BusinessMagazin

Blog

  • Lumea in 2010

    O reteta aproape sigura daca vrei sa te faci de ras in lumea tehnologiei e sa faci previziuni pe termen lung. Si totusi, tentatia e mare. BUSINESS Magazin alcatuieste, pornind de la flash-interviurile pe care le-a realizat la recent incheiatul CeBit 2005, un posibil scenariu.

    In aglomeratia de la CeBIT, cel mai mare eveniment IT&C din lume organizat de Deutsche Messe la Hanovra, nu poti sa-i faci mai fericiti pe reprezentantii gigantilor mondiali din IT&C decat atunci cand ii intrebi cum va arata lumea in 2010. O prima concluzie la cald: divertismentul va deveni vioara intai si in industria tehnologiei informatiei. Oricat de multe functii de business ar oferi viitoarele produse si servicii destinate sectorului corporate, toate vor include o felie de entertainment. Peste cinci ani, nici macar platformele de soft pentru afaceri nu vor mai functiona fara macar un Solitaire incorporat.

    Totodata, tehnologia va deveni din ce in ce mai mult invizibila: in locuinte si birouri echipamentele vor fi incorporate in elementele de mobilier, in pereti, in ferestre. Mai mult, inalta tehnologie va intra si in tesatura hainelor, in cusaturile rucsacului, in captuseala gentii. Automobilul de lux cu hard-disk incorporat inca din fabrica a devenit deja realitate. Goana dupa viteza se va resimti peste tot: telefoanele mobile vor putea descarca filme de pe Internet, laptop-urile vor fi din ce in ce mai mici si infinit mai destepte, iar televiziunea va incerca sa ajunga si in buzunar. Sofisticate acum, echipamentele electronice vor invata lectia simplitatii si a usurintei in utilizare, pentru a atinge acel nivel al vanzarilor care va permite scaderea preturilor pana la limita suportabilului. Televiziunea de inalta definitie va fi realitate in Europa, iar serviciile de telefonie 3G vor fi trecut de faza de experiment, moment in care asiaticii vor intra in joc cu urmatoarea generatie, 4G.

    „Cred ca peste cinci ani telefonia de generatia a treia (3G), UMTS cum ii spunem in Europa, va depasi ca popularitate actualul GSM“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Heiko Witzke, business communications manager la Vodafone. El a apreciat ca pana in 2010 vor fi deja raspandite la scara destul de larga serviciile de generatia 3,5 – respectiv cele care cresc viteza traficului de date pe telefonul mobil pana la 14-20 Mbps. Tehnologia a fost botezata HSDPA (High Speed Downlink Packet Access). „Cred ca viteza de transfer a datelor va incepe sa faca diferenta intre serviciile de telefonie mobila disponibile pe piata“, a spus Witzke. 

    Majoritatea telefoanelor mobile care ies acum pe piata sunt „umplute“ cu cu o multitudine de functii pe care utilizatorul trebuie sa si le asume fie ca le va folosi, fie ca nu: camera foto, ecran cu sute de mii de culori, calendar, desteptator, calculator, client de e-mail si asa mai departe. Tocmai de aceea, oamenii din industrie spun ca lucrurile se vor schimba radical peste cinci ani. „Fa mai putine lucruri deodata, dar fa-le mai bine“, a apreciat un oficial al T-Mobile, operatorul de telefonie mobila detinut de Deutsche Telekom. 

    Comunicatiile de business se muta insa intr-un ritm tot mai alert spre Internet, chiar si atunci cand vine vorba de telefonie mobila. Deocamdata, companiile pot foarte usor sa isi doteze sediul cu retele fara fir (Wi-Fi) si sa le dea angajatilor telefoane de birou semi-mobile, care se conecteaza la Internet prin reteaua companiei. Ei vor putea fi astfel de gasit in sediu in orice moment, iar convorbirile sunt la cost zero. Videoconferintele intre diversele sedii ale companii vor deveni si ele la fel banale si ieftine.

    „Tehnologia pe care o propune LG permite atat comunicatii de voce, cat si transfer de date, videoconferinta, chat in timp real, lucru in comun asupra documentelor sau prezentarilor companiei“, a precizat Andy Herring. 

    Botezat iPECS, sistemul consta intr-un software, care functioneaza pe calculator sau chiar pe echipamentele mobile de buzunar si care permite „vizionarea“ nu numai a interlocutorului prin videoconferinta, ci acces direct la computerul sau. Astfel, seful poate controla ce lucreaza subalternii chiar daca este plecat din tara. Infricosator, nu? Sistemul functioneaza pe Internet, iar tehnologia de securetate cu softul de rigoare este incorporata in sistem.

    Intreprinzatorii din Europa nu vor sa renunte la ideea de a aduce Internetul, televiziunea si telefonia in casele oamenilor direct prin banala priza de curent electric, desi aceasta tehnologie nu s-a dovedit atat de populara pe cat parea la inceput. 

    Pentru a dovedi ca se poate, ei au pus la punct cea mai buna oferta de piata – chiar daca suna a monopol  – curent electric, televiziune, Internet si telefonie prin acelasi fir. Componentele echipamentelor le face DS2, o companie spaniola care si-a propus sa demonstreze ca nu trebuie nici sa tragi fire suplimentare prin casa, nici sa cumperi solutii de sute de euro pentru retele wireless. „Daca tot ai prize in toata casa de ce sa nu le folosesti?“, se intreaba Alfonso Rubio, director de marketing si vanzari la DS2. Partenerii companiei au construit celelalte echipamente care permit transmisia prin firele electrice a datelor, filmelor sau emisiunilor TV. „Viteza de transfer a datelor pe reteaua de curent este de 200 Mbps“, a precizat Rubio.

    Pe de alta parte, japonezii de la Sharp vor sa ne convinga sa renuntam la furnizorul de curent electric. „Energia solara este 100% nepoluanta si noua generatie de produse va permite alimentarea unei case la costuri absolut competitive“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Bernd Schwartz, product manager al producatorului japonez.  „Cu zece panouri care costa 500 de euro fiecare ai energie destula pentru o gospodarie“, a spus el. Si pentru curiosii care se intreaba ce se intampla cand e innorat, Berndt spune ca panourile solare lucreaza pe orice vreme, iar energia este adunata intr-un acumulator pentru a se asigura necesarul de curent si noaptea sau pe timp de iarna. Asa ca, stati linistiti, nu ramaneti pe intuneric. Deja astfel de solutii se utilizeaza la aeroportul din Salzburg sau pe stadionul din Mainz.

    Iar acum Sharp lucreaza la urmatoarea generatie, care va avea un randament de conversie a razelor solare in energie de aproape 20%. Placile foto-sensibile vor fi transparente pentru a putea fi inglobate pur si simplu in ferestre sau in alte elemente decorative. Iar urmatoarea generatie va aduce si placile fotosensibile flexibile, care vor rezista in conditii de furtuna, grindina sau alte asemenea probleme.

    Dar ce facem pentru securitatea locuintei? S-a gandit la asta Panasonic. Sistemul este extrem de simplu si nu mai mare decat carcasa unui CD. Practic, scaneaza irisul si nu permite intrarea in casa decat a celor recunoscuti. Poate fi folosit si la intrarile in sediile companiilor si stie sa faca si pontajul. „Irisul nu poate fi reprodus sau clonat“, a explicat pentru BUSINESS Magazin Harald Zander, product manager pentru solutia de biometrie. Se pot crea baze de date cu mai multi utilizatori sau se pot crea solutii de identificare in paralel cu ajutorul unor coduri sau carduri de acces. „Bancile  s-au aratat interesate de solutie. Un astfel de echipament costa 5.000 de euro cu tot cu software“, a spus el. Vor avea cautare si solutiile pentru managementul inteligent al parcarilor in marile orase. Nici macar nu necesita investitii de inceput, spune Cristoph Scholz, project manager in cadrul Mobile City, partener al Panasonic. 

    Cele doua companii au pus la punct un sistem wireless cu senzori care stiu in fiecare moment cate locuri de parcare sunt pline si cate goale, cine a stat mai mult decat platise si cat e penalizarea si alte asemenea informatii. Pot fi urmarite masinile chiar si dupa numerele de inmatriculare, cu ajutorul unor camere video. 

    „Practic dam aceasta solutie pe gratis pentru municipalitati, urmand sa ne recuperam banii printr-un procent din incasarile totale obtinute de primarie“, a spus Scholz. Dar automobilele? Nu sunt nici ele uitate. Ba chiar devin tinta favorita a producatorilor de tehnologie, care spun ca o decapotabila nu mai merge in ziua de azi fara cele mai noi echipamente digitale. 

    Intel a prezentat anul acesta un Mini Cooper echipat  impreuna cu Inperio Systems. Practic masina a fost transformata intr-un computer pe roti cu tehnologie Centrino. „Are chiar si hard-disk incorporat“, a declarat pentru Business Magazin Uwe Dormann, oficial al Inperio aflat la standul Intel. Masina nu ducea lipsa de monitoare (pentru cei de pe scaunele din spate), navigator prin satelit si sistem integrat de comunicatii pentru sofer, asistent digital cu agenda de lucru, tastatura wireless pentru a transmite rapid un fisier la birou si asa mai departe. 

    Pentru cei care prefera sa petreaca mai mult timp in aer liber, tehnologia se muta in haine si in rucsaci. Compania austriaca Urban Tool a realiza un mini-rucsac pentru echipamentele digitale, botezat „basic holster“. In el intra telefonul mobil, playerul de muzica, asistentul digital etc. Toate sunt conectate la casti si microfon, ale caror circuite trec prin tesaturile rucsacului. Pentru pasionatii de muzica digitala, Olympus a creat anul acesta m:robe, un player dotat cu o camera foto digitala. „Varianta high-end are un hard-disk de 20 GB, iar softul poate fi descarcat gratis de pe site. Are si camera foto de 2 megapixeli“, explica Ange Wilhems de la standul Olympus. Exista si o varianta mai putin pretentioasa, cu numai 5 GB. E clar. Si Olympus vrea o felie din piata tot mai mare a playerelor de muzica dupa succesul rasunator al Apple.

    Computerul merge in continuare inainte spre cucerirea sufrageriei, iar problema cea mai mare acum o reprezinta zgomotul facut de calculator. Tocmai de aceea, Via Technologies a prezentat sistemul anului 2010 – Tranquil PC. Nu seamana cu calculatorul de birou, ci mai mult cu un DVD-player si are bineinteles o telecomanda pentru o utilizare mai comoda de pe canapea. „Componentele hardware sunt diferite de cele ale unui PC clasic, chiar daca este un computer complet, cu Windows XP“, a spus Tim Handley, product manager la Via.

    De altfel, conceptul de casa digitala incepe sa isi intre in normalitate, nu mai este vazut ca imaginatia unor vizionari din Silicon Valley.  Practic, pana si standul Flamingo de anul acesta s-a axat pe conceptul de casa in care toate echipamentele sunt interconectate si pot fi controlate cu o telecomanda unica. De la aerul conditionat la frigider, televizor si PC, toate pot fi accesate printr-o interfata unica, prin apasarea catorva butoane. „Credem ca acest concept va prinde si pe piata romaneasca, pentru ca s-a ajuns in momentul in care tehnologia a devenit accesibila. Plus ca sporeste confortul utilizatorului“, a explicat Dan Topala, presedintele Flamingo International. 

    Casei digitale nu ii lipseste nici macar o consola de jocuri video, Xbox, care poate fi folosita si ca player de DVD-uri sau de muzica MP3, fiind legata si la sistemul audio.

  • Intel vrea o felie din piata auto

    Decapotabila nu mai merge fara tehnologie digitala.

     

    HARD-DISK: Cel mai mare producator de cipuri din lume, Intel a prezentat anul acesta un Mini Cooper echipat  impreuna cu Inperio Systems, care are pana si hard-disk incorporat.

     

    TEHNOLOGIE PC: Masina nu ducea lipsa de monitoare (pentru cei de pe scaunele din spate), navigator prin satelit si sistem integrat de comunicatii pentru sofer, asistent digital cu agenda de lucru, tastatura wireless pentru a transmite rapid un fisier la birou si asa mai departe.

     

  • Solutii LG

    COMUNICARE: Botezat iPECS, sistemul propus de LG consta intr-o aplicatie soft, care merge pe calculatorul dotat cu casti si microfon si camera web.

     

    MOBILITATE: Poate fi folosit chiar pe echipamentele mobile de buzunar si care permite mesagerie online, apeluri sau conferinte audio si videoconferinte online.

    CONTROL: Permite accesul direct al managerilor la oricare dintre computerele angajatilor, inclusiv pentru a scrie texte sau modifica aplicatii. Big Brother poate acum chiar sa intervina direct pe calculatorul tau. 

  • Dan Garlasu, viraj in cariera

    Managerii de IT&C au avut saptamana trecuta un subiect savuros de discutie: Dan Garlasu, manager specializat de ani buni in echipamente pentru retele de comunicatii a parasit postul de sef pe Romania al companiei americane Nortel si a trecut in barca afacerilor cu software pentru conducerea companiilor, la Oracle.

    BUSINESS Magazin:  Cum ati decis sa deveniti director de vanzari infrastructura tehnologica la Oracle Romania, dupa ce in ultimii ani ati lucrat ca manager pentru cei mai mari producatori mondiali de echipamente de retea: Cisco si Nortel?

    Dan Garlasu: Intram cu pasi repezi in era economiei cunoasterii (knowledge economy), in care tehnologia informatiei si comunicatiile joaca un rol strategic si a carei componenta fundamentala este „intreprinderea virtuala“.

    Economia cunoasterii, un domeniu foarte incitant in prezent, era pana nu de mult obiect de studiu doar in mediul academic. A devenit treptat realitate, mai ales datorita globalizarii si externalizarii. Afacerile nu mai au o locatie fixa, ci se distribuie intr-o anumita geografie si in aceasta situatie devine extrem de importanta informatia. Aceasta tendinta devine valabila si pentru Romania, o data cu apropierea aderarii la UE. Or, compania Oracle se ocupa de peste un sfert de secol cu organizarea, folosirea, accesul si securizarea informatiei structurate in baze de date, oferind solutii pentru clientii sai. 

    Si totusi, aceste concepte par extrem de teoretice pentru multi manageri romani, preocupati mai ales de supravietuirea intr-un peisaj economic instabil. Puteti dezvolta notiunea de „economie a cunoasterii“? 

    Economia cunoasterii se refera la un set de schimbari cantitative si calitative care au transformat, in ultimii 15 ani, structura, functionarea si regulile economice la nivel mondial. Esenta acestor schimbari poate fi exprimata pe scurt astfel: ideile si cunostintele devin determinante pentru noua economie, in comparatie cu modelul industrial bazat pe resursele materiale. Cheia pentru crearea de noi locuri de munca si cresterea calitatii vietii o reprezinta inovatia si tehnologia incorporate  in servicii si bunuri de productie. Prin urmare, viitorul este rezervat acumularii si executiei pe baza de cunostinte. Cunoasterea nu este doar intelegere si informatie; acestea sunt materiile prime ale noii economii. Cunoasterea reprezinta plusul de valoare castigat din oferirea de servicii si crearea de produse. 

    Cum definiti „intreprinderea virtuala“? Exemplul il avem deja la Cluj, unde cativa producatori de soft au hotarat sa lucreze impreuna si sa se prezinte la licitatii ca o singura entitate pentru a-si spori sansele de a obtine mari contracte internationale.  

    Este o alianta de intreprinderi care se asociaza pentru a beneficia impreuna de competentele si resursele pe care le pun la dispozitia mediului colaborativ astfel creat, in vederea atingerii unui anumit obiectiv de afaceri si care se construieste peste o infrastructura de comunicatii si instrumente adecvate de tehnologie a informatiei. 

    Faceti un exerciu de imaginatie. Descrieti instrumentele de lucru ale unui manager peste 10 sau 20 de ani.

    Este un exercitiu destul de greu, pentru ca tehnologia se schimba foarte rapid. Iata, de abia intram in contact cu serviciile de telefonie 3G si ni se spune ca tehnologia care le face posibile se va schimba in urmatorii zece ani. In orice caz, vom fi martorii accentuarii procesului de virtualizare, prin care obiectele devin aplicatii pe calculator, asa cum s-a intamplat cu robotul de mesagerie vocala, faxul sau chiar telefonul. Mobilitatea va deveni cvasi-universala si va servi comunicatii deplin convergente (voce/date/video) iar interactiunea cu calculatorul se va realiza in limbaj natural si prin viu grai. Echipamentul portabil indispensabil fiecarui manager va fi in acelasi timp telefon, computer, agenda electronica, dispozitiv de navigare si translator.

  • PUNCT SI DE LA CAPAT

    Dan Garlasu e un nume in retelistica din Romania. A lucrat pentru cele mai mari companii din lume, dar a decis, dupa mai bine de un deceniu, sa paraseasca acest domeniu si sa se reorienteze spre soft. 

    1991: Sales & Marketing director la KT Technology.
    1995: Senior Sales Manager pe Romania AT&T/NCR Romania pentru sectorul public, banci, finante.
    1998: Pune bazele reprezentantei in Romania si Bulgaria al celui mai mare producator mondial de echipamente de retea, Cisco. Pana in 2004 reuseste sa incheie contracte importante cu Connex, Astral Telecom, RomTelecom.
    2004: Paraseste Cisco pentru rivalul Nortel care isi deschisese reprezentanta in Romania. Devine Country Manager.
    2005: In martie, este cooptat in echipa Oracle Romania ca Technology Sales Manager.

  • Radio cu efect intarziat

    Daca vedeti un tanar pe role, amuzandu-se copios cu un iPod la brau si casti pe urechi, puteti fi siguri ca va aflati in fata unui nou fenomen media: Podcasting.

    Cu siguranta, peste cativa ani in casele noastre vor intra doar doua fire: curent si date. Acesta din urma ne va aduce televiziune, radio, videotelefonie, video si audio la cerere si desigur Internetul pe care-l stim. In esenta, toate tehnologiile sunt gata, sunt functionale, sunt testate. Lipseste insa un ingredient: broadband. Largime de banda, adica capacitati mari de transport de date, iar aceasta tine in buna parte de infrastructura.

    Unii insa sunt prea nerabdatori ca sa astepte si au gasit solutii ingenioase ca sa depaseasca acest mic impediment. Iar cel care a miscat bulgarele care in mai putin de un an pare sa devina o avalansa nu este un geniu al tehnologiei. Numele lui este Adam Curry si a fost una dintre celebritatile MTV-ului din anii ‘80. Nu s-a retras niciodata cu totul din showbiz, dar a fost si el luat de valul Internetului si a devenit un antreprenor pe web in anii ‘90. Ideea i-a venit mai demult, dar abia anul trecut s-a copt. Nu este decat o imbinare intre doua tehnologii in plina voga: blogging si iPod.

    Blog-urile (sau weblogs – jurnale web) sunt o forma de publicistica personala care a capatat o imensa popularitate in ultimii ani. Sunt milioane de blog-uri, pe cele mai variate tematici imaginabile, care impreuna formeaza asa-numita „blogosfera“. Aceste blog-uri dispun de o mica gaselnita numita „RSS feed“, care ii ajuta pe cititori sa se informeze in legatura cu ultimele aparitii din blog-urile (sau serviciile de stiri, care functioneaza pe acelasi principiu) de interes fara sa viziteze fiecare sit in parte. E suficient sa foloseasca un program de agregare (de pilda Amphetadesk) sau un serviciu web specializat (de pilda NewsGator) pentru a obtine o lista cu descrierea ultimelor aparitii. Cat despre iPod, este urmasul walkman-ului inventat de Sony in 1979. E un MP3 player portabil produs de Apple incepand din 2001, un gadget care s-a bucurat de un enorm succes. Cele peste 10 milioane de unitati vandute in primii trei ani au contribuit semnificativ la revirimentul firmei Apple, asigurandu-i o cota de piata de peste 65% in acest domeniu. Spre deosebire de player-ele MP3 cu CD, iPod – care este dotat fie cu disc hard, fie cu memorie flash – are avantajul ca se poate sincroniza automat cu „bibliotecile muzicale“ de pe computerul desktop. 

    Puse cap la cap, cele doua ingrediente formeaza o noua tehnologie care a fost botezata „podcasting“. In esenta este vorba de un fel de audio-blog, in care autorul in loc sa scrie un text plaseaza un fisier audio in format MP3. Din punctul de vedere al receptorului, totul se rezuma la utilizarea unui mic program (cel mai utilizat este iPodder) care functioneaza cam ca un program obisnuit de agregare, cu cateva functii suplimentare. Utilizatorul isi poate alege audio-blog-urile care-l intereseaza iar programul urmareste aparitiile si descarca automat fisierele (de obicei peste noapte) pe computerul local. Prin functia de sincronizare, iPod le preia pe cele noi. Nu mai ramane decat sa-ti incalti rolele, sa-ti pui player-ul la brau si sa patinezi in parc ascultand „programele“ preferate.

    Ca tehnologia este simpla o demonstreaza faptul ca prima versiune a programului iPodder a fost dezvoltata chiar de Adam Curry, care a invatat sa programeze in acest scop. A fost apoi preluat de comunitatea open source si a fost cizelat intr-o maniera profesionista.  Faptul ca tehnologia este una de mare succes o demonstreaza faptul ca de la primul podcast din istorie – seria The Daily Source Code, realizata de Curry in august 2004 – programul iPodder a fost descarcat de mai mult de o jumatate de milion de utilizatori iar numarul audio-blog-urilor a ajuns la peste 4.000. 

    Podcasting-ul „rimeaza“ de fapt cu radioul, cu diferenta ca programele selectate vin la cerere, inregistrate. De altfel, si formele de expresie specifice podcasting-ului sunt inspirate de radio. Se publica tot felul de continut, de la „one man shows“ pana la interviuri sau mese rotunde, de la inregistrari muzicale facute cu prietenii in garaj pana la programe profesioniste. 

    Tot ce-ti trebuie ca sa faci podcasting este un microfon si un program de mixaj audio. E inca un pas spre democratizarea expresiei publice. Un taram dominat de amatori – ca in primii ani ai radioului -, desi BBC si CBS au intrat deja si ele in joc.

  • Messenger-ul, vedeta comunicarii

    Dupa ce ne-a adus e-mail-ul – care a inlocuit scrisorile – si telefonia IP, Internetul promoveaza, pe nesimtite dar ireversibil, o noua vedeta a comunicarii: Instant Messaging-ul (IM-ul).

    Cifrele referitoare la IM in 2005 sunt mai mult decat elocvente; astfel, la nivel mondial, aproximativ 60% din traficul online este generat de cei peste 350 de milioane de utilizatori ai IM, mod de comunicare care a luat locul a peste 60% din e-mailurile generate in peste 90% din marile corporatii.

    Suna cunoscut? In 1994, cand o familie de prieteni ajunsese in Canada, in primele lor scrisori imi propuneau sa tinem legatura pe e-mail; adevarul este ca in acel moment, in Romania, mai putin de 1% din populatie auzise de e-mail si tot cam 1% din acestia si-o permiteau. 

    Dupa zece ani, IM-ul este in aproximativ acelasi stadiu de dezvoltare ca si e-mail-ul atunci si, urmand analogia, in cativa ani va deveni principala aplicatie de comunicare in si intre corporatii si/sau persoane. Dar, asa cum acum zece ani unii spuneau „de ce ne trebuie e-mail, avem telefoane!“, astazi altii (sau aceeasi…) spun „de ce ne trebuie IM, avem e-mail!“.

    Mesajele instant sunt de fapt conversatii in timp real, intre doi sau mai multi utilizatori, similar cu o convorbire telefonica, dar in forma scrisa. Ceea ce este spectaculos este faptul ca, spre deosebire de transmisia de text, prin IM se pot transmite vocea, imagini, fisiere, link-uri de Web, prezentari, programe etc, intr-un cuvant orice mesaj convertit digital. 

    In plus, comunicarea poate fi sub forma de conversatie de grup, similar unui „chat“ intre prieteni, ceea ce plaseaza aplicatiile de IM in categoria de „groupware“, adica programe care permit diverselor persoane sa lucreze impreuna, cooperativ, aflandu-se in locatii diferite in acel moment.

    Aplicatiile IM se impart in cele publice (cele oferite de Yahoo, Microsoft sau AOL, care pot fi instalate de catre oricare utilizator de Internet si folosite fara nici un fel de contract) si cele corporatiste (Enterprise IM-EIM), programe dezvoltate de sau special pentru o corporatie pentru uzul intern al salariatilor sai si, eventual, al clientilor si furnizorilor sai. Inca exista perceptia ca IM-ul este un mijloc de interactiune sociala (parca si telefonul mobil a fost privit cam la fel acum nu multi ani…) care dauneaza productivi-tatii unei firme prin irosirea timpului si atentiei salariatilor. Asa o fi? 

    IM-ul ocupa azi, in comunicatiile electronice, nisa dintre telefon si e-mail. Comunicatia este instantanee in grup, poti vedea daca posibilii respondenti sunt online sau nu, daca sunt disponibili sau nu, daca te pot ajuta sau nu. 

    Si toate astea fara nici un cost suplimentar pentru firma in afara de banala conexiune Internet,  care face irelevant faptul ca respectivii salariati se afla raspanditi pe diverse continente, acasa, in hotel, la birou sau, de ce nu, in tren sau avion.

    Reversul medaliei pentru aceste formidabile avantaje? Costurile asigurarii securitatii si integritatii comunicatiei, costuri care sunt direct proportionale cu nevoia de confidentialitate a respectivei companii. 

    Dincolo de riscurile interceptarii mesajelor in cazul folosirii unor aplicatii publice de IM, riscuri de neacceptat pentru corporatii financiare, publice etc., exista riscul raspandirii de „lighioane“ digitale (virusi, viermi si alte asemenea creaturi) cu viteza luminii, adica peste un milion de PC-uri infectate intr-un minut. 

    In aceste conditii, aproximativ 60% dintre administratorii de retele mentioneaza IM-ul ca principalul risc informatic la care este expusa respectiva corporatie. 

    Iata deci ca IM-ul, ca orice concept puternic, prezinta formidabile avantaje cat si pericole.  Singura problema nerezolvata ramasa in calea IM pentru a deveni principala platforma de comunicare intra- si inter-corporatii este controlul asupra traficului asociat aplicatiei, asa cum corporatiile au controlul asupra traficului de e-mail sau accesului Web. 

  • Ordine in lumea de afaceri

    In lumea de afaceri, principiul de baza este „timpul inseamna bani“. De aceea, un motor de cautare specializat pe sectorul de business nu are cum sa ramana fara clienti.

    Aceasta a fost si ideea americanilor care au pus bazele site-ului Business.com, un motor de cautare dotat si cu o colectie de link-uri relevante. Si se pare ca a fost o idee destul de bine primita, atat timp cat reteaua formata din site si partenerii sai (printre care se numara nume prestigioase, precum Financial Times, Forbes, CNet si Business Week) are in fiecare luna peste 30 de milioane de vizitatori. 

    In jur de 400.000 de link-uri catre site-uri relevante de business sunt structurate pe cateva categorii bine definite – produse, servicii, companii, stiri, persoane si slujbe. Domeniile principale sunt la randul lor divizate in 65.000 de subcategorii.

    In afara de acest director de link-uri, site-ul pune la dispozitia utilizatorilor si un motor de cautare pe „Internetul de business“ (format din toate site-urile listate in directorul de link-uri), despre care proprietarii Business.com spun ca returneaza rezultate extrem de relevante. Iar in ceea ce priveste cautarea dupa cuvantul „apple“ (mar), Business.com a fost suficient de grijuliu incat sa imi ofere informatii nu numai despre compania de computere a lui Steve Jobs, ci si date despre industria merelor propriu-zise.

    Primele informatii afisate atunci cand este cautat cuvantul „Romania“ sunt surprinzatoare doar pe jumatate. 

    Daca datele despre legislatia romaneasca ar trebui sa faca parte din lectura obligatorie a oricarui investitor interesat de aceasta regiune, o a doua categorie de link-uri se refera la specialistii romani in designul si constructia retelelor de calculatoare. 

  • Misiune imposibila?

    Imaginata ca o sala de cinema, Romania ar arata cam asa: are spectatori tot mai  putini de la an la an, dar, odata intrati la film, acestia prefera scaunele frumos tapitate (si tot mai multe) ale investitorilor privati. Pe ecran ruleaza preponderent filme americane, precedate de reclame pentru care media-plannerii platesc spre doua milioane  de euro anual. La intrare, pretul mediu al unui bilet este mai mic si decat la bulgari.

    Ieri seara, aparatul cinematografic a fost asezat in marele salon al ziarului nostru, unde vor avea loc proiectii ziua si noaptea…“, sunt primele cuvinte scrise despre venirea cinematografului in Romania, in urma cu un secol, in ziarul L’Indépendance Roumaine. „A fost ca o iesire din biserica  intr-o zi de sarbatoare“, spunea acelasi ziar, in 1896. Timp de aproape un secol de atunci, filmele „cu motoras“ – cum erau denumite filmele pe pelicula – au fost probabil, cel mai important mijloc de evadare pentru romani. Infiintarea centrelor de productie cinematografica la jumatatea secolului trecut – Studioul Sahia, Studiourile Cinematografice Bucuresti, Studiourile Buftea, Animafilm – au echivalat cu debutul productiei autohtone de film. Si, implicit, cu debutul consumului de proiectii locale – filme artistice si desene animate, dar si documentare, filme de popularizare a stiintei sau propagandistice. Se consuma orice.

    Doar aparitia televiziunii (1956) a mai estompat pofta romanilor de cinema, aducandu-i, tot mai des, in fata „sticlei“. Si, tot mai mult, dupa ‘90. Iar de la an la an, proportia romanilor care merg la cinema scade. Conform Anuarului Statistic al Centrului National al Cinematografiei (CNC), in 2004 s-au inregistrat circa 4 milioane de spectatori in toata tara, in scadere cu circa 500.000 de spectatori fata de 2003. 

    Ce inseamna cele 4 milioane de bilete vandute anul trecut? Inseamna ca romanii au fost la film intr-o proportie de sase ori mai mica fata de polonezi, de pilda. Generalizand, CNC spune ca frecventa spectatorilor romani la filme si pretul mediu al biletului de intrare inregistreaza „valori scazute in comparatie cu situatia similara din tarile invecinate“.

    In 2003, cheltuielile pe cinema pe cap de roman erau de 0,26 euro anual, in medie, conform ultimelor date disponibile puse la dispozitia BUSINESS Magazin de catre Screen Digest, companie de cercetare si analiza a audio-vizualului global, cu sediul la Londra. Contextual, aceasta cifra se traduce prin faptul ca un roman cheltuie de 5,5 ori mai putini bani pe cinema decat media est-europeana. Cauzele acestui trend descendent sunt multiple: demografice, sociale, economice, psihologice, culturale. Preponderenta este cauza demografica. Aproape jumatate din populatia Romaniei este concentrata in mediul rural, unde cinematografele de altadata fie au ramas in paragina, fie s-au transformat in baruri si discoteci. Vorbind despre cea de-a doua jumatate a hartii, cea „care conteaza“, sociologul Romeo Cretu spune ca scaderea numarului de spectatori poate avea doua cauze principale. Prima este lipsa timpului liber pe parcursul saptamanii, in week-end oamenii preferand sa faca altceva sau sa iasa din Bucuresti. A doua cauza majora este „nebunia electronicelor, respectiv a aparaturii Home Cinema“.  Alte doua cauze „secundare“ identificate de sociolog sunt lipsa investitiilor in marketing ale cinematografelor si preturile relativ mari pentru cei din provincie. Vorbind despre prima dintre acestea, Cretu spune ca rareori pe TV ruleaza reclame la filmele de cinema. Fiind promovate filmele de pe TV, oamenii sunt inclinati sa isi faca programul in asa fel incat sa le urmareasca pe acestea, mai degraba decat sa iasa din casa. 

    In ce priveste situatia din orasele mici, conditiile jalnice ale cinematografelor isi spun cuvantul. Ce sa faca cel din Tecuci daca vrea sa vada un film in conditii civilizate, se intreaba Cretu. „Sa mearga la Galati?“ 

    Aflarea unui raspuns la aceasta intrebare nu ar fi prima care sa ii preocupe acum pe jucatorii din industrie – proprietari de cinematografe, distribuitori de film sau advertiseri. Pentru ca batalia pe audienta nu se duce nici la sate, nici la Galati, nici la Tecuci. Linia intai este la Bucuresti, o piata de circa 3 milioane de spectatori anual, deci de 75% din total audienta – dupa unele estimari. De pilda, numai Hollywood Multiplex Bucuresti a atras, singur, peste 25% din totalul spectatorilor din toata tara anul trecut (1.146.422 – n.r.), cu incasari de 2,9 milioane de euro (conform CNC).

    Pe aceeasi piata privata concureaza in prezent Movieplex (poate cel mai serios pretendent la felia multiplexului din Titan Mall, in prezent), Jolie Ville, Glendale Cotroceni, Lira si, cel mai recent, chiar de la finalul saptamanii trecute, CinemaPRO (in locatia fostului cinema Luceafarul). Restul au ramas, deocamdata, in proprietatea statului. 

    Paradoxal este ca, in ciuda statisticilor sarace de audienta, cinematografele private, de lux se inmultesc. Mai mult, au planuri de extindere si „proiectii“ optimiste. Dana Adam, PR manager al CinemaPRO, cel mai recent jucator privat din industrie, spune ca cinematograful mizeaza pe un numar de 20.000 de spectatori lunar (deci 240.000 pe an – n.r.). Daca Hollywood Multiplex Bucuresti Mall a atras circa 1.100.000 de spectatori intr-un an si are 10 sali, rezulta ca are o medie anuala pe sala de 110.000 de spectatori.  Astfel, previziunea de audienta a CinemaPRO, numai pentru acest „prim cinematograf dintr-o serie“ – este dubla. Date fiind standardele occidentale de confort si vizionare, capacitatea (541 locuri), tehnologia de ultima ora (peste 900.000 USD investitie), precum si raportul calitate-pret (pretul mediu de 3 euro, este comparabil cu cel din piata – spun reprezentantii CinemaPRO), obiectivul pare tangibil. 

    „Cinematograful se pozitioneaza ca unul de gala, spre deosebire de cinematograful de consum din Mall“, spune Adam. Cu atat mai mult cu cat „dimineata vor fi aplicate discounturi de pana la 75%“. Printre filmele ce vor fi distribuite in prima luna se numara „Million Dollar Baby“ (film care a fost premiat cu patru Oscar-uri), „Hide and Seek“, „Miss Congeniality 2“, „Sky Captain and the World of Tomorrow“.

    Optimismul este pe masura si in randul reprezentantilor Movieplex, cinematograf cu sase sali de proiectie deschis la sfarsitul lunii februarie in complexul comercial Plaza Romania (o investitie de 4,7 milioane de euro).  „Estimam ca vom inregistra in jur de 1.000.000 de intrari in primele 12 luni de functionare“, a spus Robert Longhi, directorul general al companiei Movieplex Italia, care detine cinematografele Movieplex in Romania. El a mai spus ca Movieplex intentioneaza sa deschida al doilea etaj in aprilie 2005, adaugand astfel inca 5 sali de proiectie si 1.054 de locuri. Vorbind despre incasari, oficialii cinematografului au spus ca 65% vor proveni din vanzarea biletelor pentru filmele de box-office, in timp ce 35% vor proveni din vanzarile barului de la intrare si din vanzarile publicitare. Desi Hollywood Multiplex a ezitat sa furnizeze cifre referitoare la proportia incasarilor, ei au spus ca spera sa creasca publicitatea la cinema. „Suntem siguri ca din ce in ce mai multe companii vor realiza care sunt avantajele acestui mediu de promovare“, au spus oficialii cinematografului. Care sunt acestea? 

    „Audienta captiva, care nu are la dispozitie telecomanda“, spune Cristina Costandache, cinema sales manager al Cable Direct – agentie care gestioneaza publicitatea la Multiplex si la Jolie Ville (Baneasa). La acestea se adauga un „trafic controlat care poate fi atins mai usor la cinema: pe langa publicitatea on screen, mai sunt promotiile, evenimentele, posterele, diversele actiuni de interactivitate cu publicul“, a spus Costandache. La randul sau, Dana Adam de la CinemaPRO mentioneaza, ca atuuri ale publicitatii pe acest canal „calitatea proiectiei si a sunetului, dar si confortul in scaune“.

    Atuuri care, din pacate, nu se regasesc si de partea cealalta a pietei, cea controlata de stat prin RADEF. Starea deplorabila in care se afla majoritatea cinematografelor de stat, cumulata cu aparitia unei alternative private „confortabile“ pare sa fi indepartat advertiserii. Oficiali ai RADEF au declarat de curand ca veniturile din publicitate au scazut „drastic“ in ultimii patru ani. Daca in 2000 si in 2001 ele se situau intre 200.000 si 300.000 de dolari, in 2004 au totalizat aproximativ 32.000 de euro (40.000 de dolari), conform RADEF. 

    Insa atuul incotestabil al cinematografelor de stat ramane acoperirea nationala. Bogdan Zaman, director general al Catalina Advertising, care administreaza spatiul publicitar RADEF, spune ca o campanie care intr-o luna de zile aduna 120.000 de spectatori, in 20 de cinematografe, costa intre 3.500-4.000 de euro. O suma care echivaleaza cu pretul unei pagini de reclama intr-o publicatie centrala, care are toate sansele sa fie ratata de cititor. „Pe cand la cinema, mesajul ajunge sigur la tinta“, spune Zaman.

    Cercetarile internationale in domeniu arata ca 89% dintre cinefili urmaresc reclamele. Si cu cat merg mai des la cinema, cu atat accepta mai usor publicitatea. Majoritatea sunt tineri, activi, cu venituri peste medie si sunt receptivi la publicitate. Cinefilii gasesc publicitatea la cinema mult mai „acceptabila“ decat cea pe Internet si mult mai „interesanta“ decat la TV. De aceea, cei care au condus studiile (VNU) recomanda strategilor de media sa ia in considerare urmatoarele trei aspecte. 

    Primul: sa includa cinematograful in media-mix – categoriile cheie identificate de cercetatori: automobilele, telecomunicatiile, serviciile financiare, tehnologia de divertisment si liniile aeriene.

    Al doilea: sa plece de la premisa ca spectatorii sunt deschisi la spoturile dinaintea filmului: nu se grabesc, nu sunt concentrati la alte activitati, sunt relaxati si chiar se implica in povestea spotului. 

    Al treilea: sa acorde o atentie speciala cercetarii si creativitatii spoturilor. Daca reclamele la TV dureaza de regula 10 sau 30 de secunde, spoturile la cinema dureaza uneori si peste 60 de minute. Ele trebuie sa fie dramatice, captivante, inteligente si „hugely entertaining“. Deci si gradul de creativitate trebuie sa fie superior.  La randul lor, cinematografele trebuie sa investeasca in dezvoltarea tehnicilor de marketing, care sa puna la dispozitia agentiilor pachete de reclama combinate, atractive. Dar trebuie sa investeasca si in auto-promovare.

    Desi concluziile de mai sus apartin unor studii efectuate pe alte piete, parte din ele se regasesc si in realitatea romaneasca. Multe au fost identificate chiar de jucatorii insisi. In fond – dincolo de unele particularitati culturale si obiceiuri de consum specifice diverselor tari – psihologia consumatorului de cinema este universala.

    Atat agentiile, cat si clientii autohtoni par sa fi inteles acet lucru. In fond, si psihologia advertiserului este universala, nu-i asa? Acum un an-doi, „interesul clientilor catre acest mediu a explodat“, povesteste Oana Buzea, strategic planner al agentiei Foote, Cone & Belding Bucharest (care face parte din reteaua FCB Worldwide). Ea spune ca au fost cazuri in care cinemaul a atras 25% din bugetul alocat unei campanii.  In multe cazuri insa, cinematograful a fost ales ca o alternativa la TV, in special din cauza „bugetelor insuficiente“. 

    In plus, „cinemaul era un mediu potrivit pentru targetul vizat“. Printre clientii din portofoliul FCB Bucharest care au optat pentru publicitatea la cinema de-a lungul timpului, se numara Johnson Wax, Beiersdorf, HAT, Samsung si Automobile Bavaria (contul care nu mai este gestionat de FCB in prezent – n.r.). Cat de prezent este cinematograful in planurile de media, acum? Interesul nu a scazut, spune Buzea, dar clientii privesc cu mai multa „maturitate“ acest canal. „Se gandesc mai mult la afinitatea fata de targetul vizat“, spune ea. O particularitate este data de domeniul FMCG (cosmetice). Lupta intre concurenti a crescut, spune ea. Astfel ca o parte din spoturi „s-a mutat“ acum pe cinema. „Pe celelalte medii uzuale, acestia au cam epuizat armele. Iar cinemaul reprezinta o noua «scena» de lupta“, a conchis Buzea. Cosmeticele se alatura astfel traditionalelor reclame la bere, racoritoare, automobile, telefonie mobila. Asadar, primul episod al luptei publicitare on-screen pare sa fi avut deja loc. Si, ca la film, nu ne ramane decat sa spunem „To be continued“.

  • Examenul de efficienta

    Nu este o greseala de corectura. Dublarea literei F din titlu vine de la „Effie“ – un examen al eficientei in comunicare pe care agentiile si clientii din Romania il dau anual. Effie este o buna lectie de marketing atat pentru strategii din lumina reflectoarelor, dar mai ales pentru cei care raman in umbra.

    In mod traditional, eficienta unei campanii se traduce prin vanzari. In mod profesionist, eficienta se traduce prin rezultate. Este ceea ce festivalul de origine americana Effie si-a propus sa faca, pentru a doua oara, in Romania: sa premieze campaniile cu cele mai bune rezultate. 

    Post-festival, BUSINESS Magazin aduce in prim-plan reteta de succes a unei campanii eficiente. Dar ce inseamna o campanie eficienta? 

    Suna ciudat ca exemplu, dar si cresterea numarului de donatori de sange intr-un anumit interval de timp se poate datora unei campanii eficiente de comunicare. Sau un exemplu concret si masurabil: rezultatele inregistrate de Traian Basescu in 2004. Basescu poate deveni oricand exemplu de manual de marketing si publicitate, prin sinergia tuturor elementelor implicate: brief si obiective cat se poate de clare; valori puternice de brand; buget bine dramuit; pozitionare inteligenta, agentie creativa, client receptiv. Rezultatul? Un procentaj de 51,23% cota de piata si 5.126.794 de consumatori exclusivi, in decembrie 2004.

    Acesta este un exemplu in care eficienta comunicarii este palpabila. Sunt insa cazuri in care multi marketeri se confrunta cu urmatoarea dilema. Odata atinse obiectivele de marketing – sau, in cazul fericit, chiar depasite – oare care este contributia pe care a avut-o creativitatea campaniei? De pilda, reclamele la detergenti sau la pasta de dinti sunt deseori contestate si criticate pentru lipsa de creativitate. Cu toate acestea, ele vand poate de trei ori mai bine decat un produs promovat printr-un spot excelent (eventual premiat la Ad’Or), datorita bugetelor de media consistente, multitudinii de promotii s.a.m.d. Si totusi, cu cat contribuie, concret, creativitatea unei reclame in atingerea obiectivelor de marketing? Privind cu onestitate la alte instrumente de marketing folosite in derularea campaniei respective, oare nu sunt alte elemente care cantaresc mai greu in balanta? Cum ar fi un buget de media cu multe zerouri, politica de preturi ori discounturile aplicate? 

    Sunt cateva intrebari pe care BUSINESS Magazin le-a ridicat saptamana trecuta, inca inaintea decernarii premiilor Effie.

    Catalin Ignat, director de marketing Tuborg Romania, spune ca nu exista „o metoda stiintifica“ de masurare a eficientei unei campanii de marketing, care sa stabileasca cat la suta se datoreaza creativitatii si cat la suta altor instrumente. „Orice idee geniala moare din fasa daca nu beneficiaza de resursele necesare comunicarii“, spune Ignat. Succesul este determinat de folosirea „intr-un mod creativ a intregului mix de marketing“, spune reprezentantul Tuborg. 

    Este ceea ce alti marketeri denumesc „sinergie“. De pilda, Stephanie Jackson, nou-numitul director de brand si comunicare Connex, spune ca tocmai aceasta sinergie este cel mai important element al eficientei unei campanii. „Un buget mare fara o idee creativa este o risipa, iar o idee creativa fara o oferta buna are un impact limitat.“ Dupa sinergie, Jackson mai subliniaza importanta unei oferte clare, relevante pentru publicul targetat si un concept-umbrela atragator. De asemenea, elemente-cheie sunt bugetul si mixul de media, oamenii de vanzare eficienti, precum si alte „instrumente tactice pentru punctele de vanzare“ (merchandising, brosuri, materiale la punctul de vanzare). La randul sau, Maria Tudor, managing director la Zenith Media, spune ca, in mod particular, bugetul de media joaca un rol important in eficienta unei campanii, „mai ales in cazul categoriilor care vizeaza grupuri mari de consumatori“.

    Insa Effie, incheiat saptamana trecuta, nu premiaza nici unul dintre elementele mai sus enumerate, in mod particular. „Effie stabileste modalitati de masurare a eficientei comunicarii publicitare“, spune Mihai Ghyka, presedinte al juriului Effie 2005. „De multe ori, obiectivul este stabilit in volumul de vanzari, dar sunt si cazuri in care criteriul de succes poate fi castigarea alegerilor sau cresterea numarului de adoptii de copii, caz premiat anul trecut“, a spus el. 

    Care au fost reactiile pietei la prima editie? „Organizarea celei de-a doua editii arata succesul primeia. Numarul de intrari a crescut cu 22%. EFFIE Romania e pe drumul cel bun“, crede Ghyka, presedinte al comitetului de organizare in 2004. De ce a crescut interesul pentru festival? Pentru ca industria avea nevoie de un astfel de examen, cel de eficienta. „Pentru ca intr-o tara in care aproape tot ce facem este atat de empiric si neprofesionist, e nevoie macar in industria noastra de un sistem de referinta, de niste criterii de performanta“, spune Felix Tataru, director general al GMP/MAP Romania. El mai crede ca, beneficiind de „know-how-ul american, multe din posibilele balcanisme au fost inlaturate si/sau evitate prin regulament“. Concluzia? O da Radu Florescu, managing director al Saatchi & Saatchi: „Sa castigi un Effie e o adevarata onoare. El demonstreaza agentiilor, precum si clientilor acestora cat de bine stiu sa isi administreze afacerea“.