. Este autorul cãrţii “Mapping the Influencers in EU Policies”.
