BusinessMagazin

Blog

  • Cine se va muta pe Downing Street, nr. 10?

    Gordon Brown va fi, cel mai probabil, succesorul actualului prim-ministru al Marii Britanii, Tony Blair. Insa la fel de bine ar putea veni si David Cameron care, la doar 39 de ani, a devenit noul lider al Partidului Conservator. Oricare ar fi viitorul locatar din Downing Street 10, lucrurile nu se vor schimba prea mult in Anglia, observa revista Time.

     

    In ciuda divergentelor de opinie dintre Blair si Brown (in prezent ministru de finante) speculate indelung de presa britanica, cei doi oameni politici au numeroase opinii similare: amandoi sustin o economie deschisa, nevoia restructurarii sectorului de servicii publice si sunt filoamericani. Diferentele dintre cei doi sunt mai degraba de forma decat de fond, observa Vernon Bogdanor, profesor la Oxford University. Cameron pare sa-si fi insusit teoria „caii de mijloc“ atat de apreciata de actualul premier, de vreme ce si-a petrecut ultimele trei luni pledand pentru ameliorarea saraciei si protejarea mediului inconjurator, scrie Time.

     

    „Amestecarea“ doctrinelor politice observata in Marea Britanie nu este un fenomen singular in Europa. Noul cancelar crestin-democrat al Germaniei, Angela Merkel, conduce un cabinet ale carui ministere-cheie sunt ocupate de reprezentantii doctrinei social-democrate. Europa este martora unui sfarsit al ideologiilor (fenomen observabil in SUA in urma cu 50 de ani), in care doctrinele unor partide distincte incep sa se uniformizeze.

     

    La o prima vedere, asta poate insemna maturizarea scenei politice europene. Figuri memorabile ca Margaret Thatcher – cea care a scos Anglia din „amortire“-, Helmuth Kohl – unificatorul Germaniei – sau Vaclav Havel, care a sustinut vehement dreptul la egalitate politica si morala intre Est si Vest, nu vor mai aparea prea curand, data fiind stabilitatea politica si economica a continentului european.

     

    Cu toate acestea, evenimentele „belicoase“ din ultimele saptamani ar trebui sa sugereze liderilor politici europeni ca ideea de stabilitate nu este decat o iluzie si ca Europa mai are multe de rezolvat: integrarea sociala a numarului tot mai mare de emigranti musulmani, scaderea continua a numarului persoanelor apte de munca, competitia acerba din partea Asiei, restructurarea sectorului stiintific sunt cele mai urgente probleme. Pentru toate acestea, Europa are in continuare nevoie de „eroi“ politici.

  • TURUL MESEI

    Banii din industria muzicala intra in mai multe buzunare. Meseriile nou-aparute pe piata muzicala romaneasca imprastie banii, inca putini, in tot mai multe directii. 

    PRODUCATORUL 
    Are in spate casa de discuri care investeste in artist: finanteaza productia de albume si de videoclipuri si investeste in promovarea produselor. Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania a inregistrat 24 de producatori.

    MANAGERUL
    Este „creierul“ care orienteaza artistul, construieste viziunea si strategia conform carora acesta va evolua; are grija de imaginea artistului. Mai putin de 10% dintre artistii romani au manager.

    AGENTUL DE BOOKING
    Este cel care face rost de spectacole dupa ce oferteaza artistii online sau sub alte forme. Artistii pot fi „listati“ de catre mai multe astfel de agentii. In Romania exista circa sapte-opt agentii de booking.

    IMPRESARUL
    Negociaza si incheie contractele pentru concerte, asigurandu-se de calitatea conditiilor in care va canta artistul.

    PUBLISHERUL
    Reprezinta interesele compozitorului in fata UCMR-ului, a caselor de discuri si a clientilor. EMI Publishing Romania este prima companie de acest tip din Romania. Alte cateva companii nou-aparute care actioneaza in acest domeniu sunt doar licentiate pe cataloagele de publishing din strainatate, spune Popi de la EMI Publishing.

    AGENTIA DE BTL 
    Organizeaza evenimente si promotii. 

    CLEARANCE
    Obtinerea drepturilor de utilizare a pieselor internationale.

  • Romania ca brand

    Ne-au mai ramas doi ani pentru a ne construi un brand de tara – iar daca nu vom reusi, vom intra in Uniunea Europeana cu o imagine confuza, asemeni Poloniei, care abia acum a inceput procesul de branding. In ultimii 15 ani s-a vorbit pana la epuizare de „imaginea Romaniei in lume“ – totusi, nici unul dintre guvernele postrevolutionare – si probabil nici actualul guvern – n-a tratat brandul de tara ca pe o prioritate. BUSINESS Magazin inaugureaza un ciclu de dezbateri in parteneriat cu Zapp si BRD – Société Générale, cu o discutie despre ceva ce inca nu exista: brandul „Romania“. Concluzia invitatilor Club BUSINESS Magazin e ca, inainte de toate, Romania are nevoie de o definitie. Abia dupa ce vom putea spune ce defineste „produsul“ Romania, il vom putea promova cum se cuvine.

    BUSINESS Magazin: De ce mai discutam inca despre brandingul de tara? Este un proces care ar fi trebuit sa inceapa demult. Devine frustrant, pentru ca tari ca Ungaria sau Bulgaria, care au mai putin de oferit decat noi, sunt mult mai agresive in aceasta privinta.

    ION NESTOR: In primul rand, dati-mi voie sa va contrazic. Nu au mai putine de oferit. Ne-a fost inoculat prin sistemul de invatamant (cel putin cel de dinainte de ‘89) ca tara noastra este cea mai mai bogata, cea mai frumoasa si alte asemenea sabloane subliminale. Dar dupa ce incepi sa calatoresti, iti dai seama ca avem o tara „average“ (n.r. – comuna, medie). Si-apoi, de unde au mai scos si „Tara bogata, oameni saraci“?

    GEORGE COPOS: Da, da. Un alt sablon des intalnit.

    ION NESTOR: E ridicol. Nu avem o tara bogata. Daca a fost bogata – spre exemplu in paduri – s-a epuizat, caci padurea a fost taiata irational.

    BUSINESS Magazin: Inainte de a promova un produs trebuie sa ii cunosti clar calitatile. Noi stim ce calitati are Romania?

    GEORGE COPOS: Sunt cateva directii pe care se poate merge. Am putea sa ne promovam prin turism, prin IT, prin sport. In randul informaticienilor din SUA, a treia limba vorbita este romana. Cred ca asta spune ceva…

    ROBERT REDELEANU: Avem oameni de sport care sunt branduri mai puternice decat tara noastra – cum sunt Nadia Comaneci sau Hagi. In Vest, cine spune Nadia Comaneci nu se gandeste in primul rand la Romania, va asigur.

    GEORGE COPOS: Dar mai sunt o serie de branduri care mai pot fi promovate si de care ne putem „lega“. Cum e cazul Gerovital – Ana Aslan. Cred ca am putea sa ne promovam foarte bine prin turism. Si de ce sa n-o facem? Asta ar aduce venituri importante la buget. Pentru ca Romania are munte, are mare, are Delta Dunarii.

    ION NESTOR: Avem o mare, cum are toata lumea, nu e nimic spectaculos la ea. Iar muntele la fel. Dar avem un potential imens, cred eu, in agroturism. 

    GEORGE COPOS: Stiti cat turism „vindem“ noi anual? Cam de 700-800 de milioane de euro, ceea ce inseamna 1,5% din PIB. Ungaria (care are doar Balaton, Budapesta si baile termale) face din turism 9% si are un PIB mult mai mare decat PIB-ul Romaniei. Stiti cat face Bulgaria din turism? Peste 11%. Croatia? E un caz fericit: peste 22%.

    CIPRIAN PALTINEANU: Da, dar Croatia are 5.000 km de coasta.

    GEORGE COPOS: Vrem (guvernul – n.r.) sa facem astfel incat Romania sa castige din turism cateva miliarde (de euro – n.r.), anual.

    ION NESTOR: Cu o precizare foarte importanta. Nu se poate turism fara infrastructura.

    GEORGE COPOS: De fapt, sunt patru lucruri de care turismul are nevoie: strategie, infrastructura, promovare si servicii.

    ION NESTOR:  Daca am avea o autostrada, (strainii – n.r.) si-ar da drumul „la vale“ fara sa-si dea seama. Asa… ajung la granita Romaniei si vad asa… o chestie pe care nu mai indraznesc sa o continue. Si daca indraznesc, le ia cel putin 11 ore ca sa ajunga pana la granita cu Bulgaria. 

    CIPRIAN PALTINEANU: Suntem pe ultimul loc la sosele in Europa, dupa Albania.

    BUSINESS Magazin: Sumarizand, in tu-rismul montan nu putem sa ne batem cu tari ca Austria. Am inteles chiar ca si Bulgaria are turisti mai multi iarna. La mare nu putem sa concuram aproape cu nimeni. Avem practic doua luni de sezon de vara. Ce promovam, deci?

    ROBERT REDELEANU: Intr-adevar, au devenit comune lucrurile acestea: nisip, soare, mare, munti. Toata lumea le are. Nisip si mare exista peste tot, din Australia, prin Asia si Europa, pana in Statele Unite. De ce ar veni turistii in Romania?

    GEORGE COPOS: Ne trebuie entertainment. Pentru ca turismul il putem face, putem aduce si bani la bugetul statului. Din pacate, noi facem 7-800 de milioane, in timp ce alte tari fac cinci miliarde. Motiv pentru care sustinerea turismului este una dintre prioritatile Guvernului. Vom dezvolta partea de infrastructura. Va trebui sa reanalizam contractele de autostrazi. Sa nu uitam ca in 10 ani noi n-am fost in stare sa facem decat 100 km de autostrada. Am vandut activele, ne-am batut joc de ele fara sa avem o strategie coerenta. Nici proiectul de la Eforie n-a avut o strategie.

    ION NESTOR: Nu-mi amintiti de Eforie…

    H.-R. PATAPIEVICI: Mie mi-a placut.

    GEORGE COPOS: Care este vina mea? Vina mea este ca am investit acolo.

    ION NESTOR: Absolut.

    GEORGE COPOS: A fost o mare greseala, pe care mi-o asum. Sunt responsabil.

    ION NESTOR: Necazul este ca ce-ati creat dvs. acolo este perfect. Este la standard inalt. 

    GEORGE COPOS: Corect.

    ION NESTOR: Dar ai sentimentul de bantustanizare. In momentul in care ai trecut gardul…

    GEORGE COPOS: … care a costat 50.000…

    ION NESTOR: … si ai iesit afara, gasesti o mizerie umana. Pentru ca Eforie Nord a fost distrusa. Ireparabil.

    GEORGE COPOS: Nu-i adevarat. 

    ION NESTOR: Ba da. Decat daca l-ai curata cu buldozerul. Pentru ca s-a construit haotic: in gradinile oamenilor, pe buza plajei. A fost fenomenul acesta, specific romanilor. Ca noi de 2-300 de ani construim asa: una mica, una mare, una stramba, una pe dreapta, una pe stanga. Nu-i trece nimanui prin cap ca ne-ar trebui o sistematizare. Si din cauza asta, afacerea pe care ati facut-o dvs. acolo este blestemata intr-un fel sa stea intr-o mlastina. Adica nu va atrage niciodata si nu va va remunera investitia asa cum ar trebui.

    GEORGE COPOS: Nu ma va remunera. Nu scot nimic de-acolo. Stiam ca pierd banii, dar am facut-o intentionat, sa stiti. Din incapatanare. Banii pe care i-am investit acolo sunt bani pierduti.

    CIPRIAN PALTINEANU: In administrarea afacerilor exista doua maniere pentru investitiile de genul acesta, de turn-around (restructurarea unei zone, unei companii, a unui segment de industrie). Poate sa fie „bottom’s-up“ sau „top-down“. Top-down era daca venea Guvernul cu o strategie coordonata, care curata tot, viza toata zona. Bottom’s-up incepe dintr-un punct si se extinde. Acum intrebarea este care e mixul optim. Dl. Copos a inceput cu punctul si incepe sa se extinda.

    GEORGE COPOS: O vom face. Va garantez ca in doi ani de zile o vom face. Vom face statiuni care sa rivalizeze cu statiunile din Austria. Avem mai multe proiecte coerente privind dezvoltarea turismului. Desi, ma rog, pozitia si locul turismului sunt nefiresti la Ministerul Transporturilor. Dar va spun ca este o prioritate pentru Guvernul Tariceanu. Turismul trebuie sa ajute bugetul. Cu conditia sa finalizam infrastructura. Partea de servicii, partea de strategii exista, deci le putem pune in aplicare imediat. Importanta este insa infrastructura, care costa foarte mult. Vom castiga 4 miliarde de euro din turism in perioada 2007-2009. Si in afara de acestea, vom performa in agricultura, industria alimentara si servicii.

    BUSINESS Magazin: Domnule Patapievici, scriati in „Cerul vazut prin lentila“ ca romanilor le este caracteristica bascalia. Asadar, din punct de vedere uman, credeti ca avem ce sa adaugam la brandul acesta de tara? Sustine calitatea oamenilor brandul?

    H.-R. PATAPIEVICI: Una este viziunea particularizanta (si atunci te ciocnesti de cuvinte intraductibile precum bascalie)… si vezi specificul acuzat. Daca traiesti intr-o comunitate nefunctionala, cum e a noastra, vezi caricatura. Dar mai e o modalitate prin care putem vedea comunitatea – ca pe una formata din oameni absolut universali si atunci toate chestiunile de disfunctio-nalitate trebuie sa formeze un sistem. Discursul atractiv e asta cu bascalie, cu… de aici iese Cioran… tipii talentati. Insa asta e buna pentru literatura. 

    BUSINESS Magazin: Dar pentru business?

    H.-R. PATAPIEVICI: Pentru business discutia se poarta in termeni de lucruri, de norme, de contracte. Si problema este cum sa construiesti o institutie. La intrebarea de ce institutiile din Romania nu functioneaza si cele din Vest functioneaza, desi aparent legile in baza carora functioneaza sunt identice, raspunsul rational (pentru ca poti sa dai si un raspuns etno-psihologic) este asta: acolo functioneaza pentru ca functionarii au interiorizat re-gulile. Aici de ce nu le interiorizeaza?

    ION NESTOR: Noi avem un mare decalaj cultural. Explicabil printr-o multitudine de ratiuni, nu doar de cei 50 de ani de comunism. Anii astia au jucat si ei un rol, dar nu numai ei.

    H.-R. PATAPIEVICI: Despre ce cultura vorbim, domnule Nestor?

    ION NESTOR: Vorbim, de exemplu, de cultura juridica. Si pot sa va dau un exemplu.

    H.-R. PATAPIEVICI: Deci vorbim de culturile profesionale?

    ION NESTOR: Vorbim despre aceleasi reguli sau institutii implantate la noi si care nu produc aceleasi rezultate si aceleasi functionalitati ca in alte tari pentru ca ele, in ultima instanta, sunt conduse de niste oameni. Continutul lor e dat de oameni, iar daca oamenii acestia nu sunt purtatorii unei culturi care sa-i faca apti sa le opereze, apar disfunctionalitati.

    H.-R. PATAPIEVICI: Nu, nu, nu.

    GEORGE COPOS: Are dreptate. Are dreptate, Horia.

    H.-R. PATAPIEVICI: Nu, pentru ca nu e bun acest punct de vedere. Pentru ca intrebarea este urmatoarea: daca cultura este termenul ultim in functie de care judecam, ce-avem de facut? Trebuie sa modificam cultura. Se poate modifica sau nu?

    CEILALTI, IN COR: Se poate, se poate.

    ION NESTOR: Drama noastra este ca timp de 15 ani am avut mai putine resurse decat am avut nevoie. Pentru ca noi am incercat, in permanenta, sa impartim o turta mica in multe bucati. Nu ne concentram si reusim sa risipim tot. Daca as fi avut putere de decizie in stat in ‘90, as fi pus toti banii pe autostrada, cu orice pret. Acum ar trebui sa mizam pe invatamant. Asta este solutia regenerarii pe termen lung.

    GEORGE COPOS: O sa vedeti ca in 10 ani facem lucrurile acesta. Noi avem o problema de mentalitate.

    ION NESTOR: Noi avem o problema de cultura, de fapt. Tot acolo ajungem, la cultura.

    GEORGE COPOS: Romania in perioada interbelica s-a revigorat cu manageri straini.

    ROBERT REDELEANU: Trebuie sa gasim modalitati de a numi tineri profesionisti in posturi de consilieri, consultanti in administratie, fara a-si parasi slujba bine platita pe care o au in privat. Sunt convins ca multi asemenea profesionisti si-ar sacrifica serile, week-end-urile, pentru a contribui la guvernare ca specialisti in diferite domenii. E un compromis, dar nu vad alta cale, momentan, pentru a atrage astfel de profesionisti, mai ales ca si companiile pentru care lucreaza si-ar imparti resursele gandindu-se la rezultat, care poate fi imbunatatirea mediului de afaceri si al economiei pe de-a intregul…altfel, de ce si-ar parasi jobul de 5.000 de euro cineva ca sa ia o pozitie de conducere intr-un minister, platita de 10 ori mai putin?

    BUSINESS Magazin: Dl. Paltineanu, dvs. lucrati la Londra. Cum se vede de acolo brandul Romania – se cumpara?

    CIPRIAN PALTINEANU: Singura modalitate prin care pot sa cuantific acest lucru este prin perspectiva finantelor sau a unei banci. Imaginea Romaniei se imbunatateste pe pietele straine de capital. Conditiile de creditare pentru Romania se imbunatatesc. Romania incearca sa extrapoleze, sa invete din experienta altor tari care au fost in aceeasi situatie. Exista o incredere din ce in ce mai mare. Bancile internationale au un apetit din ce in ce mai mare pentru Romania.

    Si ajuta si faptul ca leul se intareste fata de alte valute, cel putin pe baza de expectatie. Acest fenomen este o reflexie a increderii lor in economia romaneasca, care, la urma-urmei, se reduce tot la convergenta. 

    ION NESTOR: Investitorii de tip speculativ nu sunt cei care ne trebuie.

    CIPRIAN PALTINEANU: Dar trebuie sa recunoastem ca sunt si ei atrasi de brandul Romania. Cum curatam brandul? Cum il concentram spre directia dorita? Pentru ca imaginea Romaniei este asta: sunt copii handicapati, caini vagabonzi, este poate faptul ca afacerile de real estate cresc. Strainii au citit revista Fortune de curand si au vazut ca Bursa din Bucuresti a oferit niste randamente extraordinare in anul precedent. In Londra, un taximetrist m-a intrebat de unde sunt. I-am spus ca din Romania si el a intrebat daca e pe langa Bulgaria. A spus „Bulgaria sau Romania… Vreau sa cumpar si eu ceva teren pe-acolo“. Era taximetrist!

    BUSINESS Magazin: Dar daca ar fi sa alegem trei directii de promovare, pe care le-am alege?

    ROBERT REDELEANU: Esti ceea ce esti si imaginea pe care o arati in afara tarii nu poate fi mult diferita fata de ceea ce se intampla in interior. Acest lucru este valabil ca si in cazul oricarei companii: daca ai un management prost, la exterior nu poti sa ai o imagine mult mai buna.

    CIPRIAN PALTINEANU: Pentru construirea unui brand, trebuie o planificare, puncte de referinta, o tinta. Nimeni nu spune ca trebuie sa prezentam o imagine mai buna decat realitatea. In metroul londonez am inceput sa vad si reclame despre Romania. Dar foarte multe sunt cu Bulgaria si Ungaria – cu un PR fantastic. Apar si pe CNN spoturi cu „Descoperiti Ungaria“, „Descoperiti Bulgaria“. Despre Romania – mai putin…

    ION NESTOR: Poate ar fi un automatism sa ne promovam prin turism. De ce sa-i copiem pe altii? Daca ne-am promova – acum – prin turism, precum Croatia, am gresi. Acum Romania nu e cea turistica. De ce sa nu folosim altceva?

    GEORGE COPOS: IT. 

    ION NESTOR: Da, IT-ul e o sansa.

    GEORGE COPOS: Dar nu-l poti vinde.

    ROBERT REDELEANU: Daca ai un brand, poti sa vinzi orice.

    ION NESTOR: Trebuie sa atasam imaginea de altceva. Sa faci un brand din IT e foarte complicat. E foarte greu de vizualizat. E mai usor sa faci un brand din turism: poti sa pui poze. Cu IT-ul ce faci? Pui poze cu oameni la computer? Nu merge…

    CIPRIAN PALTINEANU: Turismul e mult mai usor de vandut decat IT-ul. Trebuie sa folosim instrumentele pe care le-au folosit ceilalti.

    H.-R. PATAPIEVICI: Ce o sa apara peste 10 ani ca fiind actual se pregateste acum in potential. In mare, nu poate fi decuplat ceea ce va fi peste 10 ani de ceea ce reusim acum sa declansam. Exista, in fond, specialisti care se ocupa de rebranduirea unor tari. Celebrul Wally Ollins se ocupa acum de branduirea Poloniei. Guvernul portughez a platit sa nu mai fie in perceptia europeana o tara de concierge si de soferi de taxi. Spania, Irlanda au facut chestia asta. Norvegia are ca brand o formula geniala: „Every decent doctor will prescribe Norway“ (Orice doctor care se respecta va prescrie Norvegia – n.r.).

    GEORGE COPOS: Ce frumos! Ce frumos!

    ION NESTOR: Eu am vizitat Norvegia si pot sa va confirm ca asa este.

    H.-R. PATAPIEVICI: Daca vrem sa scapam de imaginea Romaniei ca tara de gropi, de caini, de aurolaci, de tigani persecutati si de conflicte interetnice care stau sa izbucneasca, lucrul poate fi facut in doua feluri: pe de o parte, nu putem arata altfel decat suntem. Dar, cand porti o camasa, una este daca e ca a mea – fara marca – sau daca este de marca si foarte discret scrie… ceva. Pentru ca atunci costa de 10 ori mai scump. Dar trebuie marca. Trebuie sa fie de marca, sa o poti vinde bine. Cred ca Guvernul Romaniei trebuie sa prinda aceasta oportunitate pentru ca, in 2007, noi trebuie sa intram in UE cu o marca pozitiva – pe care nu o avem deocamdata. Trebuie sa fie platit un om – de tipul lui Ollins – care sa faca treaba stiintifica in doi ani de zile si sa ne spuna la capatul ei: „Brandul pe care vi-l propun este acesta“.

    Odata un brand gasit, el nu se dicteaza de la „centru“. El este prezentat public ca atare si infuzeaza. Si atunci, firmele care activeaza in Romania preiau chestia asta pentru ca e in avantajul lor. Cu un brand de tip „Every decent doctor will prescribe Norway“, in mai putin de sase luni toate firmele care au facut reclama Norvegiei au preluat chestia asta. Le venea ca manusa. Deci nu trebuie sa mintim. Dar trebuie sa fim prospectivi in privinta identitatii pe care o alegem.

    ROBERT REDELEANU: Vreau sa nuantez putin. In meseria pe care o fac, ma uit la produse, in primul si in primul rand, inainte sa comunic. Cred ca sunt doua cai pentru brandingul de tara, de a ajunge acolo unde vrem sa fim. Una ar fi sa cream sub-branduri. Nadia Comaneci, Gica Hagi, din pacate, sunt branduri mai mari decat Romania, au depasit-o ca notorietate. Daca intrebi in afara, putini o sa asocieze imaginea Nadiei cu a Romaniei. Alta cale, mult mai sanatoasa, este sa existe o strategie pe termen lung la nivel national.

    Daca Guvernul Romaniei spune ca in urmatorii 10 ani Romania trebuie sa promita ceea ce promite Norvegia este relativ usor sa vii cu o campanie de promovare si comunicare. Dar intai trebuie sa intelegem care este diferentiatorul – turismul rural, IT-ul…

    EMMA POPA-RADU: E foarte important sa construim brandul dar e important si ce vad oamenii cand vin aici. Si vorbesc de realitatea – mai rece – a cifrelor. Cand vin aici, investitorii nu trebuie sa vada coruptie si inconsecventa la nivel legislativ.

    ION NESTOR: E imposibil sa nu se schimbe legile. Lasand la o parte partile negative, e normal sa se schimbe. 

    H.-R. PATAPIEVICI: Stiti cum se poate face treaba in Romania? Pentru ca m-am interesat. Echipa asta a lui Ollins a lansat interviuri cu oameni din toate zonele sociale si pune un set de intrebari: Ce este Polonia, ce este cutare sau cutare componenta a vietii culturale sau sociale… Rezulta un material care este sintetizat din treapta in treapta, se cade la un moment dat pe 10 formule si oameni inteligenti selecteaza. Se porneste de la adevar, nu de la minciuna. Dar se alege din adevar acel lucru care iti poate servi. Ollins a spus ca Polonia s-a trezit tarziu sa-si faca branduirea pentru ca ea este deja in UE si a intrat cu o imagine confuza. Despre Polonia nu stii daca este tara Papei, este tara ultra catolica, tara Solidaritatii, a lui Vajda… Noi mai avem pana atunci (aderarea UE – n.r.) doi ani. Daca ne grabim, avem sansa sa intram in UE cu o imagine coerenta, care sa ne convina noua si in spatele careia sa intram ca o divizie de tancuri.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    Pentru prima dezbatere Club BUSINESS, care a avut tema „Romania ca brand“, BUSINESS Magazin a avut sapte invitati:

    ION NESTOR: Senior partner al casei de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen 

    GEORGE COPOS: Viceprim-ministru si patron al grupului Ana

    HORIA-ROMAN PATAPIEVICI: Noul sef al Institutului Cultural Roman

    CIPRIAN PALTINEANU: Vicepresedinte in cadrul bancii de investitii Credit Suisse First Boston

    EMMA POPA RADU: Manager pentru Europa Centrala si de Est al fondului de investitii Advent International

    ROBERT REDELEANU: Marketing manager la Zapp

    CLAUDIU CERCEL: Director al directiei operatiuni de piata din BRD – Société Générale

  • Punctul nevralgic al afacerii

    Daca ar veni in Romania, Kevin Mitnick – unul dintre cei mai faimosi hackeri ai lumii, transformat intre timp in om de afaceri – ar trebui mai intai sa atace cateva companii ca sa le dovedeasca managerilor romani cat de vulnerabile le sunt afacerile. „Se cheama «ethical hacking» ce fac eu acum“, a declarat el pentru BUSINESS Magazin.

    Despre Kevin Mitnick se poate spune, fara ezitare, ca a avut o tinerete aventuroasa. A fost vanat ani in sir de Biroul Federal de Investigatii al Statelor Unite. A fost arestat de doua ori si a petrecut cinci ani in inchisoare pentru ca a umblat in computerele si retelele unor companii fara acordul acestora. Fiind inchis, a stat izolat timp de opt luni, pentru ca autoritatile se temeau ca va declansa un atac nuclear folosindu-se de telefonul public al penitenciarului. Timp de doi ani dupa ce si-a ispasit pedeapsa nu a avut voie sa se atinga de computere sau de telefoane. 

    Astazi, la 41 de ani, fostul hacker face acelasi lucru: sparge sisteme de securitate si retele informatice. Cu diferenta ca si-a transformat pasiunea in afacere. O afacere legala, de aceasta data. „Sincer, imi pare rau ca am intrat in mod ilegal in sistemele informatice, mai ales ca acum fac asta si oamenii ma platesc sa o fac. Se cheama «ethical hacking» ce fac eu acum“, a marturisit Kevin Mitnick, intr-o discutie avuta cu BUSINESS Magazin.

    Unele companii au apelat la serviciile lui Mitnick pentru a-si testa securitatea retelelor informatice: „Ne strecuram din afara inauntrul sistemului si apoi intocmim rapoarte si recomandari despre cum ar putea companiile respective sa isi imbunatateasca sistemul de aparare. In alte cazuri, companiile ma solicita sa vin chiar in mijlocul retelei, chiar in inima sistemului, pentru a-l face mai putin vulnerabil la atacuri“, ne-a declarat Mitnick. „Daca hackerii si-ar indrepta atentia spre Romania ar fi jale, dar am inregistra si o crestere foarte mare a vanzarilor de solutii si servicii de securitate“, spune Florin Talpes, director general al Softwin, care produce BitDefender, o gama de solutii de securitate destinate atat utilizatorilor individuali, cat si companiilor. Securitatea informatiilor devine o problema acuta pe masura ce afacerile depind tot mai mult de infrastructura informatica. Insa chiar daca un simplu click cu mouse-ul pe o pagina de Internet poate bloca activitatea unei intregi companii, managementul companiilor romanesti nu pare sa-si puna in mod serios astfel de probleme. „La noi, modul de gandire al managerilor este unul de tip reactiv si nu proactiv“, afirma Bogdan Olteanu, CIO la GeCAD, firma de securitate celebra mai ales pentru faptul ca a vandut solutia sa antivirus, RAV, gigantului Microsoft.

    Prin urmare, daca companiile romanesti de specialitate nu ar lucra pentru companii din strainatate, si-ar inchide afacerile.

    Conform estimarilor echipei BitDefender, piata solutiilor si serviciilor de securitate in anul 2003 se situa la nivelul sumei de 3 milioane de dolari, urmata in 2004 de o crestere pana la aproximativ 4 milioane de dolari. In toata aceasta perioada, ponderea cea mai mare a fost detinuta de solutiile antivirus, in proportie de 62-65%.

    Comparativ, in Europa s-au cheltuit pe masuri de securitate informatica, potrivit IDC, 2,5 miliarde de dolari in 2003. „Companiile sau institutiile din domeniul bancar, financiar sau al sanatatii, cum sunt HIPAA sau Basell, aloca circa 20% din intregul lor buget de IT pentru investitii in securitate“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Bernd Dultinger, director de vanzari pentru Europa de Sud, Centrala si de Est si Turcia la Computer Associates, companie care produce software de management, de gestiune si de securitate.  Aplicand logica potrivit careia o piata mica are potential de dezvoltare mare, se poate afirma ca domeniul este de viitor. Vrand-nevrand, companiile romanesti vor apela la firme specializate in securitate informatica si vor cheltui o parte din bugete pe astfel de solutii si servicii, chiar daca vor face asta numai dupa un incident sau dupa un atac informatic.

    Comparativ cu pietele occidentale, se poate spune ca piata este de cateva zeci de ori mai mica. Ce nu se vinde si ar trebui sa se vanda? „Solutiile complete, capabile sa asigure o protectie eficienta, serviciile care vin sa completeze tehnologiile vandute“, spune Talpes. „Inca mai avem pe piata romaneasca furnizori care nu inteleg ca simpla livrare a unor CD-uri nu asigura protectia eficienta a companiilor-client.“ 

    Problema este ca securitatea unei companii nu se rezuma la a avea un program antivirus pe computere. In contextul atacurilor informatice actuale, tehnologiile trebuie completate cu servicii, proceduri si comunicare permanenta furnizor-client.

    Insa prima intrebare a unui manager care de abia s-a obisnuit cu faptul ca are in subordine un departament de tehnologia informatiei e daca merita sa cheltui banii pe solutii si servicii de securitate. Exista o formula de calcul bazata pe ROI (return on investment) care ar putea sa aduca lamuriri. Conform estimarilor BitDefender, de exemplu, o firma cu 50 de angajati cu acces Internet si e-mail, ar putea avea pierderi de 44.000 de dolari anual daca s-ar confrunta cu 11 incidente provocate de atacuri informatice si nu ar avea o protectie eficienta. „In medie, aceasta firma poate castiga 3 dolari pentru fiecare dolar investit in protectie antivirus eficienta“, afirma seful Softwin. „Acest algoritm se poate calcula pentru orice tip de companie, in functie de numarul de angajati, productivitate medie, numarul de atacuri raportate si asa mai departe.“

    Nu in ultimul rand, in momentul calcularii investitiei in solutii de securitate trebuie avut in vedere si factorul TCO (Total Cost of Ownership). 

    „Exista o multime de costuri ascunse care pot mari investitia intr-o solutie aparent ieftina: lipsa serviciilor de calitate (creste efortul echipei proprii de a se specializa in domeniul securitatii), solicitare de resurse suplimentare hardware si software, protectie descentralizata etc.“, mai spune Talpes. 

    Potrivit studiilor Market Intelligence BitDefender, valoarea pagubelor produse de atacurile informatice in lume se ridica la 16,7 miliarde de dolari numai in anul 2004. Pentru Romania, conform acelorasi estimari, pierderile cauzate de virusi sunt de circa 97 mil. dolari. Ca si pierderi directe pot fi amintite sustragerea de informatii, secrete de serviciu si baze de date, dar si informatii deteriorate, distrugerea fisierelor de sistem, blocarea conexiunilor la Internet, mergandu-se pana la stoparea activitatii. 

    Mai exista insa si o serie de alte pierderi – indirecte – putin constientizate de companiile romanesti. Este vorba de scaderea productivitatii, a vanzarilor potentiale si a increderii partenerilor sau clientilor acelor companii care au fost afectate de un atac sau un incident de securitate informatica. Cu alte cuvinte, deteriorarea capitalului de imagine. 

    „Lumea nu intelege insa fenomenul in amanunt. Am constatat o superficialitate in abordarea acestei probleme chiar de catre companiile IT. Sunt firme care urmaresc doar un profit rapid de pe urma vanzarii de solutii de securitate“, crede Bogdan Olteanu de la GeCAD.

    E un subiect delicat. „In securitate e ca si in asigurari. Totul se bazeaza pe incredere, pe de o parte, iar pe de alta parte nu ai nevoie de produsele respective decat atunci cand cutitul a trecut de os“, crede Olteanu.

    In Occident, spionajul industrial, atacul asupra retelei unui adversar in afaceri – fie pentru a-i bloca activitatea, fie pentru a fura informatii – sunt practici nu de putine ori intalnite. „Acum, prin-tre hackeri sunt chiar si spioni industriali sau militari. Noi, in America, avem structuri specializate care atrag inteligenta din alte tari pentru asemenea scopuri.


    Sunt convins ca si in alte tari se intampla acelasi lucru“, ne-a declarat Kevin Mitnick. „Si in Romania am convingerea ca exista companii care angajeaza hackeri pentru a lansa atacuri impotriva concurentei“, intareste Talpes. „Cel mai pe-riculos atac e acela pe care nu il descoperi niciodata.“ De altfel, nu de hackeri ducem lipsa. Bogdan Dumitru, CTO la Softwin si principalul „creier“ care a dezvoltat Bit- Defender apreciaza ca Romania se afla in primele zece tari din punct de vedere al numarului hackerilor si al importantei acestora. Atat doar ca nici hackerii nostri si nici cei din strainatate nu si-au pus inca fortele cu companiile romanesti. Pe de o parte, e mult mai tentant sa reusesti un atac asupra microsoft.com decat asupra dacia.ro. Hackerii, indiferent de nationalitatea lor, cauta doua lucruri: recunoastere si castig material. 

    „Cum, deocamdata, nu sunt foarte multe castiguri de obtinut din site-urile romanesti, acestea nu sunt tinta hackerilor“, crede Bogdan Dumitru. „Pentru moment, atacurile asupra site-urilor companiilor romanesti sunt facute din teribilism sau pentru a castiga experienta“. Pe de alta parte, companiile romanesti nu au inca o infrastructura informatica care sa permita atacuri de mare amploare. Circa 70% dintre companii mai folosesc inca conexiuni de tip dial-up la Internet. Nici un hacker nu va incerca sa atace sau sa fure informatii printr-o conexiune care asigura o viteza atat de mica a transferului de date.

    Dar aceste lucruri se vor schimba rapid. Pentru a ramane competitive, firmele vor apela la viteze mai mari (broadband) a conexiunilor la Internet prin care se pot transfera date mai multe mai rapid. Exista deja afaceri de neconceput fara o infrastructura informatica performanta. Sectorul financiar-bancar, de exemplu, depinde in intregime de acest suport, care ii asigura toate platile si tranzactiile la distanta.

    La fel, momentul in care vom avea un comert electronic avansat va coincide si cu invazia de atacuri informatice asupra companiilor romanesti de profil, care vor deveni, automat, tinte preferate de hackeri.

    Dar nimeni nu vorbeste deschis despre acest subiect. Singurele cazuri cunoscute de companii mari care au suferit de pe urma atacurilor informatice au devenit cunoscute doar pentru ca informatia nu mai putea sa fie ascunsa. In toamna anului trecut, Dacia a admis faptul ca vanzarile proaspatului Logan au fost afectate de un virus informatic care a infectat reteaua de distribuitori. Acum doi ani, virusul Sasser a facut ravagii la Electrica Moldova, blocand sistemul de incasare a platilor timp de patru zile. Compania a trecut evenimentul sub tacere. Nici intr-un caz, nici in celalalt, nimeni nu a cuantificat, in mod public, pagubele suferite.

    Dar studiile de specialitate arata ca 80% din pagubele cauzate de un atac informatic sunt de fapt provocate de erori umane din interiorul companiilor: fie ca cineva are acces intr-o arie a retelei unde nu ar fi trebuit sa ajunga, fie ca un angajat ofera, fara voia sa sau cu buna stiinta, informatii vitale la telefon. Fie, pur si simplu, un angajat deschide un mesaj care pare interesant si lanseaza astfel un virus sau un program care deschide o bresa in sistemul de securitate. Pana la urma, mare parte din atacurile informatice se folosesc de ingineria sociala (social engineering), specialitate care l-a facut faimos si pe Kevin Mitnick. El obisnuia sa obtina parole de acces sau coduri pacalind angajatii unei companii la telefon.

    „Nu exista solutie care sa asigure protectie 100%. Singura modalitate de a fi protejat total este sa nu pornesti calculatorul“, spune Gheorghe Dobrea, directorul companiei de consultanta IT Intelprof.

    Asa ca instruirea personalului face parte din solutiile sau serviciile de securitate. „E necesara o politica de securitate la nivelul companiei si trebuie sa motivezi oamenii sa se supuna acestei politici“, spune Mitnick. „Pana la urma, cand un hacker aplica tehnica de „social engineering“, urmareste sa convinga o persoana sa scurtcircuiteze politica de securitate, protocolul impus la nivelul organizatiei. Hackerii folosesc mesaje foarte inteligent concepute pentru a pune o persoana sub influenta lor“, avertizeaza acesta. Fie ca apelezi la o firma specializata in servicii de securitate, fie ca angajezi personal propriu specializat pe securitate, e vorba de o decizie „politica“. Managementul trebuie sa inteleaga primul necesitatea politicilor de securitate si sa le explice angajatilor. Dar, daca vine vorba despre a angaja personal propriu specializat, surpriza: „Nu am fost contactati niciodata pe aceasta tema si nici nu am auzit discutandu-se despre acest subiect“, spune George Butunoiu, managing partner la Alexandre Hughes, o companie de recrutare de personal.

    In orice caz, atunci cand se va pune serios problema angajarii de personal specializat in securitate, solutia preferata de majoritatea companiilor autohtone va fi cea a unui angajat propriu. „Academia SRI este singura in masura sa furnizeze asemenea personal. Ar trebui sa se studieze mai mult tehnologia informatiei acolo“, spune Florin Talpes.

    Probabil ca in zece ani se va pune problema buletinului electronic, un act de identitate informatica al fiecarui utilizator de Internet, pentru a se putea evita fraudele, spun specialistii IT. Pana atunci, este interesant cum oamenii sunt foarte usor de pacalit prin intermediul Internetului. „Daca te opreste un necunoscut pe strada si iti spune sa ii dai o suma de bani ca sa-ti aduca a doua zi un laptop, in mod sigur nu vei accepta asa ceva. In mod bizar, cand aceeasi propunere vine prin Internet, o multime de oameni cad victime“, observa Talpes. „Oamenii cred ca un e-mail venit de la Florin Talpes nu poate sa fie decat de la Florin Talpes. Ei bine, nu e asa deloc.“

    Pana la urma, celebrul Kevin Mitnick nu isi va deschide o firma in Romania. Cu toate ca o reprezentanta Mitnick Security pe meleaguri mioritice ar da de gandit multor companii. Mitnick a venit in Romania saptamana aceasta doar pentru a vorbi despre securitate la un seminar IDC. „De abia v-am localizat pe harta“, spune el. Dar daca Mitnick a facut-o deja, o vor face si altii. Si poate nu numai cu intentii onorabile.

  • Un hacker „cumintit“

    Kevin Mitnich este unul dintre cei mai celebri hackeri care au fost capturati vreodata. Nascut la 6 august 1963, Mitnick si-a inceput cariera de hacker inca din anii ‘70.

    La numai 18 ani, in 1981, a fost condamnat prima data pentru furtul si distrugerea de date din reteaua unui operator de telecomunicatii.  In 1983, a fost acuzat de patrunderea in reteaua securizata a Pentagonului. Cativa ani mai tarziu, un mandat de arestare emis pe numele sau dispare misterios din fisierele politiei. In 1987 este condamnat pentru furt de software de la compania Santa Cruz Operations (SCO). In 1988 isi recunoaste vinovatia pentru frauda electronica si furt al unor coduri de acces de la o companie de telecomunicatii.

    Dupa un an de inchisoare si sase luni de consiliere pentru dependenta de computer, Mitnick este banuit din nou de hacking. FBI emite un mandat de arestare, dar Mitnick dispare. Timp de doi ani este urmarit prin toata America. In ziua de Craciun a anului 1994, Mitnick sparge computerele lui Tsutomu Shimomura, expert in securitate. Doua luni mai tarziu, este arestat de FBI cu spriji-nul lui Shimomura, care l-a depistat. A stat 5 ani in inchisoare. Dupa eliberare, in ianuarie 2002, nu a avut voie, timp de un an, sa se apropie de nici un computer sau telefon.

    Se spune ca ar fi cauzat pagube de peste 80 de milioane de dolari, dar Mitnick sustine ca acestea nu depasesc 150.000 de dolari. Faptul ca autoritatile americane au exagerat cu acuzatiile aduse lui Mitnick a atras simpatia comunitatii hackerilor dar si a oamenilor obisnuiti, grupati in miscarea „Eliberati-l pe Kevin“. 

    La momentul actual, Kevin Mitnick este un hacker „cumintit“. Director executiv al companiei de securitate Defensive Thinking, a infiintat si firma Mitnick Security. A initiat o campanie de constientizare a pericolelor pe care le reprezinta politicile defectuoase de securitate informatica. 

    De asemenea, conduce atacuri supravegheate asupra retelelor unor companii, la cererea acestora, pentru a depista punctele slabe din sistemul de securitate.

    Mitnick, care a fost personaj de film si subiect de carti si documentare, a scris, la randul sau, doua volume. „The Art of Deception“ (Arta de a dezamagi) trateaza modul in care un hacker se foloseste de ingineria sociala pentru a pacali oamenii sa ofere informatii. In „The Art of Intrusion“ (Arta patrunderii), care va fi publicata luna aceasta, Mitnick intervieveaza alti hackeri celebri si analizeaza in detaliu modul de operare al acestora.

  • Regulile jocului

    Cine n-a gustat din farmecul participarii la un forum de dezbatere publica poate fi sigur ca a ratat ceva din puterea de seductie a Internetului.

    Indiferent de modalitatea de implementare – mailing list, newsgroup, web forum – forumurile virtuale raman, in esenta, mijloace de comunicare in grup. Adesea sunt folosite ca simple unelte de colaborare in cadrul unor proiecte, ca parte a instrumentarului de „groupware“. Insa cele mai interesante si mai animate sunt forumurile publice care gazduiesc dezbateri de idei. Teoretic, orice forum este creat in acest scop, dar in realitate putine reusesc sa genereze discutii cu adevarat interesante si de larg interes. Iar cele care reusesc devin veritabile centre de interes si chiar de influenta.

    Cine n-a gustat din farmecul participarii la o astfel de dezbatere publica poate fi sigur ca a ratat ceva din puterea de seductie a Internetului. Iar cine se pregateste sa-i incerce farmecul trebuie sa stie ca se afla in pragul unei lumi cu reguli si obiceiuri care nu corespund intru totul celor din viata reala. Un forum viu este altceva decat un talkshow televizat sau decat o discutie la cafenea. Are alta dinamica.

    O scurta introducere in regulile uzuale si in terminologia specifica se poate dovedi folositoare unui neofit.

    1. Tineti seama ca un forum virtual este de fapt o comunitate virtuala formata din cei care-l frecventeaza. Ca in orice comunitate, functioneaza regula lui Pareto: 20% dintre forumisti genereaza 80% dintre mesaje (numite „posturi“ sau „postari“).

    2. Inainte de a posta, este recomandabil sa urmariti o vreme discutiile. In acest timp va veti acomoda cu tonul si nivelul discutiilor, veti cunoaste liderii de opinie si stilul moderatorului, uzante specifice etc. Multe forumuri furnizeaza liste de raspunsuri la intrebari frecvente (FAQ).

    3. Jocul identitatilor este o traditie in forumurile publice. Chiar daca inscrierea necesita o adresa de e-mail valida, de obicei nu veti cunoaste identitatea reala a unui forumist. Ii veti cunoaste identificatorul (numit nick sau nickname – adica „porecla“) dar nu veti sti daca stati de vorba cu un profesor universitar sau cu un elev de liceu. Chiar daca semneaza in clar, nu aveti nici o garantie ca semnatura exprima identitatea reala.

    4. In mod reciproc, chiar daca va veti folosi numele real, va fi tratat tot ca un nick. Asteptati-va sa nu fiti crezut ca sunteti cine pretindeti ca sunteti. De fapt, intr-un forum public va asumati de fapt o anumita identitate, exprimata nu doar prin nickname (si, eventual, printr-o imagine asociata, numita „avatar“) ci si prin stilul si continutul postarilor.

    5. Tineti seama ca nu sunteti chiar anonim. In mod normal administratorii serverului care gazduieste forumul pot identifica adresa IP de la care va conectati. Indiferent de identitatea sub care postati, purtati intreaga responsabilitate a afirmatiilor pe care le faceti.

    6. Modul de adresare in forumuri este de regula mai putin ceremonios. Depinde foarte mult de forum dar cel mai adesea functioneaza urmatoarea conventie: daca semnati cu numele mic sau cu porecla, inseamna ca acceptati sa fiti tutuit.  

    7. La primele postari veti fi considerat un newcomer (nou venit) sau newbie (neofit) si e recomandabil sa nu iesiti prea mult in evidenta. Multumiti-va sa furnizati informatii suplimentare sau sa indicati resurse utile in chestiunea discutata. Daca debutati cu opinii foarte transante riscati sa treceti printr-un soi de „ritual initiatic“ destul de neplacut: veti deveni tinta unui flame (replica ostila, uneori chiar insultatoare). 

    8. Exprimati-va clar, atat ca idee cat si din punct de vedere formal. Citati pasajele la care va referiti, nu abuzati de smileys (sau emoticons), nu folositi multe sublinieri, lasati un rand liber intre paragrafe etc.

    9. Pastrati-va in tematica firului de discutie (thread). Abtineti-va sa lansati noi fire cat inca sunteti newbie. Postati doar atunci cand aveti ceva de spus.

    10. Daca ajungeti implicat intr-un flamewar, incercati sa aplanati conflictul. Evitati sa raspundeti la un flamebait (mesaj provocator, lansat anume pentru a incinge spiritele). Adesea aceste mesaje sunt lansate de provocatori (numiti trolls) care incearca sa distruga forumul (de pilda postand un numar foarte mare de mesaje nerelevante). De regula acestia sunt „banati“ (banned – exclus) de moderatori, dar adesea se intorc sub noi identitati. Trebuie ignorati.

    In rest… Functioneaza „neticheta“ (eticheta Retelei) si regulile oricarei dezbateri civilizate. Posibile puncte de start: HanulAncutei.com (cu sectiune de afaceri si economie) sau Cafeneaua.com. In engleza: OpenDemocracy si Well.com.

  • Scurt tratat despre hackeri

    Expert in securitate? Fan al tehnologiei fara frontiere? Spargator al tuturor regulilor, legilor si sistemelor care guverneaza universul informatic? Mai bine, toate la un loc. Parerile sunt impartite atunci cand vine vorba despre hackeri. In orice caz, un mit urban.

    Intotdeauna in afara legii. Intotdeauna cu un pas inaintea celorlalti. Chiar cu un pas inaintea tehnologiei, daca se poate. Intotdeauna de partea baricadei care exclude prezenta gigantilor industriali, a guvernelor, a trusturilor monopoliste, a tot ceea ce ar putea ingradi accesul la libera informatie. Un gen de exponenti ai miscarii de nealiniere la standardele societatilor industrializate, fani ai nesupunerii dar cu cod al comportamentului foarte strict si pe care il respecta cu strictete. Cu un nivel ridicat de inteligenta, insistenti si perseverenti in obtinerea scopului propus. Niciodata incurajati, niciodata in echipa si intotdeauna cu decizii proprii.

    Nu tin cont de religie, de nationalitate, de culoarea pielii sau de infatisare, ci doar de ceea ce gandeste fiecare. De ce o fac? Pentru superioritate, distractie, pentru a protesta, pentru bani sau pentru ceva ce „restul“ nu vor intelege niciodata: drumul spre alta lume, spre evadarea din banalitatea vietii. Ei sunt Hackerii.

  • FISA POSTULUI

    Ce face, de fapt, un hacker? Macar cateva dintre lucrurile urmatoare:

    SUSTRAGERE de informatii sensibile, de preferinta din baze de date ale companiilor mari, de importanta economica – daca se poate cat mai mare.

    OPRIREA CONECTIVITATII in retele deosebit de importante, de preferinta guvernamentale, sau generarea de trafic in exces care duce la veritabile „ambuteiaje“ electronice.

    OPRIREA SERVERELOR sensibile din „productie“ sau infectarea acestora cu programe capabile sa culeaga parole, nume de utilizatori.

    CREAREA DE VIRUSI sau viermi informatici capabili sa se reproduca sau sa infecteze rapid computere pe scara larga.

    PREZENTA neautorizata in retelele altora.

  • O enciclopedie care va informeaza. Sau invers.

    V-ati propus sa aflati tot ce se poate sti despre un anumit concept economic, dar ati petrecut ultima jumatate de ora scotocind pe Google si tot nu sunteti multumit de ce-ati gasit? Probabil ca numai o enciclopedie va poate satisface pretentiile. Dar ce fel de enciclopedie contine o multime de informatii, complete si actualizate la zi, si este si usor de gasit la orice ora fara sa fie nevoie sa plecati in cautarea unei biblioteci?

    Wikipedia, The Free Encyclopedia, este o colectie virtuala de informatii din toate domeniile, care poate fi rasfoita pe Internet la www.wikipedia.org. Principala sa calitate nu este neaparat usurinta cu care poate fi accesata, ci faptul ca, asa cum ii spune si numele, este libera. Cu alte cuvinte, oricine simte nevoia sa adauge o informatie noua pe un anumit subiect poate sa editeze pagina respectiva si apoi sa o salveze, urmand ca ea sa fie accesibila tuturor vizitatorilor. 

    Pentru a edita o informatie nu e nevoie sa fiti membru sau sa platiti vreo taxa, pentru ca link-ul „Edit this page“ este accesibil oricarui vizitator. Totusi, pentru a mentine o calitate multumitoare a site-ului, informatiile sunt verificate in permanenta de catre membrii echipei Wikipedia sau de unii utilizatori mai entuziasti.

    La o scurta trecere in revista, am observat ca Romania nu este deloc o tema neglijata pe Wikipedia. Orice internaut poate sa afle, de exemplu, ca „guvernul Tariceanu aplica din ianuarie 2005 o cota unica de impozitare de 16%“, ca inflatia pe 2004 a fost 9,2%, o valoare „inca destul de mare“ sau ca rata somajului anul trecut a fost 6,2%, „foarte scazuta in comparatie cu a altor tari mari din Europa, precum Polonia, Franta sau Germania“. Mai mult, enciclopedia are si o versiune in limba romana (evident, nu atat de bogata in continut precum cea in engleza), disponibila la http://ro.wikipedia.org.