BusinessMagazin

Blog

  • ACTORII IMPLEMENTARII

    In etapa a V-a, de implementare a strategiei de branding de natiune, expertii au identificat patru actori principali: 

    INSTITUTIILE GUVERNAMENTALE SI DE STAT: Acestea joaca rolul principal in crearea si managementul portiunii administrabile a imaginii nationale (exista si o parte neadministrabila a acestei imagini), prin actiuni de politica interna si externa, de relatii diplomatice, lobby si relatii publice.

    BRANDINGUL PRIN TURISM: Operatorii de turism trebuie sa cunoasca puternica influenta reciproca dintre turism si imaginea unei tari. Ei ar putea fi primii agenti economici privati care institutionalizeaza utilizarea corecta (chiar daca initial minima) a brandului Romania.

    BRANDINGUL PRIN EXPORT: Industriile cu pondere semnificativa in exportul Romaniei trebuie sa dezvolte, pe baza strategiei de brand national, strategii proprii de branding sectorial. Astfel de strategii sectoriale pot fi coordonate doar daca au o baza comuna.

    ATRAGEREA DE INVESTITII STRAINE DIRECTE (FDI): Institutiile guvernamentale, locale si de stat, alaturi de companiile private interesate, trebuie sa constientizeze legatura dintre brandul de tara si activitatea de atragere de FDI. Mai mult, aceste organizatii trebuie sa invete cum sa foloseasca brandul de tara in atragerea de FDI, iar grupul de lucru le poate oferi cel putin o instruire primara in acest sens.

  • Inapoi la 10 bani

    Introducerea leului afecteaza, fara exceptie, pe toata lumea. De la omul de rand la companii, banci – cu totii isi pun aceeasi intrebare: va fi mai bine, mai putin bine, vor creste preturile, nu vor creste, era necesar sau nu sa taiem patru zerouri din coada leului? Concluzia invitatilor BUSINESS Magazin este ca, mai mult decat asteptata, venirea leului greu a fost dorita de romani. Si, daca vor avea o moneda cu care sa poata sa lucreze mai usor, o vor si face. Iar cand pretul unei masini, sau al unei case va fi exprimat in lei, vom sti ca pariul pus pe leul greu a fost castigat.

    BUSINESS MAGAZIN: Peste cateva luni, Romania va introduce leul greu. Intrebarea pe care o pune acum toata lumea este: va aduce el si o crestere de preturi?

    MUGUR STET: Daca vorbim despre denominare, vorbim deja despre un fenomen trecut de la 1 martie – ziua in care toti comerciantii a trebuit sa aiba pe raft preturile afisate dual. Daca discutam de rotunjire, aceasta se face la valori de zeci de lei vechi, deci sub un ban nou. Ce s-a intamplat acum ne spun realitatile din magazine. Retailerii profesionisti – cei care au venit din afara – au rotunjit preturile in favoarea clientului. Ii dai clientului aceasta idee ca „el are grija de mine, ma duc la el“.

    Toata discutia cu rotunjirea a pornit de la compararea a doua fenomene care nu pot fi, de fapt, comparate. Pe de o parte, a fost introducerea euro, unde s-a vorbit de acel „round up“ (n.r. – rotunjire). De fapt, nici nu a fost o rotunjire, a fost o reasezare total speculativa a preturilor. Pentru ca din „round up-ul“ din Uniunea Europeana a preturilor s-ar fi ajuns tot la valori sub un euro cent. Or, in realitate, ce s-a intamplat acolo? Au fost cazuri de comercianti, de exemplu in Germania, care au spus „de astazi, felul de mancare nu mai e 100 de marci, ci e 100 de euro“.

    Asta nu mai este rotunjire, aici trebuie sa analizam fenomenul in profunzime. Au fost comercianti in zona euro care au profitat de faptul ca toate impartirile se faceau cu zecimale. Deci nimeni nu putea sa priceapa daca, de exemplu, o sticla de apa minerala care costa doua marci inainte trebuia sa fie echivalentul a un euro si ceva dupa… pentru ca era foarte greu sa faci aceasta conversie in minte… Acesta a fost fenomenul folosit de comercianti. In Romania, ca si in alte tari care au facut denominarea, nu poti sa folosesti aceasta metoda…

    BUSINESS MAGAZIN: Si totusi, preturile ar putea fi rotunjite si in sus….

    MUGUR STET: Rotunjirea in sus nu poate fi decat de cateva zeci de lei, pentru ca impartirea la zeci, sute, zeci de mii se face simplu: muti virgula. Aici orice om vede daca s-a facut corect; nu poti sa spui ca inainte era 3 lei si acum e 6. 

    BUSINESS MAGAZIN: Da, dar dupa virgula se poate face rotunjire…

    MUGUR STET: Da, dar faci rotunjirea la nivel de zeci de lei… ce poate sa insemne asta la nivelul pietei? Un pret care era 39.999 de lei, va fi, sa spunem, 4 lei in loc de 3,99… deci a fost rotunjit cu 10 lei vechi…

    BUSINESS MAGAZIN: Ce se intampla, insa, cu un pret de 475 de mii, sa spunem? Se poate sa se rotunjeasca cifrele dupa virgula, sa dea un numar intreg… din 4,75 sa faca 5, de exemplu…?

    MUGUR STET: Nu, nu, asta nu se poate intampla, pentru ca exista un ordin al Ministerului de Finante, de anul trecut, care spune clar cum se poate face rotunjirea. Se poate rotunji in sus la nivel de bani…

    BUSINESS MAGAZIN: Ce se va intampla, totusi, cand vor disparea preturile exprimate in moneda veche…?

    MUGUR STET: Afisarea duala se termina pe 1 iulie 2006, cand oamenii vor sti de multa vreme cat costa o paine in lei noi. Atunci, daca vine cineva si spune: „acum ca a disparut afisarea duala, painea nu mai este 5 lei, ci 6“, ii bati obrazul…

    BUSINESS MAGAZIN: Afisarea duala pana in 2006 a fost o idee a Bancii Nationale?

    MUGUR STET: Nu, asa s-a procedat peste tot unde s-a facut denominarea – afisarea duala a durat cel putin un an de zile. Iar ceea ce la noi este un lucru pozitiv, este aceasta afisare duala cu patru luni inainte de introducerea efectiva in viata de zi cu zi a leului nou. Aceasta perioada de patru luni de zile are doua calitati, foarte bune din punctul nostru de vedere. Pe de o parte, auto-promoveaza leul nou – oamenii se vor intalni patru luni cu acele etichete duale, si chiar daca nu stiu ce este leul nou vor incepe sa puna intrebari, si vor primi raspunsuri. Pe de alta parte, obisnuieste omul cu preturile si in lei noi, pentru ca dupa 1 iulie 2005, preturile vor fi in lei noi, bonurile de la casa vor fi in lei noi, conturile vor fi in lei noi…

    CRENGUTA ROSU: Eu ma pot exprima din perspectiva comunicarii si as spune ca sunt in acord cu ceea ce Banca Nationala a facut, cel putin pana la acest moment. Pentru ca mi s-a parut ca din perspectiva cetateanului mediu informat – deci nu sub mediu informat, si nici peste – campania a fost foarte prudent si masurat condusa. In primul rand, mi-a placut faptul ca au reusit sa evite o suprapunere peste campania electorala. Desi anuntul a venit la sfarsitul anului trecut, cand era full electoral campaign (nr. – campania electorala in plina desfasurare) si cand existau niste riscuri majore in a se translata discutia…

    MUGUR STET: …da, din mediul real, in mediul politic…

    CRENGUTA ROSU: …mi s-a parut ca atunci lucrurile au fost foarte bine conduse. Anuntul a fost facut – deci piata nu a fost lipsita de aceasta informatie, dar nici nu au presat foarte mult, tocmai pentru a evita acest, sa spunem, risc politic. Mi s-a parut super OK.

    MUGUR STET: Oricum, exista si legea care aparuse in iulie…

    CRENGUTA ROSU: Tocmai aici era problema, ca legea exista, insa in campania electorala riscurile erau absolut uriase. Dupa acest moment, foarte linistit s-a facut trecerea catre noul an, cand informatia a fost abundenta pe mijloacele media. Am inca niste dubii, dar aici poate domnul Stet ne poate da detalii, despre cum urmeaza sa se intample informarea celor care opereaza borderouri, tot felul de raportari – despre cum au posibilitatea sa transleze, cum lucreaza cu cele doua contabilitati – daca exista aceste lucruri puse in opera si daca lumea stie despre ele. 

    PAUL PASCHIEVICI: In ceea ce priveste contabilitatea, de fapt problema complicata nu e de a trece la leul nou… Problema nu este de a lua niste cifre anterioare – soldurile initiale si rulajele – si de a le imparti la 10.000. 1 iulie nu va fi o muchie de cutit, in asa fel incat toata lumea va intra pe leul greu si va uita de leul usor. Experienta noastra la Ciel in materie de contabilitate si de de mod practic de lucru, ne arata faptul ca ei in iulie o sa mai introduca inca note contabile din ultimul an, si tot asa, probabil o vreme destul de lunga.

    Ceea ce inseamna ca la un moment dat toate softurile care incearca sa faca viata utilizatorului cat mai simpla va trebui sa poata lucra dual, si cu moneda noua, si cu moneda veche. Pentru ca e o problema de timp, de istoric, si in contabilitate si in gestiunea comerciala etc. Cum anume se realizeaza treaba asta la nivel de soft? Exista solutii, ele se pot pune in practica, si se vor face in asa fel incat un contabil sa poata, fara nici un fel de problema, pe 15 iulie sa isi aduca aminte ca nu a introdus ceva din iunie, sa intre normal, sa introduca si toate calculele, in mod transparent pentru utilizator, sa mearga mai departe. Aproape ca nu va sti, dar va trebui sa faca operatia constient si sa spuna ca lucreaza pe leul vechi, pentru ca altfel pot aparea niste erori colosale. 

    CRENGUTA ROSU: Aici am eu, sa spunem, dubii, ca informatia de acest tip a fost comunicata… eu nu ma pot arunca in evaluari de tip economic, nu ma pricep. Insa in partea de comunicare, am experienta introducerii noului sistem contabil de acum 11 ani, in ‘94, cand chiar am participat la campania respectiva, pentru Ministerul Finantelor. Tin minte ca existau situatii cu oameni cu inchiderea de luna pe masa, disperati ca nu stiau incotro sa mearga. La nivelul de mica organizatie, mica companie, mic intreprinzator – oameni care va trebui sa raporteze intr-un fel datele lor financiare – nu stiu daca s-a facut ceva, nu a fost extrem de vizibil… Stiu ca cetateanul obisnuit stie despre leul greu, stiu ca varstnicii, conform studiilor, s-au bucurat ca revin la ceea ce stiau de multa vreme…

    MUGUR STET: Si aici s-au popularizat ordinul si ordonanta, toti contabilii stiu ce inseamna din punct de vedere contabil…

    PAUL PASCHIEVICI: Eu cred ca da, pentru ca noi suntem in relatii cu foarte multi contabili si dupa parerea mea, contabilii au destule informatii. Insa nu numai contabilii lucreaza cu situatii financiare, sunt si cei care tin gestiuni comerciale, si cei care fac partea de salarii – ei nu sunt contabili. Pe de alta parte, in toate lucrurile astea exista un mod foarte simplu de a trece peste o presupusa ignoranta a unora dintre ei, si anume a face lucrurile simplu. Adica sa apesi pe un buton care spune „acum lucrezi cu leul greu“ – din acest moment softul va face toate calculele necesare in spate, societatea va trece pe leul nou si lucrurile vor deveni transparente de acum inainte. Cu conditia ca cel care introduce datele sa nu faca absurditati si sa introduca o cifra de zece mii de ori mai mare. Pentru ca atunci se intampla ceva ce e aproape neverificabil – e de conceput ca platesti pe cineva sau ca faci o nota de plata de 100 de mii de lei noi. De aceea, e greu de stiut ulterior daca s-a lucrat cu adevarat in lei vechi, sau a fost doar o greseala. Deci numarul de verificari pe care il poti face ulterior este relativ limitat. Pe de alta parte, trecerea in sine se va face transparent pentru utilizator. 

    CRENGUTA ROSU: Cred ca in iulie ar fi nevoie de niste linii de comunicare directe intre cetateni si specialistii selectati, pregatiti pentru diferite situatii, care timp de o luna-doua sa ii asiste in acest proces. 

    PAUL PASCHIEVICI: De fapt, la 1 iulie o sa inceapa din punct de vedere legislativ, dar din punctul de vedere al programelor informatice, exista deja firme care s-au pregatit. In particular, si noi vom avea la inceputul lui aprilie leul greu gata… De ce? Pentru ca stim foarte bine ca multe firme vor vrea sa faca simulari, sa se „joace“, ca sa vada cum functioneaza. E bine sa le aiba o vreme inainte de momentul zero, ca sa poata sa se obisnuiasca. Este o parte a procesului educational. 

    CLAUDIU CERCEL: Eu as spune ca este un proces complex, dar nu este in nici un caz la fel de complicat – cel putin din perspectiva data de implicarea mea pana acum in cadrul BRD in proiect – ca introducerea unui sistem nou de conturi. Alte introduceri de sisteme de conturi au fost cu adevarat complicate. In afara de acest lucru, in zona bancara, noi am parcurs trecerea la euro. Si atunci au fost necesare niste ajustari. 

    PAUL PASCHIEVICI: Apropo, acela a fost momentul in care toata lumea care afisa preturi in dolari a afisat brusc acelasi pret in euro. 

    CLAUDIU CERCEL: Asta vroiam sa spun legat de impactul asupra preturilor. La ora asta purtam deja impactul unor astfel de cresteri de preturi care au aparut la anumite produse sau pe anumite zone cand s-a trecut de la referinta dolar la referinta euro. Despre impactul trecerii la leul greu asupra preturilor – nu cred ca de aici va incerca majoritatea sa extraga plus de putere in a stabili pretul. Mai degraba din repachetarea de produse – produse schimbate pe ici pe colo, si cu alte preturi – sau din alte fenomene macroeconomice ar putea veni cresterile de preturi generale in aprilie. Poate fi un prilej; dar la fel de bine s-ar putea sa nu se intample. Pe de alta parte avem impactul cursului de schimb, care lucreaza invers. Dar nu cred ca din conversii si din rotunjiri vor fi cresteri de preturi. 

    MUGUR STET: Cresterea preturilor la energie nu poate avea o influenta in anul 2005 mai mare de 2-3 puncte procentuale pe total economie. Normal, preturile vor creste, inflatie va fi – dar inflatia va fi de 7%. Eu zic ca este un nivel la care am muncit mult sa ajungem, dar un nivel despre care acceptam cu totii ca nu afecteaza fundamentele economiei. Deci nu trebuie sa ne speriem si sa facem din aceasta idee ca preturile vor creste un fel de „bau-bau“, ca nu mai e cazul… Nu mai avem acele cresteri de doua cifre pe luna…

    CLAUDIU CERCEL: S-ar putea ca un mic efect – pentru ca mic cred ca va fi – sa provina si din iluzia monetara. Totusi, treci la un altfel de pret… oamenii s-ar putea simti mai relaxati.

    MUGUR STET: Nu e nevoie ca oamenii sa se simta mai relaxati; oamenii vor intelege, pur si simplu, ce li se intampla. Vor reveni la realitate. Nu cred ca romanii doresc sa fie „milionari“ – pentru ca a dori acest lucru inseamna ca esti un specialist in cifre mari, si nu cred ca majoritatea sunt specialisti in cifre mari. De asta se si incurca la calcule. Ganditi-va ca salariul mediu este de 7 milioane si ceva acum…

    CLAUDIU CERCEL: Eu chiar as risca o presupunere: s-ar putea sa apara si un efect dezinflationist. De ce? Pentru ca lucrand pentru sume mai mici, banuti, lumea devine mai disciplinata. In acest moment, daca si magazinele au vazut ca de multe ori nu au piesa metalica, si nici clientii nu cer – maresc direct pretul, ca sa nu mai fie nevoie sa tina piesa metalica. Si atunci, cand se va trece la un sistem cu banuti, lumea va incepe sa fie foarte atenta la preturi. 

    MUGUR STET: Este clar ca banul capata valoare si oamenii vor cere restul..

    PAUL PASCHIEVICI: Ceea ce va fi interesant va fi lucrul casierilor… pentru ca ei risca sa dea restul in moneda gresita..

    MUGUR STET: Cei care lucreaza la casele de marcat au doua avantaje. Primul este legat de faptul ca leii noi au acelasi fond de culoare si aceleasi personalitati ca pe echivalentul in lei vechi. In plus, noi avem ca politica declarata retragerea cat mai rapida din circulatie a monedei metalice vechi. Tot ce inseamna moneda veche, pe masura ce va fi adusa la Banca Nationala, nu va mai fi repusa in circulatie. 

    CLAUDIU CERCEL: Inca de la inceput?

    MUGUR STET: Da, noi vrem ca partea asta de moneda metalica sa aiba o circulatie curata, civilizata, inca de la inceput. 

    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca oamenii se vor obisnui cu moneda metalica?

    MUGUR STET: Da, eu nu cred ca vor fi probleme. Cel putin pentru o categorie de oameni, care si acum au apetit pentru moneda metalica – pensionarii. 

    BUSINESS Magazin: Care credeti ca vor fi problemele pana la introducerea totala a noilor bani?

    CRENGUTA ROSU: Faptul ca toata lumea vorbeste despre denominare arata ca exista deja acceptarea, ceea ce inseamna ca de acum incolo, tot procesul va fi mult mai usor de condus. S-a creat acceptarea, este un dat. Trecerea la rafturi s-a facut foarte usor, aproape nesesizabil, incepi sa te obisnuiesti cu ideea, si in momentul in care treci la noul pret deja acceptarea e creata. 

    CLAUDIU CERCEL: Pot sa spun ca noi ne-am propus sa gandim cotatii chiar in leul nou. Chiar de multe ori pe piata interbancara dam cotatii si in leul nou. Nu cred ca noi vom avea probleme… Sa luam exemplul din Turcia. Dupa introducerea lirei noi, pe piata financiara turceasca au crescut foarte mult ritmul si volumele de tranzactionare si unul din motivele invocate de catre unii dintre jucatori a fost ca s-au redus riscurile operationale tocmai datorita micsorarii numarului de cifre. 

    BUSINESS MAGAZIN: Mai e, totusi, un aspect: din momentul in care se taie patru zerouri, leul a ajuns cea mai valoroasa moneda din Europa, ca valoare nominala. Se vor simti romanii mai mandri?

    MUGUR STET: Confortul psihologic pe care ti-l da aceasta valoare nominala care „vine pe pamant“ este fantastic. Poti sa-ti faci mult mai usor calculele vietii de zi cu zi. Si eu sunt convins ca la anul pe vremea asta vom discuta despre preturi la masini in lei, preturi la case in lei. E normal, pentru ca acum o masina e 360 de milioane de lei. Cum poti sa faci o reclama cu pretul asta? 

    CRENGUTA ROSU: Pentru ca ai adus asta in discutie, ti-as spune ca de fiecare data cand e vorba despre un premiu, el a fost exprimat in lei, pentru ca suna mult mai spectaculos. Premii de miliarde de lei! De fiecare data cand se vorbea de un pret, el a fost exprimat in euro. Le intelegi, si par mai putin… Simt o sensibilitate de comunicare in privinta leului greu, dar care vine din cu totul alta zona. Vine din aprecierea leului, si discutiile care se poarta la acest moment despre consecintele intaririi leului. Mi-a fost teama, gandindu-ma la leul greu, ca se poate crea confuzie. Fenomenul aprecierii leului, consecintele lui si fenomenul introducerii leului greu, care e altceva….

    MUGUR STET: Campania de promovare va incepe pe 20 aprilie, o data cu prezentarea noilor insemne monetare, si va incepe intr-un ritm de zi cu zi, in principal prin colaborarea cu cele doua posturi publice de televiziune si radio. In acel moment, zi de zi vom avea informatii despre leul nou si vom face si o numaratoare inversa. 

    BUSINESS MAGAZIN: Daca ar fi sa introduceti un slogan pentrul „leul greu“, ce formula ati alege?

    MUGUR STET: Noi l-am introdus deja: leul nou – totul se simplifica.

    CRENGUTA ROSU: Nu cred ca este genul de produs care are nevoie de slogan. Asta pentru ca nu ai nevoie de acceptanta. Leul greu deja exista in constiinta oamenilor. Ai nevoie, mai degraba, de un suport. As merge pe un efect traditionalist de genul „we’ re back in business“. Adica ne-am intors in liga buna. As miza pe acest efect din mai multe motive: o data, exista expectatia pentru integrarea Romaniei in Uniunea Europeana in 2007, 2008, 2010 (ma rog) si, doi la mana, omul se va simti mai confortabil cand isi va face calculele zilnice in lei noi. 

    CLAUDIU CERCEL: As merge pe ceva inrudit cu sloganul BNR. Numai ca as spune altfel: cu leul nou, este tot mai simplu…

    BUSINESS MAGAZIN: Eu as merge pe ideea de slogan „da-mi restul“… Mai doriti sa adaugati ceva?  

    CRENGUTA ROSU: Am observat ca acceptanta leului greu a venit destul de repede si din partea bancilor. De aceea cred ca si ele au un merit in promovarea noului leu egal cu cel al Bancii Nationale. Unul din clientii mei este o banca si l-am vazut cum s-a comportat. Si nu a fost un comportament singular. Este o forma de normalitate. Cred ca tot acest proces, incepand cu comunicarea si continuand cu parteneriatele ulterioare, s-a intamplat „à la carte“. Nu sunt foarte sigura ca lucrurile vor merge la fel de bine in aval pentru toti cei care va trebui sa raporteze. Dar daca industria de IT&C e gata, stau linistita. Cate din companiile romanesti folosesc, totusi, programe si cate nu? 

    PAUL PASCHIEVICI: Programe de contabilitate? Majoritatea. Foarte putine mai folosesc contabilitatea de mana. Chiar si microintreprinderile incep sa apeleze la cabinete de expertiza contabila, la un expert contabil sau la un contabil. Acesta va lucra automat cu un program contabil pentru ca, altfel, este complet nepractic. 

    CRENGUTA ROSU: Aveti o statistica la nivelul intregii tari despre cate firme folosesc programe de contabilitate?

    PAUL PASCHIEVICI: Noi am facut tot felul de sondaje telefonice pentru ca am fost foarte interesati de pozitia noastra pe piata. Din cate imi aduc aminte, peste 85% folosesc programe de contabilitate. As spune ca mai sunt foarte putini cei care nu folosesc softul de contabilitate. Exista si o categorie care isi cumpara programe de la studenti cu un milion de lei, dar ideea e ca folosesc o solutie informatica renuntand la contabilitatea de mana. Pe de alta parte, sunt constient de faptul ca multi oameni sunt ingrijorati in ceea ce priveste trecerea la leul greu, din perspectiva programelor de contabilitate. Mesajul meu pentru acesti oameni este ca nu trebuie sa fie ingrijorati, pentru ca softurile de contabilitate vor fi gata inainte de termenul limita, astfel incat ei le vor putea testa. 

    MUGUR STET: Eu as adauga, in final, ceva legat de un posibil efect psihologic invers al trecerii la leul greu. Oamenii, cand o sa citeasca in presa despre fraude de un milion de lei (in loc de zece miliarde), o sa spuna ca e vorba de o nimica toata. Mult timp vor ramane in minte cu valoarea veche a milionului de lei. 

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    La cea de-a doua dezbatere a Clubului, care a avut ca tema introducerea leului nou, invitatii BUSINESS Magazin au fost: 

    • CRENGUTA ROSU co-managing partner, DC Communication
    • MUGUR STET purtator de cuvant, Banca Nationala a Romaniei
    • PAUL PASCHIEVICI general manager, Ciel Romania
    • CLAUDIU CERCEL directorul Directiei Operatiuni de Piata, Banca Romana de Dezvoltare – Groupe Société Générale

  • Cantecul lebedei?

    Magazinele muzicale se joaca de-a hocus-pocus: azi sunt, maine nu mai sunt. Cel mai mare magazin audio din Romania, Sony Music Mega Store, e doar un exemplu din sirul lung de magazine de profil care au fost inchise pentru ca nu aduceau profit. Doar trei nume mari rezista: Diverta, Hollywood Music & Film si Magazinul Muzica.

    Cine vrea sa castige bani cinstiti din comertul cu muzica e nevoit fie sa renunte, fie sa isi gaseasca activitati suplimentare, care sa-i tina in viata afacerea. Cel putin dupa aceasta teorie au functionat multe magazine muzicale pana acum. Majoritatea au renuntat. Astfel, numarul magazinelor din Capitala care vand exclusiv muzica si nu vand la negru nu sare de cinci. Dovada ca lucrurile nu merg bine in retailul muzical romanesc „luceste“ in vitrina putinelor retele de magazine de profil ramase. In bulevardul Mihai Bravu din Capitala, vitrina magazinului Hollywood Music & Film e acum pustie. O privire aruncata pe rafturile filialei aceleiasi retele din zona cinematografului Scala e suficienta pentru a constata ca vanzarea de CD-uri sau casetele audio a trecut pe locul al doilea, dupa afacerea cu DVD-uri si inchirieri de filme.

    Doar reprezentanta din Bucuresti Mall mai pastreaza izul occidental de la inceput, cu o oferta de titluri bogata. Si totusi, candva s-a vandut si in Romania muzica. Sony Music Megastore oferea, in incinta de auditie cvadridimensionala, cam tot ce-si putea dori un roman, chiar daca avea gusturi occidentale. O adevarata atractie era standul cu viniluri. O alta era obiceiul imprumutat de administratorii magazinului de la occidentali de a organiza lansari de albume in incinta. Era cel mai mare magazin de profil din tara. De deschiderea lui isi mai aduc aminte multi bucuresteni, pentru ca o mie dintre ei au plecat acasa cu CD-uri primite cadou din partea magazinului. Dar nimic din toate astea nu a tinut in viata magazinul. 

    Cei 500 de metri patrati din complexul comercial Unirea se numesc astazi „Diverta“. Un magazin tot cu profil muzical, cu o oferta destul de bogata si cu un personal „scolarizat“, dupa cum sustine Sebi Vasilescu, directorul general al Diverta. Clientii in cautarea unui produs vor fi indrumati spre ceea ce cauta sau spre posibile alternative. Mai mult, spune directorul, daca produsul cautat nu se afla in magazin sau la furnizor, in cateva zile acesta poate fi adus la solicitarea clientului. 

    Dar strategiile de imbunatatire a ofertei nu au salvat nici magazinul „Diverta“ de influenta declinului pietei muzicale. Rezultatele financiare ale „Diverta“ strict din vanzarea de muzica nu sunt exceptionale. Grupa de „produse media“ in care sunt incluse, ca raportare financiara, si produsele audio, reprezinta doar 15-20% din cifra de afaceri a companiei.  

    Intr-un fel, nici nu e de mirare, spune Adrian Iorgulescu, presedintele Uniunii compozitorilor si muzicologilor din Romania, uniune care detine magazinul „Muzica“. „In conditiile in care, de la o zi la alta, pirateria e tot mai prospera, e absolut normal ca magazinele de muzica sa ramana in umbra“. Multi clienti au uitat de „atuul calitatii, de aspectul legal precum si de etica personala“, principalele motive pentru care un cumparator nu alege „calea usoara“ a achizitiei la negru, spune Sebi Vasilescu, directorul general Diverta.

    Conform datelor Asociatiei pentru Combaterea Contrafacerilor, piata la negru reprezinta in jur de 70% din totalul pietei muzicale autohtone. Numai in Bucuresti autoritatile confiscasera in primele zece luni ale anului trecut peste 150.000 de CD-uri si DVD-uri piratate. Proprietarii drepturilor intelectuale si casele de discuri pierd anual 25 de milioane de euro din cauza acestei afaceri ilegale, potrivit estimarilor unor analisti financiari din Romania.

    Cu mici exceptii, magazinele de muzica par sa isi cante, resemnate, cantecul de lebada. Magazinul Muzica, cel aflat in proprietatea Uniunii Compozitorilor si a Muzicologilor, isi vinde CD-urile intr-o liniste de biblioteca. Cu exceptia unui vanzator de viniluri, care abia asteapta sa-ti impartaseasca povestea fiecarui produs pe care-l vinde, personalul magazinului asteapta intr-o liniste neconvingatoare ca produsele „sa se vanda“.   Totusi, magazinul Muzica ramane „un etalon al Capitalei, un obiectiv cultural“, spune Adrian Iorgulescu. 

    Majoritatea turistilor straini care cauta compilatii autohtone, muzica clasica sau folclor, ajung aici. Insa Iorgulescu stie ca nu va putea tine in viata magazinul folosindu-se strict de prestigiul dobandit de-a lungul timpului. „Incepand cu acest an, magazinul isi va schimba infatisarea, va deveni mai occidental“, spune Iorgulescu. 

    Pana atunci, cei care vor sa se simta bine cand cumpara nu au prea multe alternative. Cu una-doua exceptii, ei ar trebui sa aleaga fie locurile mici, cu dichis, de genul librariilor Carturesti, unde oferta de produse e limitata, fie magazinele lipsite total de personalitate, dar unde sansele de a gasi produsul cautat sunt mai mari.

  • BOALA NEAGRA

    Principalele efecte negative ale pirateriei la nivel mondial sunt:

    SCAD VANZARILE
    Tranzactiile ilegale cu muzica si descarcarea de pe Internet sunt invinuite pentru scaderea la nivel mondial a vanzarilor din industria muzicala. Scaderea a fost de 7 procente in 2002, si s-a dublat in 2003.  

    RAMAN PE DRUMURI
    Jay Berman, directorul executiv al Federatiei Internationale a Industriei Fonografice, spune ca din cauza pirateriei mai mult de jumatate din profesionistii din domeniul muzical din Europa risca sa-si piarda locurile de munca. 

    LEGISLATIA ROMANEASCA
    In Romania, legislatia permite descarcarea de muzica de pe Internet, cu conditia ca aceasta sa fie ascultata acasa. Folosirea ei in scopuri comerciale este o activitate ilegala care se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani.

  • Hiperbogatii hipomaniacali

    Teza cartii „The Hypomanic Edge“ ar fi ca America e principala forta economica a lumii (si) din cauza ca este o natiune formata din oameni de afaceri ticniti si din femei de succes predispuse, genetic, sa-si asume riscuri majore. 

    E cu neputinta de uitat impactul pe care l-a avut, la inceputul anilor ‘80, volumul „Acesti bolnavi care ne guverneaza“. Tradusa in zeci de limbi, in tiraje impresionante, cartea vorbea despre maladiile sefilor de stat, de-a lungul vremii, si despre nefastele consecinte pe care exercitiul guvernarii, dar si situatia politica interna sau internationala le-au avut de indurat din pricina acestor dereglari. Salazar, Franco, Mao, Hrusciov, Brejnev, Stalin, Nixon sau Kennedy, mai totii „marii“ planetei s-au dovedit a fi in suferinta si asta nu oricand, ci mai ales in momentele decisive in care se aflau aplecati peste pupitrul de comanda. Pentru John D. Gartner, in proaspat aparutul sau volum „The Hypomanic Edge: The Link Between (a Little) Craziness and (a Lot of) Success in America“, boala (de asta data pur mentala), mai ales in formele ei benigne, se dovedeste insa a fi un motor al ascensiunii sociale si al prosperitatii.

    Teza cartii ar fi ca America reprezinta, in momentul de fata, principala forta economica a lumii (si) din cauza ca este o natiune formata din oameni de afaceri ticniti si din femei de succes predispuse, genetic, sa-si asume riscuri majore. Autorul stie ce spune (este de profesie psihoterapeut) si, de altfel, nici nu merge in contra curentului judecatii generale potrivit careia mintile stralucite, marii interpreti, arhitectii sau poetii de geniu au fost, dintotdeauna, atinsi de aripa neagra a nebuniei. E vorba aici de ceea ce Gartner numeste „hipomanie“, adica, in termeni medicali, o forma blanda de manie, lipsita de componenta depresiva.

    „Hipomaniacii, spune el, sunt purtatorii unei energii contagioase, au o vointa si o incredere neobisnuite, si produc idei cu adevarat mari. Vorbesc, gandesc si iau decizii cu o mare rapiditate. Nu pot sa stea o clipa locului, isi canalizeaza energiile spre implinirea unor aspiratii nemasurate, sunt risipitori, risca, actioneaza impulsiv, fara sa stea prea mult pe ganduri. Sunt isteti, plini de incredere si, tocmai de aceea, devin carismatici si convingatori“. Altfel spus, multe dintre componentele caracterului arhetipal american – adica optimism, energie, perseverenta – se potrivesc perfect in fisa clinica a individului hipomaniacal.

    Fenomenul ar putea fi explicat si prin faptul ca americanii sunt o natiune de imigranti, prin definitie sunt marcati de gena hipomaniacala. „Cine e dispus, se intreaba Gartner, sa ia in piept o calatorie plina de primejdii, convins ca va fi in stare sa razbeasca prin jungla New York-ului?“. Evident, niste „sariti de pe fix“. Niste oameni dispusi sa joace totul pe o carte, niste „apucati“, bantuiti de idei, curajosi, increzatori in propriile forte: niste oameni pe care, ca sa pastram dreapta distanta intre terminologia medicala si exagerarile de jargon, ar trebui sa-i numim, pur si simplu, puternici.  Desigur, dereglarea nu a insemnat totul. America a fost si inca mai este un pamant al tuturor oportunitatilor, iar spiritul utopic al celor care au razbatut si care s-au imbogatit au fost combinate, intr-un amestec bine dozat, cu pragmatismul si realismul. O scurta istorie a personalitatilor Americii, de la Columb la Benjamin Franklin, Henry Ford, David Selznick sau Andrew Carnegie ne-o demonstreaza cu prisosinta.  

    John D. Gartner, The Hypomanic Edge:  The Link Between (a Little) Craziness and (a Lot of)  Success in America, Ed. Simon & Schuster, 2005

  • Amorul: timp de folosinta

    • AMORUL: TIMP DE FOLOSINTA

    Specialist in marketing si publicitate, Beigbeder incepe, la numai 24 de ani, o prodigioasa activitate. Cronicar si moderator TV, critic si, nu in ultimul rand, scriitor, Frédo este polivalent profesional asa cum, in alt plan, este (sau se afirma) omnisexual. Partea cea mai solida si mai specifica a operei sale de scriitor este trilogia Marronier care, potrivit propriilor vorbe ale protagonistului, poate fi rezumata dezarmant de simplu: „in primul volum ma indragosteam, in al doilea ma insuram, in al treilea divortam si ma insuram din nou“.

    Dovada stiintifica potrivit careia dragostea are un timp biochimic de evolutie si disolutie inconturnabil – trei ani – este tema pe care autorul o intoarce pe toate partile si careia ii aspira toata vlaga. Satul pana la greata de Anne, splendida lui consoarta, Marc se indragosteste de Alice cea cu picioare lungi, pe care nu o poate avea din pricina ca este casatorita. Divorteaza de Anne si reuseste, dupa penibile tribulatii, s-o divorteze si pe Alice, cu care se casatoreste. 

    Frédéric Beigbeder, Dragostea dureaza trei ani,  Editura Pandora M, Targoviste, 2005 


    • DRAGONII CRIMEI


    Volumul lui Posner dezvaluie amploarea pe care a capatat-o imperiul subteran al Triadelor si controlul pe care acestea il detin asupra pietei internationale de heroina. Studiul reprezinta rezultatul  unor investigatii jurnalistice care au durat aproape doi ani, timp in care Posner a vizitat aproape toate galantarele si laboratoarele drogului din Asia.

    Dupa publicarea acestui document acuzator, FBI-ul a trebuit sa admita faptul ca sindicatele chinezesti ale crimei au ajuns sa detina controlul a circa 80% din piata de heroina americana. Un adevarat best-seller, tradus in 12 limbi, volumul este unul dintre cele mai palpitante si convingatoare ale unui autor care s-a ocupat, de-a lungul timpului, de subiecte arzatoare si neelucidate precum: biografia lui Mengele, asasinarea lui Kennedy, cea a lui Martin Luther King sau momentul 11 septembrie 2001.

    Gerlad L. Posner, Triadele chinezesti,  Editura Allfa, Bucuresti 2004 

  • O bere cu Mirandolina

    La Teatrul Nottara, poate fi vazuta cu placere o piesa amuzanta, fara pretentii abisale, oferind o delectare rapida si intensa: este cunoscuta „Hangita“ a lui Carlo Goldoni.

    Regizorul austriac Tino Geirun mizeaza pe actori si pe dinamismul actiunii piesei, apasand pe trasaturile negative ale personajelor, care, paradoxal, ni le fac si mai simpatice. Spectatorii sunt plasati de la inceput in decorul simplu al hanului, la doi pasi de protagonisti. Li se impart pahare cu bere din care vor bea cu personajele, precum si pachete de carti de joc pe care, in afara semnelor consacrate pentru poker sau septic, este imprimat programul de sala. Elemente originale pentru a capta atentia si bunavointa publicului.

    Desfasurarea este cat se poate de clasica, dar asta nu tulbura cu nimic bucuria spectatorilor, dupa cum nu ii supara nici previzibilul piesei. Chiar momentele de umor mai decoltat sunt la locul lor in contextul creat, acela de han cu ocaua mica si hangita frumusica. In rolul aprigei si cam androfobei hangite Mirandolina am vazut-o pe Daniela Minoiu, care imparte rolul cu Crenguta Hariton. Pretendentii nenorocosi la mana ei deprinsa cu uneltele bucatariei sunt intruchipati corect de Al. Jitea si Valeriu Preda, roluri destul de mici, ca si cele ale Ancai Bejenaru si Andei Caropol, care practic au aparitii minimale. 

    Cu totul altfel stau lucrurile cu cei doi curtezani ce ajung mai departe in gratiile Mirandolinei, oferindu-i, probabil pentru prima oara in viata, clipe de reflectie si indoiala. Cavalerul de Ripafratta este jucat cu haz si exactitate de Constantin Cotimanis, din care regizorul si el insusi construiesc un amorez trecut de varsta iluziilor si cu atat mai indreptatit sa se bucure de atentia hangitei. Cotimanis atrage atentia si in scenele de dialog si in cele sustinute de unul singur. Creeaza un tip uman credibil, deasupra mizei comice a textului. 

    Cea mai izbutita creatie regizorala este a omului la toate si cam natang al hanului, balbaitul Fabrizio, incet la rationament, dar iute la viclenii, cel care se va procopsi pana la urma cu inima si trupul bine rotunjit al Mirandolinei, devenind insa, prin brusca ascensiune, un stapan vrednic al hanului si-al nesperatei lui neveste. Gandul regizorului este intruchipat cu stralucire si verva de Adrian Vancica, nume nou pentru mine, dar cu atat mai interesant. Povestea, chiar stiuta, capteaza omul plin de griji si il insenineaza vreme de un ceas prin mijlocirea unor actori priceputi si zglobii.  

  • Be cool“ nu e chiar asa de „cool“

    John Travolta si-a adjudecat mult ravnitul statut de Hollywood Star dupa ce a castigat un concurs de dans in „Saturday Night Fever“, in 1977. Peste  aproape 20 de ani, in 1994, le-a reamintit spectatorilor de pozitia sa in randul vedetelor tot in urma unui dans, de data aceasta insa cu Uma Thurman in „Pulp Fiction“. Dupa alti 10 ani, Travolta danseaza din nou. Tot cu Uma Thurman, dar de data aceasta in filmul „Be Cool“ (tradus la noi cu „Da-te mare si tare“), mult asteptata continuare a lui „Get Shorty“ (1995). 

    Travolta se joaca in continuare de-a Chili Palmer, gangsterul fascinant din „Get Shorty“. Dar nu nu o mai face la Hollywood, precum in prima parte. De data aceasta ia cu atac industria muzicala, sau, mai precis, doua dintre promisiunile acesteia: un producator al unei case de discuri, Edie Athens, interpretata de Uma Thurman si o tanara interpreta de R&B, Linda Moon, in rolul careia joaca Christina Milian. 

    Dar daca acum 10 ani Chili era un adevarat fan al filmelor mai mult sau mai putin reusite, faptul ca intre timp a renuntat la aceasta pasiune si a inceput sa se preocupe de ceea ce se intampla in industria muzicala e mai putin plauzibil. 

    Pana la urma „Be Cool“ nu e decat o continuare a unei productii de succes si prin urmare se comporta ca o continuare, la fel cum si cartea  dupa care a fost realizat, scrisa de Elmore Leonard, e o continuare a celei dupa care a fost facut „Get Shorty“ (desi a avut parte de critici mult mai entuziaste decat filmul). 

    Multe scene nu fac altceva decat referiri la productia precedenta si isi asuma ideea ca o sa mearga doar pentru ca scenele la care fac trimitere au prins candva la public. 

    Personaj dupa personaj, scena dupa scena, replica dupa replica, toate te trimit la un alt film, la un alt personaj sau la o imagine trecuta. Filmul pare un birocrat care te tot plimba prin birouri diferite pentru ca nu stie ce sa-ti spuna. Sau poate pentru ca nu are nimic de spus. 

    R: Gary Gray. Cu: John Travolta,  Uma Thurman, Dwayne „the Rock“ Johnson. Durata: 114 minute. In Romania din 18 martie 2005.

  • Poate de data asta vinde

    Discutiile privind vanzarea Bancii Tiriac se aprind din nou, dupa ce, in urma cu mai putin de un an, omul de afaceri Ion Tiriac decidea ca nu vrea, inca, sa vanda banca. La discutii s-au inscris, de aceasta data, Bank Austria Creditanstalt, BNP Paribas si Société Générale. Va vinde, in final, Tiriac banca?

    Cum poti sa dublezi pretul unui bun  pe care vrei sa il vinzi? Asteptand un an, ar putea fi un raspuns; cel putin in sistemul bancar romanesc. Sau mai precis, in cazul Bancii Tiriac, in jurul careia zvonurile privind vanzarea sau cautarea unui partener de calibru au reinceput sa circule intens.

    Asta la mai putin de un an dupa ce Ion Tiriac, actionarul majoritar, a decis ca banca se va dezvolta pe cont propriu pe termen mediu. Decizia a fost luata la sfarsitul unui proces de gasire a unui partener strategic (dupa modelul aplicat deja in asigurari cu Allianz), in cadrul careia banca a fost evaluata de potentialii cumparatori la 120 – 160 de milioane de euro. Pret considerat prea mic de Tiriac, conform unor surse apropiate bancii. 

    Numai ca, intre timp, cumparatorii, nu neaparat aceiasi, au revenit. Si asta fara ca banca sa se afle in proces activ de vanzare, ca anul trecut.

    Trei sute de milioane de euro – atat ar vrea sa obtina omul de afaceri Ion Tiriac pentru pachetul de actiuni pe care il detine la banca cu acelasi nume, conform unor surse apropiate discutiilor. 

    „Am cochetat putin cu ideea de a plati pretul cerut. Dar probabil ca nu o vom face. Oricum, ne mai gandim“, spune reprezentantul uneia dintre bancile care „tatoneaza“ de ceva vreme Banca Tiriac.

    Banci care, conform acelorasi surse, sunt cel putin trei: Société Générale – in cautarea consolidarii pozitiei de al doilea jucator de pe piata, Bank Austria – care a fost in cursa pentru Banca Tiriac si anul trecut si BNP Paribas – grup francez interesat sa intre in Romania. De ce, insa, atat interes pentru Banca Tiriac? 

    Raspunsul tine de potentialul pietei si de numarul scazut de oportunitati de a intra sau a mari pozitia pe acesta piata. Practic, pentru marii jucatori internationali, aceste oportunitati (inclusiv BCR si CEC) pot fi numarate pe degetele de la o mana. Socoteala este deci simpla. Cum numarul potentialilor cumparatori este mare (peste 10) iar cel al tintelor este mic, preturile si interesul la cumparare cresc.

    Anul trecut a fost, pentru sistemul bancar romanesc un an „irepetabil din punct de vedere al varfurilor de crestere“, dupa cum aprecia presedintele HVB Romania, Dan Pascariu. Chiar daca bancile nu vor mai regasi astfel de cresteri, chiar si de 100%, anii viitori, Pascariu crede ca si 2005 va aduce o crestere considerabila – aproximativ 30%.  Asadar, o piata in plina expansiune, unde BCR si CEC nu vor domoli apetitul decat a doua dintre grupurile financiare europene interesate de expansiune. Adica HVB – Bank Austria, Deutsche Bank, Erste Bank, Raiffeisen, OTP, Dexia, KBC, Rabobank, Unicredit sau Intesa.  

    Ce variante raman deci pentru cei care nu vor apuca „prajiturile“ mari? Ce banci romanesti solide, cu o retea de sucursale suficient de mare si care nu au, inca, in spate un investitor strain puternic, mai exista? Raspunsul este clar: Banca Tiriac si Banca Transilvania.

    Care este pozitia reprezentantilor de la Holdingul Tiriac – firma prin care Tiriac detine actiunile de la banca fata de zvonurile privind revigorarea interesului cumparatorilor?  „In acest moment nu exista nici macar discutii de principiu avand drept subiect potentiala vanzare a Bancii Tiriac, cu atat mai putin discutii avansate“, spune Valentin Radu, directorul Holdingului Tiriac. „Atat dl. Ion Tiriac cat si ceilalti actionari majoritari nu au in acest moment intentia de vinde participatiile detinute in Banca Tiriac nici unei alte banci sau institutii financiare“. Directorul Holdingului Tiriac nu exclude insa posibilitatea ca „atunci cand va fi oportun“, Banca Tiriac sa se asocieze cu un partener de calibru. Care ar fi, pe de alta parte, „partenerii de calibru“ care se uita acum la Banca Tiriac?  HVB Bank – Bank Austria este deja prezenta in Romania prin filiala sa, HVB Romania. Germanii au participat si la negocierile de anul trecut, cand au ramas – dintr-o lista de peste 13 ofertanti – in cursa alaturi de grupul elen Piraeus. De curand, presedintele bancii din Romania, Dan Pascariu, aprecia ca, intr-o piata precum cea romaneasca, „este greu sa cresti organic pentru a atinge masa critica in retail, asa ca singura optiune este o achizitie“. 

    Cea mai mica achizitie pe care ar putea-o face HVB pe piata locala, potrivit lui Pascariu, ar fi o banca apropiata de cota sa de piata, adica in jur de 5%. 

    Reprezentantii Bank Austria Creditanstalt – divizia responsabila pentru activitatea Grupului HVB in Europa Centrala si de Est – spun ca „intentioneaza sa isi extinda si mai mult reteaua bancara in Romania“. In prezent, banca are 13 sucursale – numar total insuficient pentru o lupta pe piata de retail cu nume ca Raiffeisen, BRD Société Générale sau BCR. 

    „Suntem atenti la posibilele achizitii care ne-ar creste considerabil cota de piata in Romania“, spune Regina Prehofer, membru in Consiliul de Administratie al Bank Austria Creditanstalt. Banca si-a anuntat deja interesul pentru CEC si BCR.

    Société Générale are deja o prezenta puternica pe piata romaneasca, inca din 1998, cand a devenit actionar majoritar la BRD. In prezent, BRD – Groupe Société Générale este cea mai mare banca privata din Romania, si a doua din sistemul bancar, dupa BCR.  „BRD-Groupe Société Générale a fost si ramane, in permanenta, interesata de posibilitatile de extindere a activitatii sale in Romania“, spune directorul general adjunct al bancii, Sorin Mihai Popa. In privinta discutiilor privind posibila achizitie a Bancii Tiriac, Popa raspunde: „no comment“. 

    Acelasi raspuns il da si reprezentanta grupului financiar francez BNP Paribas in Romania, Doina Fulop: „no comment“. Surse din piata vorbesc totusi de faptul ca francezii de la BNP Paribas ar fi foarte interesati de banca romaneasca. Motiv pentru care, adauga sursele mentionate, „nu ar trebui sa mire pe nimeni daca BNP va plati pretul cerut de Tiriac“. Pana una alta, francezii sunt prezenti in Romania doar cu un birou, fara a avea dezvoltata nici un fel de activitate la nivel de retail. Interesul pentru Romania al francezilor de la BNP Paribas e demonstrat si de participarea acestora la negocierile pentru cumpararea Credisson, un jucator important din domeniul consumer finance. 

    Daca vreunul dintre cei trei – sau oricare altul – va avea mai mult succes de aceasta data in negocierile cu omul de afaceri roman, ramane de vazut. Pana una alta, directorul grupului de firme Tiriac – Valentin Radu – spune ca rezultatele financiare ale bancii atat in 2004 cat si in primele doua luni ale acestui an, „vin sa confirme afirmatiile d-lui Tiriac privind capacitatea bancii de a se dezvolta si de a performa pe o piata din ce in ce mai concurentiala“. 

    Capacitate, se pare, din ce in ce mai costisitoare pentru „curtezanii“ Bancii Tiriac.