BusinessMagazin

Blog

  • Simona Halep a coborât pe locul 4 în clasamentul WTA

    Halep are 5672 de puncte, informează site-ul wtatennis.com.

    Irina-Camelia Begu se menţine pe locul 34, cu 1401 puncte, Monica Niculescu a coborât de pe 57 pe 61, cu 853 de puncte, iar Alexandra Dulgheru a înregistrat de asemenea o coborâre, de pe poziţia 95 pe 97, cu 587 de puncte.

    În top 200 se mai află Sorana Cîrstea – locul 116 cu 488 de puncte, coborâre de pe 102, Andreea Mitu – locul 117 cu 483 de puncte, coborâre de pe 116, şi Ana Bogdan – urcare de pe locul 202 pe 191, cu 271 de puncte.

    La dublu, Monica Niculescu este jucătoarea română cel mai bine clasată. Niculescu a coborât de pe locul 44 pe 48, cu 1510 puncte. Irina-Camelia Begu se menţine pe poziţia 49, cu 1495 de puncte, iar Raluca-Ioana Olaru se menţine pe 61, cu 1288 de puncte.

    Primele zece locuri în clasamentul WTA de simplu sunt ocupate de următoarele sportive:

    1. Serena Williams (SUA) 9.777 puncte

    2. Maria Şarapova (Rusia) 8.210

    3. Petra Kvitova (Cehia) 6.291

    4. Simona Halep (România) 5.672

    5. Caroline Wozniacki (Danemarca) 4.565

    6. Ana Ivanovici (Serbia) 4.425

    7. Eugenie Bouchard (Canada) 4.365

    8. Agnieszka Radwanska (Polonia) 3.975

    9. Ekaterina Makarova (Rusia) 3.285

    10. Andrea Petkovici (Germania) 3.150.

  • Nuclearelectrica a avut anul trecut venituri în scădere cu 12% şi un profit de trei ori mai mic

    Compania de stat a avut în 2013 un profit net în valoare de 423 milioane de lei.

    Nuclearelectrica arată, într-un comunicat transmis luni Bursei de Valori Bucureşti, că profitul net preliminat pentru anul trecut este peste nivelul ţintă bugetat.

    Cheltuielile din exploatare ale Nuclearelectrica au crescut în 2014 cu 2%, la 1,6 miliarde de lei, de la nivelul de 1,59 miliarde de lei din 2013.

    Profitul EBITDA al Nuclearelectrica a coborât anul trecut la 606 milioane de lei (136,4 milioane euro), de la 894 milioane de lei în 2013.

    Rezultatele financiare aferente anului 2014 sunt preliminare şi neauditate.

    Nuclearelectrica este operatorul singurei centrale nuclearelectrice din România şi este controlată de Ministerul Energiei.

    Datele anunţate de Institutul Naţional de Statistică arată că producţia centralei a crescut anul trecut cu 0,5% şi a reprezentat 18,4% din producţia naţională de electricitate.

  • Primarul Londrei renunţă la cetăţenia americană pentru a-şi dovedi “angajamentul faţă de Marea Britanie”

    “Motivul pentru care cred că vreau, probabil, să fac o schimbare este că angajamentul meu este, şi a fost întotdeauna, faţă de Marea Britanie”, a declarat el pentru The Sunday Times. “Este un accident de naştere care m-a lăsat cu acest lucru. Trebuie să găsesc o cale să rezolv problema”, a adăugat primarul capitalei britanice.

    Johnson, care candidează pentru un mandat de parlamentar la Uxbridge şi South Ruislip, a declarat că-l va contacta pe ambasadorul american Matthew Barzun în legătură cu acest lucru. “Este o treabă laborioasă. Ei n-o fac mai uşoară pentru tine”, a mai declarat el Sunday Times, după o vizită de aproape o săptămână în Statele Unite.

    În opinia unor experţi constituţionali, dubla cetăţenie nu prezintă nicio barieră tehnică în calea lui Johnson către postul de premier, dar apreciază că probabil că i-ar fi pusă la îndoială loialitatea.

    Membri din anturajul său au declarat că prioritatea primarului este să evite să plătească alte taxe autorităţilor americane, după ce a fost nevoit recent să plătească impozite pentru câştiguri pe piaţa de capital.

    Johnson s-a întâlnit sâmbătă cu primarul democrat al New Yorkului, Bill de Blasio, în ultima zi a vizitei sale în Statele Unite.

    Deşi s-a aflat într-o misiune comercială pe Coasta de Est, cea mai mare parte a vizitei de şase zile a fost dominată de discuţii despre modul în care să fie abordată ameninţarea teroristă la adresa marilor oraşe.

    Johnson a profitat de ocazie şi le-a adus un omagiu victimelor atentatelor de la 11 septembrie, insistând că Marea Britanie şi Statele Unite “nu se vor preda niciodată în faţa celor care vor să le facă rău”. Primarul Londrei a vizitat memorialul creat să marcheze tragedia din 2001. El a depus flori şi a scris un mesaj.

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Cei mai admiraţi antreprenori şi executivi din România răspund

    “Dacă aş fi fost vreodată jurnalist, aş fi încercat mereu să prezint omul, dincolo de eticheta de CEO sau de proprietar al unei firme. Omul este foarte important. Aş încerca să scriu şi să-l încurajez să vorbească nu doar despre afacere, ci şi despre momentele lui de îndoială, despre eşecuri, despre cum a învăţat din eşecuri, despre cum ar face lucrurile diferit dacă ar fi avut mai multă informaţie într-un anumit moment, aş încerca să adâncesc foarte mult dialogul şi înţelegerea.“

    Mesajul lui Vasile Iuga, şeful PricewaterhouseCoopers România şi managing partner al PricewaterhouseCoopers pentru regiunea Europa de Sud-Est, transmis celor mai puternici executivi şi antreprenori în cadrul unei gale CEO Awards din octombrie 2013, venea în contextul unei discuţii despre eşecuri şi lucruri care ar fi putut fi făcute diferit. Iuga, premiat de Business Magazin în cadrul evenimentului, îşi reproşa că în tinereţe a iubit prea mult aviaţia – “unde am investit tot ce am avut mai bun în prima parte a vieţii“ -, deşi, spune el, ar fi trebuit să studieze dreptul, domeniu care i-ar fi asigurat cunoştinţe extrem de utile pentru cariera sa ulterioară. Iuga s-a alăturat PwC în 1991 şi în cei peste 20 de ani de carieră în domeniu a devenit unul dintre veteranii industriei de pe piaţa locală. Iniţial specializat în ingineria de aeronave, el a studiat, abia după venirea la PwC, ştiinţe economice, devenind pe rând auditor financiar, expert contabil şi evaluator. Discuţia despre lecţiile trecutului, învăţături şi lucruri care puteau fi făcute altfel este încă un subiect delicat şi puţin discutat de către reprezentanţii mediului de afaceri din România.

    Cei mai importanţi oameni din business au dat de-a lungul timpului sfaturi din experienţa lor care arată că cel mai important lucru în perioada de creştere şi dezvoltare este să faci alegerile corecte. Liliana Solomon, fost CEO al Vodafone România, spunea la prima ediţie a Meet the CEO (cea mai importantă sursă de poveşti de business) că cel mai important lucru este contextul în care se dezvoltă un tânăr: „La 18 ani ai anumite interese – la 18 mă interesa tenisul, la 25 fizica, la 30 economia. De aceea nu poate să conteze atât de mult ce ai studiat. Contează aplicabilitatea a ceea ce ştii şi ce înţelegi. Am un prieten care spune: dacă te-ai născut prost, poţi să mori prost; dacă te-ai născut deştept, poţi să mori prost. Depinde mult ce faci de-a lungul vieţii – partea intelectuală contează foarte mult: cum eşti educat, la ce şcoli mergi, în ce companii lucrezi“.

    La acelaşi eveniment, Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom, completa în acelaşi context că o mare influenţă în viitorul unui tânăr o are familia: „Mi se pare foarte important să încep cu educaţia pe care am primit-o, în cei 7 ani de acasă. Eu am crescut într-o famile de clujeni, care ne-a crescut cu nişte principii destul de rigide: responsabilitate, disciplină, să duci bine lucrurile până la capăt. Educaţia este cel mai important lucru pe care ţi-l poate da familia – sunt elemente care reprezintă datele fundamentale ale formării noastre ca personalitate şi caracter. Asta mi-a determinat cariera: ulterior am învăţat economia în România, la facultatea de profil, iar apoi am încercat să înţeleg teoria economică prin studii de drept. Dreptul m-a ajutat foarte mult să înţeleg esenţa economiei, iar apoi mi-am completat educaţia în străinătate, la London Business School, cu un curs de Corporate Finance. Din acel moment s-a conturat cariera mea“.

    Perioada 1990-2000, în care cea mai mare parte a comunităţii de business active astăzi a învăţat pe propria piele primele lecţii ale capitalismului, a fost una de studiat business de la zero, operând cu concepte abstracte precum strategii şi planuri pe termen lung sau reguli şi proceduri interne. Dintre oamenii care au învăţat printre primii business în România au fost aleşi Cei mai admiraţi CEO din România, un demers iniţiat în 2010, care a adus în faţa publicului, de-a lungul celor cinci ediţii, numele recunoscute şi confirmate chiar de către mediul de afaceri. Cei mai admiraţi sunt şi cei pe care mediul de business îi consideră demni de urmat, modele pentru domeniile lor de activitate şi lideri de la care tinerii pot învăţa. „Sfaturi pentru mine tânăr“ urmăreşte să fie o interfaţă de dialog între numele marcante din businessul românesc şi tinerii aflaţi în căutare de valori şi de repere.

    La întrebarea „Ce sfaturi mi-aş da mie însumi/însămi la vârsta de 20 de ani, având cunoştinţele şi experienţa de astăzi?“ au răspuns Florin Talpeş, proprietar al Bitdefender, Raul Ciurtin, proprietar al Albalact, Rucsandra Hurezeanu, fondatoarea Ivatherm, Dan Şucu, proprietar al Mobexpert, Mihai Marcu, acţionar majoritar al MedLife, Dragoş Petrescu, CEO al Trotter Prim, Wargha Enayati, fondator al Regina Maria, Elena Cremenescu, fondatoarea mărcii de cosmetice Elmiplant, Radu Florescu, CEO Centrade Saatchi & Saatchi România, Marcel Bărbuţ, CEO AdePlast, şi Mircea Turdean, director general al Farmec.

  • Următoarea mare criză

    În perioada lui Welch, unul dintre cei mai bine cotaţi lideri de companii din istorie şi unul dintre primele staruri CEO ale lumii, veniturile GE au crescut cu 385%, iar capitalizarea bursieră a companiei cu 4.000%. Welch a preluat compania în 1981, la începutul unei epoci de creştere economică, o piaţă „bull“, cum îi spun amercanii. De remarcat discrepanţa, dacă îi putem spune aşa, dintre creşterea veniturilor şi cea a capitalizării bursiere a companiei, care vine dintr-un fapt simplu: General Electric câştiga bani mereu şi mereu, cu perseverenţă, un fapt care conferea investitorilor ecelei epoci un sentiment de siguranţă, sentiment care s-a transferat în achiziţia de acţiuni.

    În epoca Immelt, care a venit la conducerea GE în plină criză dotcom, a apărut managementul modern, dacă putem, iarăşi, să-i spunem aşa; de pildă manipulări ale câştigurilor (în 2009 GE plătea o amendă de 50 de milioane de dolari impusă de Securities and Exchange Commission, la sfârşitul unei investigaţii care releva că au „vândut“ locomotive unor instituţii financiare, de exemplu). În acelaşi timp trebuie spus că subcreşterea constantă de pe vremea lui Welch se datora managerierii câştigurilor, a transferului de bani dintr-un buzunar în altul. Al companiei, evident. Indiferent de metode, de pieţe în urcare sau în criză, este clar că avem o separare între două sisteme, între două moduri de a face afaceri: abordarea tenace a lui Welch, cumva tributară cuminţeniei anilor de boom de după cel de-al doilea război mondial, şi cea exuberantă, să-i spunem, a lui Immelt, în ton cu epoca internetului.

    Mi-am adus aminte de acest grafic, twitter-it de cineva, în momentul în care am citit că Apple a devenit prima companie din lume de 700 de miliarde de dolari. Iniţial, mi-am spus că este un semnal al acelui bubble tehnologic de care se tot teme lumea în ultimii doi-trei ani: capitalizări uriaşe, IPO-uri gigantice, o frenezie a tranzacţiilor, tineri softişti deveniţi milionari peste nopate, un şuvoi de bani spre oricine are o idee şi tăria să o susţină, totul augumentat cu doze de Facebook şi de Alibaba.

    Pe urmă mi-am dat seama că temerile mele sunt oarecum nejustificate şi că o nouă criză este destul de puţin probabilă, mai ales că nici nu s-ar vedea prea bine în climatul internaţional destul de încărcat de acum – temeri de război, datorii neplătite, crize politice, tot felul de „leaks“-uri. Ce criză mai poţi trăi într-o lume în care Baltic Dry Index a atins 666 de puncte, întreb?

    Marea criză a vremurilor ce vor veni nu va fi tehnologică sau financiară, ci umană. Robert Reich, profesor de economie şi fost oficial în administraţia Clinton, vorbeşte de o întoarcere în mentalităţile secolulului XIX. Lumii i-a trebuit destul de mult timp să treacă de la exploatare la decenţă şi o anume corectitudine – siguranţa locului de muncă, salariu minim, program de lucru, eliminarea muncii copiilor. Actuala criză a deteriorat din nou echilibrele de pe piaţa muncii, iar oamenii valorează mai puţin, pur şi simplu. Politicienii, corporaţiile şi instituţiile financiare, spune Reich, au câştigat destulă putere pentru a reorganiza piaţa muncii în aşa fel încât să îşi sporească averile, iar oamenii au rămas undeva în urmă. Confirmarea este chiar în statisticile recent apărute, care arată că 1% din cei mai bogaţi oameni ai planetei vor ajunge în scurt timp să deţină mai mult de jumătate din averea mondială – de la 44% în 2009 au ajuns să deţină 48% în 2014. Echilibrele sociale ale lumii sunt fragile, şi din această cauză vedeţi acest text într-o revistă de afaceri; oamenii trebuie să înţeleagă că în lipsa unor standarde, totul se poate nărui destul de uşor.

  • Monica Ridzi, cu o zi înainte de sentinţa în dosarul de corupţie: Altarul de sacrificu are nevoie de al 13-lea ministru

    Textul postat duminică pe blog de Monica Iacob Ridzi începe cu prezentarea situaţiei bunicilor săi paterni, cetăţeni români de origine germană, care au fost deportaţi în Uniunea Sovietică, în ianuarie 1945.

    ”Printre cei deportaţi au fost şi bunicii mei. Tatăl meu avea atunci un an şi cinci luni, exact cât are fetiţa mea în acest moment…Începuse să rostească primele cuvinte şi era un copil vesel. A rămas plângând acasă cu bunica lui”, scrie Monica Iacob Ridzi, fost ministru al Tineretului şi Sportului.

    Ea vorbeşte apoi despre ceea ce s-a întâmplat cu bunica sa la întoarcerea din lagăr, când nu a mai fost recunoscută de fiul său – tatăl fostului ministru -, dar şi despre faptul că aceasta s-a recăsătorit, crezând că soţul său a murit în Uniunea Sovietică, câţiva ani mai târziu dovedindu-se că acesta era însă în viaţă.

    Apoi, Monica Iacob Ridzi povesteşte despre tatăl său, despre boala acestuia şi despre decesul la vârsta de 59 de ani, precizând că, în urma acestei experienţe, a înţeles încă o dată ”că există valori mult mai importante decât cele financiare, că cea mai importantă este sănătatea” şi că oamenii nu se pot împotrivi sorţii.

    Ea continuă, punând sub semnul naivităţii multe din lucrurile care i s-au întâmplat. Astfel, ea vorbeşte despre viaţa alături de soţul său, la Petroşani, ”într-un modest apartament cu trei camere”, susţinând că amândoi au decis să se implice în politică în speranţa că vor putea schimba ceva în această ţară.

    ”Mi-am dorit să nu mai moară oameni nevinovaţi prin spitale şi să dăm o şansă Văii Jiului. Am crezut că toţi sunt corecţi şi cu frică de Dumnezeu, ca mine. Am fost naivă, recunosc. Am plătit politic şi personal pentru naivitatea mea de a fi crezut prea mult în oameni. Am înţeles preţul pe care credulitatea mea l-a impus într-o lume mai mult mercantilă şi mai puţin cu suflet”, scrie Monica Iacob Ridzi.

    Ea povesteşte apoi despre preluarea mandatului de ministru al Tineretului şi Sportului, în decembrie 2008, menţionând că atunci ”a avut o strângere de inimă”, însă a fost convinsă să accepte această funcţie de colegii din partid.

    ”Argumentele colegilor din partid au fost puternice: ai demisionat din Parlamentul European, ai candidat şi ai fost aleasă cu un număr foarte mare de voturi în Parlamentul României, nu poţi să refuzi… Am acceptat. Când am aflat că eram de fapt al 13- lea ministru al sportului am avut o strângere de inimă…dar recunosc, nu bănuiam nicio secundă în acel moment că într-un minister salariaţii pot face ce vor, peste capul ministrului”, mai arată Ridzi.

    De asemenea, ea prezintă şi probe din dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu, spunând că a fost condamnată de instanţă pentru că ar fi plătit ”nişte bani către două firme, deşi, conform probelor din dosar, banii au fost plătiţi la «ordinul» directorului general economic din minister, Paul Diaconu”, împotriva voinţei sale.

    Ea precizează că a dovedit în instanţă că la momentul efectuării plăţilor, 11 mai 2009, nu se afla în ţară, fiind la Bruxelles, astfel încât nu avea cum să semneze ordonanţările de plată.

    ”În 12 mai 2009, când mi-au fost prezentate spre semnare ordonanţările de plată, am refuzat semnarea lor, solicitând tot atunci efectuarea unui raport de control. În acel moment nimeni nu mi-a comunicat faptul că plata se făcuse în 11 mai 2009, în absenţa semnăturilor mele. Am ataşat documente doveditoare la dosar. Judecătorii fondului nu le-au văzut”, mai scrie ea pe blog.

    Fostul ministru scrie şi despre problemele sale de sănătate, care s-au acutizat în ultimii şase ani ca urmare a procesului în care este judecată.

    ”Din păcate aceşti ultimi şase ani din viaţă şi-au pus amprenta definitiv asupra vieţii şi familiei mele. Sunt şase ani în care bolile pe care le aveam s-au agravat şi au apărut şi altele noi. Sunt şase ani în care am alergat între spitale, avocaţi, experţi, instanţă şi iar spitale…”, mai arată Monica Iacob Ridzi, care susţine că de această situaţie au fost afectaţi şi copiii săi.

    În final, ea îşi exprimă speranţa că aceia care vor decide soarta sa ”vor vedea şi vor cântări mai mult decât instanţa de fond probele aflate la dosar” şi încheie susţinând că ”altarul de sacrificu are nevoie de al 13-lea ministru”.

    ”Mi-aş dori ca nu aspectele medicale să primeze în decizia instanţei, ci probele din dosar, care dovedesc nevinovăţia mea, dar am depus şi rapoartele medicale instanţei pentru a dovedi că, din păcate, situaţia mea medicală este foarte gravă”, scrie Ridzi.

    Un complet de cinci judecători de la instanţa supremă a finalizat luni dezbaterile în dosarul în care Monica Iacob Ridzi este acuzată de abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Naţională a Tineretului, când aceasta era ministru al Tineretului şi Sportului.

    Completul a rămas în pronunţare în acest caz, urmând să dea decizia definitivă în 16 februarie.

    Fostul ministru al Tineretului şi Sportului Monica Iacob Ridzi a fost condamnată, în 27 ianuarie 2014, de ICCJ, la cinci ani de închisoare cu executare, în dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Naţională a Tineretului.

    Aceeaşi pedeapsă a fost dispusă, tot pentru abuz în serviciu, pentru Ioana Vârsta, în timp ce Paul Diaconu a primit doi ani şi jumătate de închisoare cu executare.

    Alţi şase angajaţi ai ministerului au primit pedepse cu suspendare.

    Potrivit DNA, în perioada 17 martie – 22 mai 2009, Monica Iacob-Ridzi , în calitate de ordonator principal de credite, ar fi hotărât ca, sub pretextul realizării unor manifestări de amploare la nivel naţional dedicate Zilei Naţionale a Tineretului şi externalizării serviciilor de organizare aferente, să atribuie ilegal unor firme private contracte de prestări servicii având acest obiect.

    În acest scop a fost alocată firmelor Artisan Consulting SRL şi Compania de Publicitate Mark SRL suma de aproximativ 3.120.000 lei, o valoare mult mai mare decât cea solicitată şi aprobată prin buget pentru acest eveniment. Fostul ministru al Tineretului şi Sportului a hotărât, de asemenea, în mod unilateral, ca evenimentele să fie organizate în locaţii din Bucureşti, Costineşti şi 39 reşedinţe de judeţ, în care cunoştea că structurile proprii ale ministerului ori alte entităţi publice sau private vor desfăşura manifestări de acest gen, potrivit procurorilor.

    De asemenea, procurorii o acuză pe Ridzi că, ulterior declanşării cercetărilor, în 13 iulie 2009, fostul ministru, cu ajutorul lui Marius Mihail Mărcuţă, ar fi intervenit să fie şterse din calculatoarele MTS aparţinând unora dintre coinculpaţi date informatice şi fişiere relevante cu privire la organizarea Zilei Tineretului, atât din agendele de poştă electronică, cât şi din memoria calculatoarelor, pentru a împiedica aflarea adevărului.

    Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului s-a constituit parte civilă cu suma de 2.736.933,28 lei (640.000 de euro), precizând că îşi rezervă dreptul de a o modifica în funcţie de prejudiciul final stabilit pe baza întregului material probator din dosar.

  • Un grup de hackeri a furat 1 miliard de dolari din conturile mai multor bănci în ultimii doi ani

    Grupul, numit “Carbanak” de specialiştii de la Kaspersky, este în continuare activ, iar membrii săi provin din Rusia, Ucraina şi alte state din Europa, precum şi din China, relatează Bloomberg.

    Atacatorii au vizat aproximativ 100 de bănci şi instituţii financiare din peste 30 de ţări, inclusiv din Statele Unite, China şi mai multe state europene, furând până la 10 milioane de dolari în cadrul fiecărei acţiuni.

    Membrii grupului infectau calculatoarele angajaţilor cu malware-ul Carbanak, care se extindea la reţeaua internă a respectivei companii, permiţându-le atacatorilor să-i supravegheze video pe angajaţi. În acest mod, membrii grupului imitau activităţile angajaţilor, putând să transfere bani, conform Kaspersky Lab.

    De asemenea, datorită accesului la reţeaua internă a unei bănci, atacatorii preluau controlul asupra unor bancomate, pe care programau extrageri de numerar la anumite ore, în timp ce unul dintre membrii grupului ridica banii de la respectivul aparat.

    Compania de securitate informatică Kaspersky a lucrat cu Interpolul, Europolul şi alte autorităţi pentru a descoperi atacurile grupului de hackeri.

     

  • Fitch a scăzut ratingul Ucrainei pentru datoriile în monedă străină, aflat deja în categoria “junk”

    Ratingurile Ucrainei erau deja plasate în categoria nerecomandată pentru investiţii, iar scăderea până la gradul CC a obligaţiunilor în monedă străină înseamnă că acestea sunt considerate vulnerabile şi speculative.

    În ceea ce priveşte datoria în moneda naţională, Fitch a confirmat ratingul acesteia la CCC, tot în categoria “junk”.

    Ratingul atribuit Ucrainei de către Moody’s este Caa3, în timp ce Standard & Poor’s plasează datoria ţării la nivelul CCC-, potrivit Bloomberg.

    Fondul Monetar Internaţional (FMI) a ajuns joi la o înţelegere cu Ucraina pentru acordarea unui împrumut în valoare de 17 miliarde de dolari, pachetul de ajutor financiar urmând să ajungă la 40 de miliarde de dolari, prin contribuţia altor parteneri internaţionali, precum Uniunea Europeană.

    Deşi analiştii Fitch consideră că acest program de sprijin va conduce la rezolvarea problemei finanţării, restructurarea datoriei externe, care este “din ce în ce în ce mai probabilă”, reprezintă un risc important asupra situaţiei economice a Ucrainei.

    De altfel, ministrul ucrainean de Finanţe, Natalia Yaresko, a declarat că guvernul de la Kiev vrea să anjungă la un acord cu deţinătorii obligaţiunilor suverane ale Ucrainei în ceea ce priveşte restructurarea datoriei înaine de luna iunie, atunci când FMI va reevalua acordul de bailout.

    Escaladarea conflictului din estul ţării a afectat serios economia Ucrainei, care s-a contractat cu 7,5% în 2014, notează Fitch. În aceste condiţii, deficitul fiscal al Ucrainei a ajuns la 13% din produsul intern brut anul trecut, în timp ce datoria directă şi garantată a reprezentat 72% din PIB.

    De asemenea, sistemul bancar a avut de suferit din cauza situaţiei economice şi a deprecierii monedei naţionale. Guvernul a bugetat aproximativ 2% din PIB pentru recapitalizarea băncilor, însă analiştii de la Fitch apreciază că aceste costuri vor fi mai mari, punând presiune pe datoria publică.

    Factorii care pot duce la o nouă retrogradare a ratingurilor Ucrainei sunt restructurarea datoriei deţinute de creditori externi privaţi, eşecul în implementarea unor reforme structurale şi, implicit, suspendarea programului de sprijin încheiat cu FMI, precum şi continuarea conflictului dintre armata ucraineană şi rebelii proruşi.

    Programul convenit cu FMI include reformarea sistemul energetic şi creşterea producţiei de energie la nivel naţional, precum şi asigurarea stabilităţii sectorului bancar.

    Bugetul aprobat de parlamentul ucrainean pentru 2015 vizează reducerea cheltuielilor sociale şi îngheţarea salariilor şi pensiilor la nivelul actual, pentru a menţine deficitul bugetar la un nivel acceptabil.

    Fitch estimează că economia Ucrainei se va contracta cu 5% în acest an.

     

  • Grecia, în faţa unei săptămâni hotărâtoare în ceea ce priveşte datoria şi ieşirea din zona euro

    O eventuală ieşire din zona euro a Greciei ar fi “cea mai scumpă soluţie atât pentru Grecia, cât şi pentru zona euro”, a declarat Klaus Regling, şeful Mecanismului European de Stabilitate, care a precizat că liderii europeni încearcă să evite această situaţie, potrivit The Wall Street Journal.

    Guvernul de la Atena vrea să renegocieze cu creditorii săi termenii pachetului de ajutor financiar în valoare de 240 de miliarde de euro primit în 2010. În acest sens, premierul grec Alexis Tsipras a declarat că guvernul său caută un acord pe şase luni, care să ducă apoi la un “nou contract” cu zona euro.

    Datoria Greciei se ridică în prezent la aproximativ 315 miliarde de euro şi reprezintă 175% din PIB.

    Miniştrii de finanţe din zona euro se întâlnesc luni pentru a lua o decizie în legătură cu situaţia din Grecia, după ce miercuri o reuniune extraordinară a Eurogrupului s-a încheiat fără un acord între Grecia şi partenerii săi din zona euro.

    Mai mulţi oficiali greci s-au întâlnit în acest weekend cu reprezentanţi ai creditorilor internaţionali, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, pentru a discuta termenii tehnici ai propunerii pe care guvernul grec o va înainta luni miniştrilor de finanţe din zona euro, relatează Bloomberg.

    Ministrul grec de Finanţe, Yanis Varoufakis, a declarat că părţile au ajuns deja la mai multe puncte comune în urma consultărilor din acest sfârşit de săptămână.

    Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al guvernului, Gabriel Sakellaridis, a reiterat faptul că Grecia nu este dispusă să continue programul de ajutor financiar încheiat în 2010 cu creditorii săi internaţionali şi că guvernul lui Tsipras “este determinat să îşi respecte promisiunea faţă de poporul grec” de a pune capăt politicilor de austeritate.

    “Negocierile de luni vor fi dificile. Totuşi, sunt încrezător”, a declarat Tsipras pentru publicaţia germană Stern.

    BCE a decis joi să suplimenteze fondurile puse la dispoziţie băncilor elene prin facilitatea de finanţare de urgenţă (ELA) cu 5 miliarde de euro, la 65 de miliarde de euro.

    Principalul dezavantaj al creditele acordate prin ELA este nivelul mai mare al dobânzii, de 1,55% pe an, faţă de rata de 0,05% pe an pe care BCE o cere băncilor centrale din zona euro pentru împrumuturile obişnuite.

    Săptămâna trecută, BCE a hotărât să nu mai permită băncilor din Grecia folosirea obligaţiunilor guvernamentale ca garanţii pentru noi credite accesate de la BCE, punând presiune pe banca centrală a Greciei şi pe guvernul condus de Alexis Tsipras pentru renegocierea datoriei publice.

  • Germania, Turcia şi Italia au fost cei mai mari importatori de gaz rusesc în 2014

    Exporturile de gaze naturale ale Rusiei către ţările din Europa de Vest au scăzut anul trecut cu 3,7% comparativ cu nivelul din 2013, la 117,92 miliarde de metri cubi de gaz, se arată într-un raport al producătorului rus de gaze naturale, potrivit agenţiei de presă Itar-Tass.

    Germania, cel mai mare importator de gaze naturale din Rusia, a cumpărat 38,7 miliarde de metri cubi de gaz de la Gazprom în 2014, în coborâre cu 3,7% faţă de anul anterior.

    De asemenea, importurile de gaz rusesc ale Italiei au scăzut cu 14,4%, la 21,6 miliarde de metri cubi, în timp ce exporturile Gazprom către Turcia au crescut cu 2,3%, la 27,3 miliarde de metri cubi. În aceste condiţii, Turcia a devenit al doilea mare importator de gaze naturale din Rusia.

    Spre comparaţie, Franţa, a doua mare economie europeană, a importat 7 miliarde de metri cubi de gaz rusesc, iar Marea Britanie, 10 miliarde de metri cubi.

    Gazprom vrea să renunţe la livrarea gazelor naturale către Europa prin Ucraina până în 2018, prin construirea gazoductului Turkish Stream pe teritoriul Turciei, până la graniţa cu Grecia. Statele din Uniunea Europeană ar urma să construiască alte conducte de legătură cu Turkish Stream pentru a putea primi gaze naturale din Rusia.

    Veniturile în dolari ale Gazprom în Europa ar putea scădea în acest an la cel mai redus nivel dn ultimul deceniu, potrivit estimărilor guvernamentale, dar, calculate în ruble, vânzările ar putea atinge un nivel record, ca efect al devalorizării rublei.

    Preţul mediu al livrărilor ruseşti de gaze în afara spaţiului sovietic este estimat pentru acest an la 222 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, a declarat Alexei Vedev, secretar de stat în Ministerul rus al Economiei.

    Acest preţ este cu 35% sub nivelul anului trecut şi cel mai redus după 2005, dar, calculat în ruble, preţul ar putea fi un record, de peste 13.650 de ruble, luând în considerare estimările de curs valutar ale ministerului.