BusinessMagazin

Blog

  • Femeile “disperate” marca Almodovar

    Femeile il iubesc pe Almodovar. Si, la randul sau, cel mai provocator regizor spaniol de la Luis Bunuel incoace, le adora. Homosexual declarat, controversatul Pedro Almodovar nu se ascunde in spatele identitatii sale sexuale, ci cauta sa  provoace in permanenta, creand o spectaculoasa galerie de personaje feminine si roluri emotionale.

     

    Almodovar sau l’enfant terrible al cinematografiei

    Laureat la toate festivalurile internationale, nominalizat pana la epuizare si respectat in tara natala ca regizorul secolului 21, Almodovar ar merita un  premiu special pentru rolurile seducatoare create pentru si despre femei. Provocarea majora a filmelor sale sunt “femeile” lui Almodovar sau “almodivele”, dupa cum le-a numit delicios de simpatic criticul de film Alex Leo Serban. Pentru cel mai cunoscut specialist de film de la noi, “asa cum unii artisti s-au nascut pentru a dezbraca Femeia, Almodovar s-a nascut pentru a O imbraca. A O imbraca in rosul languros al ecranului panoramic, in muzica grea a chitarilor & viorilor si in stiletele stilului sau unic, inconfundabil.”

     

    E suficient sa ne-o imaginam pe Penelope Cruz in rol de stareta lesbiana dependenta de heroina ca sa elucidam misterul ce sta la baza filmografiei sale: personaje feminine ce nu suporta comparatie pentru ca se afla la granita dintre normalitate si patologie. Sau poate doar la sursa imaginatiei unui regizor neconventional, crescut intr-un mediu sufocat de dragostea femeilor din jurul sau. Acesta a ales sa le ofere un tribut pe masura: o forma de arta care se declina prin farmec, putere si fragilitatea destinelor imposibile, exceptii de la regula sociala a convenientelor.

     

    Fara dubiu, Almodovar simte. Si nu oricum. Gandeste masculin, dar simte feminin. In cuvintele lui Leo Serban, “Pedro da pe-afara de creativitate, iar in filmul sau – primul sau film! -, „gagicile” vor practica amorul liber, amorul „alternativ” isi vor cultiva – cu amor – marijuana pe balcon”. Subiectele sale “cuminti” (prietenia, pasiunea, singuratatea), dar si cele ultragioase sunt ilustrate cel mai bine prin personajele sale feminine. De aici, amantele decazute, sotiile infidele sau razboinice, lolitele incepatoare, prostituatele decavate descoperind mantuirea, travestitii cu roluri incerte, pline de violenta si ingenuitate.

     

    Barbatii: necesari, dar dispensabili

    Mujeres al borde de un ataque de nervios, Volver, Carne tremula, Todo sobre mi madre sunt filme ce construiesc un univers infricosator, dar familiar. Chiar daca scrise si gandite pentru femei, filmele sale nu resping ecourile masculine. Pragmatismul, arta de a supravietui intr-o lume dominata de barbati, incapacitatea de a comunica cu cei pe care ii iubesti sunt semne ale luptelor acestor femei. Dispretuind morala conventionala, Almodovar propune o lectie mai apropiata de sufletul incercat al femeii. Barbatii din Mala Education apar in toate filmele ca o prezenta constanta a elementului perturbator din universul feminin. Inutili sau chiar perculosi, ei nu au acces la aceasta lume feminina si, lucru bizar, nici nu ti-ai dori sa-l primeasca. Volver este exemplul tipic pentru “incompetenta” masculina, chiar daca neintentionata. Filmul descrie o lume a femeilor care se sprijina, se ajuta, se cearta, mereu sigure de existenta si de rolul pe care si l-au asumat fara partenerii lor masculini. Pentru Leo Serban, Volver este cel mai bun film al maestrului spaniol “de la Femei in pragul unei crize de nervi  incoace – si asta inseamna deja 17 ani ! Numai Almodovar putea sa duca la capat o poveste in asemenea grad neverosimila, in care melodrama se culca cu sora ei mai mica, telenovela, in patul unui thriler-in-serie. »

     

    Explorand si sarbatorind relatiile complexe intre femei, Almodovar propune o lectie de moralitate, mai degraba decat una de gen. Femeile nu sunt cu nimic mai bune decat barbatii. Ele doar se descurca mai usor si au o rezistenta mai mare in fata unor conflicte care le submineaza convingerile. Cecilia Stefanescu, scenarist si autoarea best-sellerului Legaturi bolnavicioase, remarca la aceste femei tocmai salbaticia lor seducatoare: “Daca femeile lui Antonioni erau ca niste frumoase salbaticiuni, pe care barbatii le vanau continuu, la Almodovar, desi la fel de salbatice, ele sunt diferite: mereu victime ale unor pasiuni sangeroase, figuri nevrotice gata sa se lase prada crizelor, cadavre de lux”.

     

    Ladies and gents, Penelope Cruz

    In lunga lista a iconografiei feminine initiata de Anna Magnani si completata de Joan Crawford sau Sofia Loren, Penelope Cruz ramane actrita fetis a lui Almodovar. Pentru urmatorul sau film, Penelope a spus “da” inca o data, lasandu-se pe mainile unui regizor care a reusit sa-i creeze un rol pe masura talentului ei si o imagine autentica, departe de bravada ieftina dar sexy de la Hollywood. Mult mai expresiva decat o pretty woman a la Hollywood, Cruz este remarcabila in Volver: viguroasa, volatila, voluptuoasa, o Sofia Loren a timpurilor noastre, o bomba sexy adorata de camera pozitionata cu indrazneala printre decolteurile generoase si bluzele minuscule.

     

    Numit cu ironie “un regizor al femeilor”, Almodovar a demonstrat in nenumarate randuri ca se poate distanta de acest univers (Mala education fiind cel mai elocvent exemplu), dar nu doreste sa o faca. Sensibilitatea sa, profund efeminata, sparge granitele dintre sexe, genul fiind optional. Personajele lui Almodovar sunt din registre atat de diferite incat e greu sa gasesti alt numitor comun decat un spirit eliberator, la adapost de sensibilitatea exacerbata pe care cauta sa o extrapoleze. Chiar daca partinitor, aproape misogin prin atitudinea pe care o afiseaza fata de personajele sale, Almodovar nu se teme de reactiile nimanui. Nici de critici, nici de spectatorii mai slabi de inger. Ii place sa provoace si nu-i pasa ca trezeste opinii dure. Ba chiar si le doreste.

     

    Costul autenticitatii

    Pariul lui Almodovar pe roluri feminine riscante a functionat. Partituri remarcabile, actrite impecabile in interpretarea lor, forta de sugestie si un mesaj profund si plin de tandrete: iata ce traverseaza aceste filme. Volver, Habla con ella sau Todo sobre mi madre au aceeasi pasiune: femei luminoase, seducatoare prin puterea si atractia pe care o emit. Ca o coperta de revista glossy, care te provoaca si iti promite secrete spectaculoase, femeile lui Almodovar se joaca, te surprind, iti provoaca reactii. Orice se poate spune despre ele, mai putin ca te lasa indiferent.

     

    Cand vorbesti de un film Almodovar, deja vorbesti de un brand. Personajele lui demimondene (transsexuali, travestiti, prostituate, junkies) transforma pasiunile excesive (subiectul preferat al lui Almodovar)  in material vizual pretentios, sofisticat, on the verge. Filmele sale sunt ca o supradoza. Te lasa epuizat, dar in transa. Si dureaza pana iti revii.

     

    “Poate ca, in cel mai adevarat sens al filmelor lui Almodovar, Lydia (Hable con ella) le cuprinde pe toate celelalte femei – femeia aflata in coma, corpul inert de pe patul de spital, adorat si pangarit totodata, in fata careia Benigno se transforma intr-un „Alice“ si intra printre coapsele ei intr-o adevarata tara a minunilor”, crede Cecilia Stefanescu, referindu-se la cea mai emotionanta scena a  iubirii fizice  filmata vreodata ( incursiunea lui Benigno in pantecele Lydiei, esenta feminitatii universale).

     

    “It costs a lot to be authentic” este o replica dintr-un film mai vechi al sau, dar care surprinde exact esenta creativitatii sale.

     

    Un Oscar pentru Pedro

    Universul feminin al lui Almodovar are toate coordonatele aduse la zi: de la isteria specifica femeilor la cel de-al saselea simt care le individualizeaza, acea intuitie care le face unice. Dar regizorul nu uita sa-si protejeze personajele. Filmul cu care a inregistrat primul succces, Mujeres al borde de un ataque de nervios subliniaza o mutare dinspre obsesia erotica a amantilor inspre interesul emotional declansat de relatiile dintre femei. Barbatii nu intervin in acest carusel de emotii, nu au intaietate, dar nici nu reprezinta un punct de interes. O caracteristica generala a semnaturii Almodovar este chiar obsesia fluiditatii sexuale. Personajele sale nu sunt exclusiv heterosexuale sau homosexuale, ci se definesc prin optiunile pe care le au intr-un context dat. Influenta cinematografiei nord-americane (John Waters sau Andy Warhol), precum si apropierile stilistice cu Hitchcock sau Douglas Sirk, fara a exclude sugestiile tematice din filme ca  All about Eve, A streetcar named desire, se regasesc in cel mai emotionant film al sau, Todo sobre mi madre, dar si cu ecouri in Habla con ella, cel mai metafizic film al sau, al carui scenariu a primit Oscarul in 2003.

     

    Manifest impotriva silicoanelor

    Lumea femeilor lui Almodovar este una a sentimentelor intense, a trairilor puternice si neconventionale ce duc iremediabil la incest, sinucidere, crima. Un element negativ le umbreste evolutia, un fel de “rau” interior sustinut de o maxima sensibilitate. Viata traita se vede pe chipul lor. Subtilitatea emotionala si constrangerile tehnice fac din personaje niste imagini atractive, seducatoare, in sens mai degraba uman, decat sexual.

     

    Puterea de sintetizare a sufletului feminin este in stransa legatura cu respectul si admiratia declarate ale lui Almodovar pentru femei, in toata varietatea lor de roluri: vampe, isterice, mantuite, fidele, scorpii. Dar regizorul nu le cosmetizeaza, ci le prezinta fara prejudecati.

     

    Femeile lui Almodovar nu se limiteaza la tipologii sau tipare rigide: tinere, batrane, puternice, fragile, fericite, disperate, confuze. Sustinerea tehnica, scenariul, decorurile, evolutia scenariala sunt indreptate spre un singur focus: relatiile dintre femei, modul in care se contureaza lumea lor unica. Independente in raport cu barbatii din viata lor, personajele jucate de Penelope Cruz, Carmen Maura sau Lola Duena exemplifica solidaritatea emotionala feminina. Dragostea traverseza labirintul complicat ce uneste vietile acestor femei: frustrarea dintre mama si fiica, lucrurile nerostite, dar mereu prezente, competitia invizibila dintre surori, durerea imensa a unei mame disperate.

     

    Volver este un film despre placerea senzuala a culorilor, despre muzica sufletului si sentimentul de adoratie regizorala pentru femei puternice. In centrul fiecarei scene apare o pata de culoare rosie: o poseta, un ardei iute, o masina, un servetel plin de sange, o rochie, culoarea pasiunii, a mortii, a inimii, a registrului simbolic prin care Almodovar isi misca personajele. Viziunea sa este centrata pe culoare, asemeni unei femei atrase si fascinate de ce inseamna detaliu, secrete, voluptate.

     

    Nici un alt director nu iubeste comunitatea de femei mai mult decat Almodovar, personajele sale fiind vibrante, exemple contemporane de femei reale, nu copiate din iconografia americana, un soi de Mala Mujer si nu o Wonder Women cu botox si silicoane. Femeia autentica, cu obsesiile si neincrederile ei, sex-appeal-ul si seductia fara granite care o caracterizeaza.

    Iata ce iubeste Almodovar!

  • Femeile “disperate” marca Almodovar

    Femeile il iubesc pe Almodovar. Si, la randul sau, cel mai provocator regizor spaniol de la Luis Bunuel incoace, le adora. Homosexual declarat, controversatul Pedro Almodovar nu se ascunde in spatele identitatii sale sexuale, ci cauta sa  provoace in permanenta, creand o spectaculoasa galerie de personaje feminine si roluri emotionale.

     

    Almodovar sau l’enfant terrible al cinematografiei

    Laureat la toate festivalurile internationale, nominalizat pana la epuizare si respectat in tara natala ca regizorul secolului 21, Almodovar ar merita un  premiu special pentru rolurile seducatoare create pentru si despre femei. Provocarea majora a filmelor sale sunt “femeile” lui Almodovar sau “almodivele”, dupa cum le-a numit delicios de simpatic criticul de film Alex Leo Serban. Pentru cel mai cunoscut specialist de film de la noi, “asa cum unii artisti s-au nascut pentru a dezbraca Femeia, Almodovar s-a nascut pentru a O imbraca. A O imbraca in rosul languros al ecranului panoramic, in muzica grea a chitarilor & viorilor si in stiletele stilului sau unic, inconfundabil.”

     

    E suficient sa ne-o imaginam pe Penelope Cruz in rol de stareta lesbiana dependenta de heroina ca sa elucidam misterul ce sta la baza filmografiei sale: personaje feminine ce nu suporta comparatie pentru ca se afla la granita dintre normalitate si patologie. Sau poate doar la sursa imaginatiei unui regizor neconventional, crescut intr-un mediu sufocat de dragostea femeilor din jurul sau. Acesta a ales sa le ofere un tribut pe masura: o forma de arta care se declina prin farmec, putere si fragilitatea destinelor imposibile, exceptii de la regula sociala a convenientelor.

     

    Fara dubiu, Almodovar simte. Si nu oricum. Gandeste masculin, dar simte feminin. In cuvintele lui Leo Serban, “Pedro da pe-afara de creativitate, iar in filmul sau – primul sau film! -, „gagicile” vor practica amorul liber, amorul „alternativ” isi vor cultiva – cu amor – marijuana pe balcon”. Subiectele sale “cuminti” (prietenia, pasiunea, singuratatea), dar si cele ultragioase sunt ilustrate cel mai bine prin personajele sale feminine. De aici, amantele decazute, sotiile infidele sau razboinice, lolitele incepatoare, prostituatele decavate descoperind mantuirea, travestitii cu roluri incerte, pline de violenta si ingenuitate.

     

    Barbatii: necesari, dar dispensabili

    Mujeres al borde de un ataque de nervios, Volver, Carne tremula, Todo sobre mi madre sunt filme ce construiesc un univers infricosator, dar familiar. Chiar daca scrise si gandite pentru femei, filmele sale nu resping ecourile masculine. Pragmatismul, arta de a supravietui intr-o lume dominata de barbati, incapacitatea de a comunica cu cei pe care ii iubesti sunt semne ale luptelor acestor femei. Dispretuind morala conventionala, Almodovar propune o lectie mai apropiata de sufletul incercat al femeii. Barbatii din Mala Education apar in toate filmele ca o prezenta constanta a elementului perturbator din universul feminin. Inutili sau chiar perculosi, ei nu au acces la aceasta lume feminina si, lucru bizar, nici nu ti-ai dori sa-l primeasca. Volver este exemplul tipic pentru “incompetenta” masculina, chiar daca neintentionata. Filmul descrie o lume a femeilor care se sprijina, se ajuta, se cearta, mereu sigure de existenta si de rolul pe care si l-au asumat fara partenerii lor masculini. Pentru Leo Serban, Volver este cel mai bun film al maestrului spaniol “de la Femei in pragul unei crize de nervi  incoace – si asta inseamna deja 17 ani ! Numai Almodovar putea sa duca la capat o poveste in asemenea grad neverosimila, in care melodrama se culca cu sora ei mai mica, telenovela, in patul unui thriler-in-serie. »

     

    Explorand si sarbatorind relatiile complexe intre femei, Almodovar propune o lectie de moralitate, mai degraba decat una de gen. Femeile nu sunt cu nimic mai bune decat barbatii. Ele doar se descurca mai usor si au o rezistenta mai mare in fata unor conflicte care le submineaza convingerile. Cecilia Stefanescu, scenarist si autoarea best-sellerului Legaturi bolnavicioase, remarca la aceste femei tocmai salbaticia lor seducatoare: “Daca femeile lui Antonioni erau ca niste frumoase salbaticiuni, pe care barbatii le vanau continuu, la Almodovar, desi la fel de salbatice, ele sunt diferite: mereu victime ale unor pasiuni sangeroase, figuri nevrotice gata sa se lase prada crizelor, cadavre de lux”.

     

    Ladies and gents, Penelope Cruz

    In lunga lista a iconografiei feminine initiata de Anna Magnani si completata de Joan Crawford sau Sofia Loren, Penelope Cruz ramane actrita fetis a lui Almodovar. Pentru urmatorul sau film, Penelope a spus “da” inca o data, lasandu-se pe mainile unui regizor care a reusit sa-i creeze un rol pe masura talentului ei si o imagine autentica, departe de bravada ieftina dar sexy de la Hollywood. Mult mai expresiva decat o pretty woman a la Hollywood, Cruz este remarcabila in Volver: viguroasa, volatila, voluptuoasa, o Sofia Loren a timpurilor noastre, o bomba sexy adorata de camera pozitionata cu indrazneala printre decolteurile generoase si bluzele minuscule.

     

    Numit cu ironie “un regizor al femeilor”, Almodovar a demonstrat in nenumarate randuri ca se poate distanta de acest univers (Mala education fiind cel mai elocvent exemplu), dar nu doreste sa o faca. Sensibilitatea sa, profund efeminata, sparge granitele dintre sexe, genul fiind optional. Personajele lui Almodovar sunt din registre atat de diferite incat e greu sa gasesti alt numitor comun decat un spirit eliberator, la adapost de sensibilitatea exacerbata pe care cauta sa o extrapoleze. Chiar daca partinitor, aproape misogin prin atitudinea pe care o afiseaza fata de personajele sale, Almodovar nu se teme de reactiile nimanui. Nici de critici, nici de spectatorii mai slabi de inger. Ii place sa provoace si nu-i pasa ca trezeste opinii dure. Ba chiar si le doreste.

     

    Costul autenticitatii

    Pariul lui Almodovar pe roluri feminine riscante a functionat. Partituri remarcabile, actrite impecabile in interpretarea lor, forta de sugestie si un mesaj profund si plin de tandrete: iata ce traverseaza aceste filme. Volver, Habla con ella sau Todo sobre mi madre au aceeasi pasiune: femei luminoase, seducatoare prin puterea si atractia pe care o emit. Ca o coperta de revista glossy, care te provoaca si iti promite secrete spectaculoase, femeile lui Almodovar se joaca, te surprind, iti provoaca reactii. Orice se poate spune despre ele, mai putin ca te lasa indiferent.

     

    Cand vorbesti de un film Almodovar, deja vorbesti de un brand. Personajele lui demimondene (transsexuali, travestiti, prostituate, junkies) transforma pasiunile excesive (subiectul preferat al lui Almodovar)  in material vizual pretentios, sofisticat, on the verge. Filmele sale sunt ca o supradoza. Te lasa epuizat, dar in transa. Si dureaza pana iti revii.

     

    “Poate ca, in cel mai adevarat sens al filmelor lui Almodovar, Lydia (Hable con ella) le cuprinde pe toate celelalte femei – femeia aflata in coma, corpul inert de pe patul de spital, adorat si pangarit totodata, in fata careia Benigno se transforma intr-un „Alice“ si intra printre coapsele ei intr-o adevarata tara a minunilor”, crede Cecilia Stefanescu, referindu-se la cea mai emotionanta scena a  iubirii fizice  filmata vreodata ( incursiunea lui Benigno in pantecele Lydiei, esenta feminitatii universale).

     

    “It costs a lot to be authentic” este o replica dintr-un film mai vechi al sau, dar care surprinde exact esenta creativitatii sale.

     

    Un Oscar pentru Pedro

    Universul feminin al lui Almodovar are toate coordonatele aduse la zi: de la isteria specifica femeilor la cel de-al saselea simt care le individualizeaza, acea intuitie care le face unice. Dar regizorul nu uita sa-si protejeze personajele. Filmul cu care a inregistrat primul succces, Mujeres al borde de un ataque de nervios subliniaza o mutare dinspre obsesia erotica a amantilor inspre interesul emotional declansat de relatiile dintre femei. Barbatii nu intervin in acest carusel de emotii, nu au intaietate, dar nici nu reprezinta un punct de interes. O caracteristica generala a semnaturii Almodovar este chiar obsesia fluiditatii sexuale. Personajele sale nu sunt exclusiv heterosexuale sau homosexuale, ci se definesc prin optiunile pe care le au intr-un context dat. Influenta cinematografiei nord-americane (John Waters sau Andy Warhol), precum si apropierile stilistice cu Hitchcock sau Douglas Sirk, fara a exclude sugestiile tematice din filme ca  All about Eve, A streetcar named desire, se regasesc in cel mai emotionant film al sau, Todo sobre mi madre, dar si cu ecouri in Habla con ella, cel mai metafizic film al sau, al carui scenariu a primit Oscarul in 2003.

     

    Manifest impotriva silicoanelor

    Lumea femeilor lui Almodovar este una a sentimentelor intense, a trairilor puternice si neconventionale ce duc iremediabil la incest, sinucidere, crima. Un element negativ le umbreste evolutia, un fel de “rau” interior sustinut de o maxima sensibilitate. Viata traita se vede pe chipul lor. Subtilitatea emotionala si constrangerile tehnice fac din personaje niste imagini atractive, seducatoare, in sens mai degraba uman, decat sexual.

     

    Puterea de sintetizare a sufletului feminin este in stransa legatura cu respectul si admiratia declarate ale lui Almodovar pentru femei, in toata varietatea lor de roluri: vampe, isterice, mantuite, fidele, scorpii. Dar regizorul nu le cosmetizeaza, ci le prezinta fara prejudecati.

     

    Femeile lui Almodovar nu se limiteaza la tipologii sau tipare rigide: tinere, batrane, puternice, fragile, fericite, disperate, confuze. Sustinerea tehnica, scenariul, decorurile, evolutia scenariala sunt indreptate spre un singur focus: relatiile dintre femei, modul in care se contureaza lumea lor unica. Independente in raport cu barbatii din viata lor, personajele jucate de Penelope Cruz, Carmen Maura sau Lola Duena exemplifica solidaritatea emotionala feminina. Dragostea traverseza labirintul complicat ce uneste vietile acestor femei: frustrarea dintre mama si fiica, lucrurile nerostite, dar mereu prezente, competitia invizibila dintre surori, durerea imensa a unei mame disperate.

     

    Volver este un film despre placerea senzuala a culorilor, despre muzica sufletului si sentimentul de adoratie regizorala pentru femei puternice. In centrul fiecarei scene apare o pata de culoare rosie: o poseta, un ardei iute, o masina, un servetel plin de sange, o rochie, culoarea pasiunii, a mortii, a inimii, a registrului simbolic prin care Almodovar isi misca personajele. Viziunea sa este centrata pe culoare, asemeni unei femei atrase si fascinate de ce inseamna detaliu, secrete, voluptate.

     

    Nici un alt director nu iubeste comunitatea de femei mai mult decat Almodovar, personajele sale fiind vibrante, exemple contemporane de femei reale, nu copiate din iconografia americana, un soi de Mala Mujer si nu o Wonder Women cu botox si silicoane. Femeia autentica, cu obsesiile si neincrederile ei, sex-appeal-ul si seductia fara granite care o caracterizeaza.

    Iata ce iubeste Almodovar!

  • 3 de 3 la cinema

    Faceti-va timp liber pentru ca in mai se Intorc Shrek, Spider-man si Jack Sparrow. „Shrek the Third”, „Spider-man 3” si „Pirates of the Caribbean: At World’s End” vor avea premiera In Romania In acelasi timp cu lansarea In Statele Unite ale Americii.

     

    In ordinea aparitiei, Spider-man este primul care vine pentru a treia oara In Romania, filmul avand premiera In 4 mai. Asa ca amatorii de aventuri cu super-eroi se vor bucura sa Il vada pe Omul-Paianjen agatandu-se iar de pereti si salvand orasul de raufacatori. Spiderman este gata sa Inceapa o relatie serioasa cu iubita lui, Mary Jane Watson (Kirsten Dunst), Insa are de Infruntat un nou dusman. Acesta este un evadat care se transforma Intr-o creatura de nisip cu puteri supraomenesti, luand numele de Sandman. Dupa succesul de box office al primului film Spider-man, fanii nu au fost atat de Incantati de continuarea din 2004, iar partea a treia a iscat deja controverse, deoarece producatorii se Indeparteaza din ce In ce mai mult de varianta originala. Totusi, urmand exemplul seriilor de desene animate Spider-man, super-eroul va purta In cea mai recenta ecranizare un costum complet negru, din cauza unei schimbari de caracter cu care se confrunta personajul.

     

    Capcaunul verde si Fiona se Intorc pe 18 mai. Filmul pastreaza distributia cu Mike Myers, Eddie Murphy, Cameron Diaz, Antonio Banderas si Rupert Everett, dar aduce si voci noi. Justin Timberlake este vocea lui Artie, verisorul Fionei, Eric Idle este Merlin si Amy Sedaris este Cenusareasa. Dupa ce Shrek si Fiona s-au casatorit In partea a doua a filmului, acum, capcaunul se trezeste In incomoda pozitie de mostenitor al tronului. Asa ca Shrek, Puss si Donkey pleaca pentru a-l gasi pe Artie, varul Fionei si mostenitorul de drept, care Insa nu vrea sa se implice In treburile regatului. Pe langa personajele pe care le iubim deja, ne vom intalni si cu printesele lui Walt Disney, pe Captain Hook, iar producatorii au promis o Alba ca Zapada ceva mai neobisnuita. In topul site-ului www.the-numbers.com, Shrek 2 se afla pe locul trei pentru Incasari In USA cu peste 400 de milioane de dolari. Totusi criticii de film sunt destul de sceptici In privinta lui „Shrek the Third”, deoarece regizorul primelor doua parti, Andrew Adamson, a parasit echipa de productie, lasandu-i locul lui Chris Miller.

     

    Sfarsitul lunii mai e invadat de pirati si de umorul lui Jack Sparrow. Dupa  „The curse of the Black Pearl” In 2003 si ” Dead Man’s Chest” In 2006, Keira Knightley si Orlando Bloom  pleaca sa Il salveze pe Jack Sparrow In ultima parte a trilogiei, „At World’s End”. „Insasi lumea piratilor este In joc.Va avea loc o conferinta a liderilor din lumea piratilor si o calatorie Ingrozitoare  catre Sfârsitul Lumii, in adevaratul sens al cuvantuluii”, a declarat regizorul Gore Verbinski. Pe langa personalitatea si interpretarea mereu surprinzatoare a lui Johnny Depp, aceasta a treia serie aduce un alt element de culoare: tatal lui Jack Sparrow -Teague Sparrow – interpretat de Keith Richards, componentul formatiei Rolling Stones. Interesant este ca, potrivit lui Bill Nighy – interpretul personajului Davy Jones, componentul Rolling Stones ar fi venit beat la filmari si a trebuit sa fie sustinut de catre regizor pentru a-si termina scenele.

     

    Desi de cele mai multe ori continuarea unui film de succes dezamageste cinefilii, cifrele arata cresteri impresionante de la un film la altul In cazul celor trei de mai sus, iar cei de la DreamWorks au anuntat deja, pentru 2009, Shrek 4.        

  • 3 de 3 la cinema

    Faceti-va timp liber pentru ca in mai se Intorc Shrek, Spider-man si Jack Sparrow. „Shrek the Third”, „Spider-man 3” si „Pirates of the Caribbean: At World’s End” vor avea premiera In Romania In acelasi timp cu lansarea In Statele Unite ale Americii.

     

    In ordinea aparitiei, Spider-man este primul care vine pentru a treia oara In Romania, filmul avand premiera In 4 mai. Asa ca amatorii de aventuri cu super-eroi se vor bucura sa Il vada pe Omul-Paianjen agatandu-se iar de pereti si salvand orasul de raufacatori. Spiderman este gata sa Inceapa o relatie serioasa cu iubita lui, Mary Jane Watson (Kirsten Dunst), Insa are de Infruntat un nou dusman. Acesta este un evadat care se transforma Intr-o creatura de nisip cu puteri supraomenesti, luand numele de Sandman. Dupa succesul de box office al primului film Spider-man, fanii nu au fost atat de Incantati de continuarea din 2004, iar partea a treia a iscat deja controverse, deoarece producatorii se Indeparteaza din ce In ce mai mult de varianta originala. Totusi, urmand exemplul seriilor de desene animate Spider-man, super-eroul va purta In cea mai recenta ecranizare un costum complet negru, din cauza unei schimbari de caracter cu care se confrunta personajul.

     

    Capcaunul verde si Fiona se Intorc pe 18 mai. Filmul pastreaza distributia cu Mike Myers, Eddie Murphy, Cameron Diaz, Antonio Banderas si Rupert Everett, dar aduce si voci noi. Justin Timberlake este vocea lui Artie, verisorul Fionei, Eric Idle este Merlin si Amy Sedaris este Cenusareasa. Dupa ce Shrek si Fiona s-au casatorit In partea a doua a filmului, acum, capcaunul se trezeste In incomoda pozitie de mostenitor al tronului. Asa ca Shrek, Puss si Donkey pleaca pentru a-l gasi pe Artie, varul Fionei si mostenitorul de drept, care Insa nu vrea sa se implice In treburile regatului. Pe langa personajele pe care le iubim deja, ne vom intalni si cu printesele lui Walt Disney, pe Captain Hook, iar producatorii au promis o Alba ca Zapada ceva mai neobisnuita. In topul site-ului www.the-numbers.com, Shrek 2 se afla pe locul trei pentru Incasari In USA cu peste 400 de milioane de dolari. Totusi criticii de film sunt destul de sceptici In privinta lui „Shrek the Third”, deoarece regizorul primelor doua parti, Andrew Adamson, a parasit echipa de productie, lasandu-i locul lui Chris Miller.

     

    Sfarsitul lunii mai e invadat de pirati si de umorul lui Jack Sparrow. Dupa  „The curse of the Black Pearl” In 2003 si ” Dead Man’s Chest” In 2006, Keira Knightley si Orlando Bloom  pleaca sa Il salveze pe Jack Sparrow In ultima parte a trilogiei, „At World’s End”. „Insasi lumea piratilor este In joc.Va avea loc o conferinta a liderilor din lumea piratilor si o calatorie Ingrozitoare  catre Sfârsitul Lumii, in adevaratul sens al cuvantuluii”, a declarat regizorul Gore Verbinski. Pe langa personalitatea si interpretarea mereu surprinzatoare a lui Johnny Depp, aceasta a treia serie aduce un alt element de culoare: tatal lui Jack Sparrow -Teague Sparrow – interpretat de Keith Richards, componentul formatiei Rolling Stones. Interesant este ca, potrivit lui Bill Nighy – interpretul personajului Davy Jones, componentul Rolling Stones ar fi venit beat la filmari si a trebuit sa fie sustinut de catre regizor pentru a-si termina scenele.

     

    Desi de cele mai multe ori continuarea unui film de succes dezamageste cinefilii, cifrele arata cresteri impresionante de la un film la altul In cazul celor trei de mai sus, iar cei de la DreamWorks au anuntat deja, pentru 2009, Shrek 4.        

  • I am Robbie. She’s Madonna. They are… Pet Shop Boys.

    Cea mai recenta melodie a lui Robbie Williams, «She’s Madonna» ma intoarce in timp. M-am surprins ca de fiecare data cand o ascultam ma gandeam la liceu si la frica de teza de matematica, un sentiment obisnuit pentru o clasa de mate fizica…Nu am inteles nimic si oricum mi se parea suspecta asocierea dintre Robbie Williams si profesorii mei de liceu. Singurul lucru in comun era ca si unul si ceilalti spun pe un ton la fel de ironic: «Let me entertain you»! Altfel…

     

    Am elucidat misterul in momentul in care am identificat vocea lui Neil Tennnant de la Pet Shop Boys, a caror muzica o asociez clar cu acea perioada.

     

    M-a fascinat insa cum, printr-o simpla asociere, perceptia mea despre muzica lui Robbie Williams s-a schimbat brusc. Pana acum cateva dupa-amieze imi placea muzica lui si atat. Ma interesau in mod special videoclipurile, pentru ca cel putin in ultima perioada avea niste viziuni nebune exprimate subtil sau nu. Si cel de la «She’s Madonna» este la fel, iconic, regizat de suedezul Johan Renck, care a mai semnat videoclipuri si pentru Beyonce, The Streets si chiar Madonna. Pentru mine era o muzica destul de rece, care nu trecea de anumite bariere, in sensul ca nu mi-am luat niciodata un CD cu el, special ca sa il ascult in masina, iar in cazul meu, acesta e testul final. Acum imi doresc acest CD, pentru ca vocea lui Neil Tennant imi este foarte familiara. Nu am fost niciodata fan, dar cunosc vocea, imi spune ceva, ma emotioneaza.

     

    Si dupa ce se termina melodia si ma scutur de asocierile personale, ma gandesc pragmatic ca, asocierea dintre aceste doua nume puternice suna bine, adica este o miscare desteapta de marketing. Comentarii recente din industrie spun ca succesul lui Robbie Williams cunoaste un tempo mai scazut din cauza deselor opriri la «rehab», in timp ce fostii sai colegi din Take That s-au reunit.  E adevarat, au o cota de popularitate mult mai scazuta, dar single-ul «Shine» si albumul «Beautiful World» se afla pe primele locuri in topuri. Unii vorbesc deja de o ironica inversare a rolurilor. Robbie Williams este foarte prezent pe scena muzicala mondiala, dar avea nevoie de o abordare fresh, neasteptata care sa dea un continut nou, interesant pentru public. Pet Shop Boys sunt o legenda, un nume respectat in industrie, dar fara o prezenta la fel de vizibila in ultimii ani. Si iata mariajul: cu un ingredient nou si o expunere puternica tocmai ce s-a compus un nou refren in promovarea muzicala.

  • I am Robbie. She’s Madonna. They are… Pet Shop Boys.

    Cea mai recenta melodie a lui Robbie Williams, «She’s Madonna» ma intoarce in timp. M-am surprins ca de fiecare data cand o ascultam ma gandeam la liceu si la frica de teza de matematica, un sentiment obisnuit pentru o clasa de mate fizica…Nu am inteles nimic si oricum mi se parea suspecta asocierea dintre Robbie Williams si profesorii mei de liceu. Singurul lucru in comun era ca si unul si ceilalti spun pe un ton la fel de ironic: «Let me entertain you»! Altfel…

     

    Am elucidat misterul in momentul in care am identificat vocea lui Neil Tennnant de la Pet Shop Boys, a caror muzica o asociez clar cu acea perioada.

     

    M-a fascinat insa cum, printr-o simpla asociere, perceptia mea despre muzica lui Robbie Williams s-a schimbat brusc. Pana acum cateva dupa-amieze imi placea muzica lui si atat. Ma interesau in mod special videoclipurile, pentru ca cel putin in ultima perioada avea niste viziuni nebune exprimate subtil sau nu. Si cel de la «She’s Madonna» este la fel, iconic, regizat de suedezul Johan Renck, care a mai semnat videoclipuri si pentru Beyonce, The Streets si chiar Madonna. Pentru mine era o muzica destul de rece, care nu trecea de anumite bariere, in sensul ca nu mi-am luat niciodata un CD cu el, special ca sa il ascult in masina, iar in cazul meu, acesta e testul final. Acum imi doresc acest CD, pentru ca vocea lui Neil Tennant imi este foarte familiara. Nu am fost niciodata fan, dar cunosc vocea, imi spune ceva, ma emotioneaza.

     

    Si dupa ce se termina melodia si ma scutur de asocierile personale, ma gandesc pragmatic ca, asocierea dintre aceste doua nume puternice suna bine, adica este o miscare desteapta de marketing. Comentarii recente din industrie spun ca succesul lui Robbie Williams cunoaste un tempo mai scazut din cauza deselor opriri la «rehab», in timp ce fostii sai colegi din Take That s-au reunit.  E adevarat, au o cota de popularitate mult mai scazuta, dar single-ul «Shine» si albumul «Beautiful World» se afla pe primele locuri in topuri. Unii vorbesc deja de o ironica inversare a rolurilor. Robbie Williams este foarte prezent pe scena muzicala mondiala, dar avea nevoie de o abordare fresh, neasteptata care sa dea un continut nou, interesant pentru public. Pet Shop Boys sunt o legenda, un nume respectat in industrie, dar fara o prezenta la fel de vizibila in ultimii ani. Si iata mariajul: cu un ingredient nou si o expunere puternica tocmai ce s-a compus un nou refren in promovarea muzicala.

  • Rahova Pictures” presents USL. 13 oameni, un film

    USL este un lungmetraj independent de fictiune, filmat în format digital. Conceptul celor 13 usl-isti este sa realizeze un proiect low-budget, 100% romanesc, însa fara a face uz de retetele clasice din cinematografia autohtona.

     

    „Filmul e anti-mizerie, e anti-revolutie, e anti-temele generale din filmul romanesc, însa dupa ce il vei fi vazut, vei avea zambetul pe buze”. Asta promite Tudor Cotovelea. El e omul cu ideea fixa care a realizat scenariul, a adunat echipa si care se lupta sa obtina sponsorizari si notorietate. Mai are nevoie de fonduri si de 16 zile frumoase de vara în care sa filmeze.

     

    Nimeni nu stie înca ce inseamna exact USL. Pe site oamenii si-au dat cu parerea: „unde sufla lopatarii”, „Uzbekistan Sex League”, „ubicuitatea senzatiei libertatii”.  Tudor spune ca „vine de la o expresie romaneasca destul de cunoscuta, dar nimeni nu a nimerit-o pana acum. Oricum, teoretic, dupa ce iesi de la film iti dai seama ce înseamna”.

     

    USL are o campanie de promovare deloc conventionala si, la fel ca si filmul, este low-budget. Afisele, fly-erele, sunt home made si pastrand ideea de costuri minime, prima varianta a fost scoasa la imprimanta si apoi fotocopiata. Campania de “PR” nu a costat mai mult de 100 RON. Logo-ul proiectului este o mana. „Sugereaza ideea de amprenta; poate fi palma care te împinge sau care te opreste, mana care ajuta si daca vrei, mana care îti spune nu sau îti închide usa”, spune Tudor. Cea mai mare expunere au obtinut însa datorita site-ului, unde oamenii au intrat, au vazut, s-au convins si si-au oferit ajutorul.

     

    „Toti cei care ne ajuta se vor vedea. Am gasit la ei povesti asemanatoare cu a noastra. Vrem sa proiectam filmul un an de zile prin toate orasele. Asta din vara, cand am promis ca va fi proiectat prima data. Încercam sa promovam low-budget-ul ca gen.”

     

    Au primit sprijin de la companii, de la persoane private si s-au bucurat de un mare succes în randul tinerilor. „Am avut feedback foarte bun de la tineri. În Bucuresti am lipit noi afisele, dar în Timisoara, Valcea, Turnu Severin au fost oameni care pur si simplu au vrut sa ajute, asa ca le-au printat si le-au expus pe strada.”

    Tudor nu a vrut sa-si depuna proiectul nici la CNC si nici nu a cerut acces la fonduri europene, desi, spune el, ar fi fost o varianta. „Nu l-am depus la CNC pentru ca nu credem ca e solutia viabila pentru filmul romanesc în general. Ajungi sa fii tanara speranta a filmului romanesc la 40 de ani. Cred ca si în Romania, ca si  în SUA, piata privata este adevaratul motor al filmelor.”

     

    Cei 13 planuiesc sa plece într-o caravana prin tara dupa lansarea filmului. „Vrem sa ducem filmul prin cluburi, sali de cinema, practic oriunde se pot pune niste scaune si un cearceaf.” Echipa USL înseamna oameni care au jucat în teatru, filme, care au colaborat pentru filme ca Baieti Buni, Cold Mountain, 7 Seconds, Mimic: Sentinel. Si-au pus la bataie toata experienta pentru a face ceva nou în Romania. Pentru ca era nevoie si de un statut juridic, acum se numesc „Rahova Pictures”.

     

    Daca vreti mai multe amanunte despre proiect, daca doriti sa ajutati la realizarea acestui film sau daca vreti sa va rezervati bilet la premiera, accesati site-ul http://web.mac.com/spulbergs.

  • Rahova Pictures” presents USL. 13 oameni, un film

    USL este un lungmetraj independent de fictiune, filmat în format digital. Conceptul celor 13 usl-isti este sa realizeze un proiect low-budget, 100% romanesc, însa fara a face uz de retetele clasice din cinematografia autohtona.

     

    „Filmul e anti-mizerie, e anti-revolutie, e anti-temele generale din filmul romanesc, însa dupa ce il vei fi vazut, vei avea zambetul pe buze”. Asta promite Tudor Cotovelea. El e omul cu ideea fixa care a realizat scenariul, a adunat echipa si care se lupta sa obtina sponsorizari si notorietate. Mai are nevoie de fonduri si de 16 zile frumoase de vara în care sa filmeze.

     

    Nimeni nu stie înca ce inseamna exact USL. Pe site oamenii si-au dat cu parerea: „unde sufla lopatarii”, „Uzbekistan Sex League”, „ubicuitatea senzatiei libertatii”.  Tudor spune ca „vine de la o expresie romaneasca destul de cunoscuta, dar nimeni nu a nimerit-o pana acum. Oricum, teoretic, dupa ce iesi de la film iti dai seama ce înseamna”.

     

    USL are o campanie de promovare deloc conventionala si, la fel ca si filmul, este low-budget. Afisele, fly-erele, sunt home made si pastrand ideea de costuri minime, prima varianta a fost scoasa la imprimanta si apoi fotocopiata. Campania de “PR” nu a costat mai mult de 100 RON. Logo-ul proiectului este o mana. „Sugereaza ideea de amprenta; poate fi palma care te împinge sau care te opreste, mana care ajuta si daca vrei, mana care îti spune nu sau îti închide usa”, spune Tudor. Cea mai mare expunere au obtinut însa datorita site-ului, unde oamenii au intrat, au vazut, s-au convins si si-au oferit ajutorul.

     

    „Toti cei care ne ajuta se vor vedea. Am gasit la ei povesti asemanatoare cu a noastra. Vrem sa proiectam filmul un an de zile prin toate orasele. Asta din vara, cand am promis ca va fi proiectat prima data. Încercam sa promovam low-budget-ul ca gen.”

     

    Au primit sprijin de la companii, de la persoane private si s-au bucurat de un mare succes în randul tinerilor. „Am avut feedback foarte bun de la tineri. În Bucuresti am lipit noi afisele, dar în Timisoara, Valcea, Turnu Severin au fost oameni care pur si simplu au vrut sa ajute, asa ca le-au printat si le-au expus pe strada.”

    Tudor nu a vrut sa-si depuna proiectul nici la CNC si nici nu a cerut acces la fonduri europene, desi, spune el, ar fi fost o varianta. „Nu l-am depus la CNC pentru ca nu credem ca e solutia viabila pentru filmul romanesc în general. Ajungi sa fii tanara speranta a filmului romanesc la 40 de ani. Cred ca si în Romania, ca si  în SUA, piata privata este adevaratul motor al filmelor.”

     

    Cei 13 planuiesc sa plece într-o caravana prin tara dupa lansarea filmului. „Vrem sa ducem filmul prin cluburi, sali de cinema, practic oriunde se pot pune niste scaune si un cearceaf.” Echipa USL înseamna oameni care au jucat în teatru, filme, care au colaborat pentru filme ca Baieti Buni, Cold Mountain, 7 Seconds, Mimic: Sentinel. Si-au pus la bataie toata experienta pentru a face ceva nou în Romania. Pentru ca era nevoie si de un statut juridic, acum se numesc „Rahova Pictures”.

     

    Daca vreti mai multe amanunte despre proiect, daca doriti sa ajutati la realizarea acestui film sau daca vreti sa va rezervati bilet la premiera, accesati site-ul http://web.mac.com/spulbergs.

  • The Greatest Songs Ever

    Se spune ca muzica unui om este de fapt povestea lui de viata. Daca asculti muzica unei regiuni, descoperi o parte din istoria ei.  Colectia “The Greatest Songs Ever” cuprinde cele mai frumoase melodii din cultura unei lumi intregi.

     

    In Africa simti cum viata locuitorilor ei este transpusa in muzica. Argentina este un mix boem de ritmuri intense pline de pasiune. Brazil exprima o mare diversitate si pare ca si-a castigat forma adunand de-a lungul timpului influente din toata lumea. Chile te invata sa dansezi traditionalele “cueca” si “tonada”.  Cuba te invita si ea la dans si buna dispozitie. Apoi, muzica din France schimba registrul, e mai contemporana decat cea din restul albumelor. Greece este o reîntoarcere la vechea Atena. Gypsyland  isi trage radacinile si se regaseste, totodata, intr-o multime de stiluri de la Rajasthani folk pana la flamenco. Ireland iti patrunde direct în picioare si nu mai poti sta locului nicicum. Indie ramane în continuare plina de mister. Italy, cu muzica ei usoara si romantica, te duce cu gandul la Venetia. Jamaica te roaga sa o asculti la maxim si sa dansezi pana dimineata. Mexic prezinta o combinatie perfecta de ritmuri autohtone, spaniole si africane.  Middle East te invaluie in “1001 de ritmuri”. Spain este o adevarata “paella” de ritmuri exotice. Muzica vibranta din Turkey e rezultatul imbinarii unei game largi de stiluri.

     

    Si asta nu e tot. Anul acesta in mai, colectia se va extinde cu cinci noi albume: Japan, India, North Africa si South Africa. 

     

    Cuba: Rumba, mambo, cha-cha-chᅡAy caramba! 

     

    Se amesteca cu grija doua ingrediente: folk spaniol si ritmuri africane.

     

    Rezultatul este: ”la música cubana”, o muzica ce are darul sa aduca lumea impreuna. Se danseaza in pereche, neaparat cu multa energie si buna dispozitie. Ritmurile de rumba, mambo si cha-cha-chá nu te lasa deloc sa stai jos.

     

    Dupa cum spune si melodia trupei Los Naranjos: “Nadie se salva de la rumba” (Nimeni nu scapa de rumba) pentru ca rumba  este pentru toti. Oricine poate “rumbar” indiferent de cultura din care face parte.

     

    Pana si versurile triste cu “Lagrimas negras como mi vida” (lacrimi negre la fel ca viata mea) o pornesc pe alocuri pe ritmuri energice. Tristetea cubanezilor pare a fi una care îi motiveaza sa mearga mai departe. ¡Ay caramba! Doar speranta nu moare niciodata.

     

    Bogatia muzicii cubaneze i-a determinat pe cei de la Petrol Records sa dedice acestei tari doua albume in colectia “Greatest songs ever”.

     

    Cuba te invita la dans, poti sa-i rezisti ?

  • The Greatest Songs Ever

    Se spune ca muzica unui om este de fapt povestea lui de viata. Daca asculti muzica unei regiuni, descoperi o parte din istoria ei.  Colectia “The Greatest Songs Ever” cuprinde cele mai frumoase melodii din cultura unei lumi intregi.

     

    In Africa simti cum viata locuitorilor ei este transpusa in muzica. Argentina este un mix boem de ritmuri intense pline de pasiune. Brazil exprima o mare diversitate si pare ca si-a castigat forma adunand de-a lungul timpului influente din toata lumea. Chile te invata sa dansezi traditionalele “cueca” si “tonada”.  Cuba te invita si ea la dans si buna dispozitie. Apoi, muzica din France schimba registrul, e mai contemporana decat cea din restul albumelor. Greece este o reîntoarcere la vechea Atena. Gypsyland  isi trage radacinile si se regaseste, totodata, intr-o multime de stiluri de la Rajasthani folk pana la flamenco. Ireland iti patrunde direct în picioare si nu mai poti sta locului nicicum. Indie ramane în continuare plina de mister. Italy, cu muzica ei usoara si romantica, te duce cu gandul la Venetia. Jamaica te roaga sa o asculti la maxim si sa dansezi pana dimineata. Mexic prezinta o combinatie perfecta de ritmuri autohtone, spaniole si africane.  Middle East te invaluie in “1001 de ritmuri”. Spain este o adevarata “paella” de ritmuri exotice. Muzica vibranta din Turkey e rezultatul imbinarii unei game largi de stiluri.

     

    Si asta nu e tot. Anul acesta in mai, colectia se va extinde cu cinci noi albume: Japan, India, North Africa si South Africa. 

     

    Cuba: Rumba, mambo, cha-cha-chᅡAy caramba! 

     

    Se amesteca cu grija doua ingrediente: folk spaniol si ritmuri africane.

     

    Rezultatul este: ”la música cubana”, o muzica ce are darul sa aduca lumea impreuna. Se danseaza in pereche, neaparat cu multa energie si buna dispozitie. Ritmurile de rumba, mambo si cha-cha-chá nu te lasa deloc sa stai jos.

     

    Dupa cum spune si melodia trupei Los Naranjos: “Nadie se salva de la rumba” (Nimeni nu scapa de rumba) pentru ca rumba  este pentru toti. Oricine poate “rumbar” indiferent de cultura din care face parte.

     

    Pana si versurile triste cu “Lagrimas negras como mi vida” (lacrimi negre la fel ca viata mea) o pornesc pe alocuri pe ritmuri energice. Tristetea cubanezilor pare a fi una care îi motiveaza sa mearga mai departe. ¡Ay caramba! Doar speranta nu moare niciodata.

     

    Bogatia muzicii cubaneze i-a determinat pe cei de la Petrol Records sa dedice acestei tari doua albume in colectia “Greatest songs ever”.

     

    Cuba te invita la dans, poti sa-i rezisti ?