BusinessMagazin

Blog

  • TRATAT DE LICHIDARE

    ADMINISTRATOR JUDICIAR: Analizeaza motivele pentru care societatea a ajuns în încetare de plati si daca planul de reorganizare este viabil. Planul de reorganizare poate fi propus chiar de actionarii societatii. El contine un business plan care se întinde pe doi ani.

    FALIMENT: Activele societatii sunt valorificate fie prin licitatie publica, fie prin negociere directa. Banii sunt directionati astfel: cheltuielile lichidatorului, credite pentru materii prime, luate în timpul procedurilor de lichidare, salarii, datorii bugetare, credite cu garantii. Banii din bunurile ipotecate ajung la bancile creditoare. 

    ONORARIILE LICHIDATORILOR: Onorariu de succes (3-10% din sumele obtinute). În general, nu se recupereaza mai mult de 20-30% din valoarea creantelor. Lichidatorii nu aleg niciodata varianta vânzarii bucata cu bucata, ci în bloc, pentru a câstiga mai multi bani.

  • Atentie, drum fara anvergura!

    Pedestras prin Bucuresti, nu se poate sa nu observi ca exista la noi un soi de obicei, nu atat ciudat cat enervant: unde e locul mai ingust, acolo se ingramadesc cat mai multi. Sau mai multe.

    Un bun exemplu este unul din capetele podului de peste Dambovita din fata fostei Banci a Religiilor, unde pe trotuar se afla un suport mare, cilindric, pentru afise si o adancitura in asfalt unde se formeaza o balta nu numai la cea mai mica ploaie, ci si cand trece vreuna din masinile ce stropesc strazile. Inevitabil, exact in locul respectiv, se gaseste si cate un destept (altul in fiecare zi, am contabilizat atent) care isi parcheaza masina. Asa incat trecatorului nu-i ramane decat sa-si ude pantofii prin balta sau sa se aventureze direct pe sosea, unde soferii numai amabili nu sunt.

    Aceeasi situatie o puteti regasi usor si la usa companiei la care lucrati (cel mai potrivit loc pentru schimbat numere de telefon, amintiri din concediu sau retete de bucatarie), pe cele mai multe coridoare, la intrarea in lift sau in zona trecerii dintre vagoane la metrou. Sansele de a nimeri o astfel de aglomerare cresc, ca intr-o lege noua, nescrisa, a lui Murphy, cu cat esti mai grabit. 

    O situatie asemanatoare descoperim si in economie, unde de ani de zile ne aglomeram in stramtoare. Sa luam micile afaceri. X a constatat ca Y o duce considerabil mai bine de cand si-a incropit un mic chiosc cu tigari si bautura ieftina. L-a imitat si a amplasat noul chiosc langa X. Au venit apoi si Q, W, A, G si H, fara sa se gandeasca la ce vor sa faca si ce perspectiva vor sa capete. Si atunci cand s-a terminat alfabetul, s-a terminat si cu bunastarea, in conditiile in care clientii sunt aceiasi si nu reactioneaza entuziast la un alfabet intreg de chioscuri, ei vor numai tigari si gata.

    Daca situatia s-ar fi pastrat numai la chioscuri, n-ar fi fost nimic, dar o regasim si la niveluri mai inalte. Exista afaceristi importanti, persoane pentru care extinderea a insemnat un talmes-balmes de societati, companii, hoteluri sau participatii aiurea, luate cu toptanul, totul intr-o Romanie care o fi cea de-a doua tara din est, dar tot mica este.  Sigur, unii ar spune ca aceasta e concurenta, esenta capitalismului care va sa zica. As spune ca este intr-adevar concurenta, dar o concurenta cu ochelari de cal, adica fara anvergura.

    Anvergura, adica acea capacitate de a crea si de a impune pietei un produs, o idee sau un concept nou, trainic, de viitor, fara a fi limitat de autoimpuse bariere zonale, financiare sau de mentalitate, este ceea ce lipseste celor mai multi intreprinzatori. 

    Si atunci se prefera „tunul“ rapid, in detrimentul castigurilor mici din afaceri de reala anvergura, imitatia ieftina, balaceala in apa statuta la marginea Oceanului. Litoralul este pustiu nu numai din cauza vremii, ci si a patronilor care nu si-au propus nici o secunda sa se bata nu cu grecii, dar nici cu bulgarii; de aici lehamitea si dezinteresul. Lipsa de anvergura face ca orice intreprinzator local sa fi lipsit de un partener esential, cel cu finantarea, bancile preferand orice alt tip de afaceri in detrimentul investitiei intr-o idee, oricat de buna ar fi aceasta.

    La nivel de administratie, cel mai la indemana exemplu de ratare din lipsa de anvergura este chiar cota unica de impozitare, o masura cat se poate de corecta dar singulara, lipsita de ansamblul care sa o sustina viabil. Exista voci din mediul de afaceri care sustin ideea ca Romania sa devina un centru de afaceri zonal, din considerente dragi tuturor si des pomenite – dimensiunile pietei, capabilitati, talente, considerente ramase la stadiul de folclor. 

    Un important industrias a enuntat ideea, recent, la un talk-show iar moderatorul a replicat rapid, (ce altceva?): „..bine, dar cum e posibil asa ceva?… traim in Romania, unde stiti cum stau lucrurile…“. 

    Chiar daca a trai in Romania nu este foarte comod (daca e sa ma iau in calcul numai pe mine, care am zilnic intre trei si zece iesiri de tot felul, de la furie la neputinta, generate de numita stare), nu este nici chiar asa de rau; depinde cum privesti lucrurile. Dupa 15 ani de capitalism, asa cum l-au inteles romanii, si la a doua generatie de afaceri, putem constata ca nu mai este timp pentru resemnare mioritica si nici pentru acceptarea neconditionata a starilor de fapt. Cei mai importanti si mai rezistenti afaceristi, la noi sau la altii, au fost si sunt vizionarii, cei cu anvergura, care au incercat si au crezut ca pot reusi. 
    Sa ne propunem atunci sa devenim noul El Dorado, Wall Streetul Estului si sa facem din strada Covaci o Champs-Elysées.  

    O perioada vor urma zambetele neincrezatoare, analizele taioase care sa explice de ce nu se poate, dar pe urma… cine stie? In orice caz, nu m-as simti deloc confortabil sa aplicam la nesfarsit zicerea lui Marin Sorescu: „Locul unde cerul se imbina cu pamantul se numeste rapa, si acolo este orizontul nostru larg“.

  • Inundatiile, un dezastru convenabil

    Tactica abaterii atentiei adversarului de la problemele reale a fost folosita in mod intens de-a lungul istoriei de politicieni, strategi, sportivi si guvernanti de toate calificarile si culorile. In fapt, abaterea atentiei este la origine o tehnica de vanatoare pe care animalele o folosesc pentru a-si prinde prada, respectiv ca sa scape de urmaritor – asadar, o metoda clasica de lupta si supravietuire. 

    Este indoielnic faptul ca actualii guvernanti se „lupta“ cu poporul roman, acesta din urma fiind mai mult o „victima colaterala“ a razboiului pentru putere, dar in mod sigur in ultimii 15 ani au fost folosite toate armele cu putinta pentru obtinerea efectului dorit: capitalul politic si supravietuirea in ciuda lipsei de performanta demonstrata. Romania a fost lovita de inundatii intr-un moment in care instabilitatea politica si economica (monetara si fiscala) ameninta puternic perspectiva integrarii in Uniunea Europeana in 2007. 

    In ultimele saptamani am fost pregatiti moral pentru o amanare de un an, ba chiar a aparut in discutie varianta „2008 sau 2009“ – desi nu exista nici o baza reala pentru amanarea integrarii in anul 2009, ci mai degraba pentru o data viitoare nedefinita.  Mai mult, au fost mediatizate dezbateri in care ni s-a explicat ca nu suntem suficient de pregatiti pentru aderare, ca exista costuri uriase si, pana la urma, e chiar mai bine sa mai asteptam un an pentru ca iata, ungurii, cehii si polonezii isi plang acum in pumni pentru ca au fost primiti in Uniunea Europeana… 

    Sa fie clar, personal sunt un eurosceptic convins, si nu am incredere ca sistemele birocratice si semi-socialiste din Europa Occidentala pot da nastere unei Uniuni progresiste, adaptabila la mediul economic si politic international actual. Dar, cu siguranta pentru Romania este mult mai bine sa devina membru al acestei uniuni decat sa ramana in afara ei, macar si pentru ca aderarea la Uniunea Europeana ar pune presiune pentru adoptarea unor masuri economice coerente in scopul integrarii totale. Inundatiile au distrus deopotriva vieti, case, infrastructura si productie agricola. Pagubele produse pot fi estimate doar cu mare aproximatie, iar efectele se vor resimti in indicatorii economici cel putin pana in semestrul doi din anul 2006. 

    Totusi, cred ca in mod exagerat acest eveniment nefericit este folosit pentru abaterea atentiei de la neputinta oficialitatilor de a gestiona o economie care creste pe baze nesanatoase. Gandirea strategica in domeniul economic a fost abandonata de mult, iar masurile fiscale sau monetare sunt luate reactiv, pentru a repara pe termen scurt dezechilibrele constatate cel mai recent. 

    Astfel, urmarile unei decizii a oficialilor (cota unica este exemplul perfect din punct de vedere al politicii fiscale, in timp ce masurile de restrictionare a creditului sunt reprezentative pentru politica monetara) apar parca in mod nebanuit in economie, ca si cum nimeni nu ar fi realizat un studiu de impact al acestora… si trebuie reparate prin alte masuri, luate din nou in graba si cautand sa vindece un aspect punctual, fara a tine cont de ansamblu. 

    In aceste conditii, nu avem motive sa dam vina pe reprezentantii Fondului Monetar International pentru incorsetarea economiei noastre: ei doar constata lipsa de consistenta in politica economica a Romaniei (care dateaza de 15 ani) si impun masuri restrictive, singurele care le dau un oarecare confort asupra mentinerii unui echilibru macroeconomic – si acela fortat.Era evident pentru oricine ca tintele macroeconomice stabilite cu Fondul Monetar International urmau sa fie ratate, iar raspunderea pentru esec era deja aruncata intre putere si opozitie, prin generarea de conflicte artificiale si tehnica abaterii atentiei (jocul anticipatelor, asumarea raspunderii etc.).

    Socotelile au fost rasturnate de inundatii, care au oferit o scuza excelenta pentru viitoarele depasiri ale deficitelor bugetare, inflatie, crestere economica mai mica si orice altceva este nevoie. In acest context, drama umana este speculata la maximum, iar oficialitatile mizeaza pe bunavointa Uniunii Europene, care ar putea trece cu vederea nerealizarile economice si politice ale Romaniei, ba chiar sa ne integreze in 2007 din compasiune. Investitii in infrastructura, care nu aveau sanse de indeplinire in conditiile limitarii drastice a cheltuielilor bugetare, au acum posibilitati de realizare si nu oricum, ci cu bani de la organismele internationale… Ca de obicei, jucam o carte periculoasa: ne felicitam ca „iarasi i-am pacalit“, dar uitam ca situatia economiei nu s-a imbunatatit cu nimic, ba dimpotriva. Si asa, masurile simple dar decise care trebuie luate pentru eradicarea coruptiei si nepotismului cronic, liberalizarea totala si reala a economiei, reformarea sistemului de sanatate si asigurari sociale, a sistemului de pensii sunt puse iarasi in eterna coada de asteptare. 

    O asteptare care produce bani gri, cu conditia ca atentia populatiei sa fie abatuta catre stirile zilei, telenovele sau fotbal – la alegere.  Dragos Cabat este vicepresedintele Asociatiei Analistilor Financiari si Manager Politici de Creditare la UniCredit

  • Cu o Musca pe caciula

    O femeie la conducerea PNL ar reprezenta nu doar o premiera pentru Romania, ci si o posibila solutie pentru iesirea liberalilor din criza


    Mea culpa. Am gresit saptamana trecuta, scriind un text ce pornea de la premiza certitudinii alegerilor anticipate. Mi-am imaginat, ca un naiv, ca, dupa atatea balbaieli si reveniri, anuntata „hotarare irevocabila“ a premierului Tariceanu chiar asa si este – irevocabila. N-a fost sa fie. Ma mai linisteste gandul ca – vorba aceluiasi premier – „cine n-ar fi procedat la fel in locul meu sa arunce primul piatra“. Daca m-am simtit frustrat si umilit, macar stiu ca n-am fost singurul. Un intreg segment electoral a simtit, probabil, acelasi lucru. Indiferent daca ati fost pentru sau impotriva alegerilor anticipate, gluma cu „asta are, asta n-are, asta e castigatoare“ s-a intins peste limitele suportabilitatii.

    Vreme de cateva zile am incercat sa descifrez motivatiile din spatele acestui joc de-a demisia. Am elaborat scenarii peste scenarii, care mai de care mai nastrusnice sau mai roccambolesti, doar pentru a sfarsi prin a ma declara invins. Nu pricep si pace! Or „pace“, in aceasta expresie, reprezinta tocmai un indemn la liniste, la acceptarea faptului ca exista lucruri, gesturi, situatii, pe care nu are rost sa incerci a le dibui vreun rost: printre ele se numara umblatul prin magazine fara un scop precis, ploile de vara, femeile cu toane si premierul Tariceanu. Adevaratele motivatii nu le vom afla, foarte probabil, niciodata. Importante, insa, acum, sunt consecintele.

    Din acest punct de vedere, concluzia textului de saptamana trecuta ramane in picioare – ba chiar se ridica putintel pe varfuri: PNL si PD trebuie sa se pregateasca de un divort civilizat, pentru a nu repeta experienta CDR. Din aceasta perspectiva, decizia premierului de a renunta la anticipate (si sper din tot sufletul ca, de data aceasta, pana ajunge textul la tipar, sa nu se mai razgandeasca inca o data) nu este de prea mult ajutor. Pentru ca, desi pentru moment pozeaza in postura nemultumitului civilizat, PD este un partid care are toate motivele sa-si frece mainile de bucurie. Daca pana acum, in raport cu PNL, pedistii se aflau pe cai mari, de-acum inainte zboara calare pe pegasi. Mingea se afla in terenul lor. Oricand vor simti ca actul de guvernare le dauneaza prea mult scorului electoral, PD va putea face pasul in spate, retragandu-si ministrii sub pretextul imposibilitatii de comunicare cu un premier vesnic oscilant. 

    Conditia esentiala, insa, chiar daca nu si suficienta, a oricarui divort civilizat consta in echilibrul de forte dintre parti. Daca, la momentul ruperii Aliantei, balanta va inclina prea tare in favoarea PD, ne vom putea astepta la farfurii sparte, poale date peste cap – si, implicit, la voturi directionate in favoarea PSD si PRM. Trendul deja se manifesta. Pentru a preveni un asemenea scenariu, PNL trebuie sa gaseasca rapid o solutie. Iar cand zic solutie – ati ghicit – nu ma refer la solutia propusa de Valeriu Stoica, de care ma feresc si cand imi face daruri. Prea s-au potrivit toate. Liberalul dizident considera, pe buna dreptate, ca se impune schimbarea sefiei PNL, tragand in acelasi timp cu ochiul spre Theodor Stolojan. Ca prin farmec, consilierul prezidential iese din umbra in care intrase de la retragerea din cursa prezidentiala si isi declara deschis disponibilitatea de a pune umarul la refacerea staturii publice a PNL. Ba chiar si presedintele Basescu, consiliatul, iese la rampa, aratandu-i lui Tariceanu cartonasul galben.

    Mai sa fie! Sa le luam babeste. Pentru a nu se lasa surprins descoperit de catre PD, PNL e nevoit sa preia, intr-un fel sau altul, initiativa. Una dintre cai ar fi schimbarea presedintelui. Nu a premierului, nu pentru moment, ci „doar“ a presedintelui. Pana aici toate bune si frumoase, desi oricine a incercat vreodata sa-si smulga vreun fir de par din nas stie ca e preferabil s-o faci dintr-o smucitura, decat sa executi operatia cu delicatete. Ce ar putea, insa, Stolojan sa ofere, din ceea ce actualul presedinte al PNL nu a oferit deja? Mai multa hotarare? Haideti sa fim seriosi! Nu e suficient sa ai o figura de om ferm, pentru a te si purta ca atare. De la nationalizarea valutei, la respectul si sprijinul acordat lui Ion Iliescu, pana la retragerea din cursa prezidentiala pe motive de boala sau de santaj (ca tot veni vorba, unde ne sunt lamuririle mult promise?) exista putine indicii ca Stolojan ar fi ceea ce figura sa publica pare sa spuna ca este. Pentru liberalii dornici de schimbare, a-l inlocui pe Tariceanu cu Stolojan, poate reprezenta o miscare fatala, de genul „din lac in put“. 

    Primul a zis ca-si da demisia – si nu si-a mai dat-o. Al doilea a promis ca poate conduce o tara – si-apoi a zis ca nu mai poate, din motive ramase necunoscute pana-n ziua de astazi. Intr-o asemenea situatie ingrata, PNL are nevoie de masuri radicale. Or, o femeie la sefia unui partid reprezinta – zica cine ce-o zice – o masura radicala in actualul peisaj politic, si cine altul daca nu PNL este partidul cel mai nimerit, ca promotor al noului, sa o faca? Ultimul sondaj CURS ne face cu ochiul. Mona Musca este singurul ministru al actualului cabinet care se bucura de simpatiile a mai mult de 50% dintre populatie. Singurul! In conditiile in care PNL pare a fi intrat intr-un cerc vicios din care nu mai poate iesi, unde factiunile se surpa reciproc, la temelie, cu o indarjire demna de o cauza mai buna, ce factor de echilibru mai bun decat o femeie? 

    Eu, unul, cand nu mai stiu incotro s-o apuc si lumea pare sa mi se pravaleasca deasupra capului, ma-ntorc la Ancuta, nevasta-mea. Ea n-are dileme. Are solutii. Iar daca acest argument vi se pare prea subiectiv, va mai pot oferi cateva, mai pragmatice: Mona Musca se afla, de bine de rau, de-asupra jocurilor de interese din PNL; decizia de a alege o femeie la sefia partidului ar readuce PNL in lumina reflectoarelor intr-o lumina pozitiva – electoratul feminin ar fi incantat, iar celui masculin (mai educat, se presupune, la PNL) nu i-ar mai ramane decat sa scrasneasca din dinti si sa zambeasca frumos; acelasi lucru l-ar face si presedintele Basescu, pentru ca poti fi mitocan cu oricine, dar nu si cu o femeie s.a.m.d. Nu cred ca e nevoie sa va fac, vorba francezilor, un desen. Sau e? Ptiu, ca m-am molipsit!

  • Tichete consolidate

    Pe piata tichetelor de masa se fac primii pasi catre consolidare. Numarul emitentilor – noua – este considerat mult prea mare, daca ne comparam cu alte piete, mai dezvoltate, unde activeaza doar trei sau patru competitori.

    Dupa un inceput nu foarte agitat, piata tichetelor de masa s-a incins in acest an. Daca in perioada 1998-1999, cand s-au pus bazele sistemului de tichete de masa, pe piata erau prezenti doar doi competitori, acum numarul lor a ajuns la noua. 

    Este insa de asteptat ca numarul acestora sa scada in curand. Piata a fost formata de doi mari jucatori internationali in domeniul alimentatiei publice si a emiterii de vouchere, Accor Services si SodexhoPass. Abia in 2000, a aparut primul competitor local – Hungastro. Doi ani mai tarziu, compania cu actionariat turc International Financial Services (IFS) lansa bonurile de masa sub marca Bon Appetit. 2003 a consemnat o avalansa de noi lansari, nu mai putin de patru companii intrand pe piata tichetelor de masa. Printre acestia se numara si un alt grup international, Cheque Dejeuner. Spre sfarsitul anului 2004 si grupul de firme GFS (care detine printre altele si lantul de supermarketuri Univers’All) lanseaza propriile tichete de masa.

    Dupa perioada de dezvoltare, in care piata tichetelor a ajuns de la zero la 750-800 de milioane de euro, in 2005 au aparut primele semne de consolidare. Grupul francez Accor a cumparat 51% din actiunile Hungastro. Astfel, al treilea actor pe piata tichetelor de masa din Romania va fi controlat de grupul care detine si Accor Services, unul dintre primii doi emitenti de tichete.

    Accor Services isi disputa prima pozitie pe piata romaneasca cu divizia locala a SodexhoPass. Si acesta este, potrivit unor surse din piata, in tratative pentru preluarea unor jucatori mai mici. Aceleasi surse apreciaza ca actorii situati la sfarsitul anului trecut pe locurile patru si cinci si-au unit portofoliile. Astfel, divizia din Romania a Cheque Dejeuner ar fi cumparat de la IFS partea care se ocupa de tichetele Bon Appetit. Aceste miscari survin dupa ce, la sfarsitul anului trecut, Ministerul Finantelor a decis sa liberalizeze piata tichetelor de masa. 

    Pana atunci, ministerul stabilea trimestrial un numar maxim de angajati care puteau primi tichete, precum si cotele din acest numar care erau alocate emitentilor. Acum, emitentii nu mai sunt conditionati practic decat de numarul total de angajati din economie. Pentru a-si creste afacerile pe piata romaneasca, pasul evident pentru jucatorii mari este preluarea competitorilor mai mici. Nu numai pentru cota de piata pe care o detin acestia, cat mai ales pentru zonele de activitate.

    Astfel, Hungastro – care are sediul in Sfantu Gheorghe – are un portofoliu important de clienti in Ardeal. Situatia se poate regasi si in cazul BluTicket din Timisoara, Proserv din Galati sau Cuget Liber din Constanta.

    Pentru moment, inca nu se discuta de o diminuare a numarului de emitenti. Desi Accor a preluat controlul unic asupra Hungastro, oficialii celor doua companii spun ca nu se pune problema fuziunii. Grupul francez a preluat pachetul de actiuni prin intermediul mai multor companii inregistrate in strainatate. De altfel, Accor detinea inca din 2003 un pachet de 35% din titlurile Hungastro si a cumparat luna trecuta inca 16% de la omul de afaceri si senatorul UDMR Verestoy Atilla. 

    Omul de afaceri ramane actionar al Hungastro, cu o treime din capitalul firmei si spune ca cei doi emitenti vor continua sa opereze independent, pe o piata concurentiala. Pe viitor, este greu de presupus totusi ca cele doua companii nu-si vor reuni afacerile. Pe de alta parte, emitentilor mici le va fi foarte greu sa lupte cu marile companii care vor deveni in urmatoarea perioada si mai mari, inclusiv prin achizitii.

    De aceea, reprezentantii emitentilor considera ca numarul de companii care vor ramane pe piata va fi de trei-patru, situatie similara celei de pe pietele dezvoltate. Acestea sunt in general dominate de companii internationale. Ramane de vazut daca, pe piata romaneasca, vor ramane doar jucatorii internationali sau vor supravietui si companii autohtone.

  • DEOCAMDATA NOUA

    Piata tichetelor valorice, estimata la circa 800 de milioane de euro, este impartita de noua companii.  

    ACCOR SERVICES: Divizie a grupului hotelier Accor, a fost infiintata in 1998.
    SODEXHOPASS: Divizie a Sodexho Alliance, unul dintre cele mai mari grupuri mondiale din domeniul serviciilor de alimentatie si management.
    HUNGASTRO: Numarul trei pe piata tichetelor de masa a lansat primele vouchere in 2000.
    BON APPETIT: Marca a companiei International Financial Services din  Bucuresti, firma cu actionariat de origine turca, lansata in 2002 .
    CHEQUE DEJEUNER: O alta divizie a unei companii multinationale, intrata pe piata mai tarziu, respectiv in 2003.
    BLU TICKET: Companie cu sediul in Timisoara, detinuta de investitori de origine italiana, prezenta pe piata tichetelor de masa din 2003.
    PROSERV: Firma cu sediul la Galati, detinuta de omul de afaceri Andrei Lisinschi, a intrat pe piata la sfarsitul anului 2003.
    CUGET LIBER: Companie infiintata la sfarsitul lui 2003 in Constanta.
    GFS SERVICES: Ultimul actor intrat pe piata – in octombrie 2004, divizie a grupului de firme GFS.

  • CUMPARATORUL

    Astral Telecom a fost cumparata de UPC Broadband, divizia europeana a grupului american Liberty Global. 

    FUZIUNE: Liberty Global a rezultat in urma fuziunii dintre Liberty Media International si UnitedGlobalCom. Presedintele Liberty Media International este americanul John Malone, pionierul televiziunii prin cablu.

    ACOPERIRE: Liberty Global detine actiuni in companii de distributie si continut care opereaza in Europa, Asia si in America, acoperind 23 de milioane de gospodarii.

    NUMAR DE ABONATI: Grupul avea in martie 2005 circa 14 milioane de clienti: 10,4 milioane (televiziune), 2,3 milioane (Internet) si 1,6 milioane (telefonie). 

    • CIFRELE ASTRAL TELECOM

    NUMAR DE ABONATI: 890.000

    CIFRA DE AFACERI*: 70 mil. de dolari in 2004, 120 mil. de dolari in 2005

    PROFIT**: 40-45% din venituri in 2004, 53 milioane de dolari in 2005* 

    * ESTIMaRI; ** PROFITUL OBTINUT INAINTE DE PLATA DOBaNZILOR, TAXELOR SI DE SCaDEREA DEPRECIERII SI AMORTIZaRII (EBITDA) 

    • COMPETITORII ASTRAL

    Astral Telecom, RCS&RDS si UPC Romania isi impart circa 60%-65% dintr-o piata estimata la 3,50-3,75 milioane de abonati. 

    RCS&RDS este principalul competitor al Astral Telecom pe piata de CATV, cele doua companii disputandu-si permanent primul loc.

    NUMAR DE ABONATI: circa 900.000*

    ACTIONARIAT: Cable Communications Systems NV (93,15%), Zoltan Teszari (2,03%), Ianos Csaba Ludescher (1,1%) si alti 16 actionari cu detineri de sub 1%.

    CIFRA DE AFACERI: 101,4 milioane de dolari in 2004

    PROFIT**: 40-45% din venituri in 2004 

    * PE PIATA ROMANEASCA (COMPANIA OPEREAZA SI PE PIETELE  DIN UNGARIA SI SLOVACIA); ** PROFITUL OBTINUT INAINTE  DE PLATA DOBANZILOR, TAXELOR SI DE SCADEREA DEPRECIERII  SI AMORTIZARII (EBITDA) 

    UPC United Pan-Europe Communications Broadband, subsidiara europeana a companiei americane Liberty Global, este cel mai mare operator de cablu TV din Europa Centrala si de Est, dar in Romania ocupa locul al treilea, cu circa 10% din piata.

    NUMAR DE ABONATI: 360.000

    ACTIONARIAT: UPC Broadband 

    CIFRA DE AFACERI: 27 de milioane de dolari in 2004

     

  • O ISTORIE ANIMATA

    Povestea Astral Telecom, unul dintre cei mai importanti furnizori nationali de servicii integrate de comunicatii electronice, a inceput acum mai bine de un deceniu la Cluj.

    1992 Este infiintata la Cluj de patru oameni de afaceri (Sorin Ghite, Valentin Nicolae, Nicolae Pop Baldi si Bela Urasi) firma TV Cablu, primul dintre „stramosii“ actualului Astral Telecom. TV Cablu va oferi servicii de televiziune mai intai pe teritoriul judetului Cluj (municipiile Cluj-Napoca, Campia Turzii si Turda) si se va extinde apoi in Bistrita si Bacau. 

    1993 Se infiinteaza, tot la Cluj, Storm TV, avandu-i ca actionari pe Horia Ciorcila si pe Dorel Goia. In urma unui parteneriat cu TV Cablu, Storm TV va opera in Ploiesti, Buzau, Braila, Sebes, Aiud, Cugir si Campina. In acelasi an este infiintata si Astral TV, compania care va da numele viitorului Astral Telecom. Astral TV va intra pe piata bucuresteana si in Alba-Iulia, Jibou, Zalau.

    1997 Astral TV intra intr-un proces de extindere, atat prin dezvoltarea propriilor operatiuni in Iasi, Dej, Petrosani si Gherla cat si prin cateva achizitii (Delta Star, Arexim Line, COAX, Dags, CDR).

    1999 Are loc fuziunea propriu-zisa, respectiv integrarea companiilor achizitionate (Delta Star, Arexim Line, COAX, Dags, CDR).

    2000 „Evenimentul anului“ este investitia de 20 de milioane de dolari pe care AIG New Europe Fund o face in Astral TV, care foloseste banii pentru achizitii in toata tara (Gameland – Galati, Alcor – Curtea de Arges, Agapia – Suceava, Metwoplast – Odorhei). Cumpara, in acelasi an, Kaho, Digital 3, TopLine, Sotrimex, Elho. Tot in 2000, Astral TV face un pas strategic in serviciile de transmisii de date si Internet, cumparand Kappa – primul portal romanesc – contra sumei de 8 milioane de dolari.

    2001 Ia nastere Astral Telecom SA, companie rezultata din fuziunea Astral TV cu TV Cablu, Storm TV si Gameland. Sunt de asemenea integrate achizitiile facute in anii anteriori (Agapia, Kappa, Dacoluci, Metwoplast, Canad System, Delta Soft). Dar cea mai importanta achizitie este cea a DNT, unul dintre pionierii Internetului in Romania, devenit intre timp un important furnizor de servicii Internet. In anul care urmeaza, principalul competitor al Astral, RCS& RDS, preia TotalNet contra sumei de un milion de dolari.

    2003 Astral Telecom consemneaza o premiera, lansand, in decembrie, Astral Telefix, primul serviciu alternativ national de telefonie fixa din Romania. Tot in 2003, RCS&RDS cumpara TerraSat contra unei sume estimate la 10 milioane de dolari.

    2004 Anul 2004 marcheaza o premiera absoluta pe piata romaneasca de cablu TV: Astral si RCS& RDS, cei doi eterni rivali, consimt sa-si uneasca fortele pentru a cumpara parti aproximativ egale din al patrulea operator de cablu, FX Communications. Cei doi competitori consimt la o astfel de alianta pentru a-si spori sansele in licitatia facuta de proprietarul FX, Metromedia. Valoarea tranzactiei a fost de 9,9 milioane de dolari. In acelasi an, RCS&RDS da alti 10 milioane de dolari pentru PCNet.

    2005 Astral cumpara trei furnizori locali de CATV si patru companii Internet contra unei sume totale de 18 milioane de dolari; UPC, numarul trei pe piata de cablu, cumpara pentru 6 milioane de dolari Conex Sat Roman si sfarseste prin a achizitiona, saptamana trecuta, Astral Telecom, intr-una dintre cele mai mari tranzactii facute vreodata in economia privata romaneasca.

  • COPILUL MEU, AFACEREA ALTUIA

    E dificil pentru parinti sa reziste atunci cand cel mic cere jucaria scumpa vazuta in vitrina, ultimul volum din Harry Potter sau o Barbie imbracata dupa ultima moda. Iar resortul afectiv care ii impinge pe parinti sa cumpere hraneste in toata lumea afaceri de miliarde de dolari. In Romania, copiii reprezinta un segment de piata deloc neglijabil, de 3,5 milioane de potentiali consumatori, pentru cucerirea carora companiile pun la bataie bugete de publicitate, instrumente de fidelizare si tehnici de marketing verificate deja pe pietele dezvoltate.

    Cand, la 1 ianuarie anul acesta, canalul de televiziune pentru copii Fox Kids si-a schimbat numele in Jetix, cu siguranta nu multi parinti s-au intrebat de ce. Chiar si in industria de media, redenumirea a trecut mai degraba ca un rebranding ca oricare altul, ca un facelift cu valoare de PR sau ca un nou mod de a tine treaza atentia clientilor de publicitate.

    Cercetand insa ce se afla in spatele no-ului logo, iese la iveala o tranzactie de 5,3 miliarde de dolari, avand ca obiect un pachet de 76% din actiunile Fox Family Worldwide – aceeasi din care facea parte si Fox Kids Europe. Cumparatorul a fost The Walt Disney Company.

    De ce a platit Walt Disney peste 5 miliarde de dolari? In loc de raspuns, inca un exemplu: Harry Potter-mania. Noul titlu din seria Harry Potter („Harry Potter and the Half-Blood Prince“) a facut ca actiunile editorului cartii, Bloomsbury, sa inregistreze imediat o crestere de 7,5% de la data anuntului lansarii cartii. Ca sa nu mai punem la socoteala miliardele de dolari generate in urma ecranizarii primelor trei volume, a vanzarilor de DVD sau casete video si a unor produse asociate brandului (haine, jocuri pe computer, cluburi, promotionale).

    Exemplele de mai sus conduc la aceeasi concluzie poate cinica, dar adevarata: copiii sunt o piata cat se poate de profitabila. Si daca pentru producatorii de magie, clientii de varste mici sunt doar un segment printre altele, producatorii de articole pentru copii – textile, alimente, cosmetice – si-au construit tot business-ul in jurul acestei categorii de consumatori.

    In Romania, categoria in chestiune inseamna circa 3,5 milioane de copii, conform datelor Institutului National de Statistica pe 2004, concentrati in mediul urban intr-o proportie de circa 49%. Procentual, copiii reprezinta 16,1% din populatia Romaniei. Daca la acest procent se adauga si cel al parintilor – o tinta de marketing la fel de clara ca si copiii insisi (uneori, chiar tinta directa a producatorilor de articole si servicii pentru copii) – atunci rezulta un procent cat se poate de reconfortant pentru afacerile dezvoltate in jurul nevoilor si al placerilor copilului.

    Ceva mai putin reconfortant este pentru parinti momentul cand trebuie sa calculeze cheltuielile necesare pentru odorul lor. Mai putin la inceput, dar tot mai mult pe masura ce creste, iar nevoile si dorintele acestuia se diversifica.

    „Facand o medie, cam 50% din venitul familial il cheltuim pentru copii“, spune Mihaela C., 35 de ani, mama a doi baieti, Calin (9 ani) si Matei (7 ani). Cheltuielile sunt importante in special la inceputul si sfarsitul anului scolar, cand trebuie sa le asigure acestora necesarul de rechizite si imbracaminte, respectiv sa acopere costurile vacantei de vara (tabere, calatorii). Dar cresc si in preajma sarbatorilor (de iarna, in special).

    Mihaela are un job stabil – lucreaza intr-o televiziune, ca producator/realizator de emisiuni – si, impreuna cu sotul ei, inginer, au un venit comparabil cu cel al unui middle manager dintr-o companie privata. Asadar, din spusele Mihaelei, rezulta ca cei doi copii consuma, impreuna, un salariu pe luna. Asta in conditiile in care Mihaela nu ii rasfata si evita sa pice in capcana santajului emotional. „Daca te lasi pe mana copiilor – in special cand vine vorba de dulciuri – esti distrus. Vor absolut tot ce apare in reclame. Numai ca am incercat sa nu le cad prada… S-au suparat ori de cate ori nu m-am induplecat sa le cumpar cate ceva, dar le-am explicat cu ce eforturi se castiga banii. Dar si ca nu tot ce e in reclame e sanatos pentru ei. Le-am mai spus ca nu tine la noi chestia cu batutul din picior. Pana la urma, am cazut la pace. Au inteles. Nu am avut niciodata crize in fata vitrinelor sau la magazin – o situatie foarte neplacuta pentru multi parinti. Asadar, copiii nu sunt de needucat“, subliniaza Mihaela.

    Educatia parintilor nu poate insa influenta gusturile copiilor in materie de jucarii. Mihaela a observat ca, de multe ori, parintii sunt tentati sa le cumpere copiilor acele jucarii la care ei au ravnit in copilarie. De pilda, sotul ei, Catalin, le-a cumparat celor doi baieti un trenulet, dar succesul n-a fost cel scontat. „Nu ca nu le-a placut, dar nici nu s-au topit dupa el“. Studiindu-i mai atent, ea a observat ca ei sunt receptivi la ceea ce Mihaela numeste „moda jucariilor“, in transmiterea careia desenele animate si reclamele – deci televiziunea, in general – joaca un rol esential. Un al doilea canal prin care se transmite aceasta moda sunt copiii de aceeasi varsta, constata Mihaela.

    Dar, referindu-se la televiziune, ea spune ca aceasta este definitorie in formarea gusturilor copiilor. Ea isi aduce aminte de „epoca Pokemon“, care a prins „extraordinar“. Numai ca, acum, in voga este altceva: „Maestrii duelurilor“, un desen animat difuzat de Cartoon Network. Ea spune ca ambii baieti colectioneaza „cartile magice“, puse la vanzare simultan cu difuzarea programului. Acestea sunt de fapt carti de joc care intruchipeaza diverse figuri din serialul animat, avand niste nume „absolut complicate“. „Am vrut si eu sa intru in acest joc cu ei, dar, ca sa inteleg regulile, a trebuit sa urmaresc desenul animat pe TV. Ceea ce am facut, dar nu am reusit cu nici un chip sa inteleg jocul. Si nici in ziua de azi nu sunt convinsa ca Matei si Calin nu joaca dupa ureche“. Oricum, cert este ca cei doi colectioneaza mai departe cartile de joc – „care tot apar, si apar. Ca o galeata fara fund. O gaselnita cat se poate de inteligenta a producatorilor de a vinde, dar si de a-i tine in fata televizorului“ (ceea ce reprezinta, de fapt, o vanzare pe doua canale, din care are de castigat si canalul TV).

    Dar, dincolo de actiuni de marketing si tactici de vanzari, nu se afla atat de multa strategie si viziune, cat studierea atenta a psihologiei copilului si a deprinderilor sale. Apetitul copiilor pentru colectii – observat de Mihaela si, probabil, de majoritatea parintilor – a fost indelung studiat si exploatat de companiile care au dezvoltat afaceri in slujba copiilor.

    Amploarea fenomenului Barbie sta ca argument: Barbie la plaja, Barbie in noua colectie de haine, Barbie facand gimnastica, Barbie in kimono, si tot asa. Un produs bine marketat pe categorii de varsta, preferinte, aspiratii si culturi – care aduce companiei producatoare americane Mattel vanzari de peste un 1,5 miliarde de dolari anual. Mai clar spus, Barbie este cea mai bine vanduta jucarie a tuturor timpurilor, in ciuda declinului de 8% al vanzarilor din 2004 si a trendului descrescator din 2005.

    Pe harta afacerii Mattel, Romania sta din ce in ce mai bine. „Cresterile anuale de vanzari sunt de doua cifre. Cresterea cea mai mica, daca putem spune asa, a fost de 15%“, spune Maria Dinca, managing director Omnitoys, unic distribuitor al jucariilor Mattel in Romania (Barbie, Fisher-Price, Hot Wheels). Dinca, activa in aceasta industrie de 8 ani, spune ca acest trend crescator a fost dat in principal de aparitia marilor lanturi comerciale internationale – Carrefour, Metro, Cora, Selgros. Astfel, situatia s-a schimbat aproape radical fata de acum 4-5 ani, cand benzinariile erau un client important. „Acum business-ul se poate planifica. Stim in orice moment care sunt stocurile, avem feedback de la clienti aproape in timp real“, spune managerul Omnitoys.

    Alte doua motive care stau la baza acestui trend sunt cresterea puterii de cumparare a romanilor si interesul producatorilor externi pentru Romania. Ca volum de vanzari de jucarii Mattel in aceasta zona a Europei, Romania se situeaza dupa Polonia, Cehia si Ungaria, spune Maria Dinca, citand un studiu al Asociatiei Nationale Europene a Producatorilor de Jucarii.

    In general vorbind, poate ca Romania ar putea fi o piata mai dezvoltata – cel putin calitativ – daca legile nu ar fi atat de permisive, comparativ cu alte tari. Restrictiile sunt mai mici in Romania, spune Dinca, in special in materie de importuri si comercializare. „Jucarii fabricate din diverse materiale cu grad ridicat de toxicitate – si care sunt interzise in tarile occidentale – se gasesc la vanzare la noi. Jucarii prost finisate, care prezinta riscuri de zgariere – la fel“, subliniaza oficialul Omnitoys. In acest sens, traditionala „amenintare chinezeasca“ – marfa ieftina si de proasta calitate, raspandita peste tot – explica in parte faza incipienta de dezvoltare a acestei industrii in Romania.

    De asemenea, o piedica in calea unui business sanatos (la propriu) sunt preturile prohibitive ale jucariilor din lemn – ultima tendinta in pietele mature. Paradoxul este ca Romania este o tara darnica in jucarii ecologice, de lemn, numai ca ele se vand la export. Punctele de productie a jucariilor de lemn sunt majoritar concentrate in zona Transilvaniei, materia prima a acestor jucarii fiind bucatile de lemn ramase de la fabricile de mobilier.

    Un alt paradox este faptul ca Mattel insusi produce in Romania (are doua fabrici, in Bucuresti si Constanta). „Jucariile produse in lohn aici sunt exportate in Olanda (centrul regional al companiei), de unde noi le importam – dar, bineinteles, cu alte costuri“, spune Dinca. Taxele care ingreuneaza cel mai tare costurile de import sunt taxa de 20% aplicata papusilor si taxa de 10%, pentru jucariile de plastic.

    Desi afacerea Omnitoys este una business-to-business (compania neavand puncte de desfacere proprii, isi distribuie majoritatea produselor prin marile retele de retail), Dinca spune ca nu ignora comunicarea directa cu cei carora se adreseaza: copiii. Astfel, un anumit procent din vanzari este alocat comunicarii de marketing. Canalele pentru care opteaza Omnitoys sunt televiziunea (Jetix si – de Craciun – Pro TV), revistele pentru copii – in special cele editate de Egmont Romania (cel mai mare publisher pentru copii din tara, n.r.), dar si activitatile BTL (neconventionale), care antreneaza participarea copiilor.

    In afara de jucarii – a caror piata mondiala s-a situat in jurul valorii de 59 de miliarde de dolari in 2003 – alte categorii de produse care baga adanc mana in buzunarele parintilor sunt hainutele, incaltamintea, alimentele, cosmeticele pentru copii, parcurile de distractii, jocurile audio-video, educatia, activitatile extrascolare, diversele produse financiare (depozite, carduri, asigurari). Daca numai jucariile vand in intreaga lume de 60 de miliarde de dolari, restul afacerilor ce dimensiune ar atinge oare, cumulat? Sute de miliarde? Mii de miliarde?

    Retailerii impart produsele pentru copii in doua categorii: puericultura mica (biberoane, suzete, jucarii de dentitie, sterilizatoare, umidificatoare) si puericultura mare (patuturile, scaunul de masina, carucioarele, premergatoarele). Adina Timplaru, specialist PR la Metro Cash & Carry Romania spune ca articolele pentru nou-nascuti au fost in topul vanzarilor anul acesta la magazinele Metro. O alta observatie a ei a fost aceea ca, in categoria puericulturii mari, clientii prefera brandurile internationale. Nu numai marile lanturi comerciale au simtit potentialul acestei afaceri. De pilda, fondul de investitii Gemisa Investments a atacat anul trecut segmentul copiilor pana la 3 ani, prin infiintarea lantului de magazine specializat Miniblu (care numara in prezent opt unitati). Care este interesul Gemisa pentru acest business? „Piata articolelor pentru copii este inca la inceput de drum. Iar serviciile si produsele adresate copiilor – in special de varsta mica – sunt inca mult sub asteptarile si nevoile parintilor“, spune Amalia Georgescu, executive manager Miniblu. „Deci exista un potential de afaceri“, precizeaza ea.

    Ceea ce aduce Miniblu nou in acest business fata de canalele clasice de achizitie sunt ambientul specific pietei pe care activeaza, consilierea profesionala si programele de suport pentru parinti: lista de botez (un serviciu personalizat pentru parintii care se apropie de respectivul eveniment), plata in rate, cardul de fidelitate. Georgescu spune ca Miniblu are un trafic de 5.500 de vizitatori pe luna, iar cresterile lunare pe fiecare magazin se situeaza intre 15-26%. Obiectivele de marketing pe care le urmareste Miniblu pentru acest an sunt cresterea notorietatii brandului cu 25% si obtinerea pozitiei de lider pe aceasta categorie in orasele in care este prezent. Prognoza cifrei de afaceri pentru 2005 este de 2,5 milioane de euro.

    Graficul business-ului este la fel de optimist si in planurile jucatorilor mai vechi in industrie. De pilda, lantul de magazine Z – un brand Zannier, una din marile companii mondiale in domeniul imbracamintei pentru copii – se pregateste sa deschida cel de-al saselea magazin din Bucuresti (primul dateaza de acum opt ani). „Fara discutie, Romania este intr-o evolutie permanenta“, spune Alexandre Eram, director general al lantului de magazine.

    Aducandu-si aminte de inceputurile afacerii Z in Romania, Eram spune ca intre 1990 si 1997 peisajul comertului cu amanuntul era „total diferit“ si ca „dezvoltarea pietei abia incepea“. In acea perioada, Eram i-a cunoscut pe cei de la Groupe Zannier din Franta, care lansasera marca Z in 1983. „Am riscat in acest domeniu si am castigat“, sintetizeaza omul de afaceri francez initiativa de a intra in afacerile cu imbracaminte pentru copii din Romania. El spune despre Z ca in prezent vinde peste 250.000 de articole pentru copiii de toate varstele.

    Ca si fondurile de investitii si investitorii straini in domeniu, si grupurile bancare urmaresc piata despre care vorbim. Sunt atenti la ce se cere, ce se cumpara, ce lipseste, ce e rentabil. La ora actuala, bancile din Romania care ofera produse si servicii pentru copii – dar al caror mesaj business vizeaza in mod direct parintii – sunt Banca Transilvania (Kidcont), BCR (Maxicont), Banca Ion Tiriac (Contul Junior), BRD (ATU Start). De regula, oferta bancilor pentru parinti consta in deschiderea unor depozite bancare pentru copiii lor. Diferentele intre acestea constau in suma minima de deschidere, soldul minim, dobanda, conditiile de acces la cont.

    Este un astfel de produs strategic pentru un grup financiar? Ce motive determina o banca sa lanseze un asemenea produs? BRD, care a lansat in noiembrie anul trecut ATU Start (segmentul 0-14 ani), enumera mai multe obiective de marketing care au stat la baza acestei lansari. Pe langa atragerea segmentului de varsta specificat, BRD mai enumera cointeresarea parintilor – in calitate de decidenti la deschiderea primului cont de economii pe numele copilului. „Incercam sa valorificam astfel componenta afectiva a unei asemenea decizii“, spune Rozaura Stanescu, director al directiei Studii si Dezvoltare Produse a BRD. Banca sustine ca urmareste, de asemenea, „educarea copiilor si a parintilor in sensul economisirii“, dar si „formarea clientelei viitoare a bancii“.

    Asadar, un copil poate deveni client al unei banci inca din prima zi de viata, iar bancile tin sa-l fidelizeze inca dinainte de a avea un certificat de nastere. Ca si BRD – care admite (si) componenta afectiva a comportamentului bancar al parintilor – si asiguratorii pariaza pe aceasta nevoie de liniste si siguranta a parintilor, actuali sau viitori, in marketingul ofertelor lor. Unul dintre cei mai vechi si mai importanti jucatori pe acest segment este ING, care spune ca a lansat Planurile Financiare pentru Copii in doua etape (Academica, in 1997 si Debut 18, in 2001). „Ne-am propus ca acest tip de produs sa capete un statut de «star» al ING Asigurari de Viata. Planurile Financiare pentru Copii detin acum o pondere de aproximativ 20,5% in portofoliul companiei“, spun reprezentantii ING. Din bugetul de comunicare de marketing al produselor de asigurari din portofoliu, ING aloca peste 30% planurilor financiare pentru copii.

    O abordare interesanta de „agatare“ a mamicilor – si bine consolidata prin intermediul campaniilor de comunicare – o are compania Johnson & Johnson. O gaselnita a celor de la J&J a fost aceea de a asocia proprietatile produselor destinate bebelusilor (ingrijire, protectie) cu beneficiul adultilor – femei insarcinate sau mamici cu bebelusi intre 0-3 ani (targetul produselor Johnson’s Baby si Penaten). Anul trecut, investitiile J&J in media din Romania au totalizat circa 7,7 milioane euro, la rate-card, spun oficialii companiei, citand TNS-AGB si Alfa Cont.

    O centralizare exacta a investitiilor in toata publicitatea adresata copiilor este aproape imposibil de realizat. Sunt branduri care tintesc direct copiii (gen Hubba Bubba) si branduri care se adreseaza parintilor (de exemplu Danone). Unele comunica doar pe posturile pentru copii (Jetix, Minimax), altele doar pe cele generaliste, sau pe ambele. Alte branduri recurg la mixuri intre TV si presa pentru copii (circa 20 de publicatii disponibile) sau TV si presa pentru femei. La acestea se mai adauga panourile, spoturile radio, aparitiile pe Internet, revistele medicale. Iar instrumentele de monitorizare disponibile nu acopera presa pentru copii si cea medicala, outdoor-ul si Internetul.

    Facand o aproximare a investitiilor in TV, Andreea Parvu de la Media Mall (care vinde spatiu publicitar pentru Minimax) spune ca, pentru a „atinge“ copiii, advertiserii investesc mai putin de un milion de euro net. „Cred ca este destul de putin pentru o categorie de public extrem de receptiva la mesajul publicitar, care determina si alte categorii de auditoriu – si  ma refer aici la parinti – unde mesajul publicitar este perceput mai intens din punct de vedere afectiv.“ Minimax – care tinteste segmentul 4-14 ani – are prime-time-ul in intervalul 13.00-15.00 (in timpul saptamanii) si dimineata (in week-end). Programul este transmis din Ungaria.

    Si agentia care vinde spatiul publicitar al Jetix, Cable Direct, considera ca investitiile in publicitatea pe canalele dedicate copiilor nu sunt „pe cat ar trebui“. „Din pacate, numarul clientilor care targeteaza copiii este mai mic comparativ cu cei care tintesc alte canale de nisa, cum e cazul Discovery“, spune Cable Direct, agentia care vinde spatiul de publicitate al canalului Jetix, fost Fox Kids. Un avantaj al advertiserilor care detin branduri internationale, spune Cable Direct, ar fi ca acestia pot atinge mai multe piete deodata (postul emite din Londra, iar „feed-ul“ de transmisie in care este inclusa Romania mai acopera si Ungaria, Rusia, Turcia). Avantajul ar fi si mai mare in cazul advertiserilor romani care au puncte de desfacere in pietele respective.

    „Internationalizarea“ limbajului publicitar reprezinta o bariera in atragerea clientilor? Florin Visenescu, sales manager al agentiei, isi aminteste ca a fost o situatie in care Jetix a fost nevoita sa respinga campania (si, deci, bugetul) unui client din sectorul financiar-bancar din Romania, intrucat mesajul si modul in care era conceputa campania nu corespundea reglementarilor la publicitatea pentru copii din Marea Britanie. Jetix, emitand din aceasta tara, se supune reglementarilor in vigoare de acolo, la fel si clientii de publicitate din Romania. „Spotul infatisa copii in diverse ipostaze nu tocmai «benefice». Ideea e ca, daca alti copii care priveau spotul ar fi imitat personajul din spot, ar fi putut face rau – fie lor insile, fie celor din jur. Or, in Marea Britanie, legea e clara. Copiii – care au tendinta sa imite tot ce vad, in special la televizor – sunt protejati de reclamele de acest gen“, a spus Visenescu. Si ce s-a intamplat cu acea campanie? „A rulat linistit pe alte canale din tara“, spune el.

    Un alt capitol, asadar, la care Romania este in urma: protejarea copiilor de mesajele publicitare ce le pot dauna (desi noua lege a audiovizualului reprezinta o varianta imbunatatita in materie de protectie a minorilor, iata ca reglementarile nu rezoneaza cu prima piata publicitara a Europei). De notat ca, in tarile occidentale, aproape ca nu este saptamana in care diverse ONG-uri sau asociatii de profil sa nu propuna imbunatatiri ale reglementarilor publicitatii pentru copii. Sau sa nu declanseze miscari de amploare de combatere a nocivitatii unor produse alimentare asupra copiilor (nu de putine ori McDonald’s a fost subiectul unor controverse de acest gen). Consecinte? De pilda, in aceasta zona a Europei, Grecia a interzis reclamele la jucarii intre 7 dimineata si 10 seara si a pus restrictie totala la jucariile „de razboi“. Iar in Suedia, publicitatea este total neacceptata si este interzisa copiilor sub 12 ani, aceasta masura avand girul majoritar al populatiei. La polul opus s-ar putea situa Franta, unde reclamele sunt considerate ca facand parte din „pregatirea copiilor pentru un viitor intr-o societate de consum“.

    Unde s-ar situa Romania, in acest context? Autoritatile ar spune ca respectam acquis-ul comunitar. Parintii ar arata inspre marfa ieftina si de proasta calitate care intra de-a valma in tara, periclitand sanatatea, siguranta ori demnitatea copiilor lor – dar si inspre preturile ridicate ale produselor de calitate. In ceea ce ii priveste pe producatorii si importatorii de articole pentru copii, acestia sunt nevoiti sa aplice marje mai mici de profit pentru a ramane pe piata si sa spere in continuare in legi si controale de ca-litate mai bune la micii comercianti.

    Iar publicitarii – exploatand latura emotionala a adultilor, parinti sau potentiali parinti – recurg tot mai des la copii in reclamele lor, indiferent de domeniu: bauturi racoritoare, auto, servicii financiare, cosmetice, alimente, electrocasnice, detergenti. Omo (Unilever) chiar a venit cu un concept nou in materie de comunicare de detergenti („Murdarirea este buna“), avand un puternic mesaj orientat catre copii si incercand astfel sa vanda mai degraba o emotie decat clasicele proprietati ale produsului.

    In tot acest timp, peste jumatate din mamele si copiii Romaniei nu isi permit mai nimic din ce vad la televizor, pentru simplul motiv ca locuiesc in mediul rural si nu au putere de consum. Iar la aceasta jumatate rurala se adauga si copiii din „urbanul sarac“ al Romaniei.

    Cu toate acestea, bataia producatorilor pe apetitul de consum al micutilor este acerba si ocupa spatii serioase de reclama. Iar copiii… copiii zambesc, intind manuta si ii roaga din ochi pe parinti. Mai poti sa spui ceva?

  • Punct ochit, punct lovit

    Din aceasta luna, revista go4it! va avea o distributie la tinta: magazinele Ultra Pro Computers.
    De acum, cititorii go4it! pot cumpara revista si de la magazinele Ultra Pro Computers. Acest lucru este posibil in urma parteneriatului semnat recent intre K Tech – Ultra Pro si Publimedia International, compania de publishing a grupului Media Pro (care editeaza, printre altele, si BUSINESS Magazin). „Astfel, pasionatii de IT nu trebuie sa se mai deplaseze pana la punctele de vanzare ca sa ia revista“, spun reprezentantii Publimedia. La randul lor, reprezentantii K Tech – Ultra Pro spun ca „si-au asumat informarea si educarea publicului specific domeniului IT ca pe una dintre prioritatile sale“.

    Catalin Butolo, director de marketing al grupului K Tech – Ultra Pro, spune ca, in acest context, Ultra Pro Computers  a dezvoltat programe interne de training pentru cresterea nivelului profesional al angajatilor implicati direct in contactul cu publicul in magazine. „Colaborarea cu revista go4it! este inca un pas in aceasta directie“, a spus Butolo. „Prezenta revistei go4it! intr-un loc neconventional reprezinta o inovatie in distributia de presa specializata, Publimedia International reusind prin parteneriatul cu grupul K Tech – Ultra Pro sa fie din nou un deschizator de drumuri“, a declarat Dragos Stanca, director general al Publimedia International. 

    go4it! a aparut in aprilie 2004, si, conform publisherilor, „s-a dedicat noii oranduiri de fanatici – cei care alearga dupa cele mai recente si mai sofisticate jucarii electronice“. Din aceasta toamna, publicatia va fi relansata si va avea o varianta grafica imbunatatita. go4it! are un tiraj de peste 20.000 de exemplare si este disponibila la toate punctele de difuzare a presei. 

    Pentru abonatii Ziarului Financiar, revista este distribuita gratuit.