BusinessMagazin

Blog

  • Longevitatea şi realitatea modernă: o perspectivă feminină

    Ileana Badiu, cunoscută în lumea comunicării şi o susţinătoare ferventă a drepturilor femeilor, aduce în prim-plan un subiect stigmatizat şi adesea neglijat: menopauza şi impactul său asupra vieţii profesionale. Într-o Românie în care 9,8 milioane din populaţie sunt femei (potrivit INS), iar 42% din forţa de muncă este formată tot din femei, apro-ape 40% dintre acestea se află în perimenopauză sau menopauză. Povestea Ilenei Badiu este una personală, dar care a inspirat deschiderea discuţiilor publice pentru schimbarea paradigmei ce plasează această etapă naturală din viaţa unei femei la capitolul „tabu”, chiar şi când vine vorba de angajatori. 

     

    „Ideea de a crea o comunitate dedicată femeilor la menopauză şi perimenopauză nu a fost una de moment. Nu a fost o simplă descoperire creativă, ci mai degrabă o necesitate care mi-a fost impusă de experienţa mea person-ală”, povesteşte Ileana Badiu. „Am intrat la menopauză la 42 de ani, iar simptomele au fost copleşitoare, afectând direct performanţa mea profesională. Nu aveam idee că oboseala extremă, dificultăţile de concentrare sau uitarea lucrurilor importante aveau legătură cu menopauza. Îţi găseşti cu greu cuvintele, conexiunile mentale sunt lente, eşti constant obosită, iar focusul devine o provocare uriaşă. Este ceva ce nu îţi imaginezi până nu treci prin asta”, mărturiseşte ea. Şocată de impactul simptomelor, Badiu a ajuns chiar să îşi facă o tomografie cerebrală, temându-se că ar putea avea o boală neurodegenerativă.

    Ceea ce a descoperit ulterior a fost şi mai surprinzător: mai mult de 65% dintre femei intră la menopauză înainte de 45 de ani, iar menopauza vine cu până la 72 de simptome diferite. „Şi totuşi, 87% dintre femei trec prin aceste simptome fără să ştie ce se întâmplă cu ele. Este o problemă majoră de informare,” explică Badiu. „Până de curând, nimeni nu vorbea despre asta. Femeile nu ştiau că simptomele lor au legătură cu menopauza, iar medicii nu erau întotdeauna interesaţi să trateze aceste probleme. În societate, ideea de menopauză era asociată cu îmbătrânirea, iar îmbătrânirea era sinonimă cu declinul şi, în cele din urmă, cu moartea. Însă realitatea este alta, şi este nevoie să schimbăm această percepţie.”

    Badiu descrie detaliat unul dintre cele mai tulburătoare simptome: „ceaţa mentală” („brain fog”, în engleză): „Pentru cineva care a fost mereu alertă şi implicată, să simţi că mintea îţi funcţionează greu este groaznic,” povesteşte ea. „Uiţi lucruri importante, nu găseşti cuvintele potrivite, conexiunile se fac mai greu, şi eşti extrem de obosită. Este mai mult decât o simplă uitare: e ca şi cum memoria ar fi fost ştearsă complet. Pentru femeile aflate în funcţii de conducere, acest lucru poate fi devastator.” Ea îşi aminteşte cum simptomele au devenit atât de severe încât a crezut că are o boală neurologică gravă: „M-am dus să-mi fac o tomografie cerebrală pentru că nu înţelegeam ce mi se întâmplă. Întreaga ex-perienţă a fost o trezire la realitate.” Femeile care trec prin menopauză sunt adesea nevoite să îşi continue viaţa profesională fără sprijin sau înţelegere. „Este o problemă cu impact imens asupra productivităţii, şi totuşi, de multe ori, nu există o cultură organizaţională care să înţeleagă şi să sprijine femeile în acest sens,” subliniază Badiu.

     

    O platformă, 600 de întrebări

    Menopauza este o realitate inevitabilă pentru toate femeile de pe glob, însă efectele acestei tranziţii nu sunt doar biologice, ci se răsfrâng puternic şi asupra vieţii profesionale. Potrivit datelor citate de Ileana Badiu, aproape 40% dintre femeile din România se află la vârsta perimenopauzei sau a menopauzei, iar aceste etape ale vieţii pot afecta direct activitatea lor profesională. Mai mult, 42% din forţa de muncă a României este compusă din femei, ceea ce înseamnă că impactul menopauzei depăşeşte sfera individuală şi se extinde asupra întregului ecosistem de afaceri. „Perimenopauza poate dura câţiva ani şi poate afecta bunăstarea fizică, emoţională, mentală şi socială”, arată un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Femeile pot trece printr-o serie de simptome, cum ar fi anxietatea, schimbările de dispoziţie, oboseala, bufeurile şi dificultăţile de concentrare, toate având un efect consider-abil asupra performanţei la locul de muncă. Un studiu al University College London din 2021 subliniază că 62,7% dintre femei consideră tranziţia menopauzei dificilă sau foarte dificilă, descriind experienţa ca un „coşmar” sau „îngrozitoare”.

    Unul dintre aspectele cele mai alarmante este lipsa de educaţie pe această temă. Peste 90% dintre femei nu au fost niciodată informate despre menopauză în timpul şcolii, iar aproape jumătate dintre ele nu se simt informate nici în prezent. Această lacună educaţională duce la o lipsă de înţelegere şi sprijin, ceea ce contribuie la o scădere a productivităţii şi chiar la plecarea de la locul de muncă. „Când îşi părăsesc locurile de muncă din cauza problemelor de concentrare, a oboselii, a bufeurilor, a lipsei de energie, a depresiei, a stimei de sine scăzute şi a altor simptome puternice cauzate de menopauză, afectează toate domeniile de activitate”, se menţionează în prezentarea organizaţiei. Determinate de lipsa de sprijin şi informaţii, Ileana Badiu a pus bazele unei platforme care să adreseze nevoia de informare a femeilor: „Am lucrat luni de zile pentru a strânge 600 de întrebări frecvente de la comunitatea noastră şi am adus 20 de specialişti pentru a răspunde la ele,” explică Badiu. „Este o resursă video completă, cu răspunsuri de la ginecologi, endocrinologi, cardiologi şi chiar avocaţi specializaţi în dreptul muncii. Femeile pot accesa aceste informaţii oricând, în intimitatea casei lor, pe drum spre birou sau oricând au nevoie de clarificări.”

    Conţinutul este structurat pentru a fi uşor de navigat, cu motoare de căutare intuitive: „Dacă vrei să ştii ce spun ginecologul şi cardiologul despre biohormoni sau despre ce poţi face împotriva bufeurilor, vei găsi toate aceste răspunsuri în platformă”. Accesul este oferit printr-o subscripţie unică, fără plăţi recurente: „Plăteşti o dată şi ai acces pe viaţă la toate informaţiile. 370 de lei pentru cinci specialităţi sau 780 de lei pentru tot conţinutul. Este mult mai ieftin decât o consultaţie individuală şi îţi oferă o înţelegere completă a ceea ce se întâmplă cu corpul tău”.În afară de partea medicală, platforma abordează şi aspecte juridice, având avocaţi care le explică femeilor drepturile lor la locul de muncă. „Dacă ai simptome severe, ai aceleaşi drepturi ca oricine cu o afecţiune medicală,” explică Badiu. „Trebuie să ştim să ne cerem aceste drepturi şi să beneficiem de ele, pentru că menopauza nu este o alegere, ci o condiţie medicală reală.”

     

    Ce pot face angajatorii?

    Ileana Badiu atrage atenţia asupra nevoii de sprijin din partea angajatorilor pentru femeile aflate în această etapă a vieţii. „În ziua de azi, companiile vorbesc despre diversitate şi well-being, dar sprijinul pentru femeile aflate la men-opauză este un aspect care încă lipseşte,” spune ea. Susţinerea femeilor aflate la menopauză este un subiect de importanţă crescândă, care prinde contur şi în contextul organizaţiilor moderne. Aşa cum companiile au înţeles să sprijine femeile care doresc să devină mame prin programe de fertilitate, tot aşa ar trebui să abordeze şi tranziţia menopauzei, mai ales că această perioadă afectează un segment semnificativ al forţei de muncă, adesea format din femei cu o vastă experienţă profesională. „Zona de susţinere a femeilor aflate la menopauză este extrem de importantă din partea unui angajator”, spune Ileana Badiu. Ea explică faptul că multe dintre aceste femei sunt figuri de conducere în companii, ocupând roluri importante în boarduri sau în managementul de vârf. „Femeile care ajung în perioada de perimenopauză sau menopauză sunt adesea cele care au crescut în compania respectivă, şi sunt, de fapt, motorul deciziilor strategice,” adaugă ea.

    Una dintre cele mai cutremurătoare realităţi pentru femeile aflate la menopauză este impactul pe care simptomele îl pot avea asupra performanţei lor profesionale. „Am fost la o conferinţă organizată de un grup de comunicare, unde am văzut o statistică din Marea Britanie care mi-a dat fiori. 87% dintre femeile aflate în poziţii de conducere şi care trec prin menopauză se retrag din funcţiile lor din cauza simptomelor,” relatează Badiu. Aceste femei se simt ruşinate de manifestările lor fiziologice şi resimt o lipsă de susţi-nere la locul de muncă, ceea ce le determină să se retragă sau să devină mai puţin eficiente. Dar soluţiile există. De la tratamentele de substituţie hormonală care pot ajuta la stabilizarea simptomelor, până la măsuri simple precum flexibilitatea programului de lucru, există strategii care pot transforma experienţa menopauzei într-o tranziţie mai uşor de gestionat. „Poate ar fi nevoie ca femeile să primească susţinere din partea angajatorilor, să aibă program flexibil, mai ales atunci când noaptea nu pot dormi din cauza simptomelor de insomnie. Poate că întâlnirile de dimineaţă, la ora 8 sau 9, nu sunt mereu cele mai potrivite pentru ele”, explică ea. Un alt factor care trebuie luat în considerare este modul în care sunt amenajate spaţiile de birou. „Bufeurile, adică sindromul vasomotor cauzat de scăderea estrogenului, pot fi extrem de greu de suportat. Temperatura în birouri ar trebui să fie flexibilă, poate chiar să existe o cameră de răcire, pentru că pentru unele femei este efectiv insuportabil,” spune ea. Introducerea unor astfel de măsuri de susţinere ar demonstra o cultură organizaţională care preţuieşte şi sprijină femeile. „Nouă ni se pare că acest tip de platformă de conţinut, oferit angajatelor, este o demonstraţie fantastică de susţinere. Deja avem clienţi care au introdus acest program de HR,” explică ea.

    Fie că este vorba de informare, pachete medicale, sau flexibilitatea programului de lucru, iniţiativele care ţin cont de nevoile femeilor la menopauză pot transforma mediul de lucru într-un loc mai incluziv şi mai empatic. Totuşi, în România, deschiderea companiilor faţă de astfel de subiecte rămâne încă  limitată. „Companiile nu sunt foarte deschise, dar la cele care ne deschid uşa, reacţia este incredibilă. Munca de educare pe care o facem de ani de zile începe să dea roade. Femeile din aceste companii au o reacţie emoţională puternică, unele au plâns când au realizat că sunt soluţii şi că acest subiect începe să fie abordat deschis,” mărturiseşte ea. „Mi s-a spus că suntem într-un moment istoric,” adaugă ea, referindu-se la momentul în care a prezentat platforma unei comisii de femei dintr-o companie. „Suntem într-un punct în care vorbim deschis şi ne dăm seama că avem soluţii. Este uluitor că am ajuns aici.”

    Ileana Badiu consideră şi că legislaţia ar trebui să includă protecţii pentru femeile aflate la menopauză, similare cu cele introduse în alte ţări pentru femeile aflate la menstruaţie.Badiu vorbeşte cu pasiune despre necesitatea unei schimbări legislative. „Femeile trăiesc mai mult şi petrec o partesemnificativă a vieţii lor la menopauză. Calitatea vieţii lor trebuie să fie cât mai aproape de superlativul vârstei,” spune ea. „Am fondat o asociaţie care are doar două săptămâni, cu scopul de a umple acest vid legislativ. Sperăm că, odată ce agitaţia politică din jurul alegerilor se va linişti, vom putea aduce acest subiect în faţa factorilor de decizie.” Ea subliniază că orice iniţiativă legislativă ar trebui să includă accesul la informaţii, sprijin la locul de muncă şi pachete medicale decontate. „Propagarea informaţiei este primul pas. Femeile trebuie să ştie ce opţiuni medicale au şi trebuie să fie susţinute de sistemul medical,” spune Badiu. „Iniţiativele legislative ar putea ajuta la educarea şi informarea femeilor, dar şi la asigurarea sprijinului necesar în mediul de afaceri.”

     

    Desfiinţarea miturilor şi redefinirea menopauzei

    Una dintre cele mai mari provocări rămâne însă modificarea percepţiilor culturale. „Cea mai serioasă percepţie greşită este că menopauza înseamnă automat să fii o femeie bătrână, o babă, cum se spune popular,” afirmă Badiu. „Repet, statistica este schimbată. Femeile intră la menopauză mai devreme, iar asta se întâmplă şi din cauza emancipării lor, care schimbă tot echilibrul hormonal,” continuă ea. Femeile din zilele noastre sunt mult mai implicate profesional, duc o viaţă activă şi sunt adesea supuse stresului, ceea ce contribuie la accelerarea proceselor hormonale. „Generaţii la rând, femeile sunt în postura de a munci din greu şi de a face sport intens, iar asta schimbă profilul hormonal. Femeile ţin diete drastice, consumă hrană săracă în nutrienţi esenţiali, mănâncă salate fără substanţele de care au nevoie pe termen lung,” explică Badiu. Ea subliniază că aceşti factori, alături de oxidare, fumat, consum de alcool şi stres, contribuie la debutul precoce al menopauzei.

    O altă idee greşită este că menopauza scade automat valoarea unei femei în societate, reducând-o la un rol de „bunică” sau persoană inactivă. Ileana Badiu oferă o clarificare importantă: „În al doilea rând, longevitatea este crescută. Dacă femeile acum 50 de ani intrau la menopauză la 55 de ani şi ieşeau la pensie tot pe la 53-55 de ani, astăzi situaţia este complet diferită. Se iese la pensie la 65 de ani. Asta înseamnă că de la momentul în care femeia intră la menopauză până când este considerată inaplicabilă profesional trece un interval mare de timp. Nu este bătrână!” Badiu explică faptul că, deşi femeia poate să nu mai secrete estrogen la aceleaşi niveluri ca înainte, acest lucru nu înseamnă că nu mai poate să fie în formă, atât mental cât şi fizic. „Este important să înţelegem că jumătate din viaţa unei femei poate să fie la menopauză, iar pentru unele chiar trei sferturi din viaţă. Longevitatea ne impune să regândim complet percepţiile despre această etapă,” adaugă ea.

    Ileana Badiu vorbeşte din experienţă personală, povestind o întâmplare rele-vantă din viaţa ei de mamă. „Fiul meu, care era în clasa a 5-a, a avut la şcoală ora de educaţie sanitară. Au discutat despre adolescenţă, despre faptul că fetele au ciclu menstrual şi pot avea copii, iar prezentarea s-a încheiat cu imaginea unei bunici, o femeie în vârstă, cu coc alb, pisică şi nepoţel. Scria acolo: ‘Când ciclul hormonal se încheie, femeia intră la menopauză şi este bunică.’” Această reprezentare a fost un şoc pentru Ileana, care la 42 de ani nu se simţea deloc o bunică. „Mi-am întrebat fiul, ‘Ţie ţi se pare că eu sunt bătrână?’, iar el mi-a răspuns categoric că sunt tânără. Am profitat de ocazie să îi explic că sunt la menopauză şi să iniţiez un dialog deschis despre acest subiect. M-am gândit că, dacă pot să normalizez menopauza la mine acasă, vorbind cu un băieţel de 11 ani, pot face acest lucru şi cu alte persoane,” relatează Badiu. O altă prejudecată pe care Badiu o combate este legată de rolul ancestral al femeii, văzută doar prin prisma capacităţii de a procrea. „În mentalitatea veche, rolul femeii pe pământ era să facă copii, iar când acest rol se încheia, nu mai era văzută ca o femeie. Dar ce să vezi? Astăzi, femeile fac mult mai multe lucruri. Sunt motorul societăţii, contribuie la plătirea taxelor, conduc afaceri şi angajează oameni. Rolul femeii nu se termină odată cu procreerea,” subliniază ea. Această schimbare de mentalitate este esenţială pentru a sprijini femeile moderne, iar normalizarea subiectului menopauzei devine o misiune personală şi profesională pentru Badiu. Ea îşi exprimă speranţa că generaţia fiului său şi cele care urmează vor vedea menopauza cu ochi diferiţi, fără stigmatul social pe care generaţiile anterioare l-au purtat. Într-o lume în continuă evoluţie, în care longevitatea a crescut şi femeile sunt active mai mult timp în viaţa profesională, redefinirea percepţiei despre menopauză devine crucială. „Percepţia cea mai importantă care trebuie modificată este că menopauza nu înseamnă bătrâneţe,” afirmă Ileana Badiu, îndemnând la o mai bună înţelegere a acestei etape şi la deschiderea dialogului, pentru ca femeile să fie sprijinite şi respectate pe tot parcursul vieţii lor active.   

     

    O perspectivă medicală

    Anca Sultan, medic specialist în obstetrică-ginecologie, menopauză, chirurgie minim invazivă, ecografii, terapii de substituţie hormonală şi estetică ginecologică, a studiat alături de experţi internaţionali şi a participat la cursuri de specializare în Europa şi SUA, aprofundând problematica menopauzei în ultimii ani. Ea a răspuns câtorva dintre cele mai frecvente întrebări în rândul femeilor care lucrează şi se confruntă cu simptomele menopauzei:

    Care sunt cele mai frecvente simptome ale menopauzei care pot influenţa performanţa profesională a femeilor ac-tive pe piaţa muncii?

    Cele mai agresive simptome pe care le experimentează femeile în această perioadă sunt bufeurile, tulburările cognitive, iritabilitatea, instabilitatea emoţională, lipsa energiei, starea de oboseală permanentă, anxietatea sau depresia. Ele sunt conjugate sau izolate, au intensităţi diferite în funcţie de fiecare femeie, dar impactul lor asupra vieţii personale şi profesionale este foarte puternic. Aş vrea să adaug aici câteva exemple de simptome pe care pacienta nu le asociază cu menopauza, dar care se află în lista celor 72 de simptome studiate şi acceptate de specialişti. Dureri în articulaţiile falangelor degetelor de la mâini. Adeseori, acest simptom este asociat cu utilizarea tastaturii laptopurilor. În fapt, este un efect al scăderii estrogenului şi, implicit, al scăderii capacităţii de lubrifiere a articulaţiilor mici. Schimbarea structurii părului, căderea părului, frisoane sau o stare de frig permanentă, aici aş vrea să subliniez că unele persoane au bufeuri, în timp ce altele resimt frig; ambele simptome sunt generate de incapacitatea corpului de a-şi autoregla temperatura, simptom generat tot de absenţa sau scăderea valorilor hormonale.

    Cum pot aceste simptome afecta productivitatea şi capacitatea de concentrare la locul de muncă?

    Aceste simptome incapacitează femeia activă, o sperie, o determină să se izoleze social şi să nu-şi mai dorească să fie atât de activă pentru că simte că nu mai este productivă sau se simte ruşinată. Există situaţii pe care paciente mi le-au povestit, în care, în timpul unui meeting, o femeie poate să aibă o serie de bufeuri şi trebuie să iasă din cameră, să se liniştească, să se mişte. În acest context, femeile nu mai pot performa la nivelul optim şi devin o prezenţă bulversantă şi pentru cei din jur. Mai sunt situaţii în care iritabilitatea şi/sau anxietatea le împiedică pe femei să lucreze în echipă. Practic, ele se transformă dintr-un liant social, într-un personaj dificil, lipsit de toleranţă şi greu de gestionat în echipe.

    Există strategii sau tratamente specifice care pot ajuta femeile să gestioneze simptomele menopauzei în contextul profesional?

    Există multe tipuri de terapii valabile pentru această condiţie medicală. De la terapii alternative pentru pacientele care au contraindicaţii pentru tratamentele hormonale sau nu doresc să beneficieze de ele, mă refer aici la tehnici de relaxare, yoga, acupunctură, terapie cognitiv-comportamentală pentru pacientele cu tulburări cognitive care au nevoie de ajutor în gestionarea emoţiilor şi anxietăţilor, apoi sunt tratamentele hormonale, foarte la îndemână în zilele noastre, cu hormoni sintetici şi bioidentici, şi tratamentele de estetică ginecologică pentru rejuvenare şi sin-dromul urogenital asociat menopauzei.

    Cum influenţează menopauza poziţiile de conducere ocupate de femei, precum cele de CEO sau manageri de top?

    Din experienţa mea clinică, pot să vă spun că pacientele care au de gestionat bugete mari, echipe mari de oameni, mai multe proiecte în acelaşi timp, devin extrem de anxioase în perioada în care apar simptomele menopauzei sau perimenopauzei. Ceaţa mentală şi lipsa de focus sunt principalele simptome care le pun într-o dificultate majoră în faţa unor taskuri care păreau foarte simple până în acel moment. Multe dintre ele ajung prima dată la psiholog sau psihiatru pentru că asociază aceste stări cu probleme psihologice grave. În unele cazuri, ele sunt diagnosticate corect şi trimise la ginecolog şi endocrinolog, în altele, nu îşi găsesc un răspuns medical corect şi atunci se adân-cesc în anxietăţi mai mari, li se declanşează atacurile de panică şi fac eforturi supraomeneşti ca să mai fie funcţionale în mediul profesional. Pe de altă parte, aceste femei sunt mult mai informate, expuse mai mult la soluţii, ajung să identifice corect simptomatologia şi să înţeleagă mai uşor că intră într-o altă etapă a vieţii lor care trebuie tratată diferit. Observ la pacientele informate o deschidere către terapie, indiferent sub ce formă, însoţită de nevoia de a rezolva rapid aceste probleme pentru că nu îşi permit ca viaţa lor profesională şi personală să fie afectată. Desigur că la celălalt pol întâlnim femei mai puţin informate, mai puţin dispuse să vorbească despre aceste probleme din cauza educaţiei, care ajung la medic doar atunci când au simptome severe sau când simptomatolo-gia de menopauză se suprapune peste alte condiţii medicale a căror rezolvare sau ameliorare presupune şi tratarea menopauzei.

    Aţi observat o creştere în numărul pacientelor care solicită consiliere sau tratament pentru simptomele menopauzei în ultimii ani? 

    Cred că vorbim despre un shift cultural. Noi provenim din generaţii de mame şi bunici care au considerat că menopauza nu este un subiect de discuţie, indiferent cât de grave sunt simptomele, care s-au consolat cu ideea că în câţiva ani simptomele foarte grave se ameliorează şi care nu au ştiut care este impactul general asupra corpului şi stării de sănătate. Toate statisticile medicale arată că femeile ajunse la menopauză sunt mult mai predispuse la boli cronice grave. În ultimii ani, prin intermediul unor persoane care au înţeles complexitatea problemei, a început să se vorbească pe plan internaţional, dar şi în România despre menopauză, şi femeile au conştientizat contextul medical, impactul real al menopauzei, au înţeles că anumite lucruri pe care le simt sunt simptome ale menopauzei şi că există soluţii pentru ameliorarea lor. Creşterea speranţei de viaţă a modificat percepţia asupra menopauzei pentru că femeia, dar şi societatea au constatat că femeia activă, a cărei menopauză începe mai devreme, este un actor social incapacitat, care la mijlocul vieţii ajunge în situaţia neplăcută de a gestiona o serie de schimbări im-portante din viaţa ei, iar acest lucru nu se poate face decât cu ajutorul specialiştilor. În ultimii 10 ani, lumea medicală a devenit mult mai atentă la femeia matură, medicii au început să se specializeze şi să ofere şi ei soluţii aces-tor femei. Cred că progresul din această zonă a venit din toate direcţiile, iar pacienta poate să beneficieze acum de soluţii reale. A ajutat foarte mult şi comunicarea publică pe acest subiect, educarea femeilor, precum şi investiţiile în cercetare. În Statele Unite, Senatul a introdus anul acesta şi în agenda politică problema menopauzei, în urma unei campanii media foarte puternice. Scopul Senatului american este, în primul rând, reducerea stigmatizării so-ciale, creşterea investiţiilor în cercetare şi tratarea problemei la scară largă.

    Cum pot angajatorii sprijini angajatele care trec prin menopauză, pentru a menţine un mediu de lucru productiv şi empatic?

    În primul rând, mă aştept ca în zona de business să existe deschiderea pentru discutarea acestei probleme care afectează femeile active profesional, care nu în toate situaţiile sunt uşor de înlocuit. Companiile pot ajuta angajatele să se informeze, să dezvolte programe interne prin care să se deschidă discuţia, să fie pusă pe agendă, să i se acorde importanţă. Am fost invitată să vorbesc într-o companie, în faţa a aproximativ 100 de femei şi bărbaţi, şi, spre surprinderea mea, bărbaţii au pus întrebări pe care le primeau de la partenerele lor care nu lucrau în acea companie. Mi-ar plăcea ca asta să fie normalitate, ca femeile şi bărbaţii să discute deschis despre acest subiect, ca departamentele de HR să studieze statisticile îngrijorătoare care spun că menopauza se instalează mult mai devreme şi să gândească soluţii pentru angajatele femei, customizate pe specificul industriei din care provin. Cred că este mult mai costisitor pentru o companie să recruteze şi să crească oameni noi, decât să îi educe.

    Ce recomandări aveţi pentru femeile care se confruntă cu simptome ale menopauzei şi doresc să îşi menţină per-formanţa profesională la un nivel înalt?

    Să vadă această perioadă ca pe una mai puţin critică pentru că acum există soluţii medicale pentru ea. Să ştie că nu înseamnă neapărat declin şi îmbătrânire şi că trebuie să-şi găsească forma de tratament care li se potriveşte şi că nu trebuie să trăiască în simbioză cu simptomele ei. Să ştie că există 72 de simptome care sunt studiate de către medici şi că ameliorarea lor, prin orice formă de tratament aleg, înseamnă grijă pentru sine şi o viaţă mai frumoasă. Le sfătuiesc să meargă la medic, să-şi facă analizele la timp, să urmeze recomandările medicale, şi, în măsura în care terapia de substituţie nu este contraindicată, să urmeze terapia de substituţie hormonală. Şi, deşi ştiu că acest mesaj poate părea plictisitor, eu vreau să recomand o dietă echilibrată, sport şi un consum optim de apă.

    Există programe sau resurse specifice disponibile în România care să sprijine femeile active pe piaţa muncii în ges-tionarea menopauzei?

    Din câte ştiu eu, nu există nici programe şi nici politici speciale pentru femeile aflate la menopauză, toată lumea ignorând faptul că aproape jumătate din viaţa ei, femeia este la menopauză, deci vorbim despre milioane de femei afectate de simptomatologia specifică menopauzei. De exemplu, nu există niciun program pentru menopauza indusă, mă refer aici mai ales la pacientele oncologice, care, în momentul în care încep tratamentele specifice din zona oncologică, intră automat la menopauză. În unele situaţii, acest proces este reversibil după finalizarea tratamentului, în alte situaţii nu se mai poate face nimic, din păcate. Pentru că incidenţa bolilor oncologice este îngrijorător de mare la femeile tinere şi pentru că impactul bolii împreună cu menopauza este major, aceasta este o zonă care trebuie analizată şi rezolvată cu celeritate.

    Cum influenţează stilul de viaţă şi alimentaţia simptomele menopauzei şi, implicit, performanţa la locul de muncă?

    Dacă ne gândim că la menopauză creşte substanţial riscul pentru afecţiuni cronice ca diabetul, bolile cardiovascu-lare, obezitatea etc., un stil de viaţă sănătos înseamnă profilaxie pentru aceste boli, dar şi o mai bună gestionare a simptomatologiei menopauzei. Stilul de viaţă şi alimentaţia sunt cruciale în perioada în care scăderea valorilor hormonale lasă femeile fără această „baghetă magică” care le protejează până la etapa de viaţă adultă. Somnul, sportul, alimentaţia şi starea psihică bună sunt elemente esenţiale atât în viaţa personală, cât şi în cea profesion-ală. Excesele de orice fel, stresul, lipsa somnului afectează şi performanţele tinerilor, nu doar ale angajaţilor maturi. În al doilea caz, însă, ele se suprapun pe simptomatologia descrisă mai sus şi devin elemente care perturbă semnificativ starea de bine sau cea de sănătate, performanţele profesionale individuale şi, în lanţ, performanţele unor echipe şi chiar companii.   

  • Edinburgh. Oh, My Darling! Master of Culture Administration Summa Cum Laude

    Edinburgh, superba, gotica, enigmatica, fabuloasa capitală a Scoţiei, găzduieşte an de an, în fiecare lună august, un megacvintet multicultural, pe care îl recomand tuturor celor ce vor să practice management cultural. E un soi de Master of Culture Administration în cinci module, pe care dacă le studiezi cu atenţie, vei absolvi Summa Cum Laude.

    de Georgiana Gheorghe, colaborator, femeie de afaceri, pasionată de artă

    Au trecut trei luni de când am revenit de la Edinburgh şi abia acum, la final de noiembrie, reuşesc să-mi aştern gân-durile şi impresiile pe hârtie, pentru că „meandrele concretului” m-au îngropat în taskuri de trimestru IV şi abia acum am reuşit să mai respir. Am pus pe hold toată activitatea cultural-artistică pe care obişnuiam să o consum after hours, dar şi scrisul. Cumva, abia aşteptam să frământ puţin tastatura şi să o tăvălesc prin şuvoaiele de emoţii prin care îmi place mie să înot, în stilul fluture.

    AUGUST este luna supremă în Edinburgh, superba, gotica, enigmatica, fabuloasa capitală a Scoţiei. Sute de mii de turişti, dacă nu chiar milioane, se preumblă pe frumoasele străzi, prin parcuri, grădini şi castele bântuite, printre clădirile neoclasice, prin puburile şi restaurantele familiale, prin portul vechi, dar mai ales prin sălile de spectacole, galerii, cinematografe şi săli de evenimente culturale. Pentru că un strateg cultural britanic s-a gândit la un moment dat că ar fi bine să ofere tuturor celor care vin prin Edinburgh câte ceva de văzut şi făcut. Astfel că în luna august, nu e doar un festival artistic internaţional, ci sunt cinci. Cel mai vechi (1947) şi de o eleganţă aparte este Edinburgh In-ternational Festival (EDINTFEST), care însumează câteva zeci de spectacole de operă, muzică clasică simfonică şi corală, de teatru, dans şi jazz. Sunt invitate orchestre, artişti şi dirijori, ansambluri de operă, teatru, dans, din în-treaga lume, iar spectacolele sunt ample, cu durata medie de 2 ore şi se desfăşoară în sălile mari de evenimente, precum Usher Hall, Scottish Opera House, Festival Theatre, National Museum of Scotland, Church Hill Theatre, The Queen’s Hall, The Lyceum. Ţinuta şi eticheta acestui festival este rafinamentul şi este foarte asemănător cu ce ştim noi despre Festivalul Enescu în Bucureşti, doar că e un mix de arte, peste 160 de spectacole şi un număr de spectatori mult mai mare. Directorul EDINTFEST este Nicola Benedetti, o tânără şi talentată violonistă premiată cu Grammy, care a preluat în 2022 managementul festivalului şi este prima femeie manager din istoria acestuia. Tema ediţiei 2024 a fost „Rituals That Unite Us”, iar eu am reuşit să văd în şapte zile, cât am stat, şapte spectacole. Vă spun care au fost alegerile mele ca să vă inspir să mergeţi în anii viitori. „The Marriage of Figaro” a lui Mozart, regizată spectaculos, modern, epic şi scandalos de tânărul şi talentatul regizor Kirill Serebrennikov şi pusă în scenă de Opera Comică din Berlin, spectacolul de teatru „The Outrun” al trupei de teatru The Lyceum, montat de regizoarea Stef Smith, după un text al scriitoarei Amy Liptrot, concertul artistei de electro-jazz Tirzah, concertul de muzică clasică al trompetistei Alison Balsom şi al pianistului Pierre-Laurent Aimard alături de Scotland National Orchestra sub bagheta dirijoarei Elim Chan, opera „Oedipus Rex” a lui Igor Stravinski susţinută de Scottish Opera, care s-a desfăşurat impresionant printre spectatori, pe holurile ambelor etaje din National Museum of Scotland, spectaco-lul de teatru „HAMLET”, al teatrului La Plaza din Lima, Peru, montat într-o cheie absolut specială de o trupă de ac-tori cu sindrom Down, spectacol în care fiecare dintre actori era Hamlet şi avea propria întrebare existenţială, spec-tacol la finalul căruia am plâns ca un copil căruia îi smulgi călăţul de lemn de sub el. 

    Dar cel mai aproape de sufletul meu a fost concertul de muzică corală „Passion Week” al compozitorului Alexan-der Grechaninov, susţinut de Corul Festivalului şi condus de dirijorul James Grossmith. Pentru că din cor făcea parte tânăra mea prietenă, mezzosoprana Zsuzsana Cerveni, actualmente masterandă în anul II la Royal Conserv-atoire of Scotland, care a fost solista spectacolului, alături de tenorul David Lee. Acesta a fost şi motivul pentru care am pus mâna pe telefon şi am început să-mi creionez vacanţa culturală alături de copilul meu. Pe 15 august, într-o zi cu o simbolistică aparte în religia creştină, stăteam cocoţată la balcon, pe unul dintre cele 2.200 de locuri din emblematica Usher Hall, şi nu-mi mai încăpeam în piele de emoţie. Un amestec de mândrie şi bucurie să o văd cum stăpâneşte ditamai scena, la cei 25 de ani ai săi, radiind atâta pasiune pentru muzică, pentru arta cântului, pe care a ales-o şi care a ales-o. Era o lumină ireală în sală şi pe scenă, tubulatura orgii gigant pe fundal şi acordurile grave, o atmosferă de smerenie profundă caracteristică muzicii sacre, cu accentele specifice ritului ortodox de care compozitorul aparţine, înnodate pe simbolistica din Săptămâna Patimilor. Avusese audiţie pentru rolul de solistă şi i-au propus să facă parte din Corul Festivalului, având astfel două spectacole în festival: Bach-Mendelssohn, Version of Matthäus-Passion în deschiderea festivalului şi Passion Week a lui Grechaninov, la care am fost prezentă. O mai văzusem pe scena mare a Operei Naţionale Bucureşti în diverse spectacole sau concerte, unde m-a impresionat, însă magnitudinea acestui spectacol a fost de-a dreptul marcantă. Arhitectura auditori-umului de la Usher Hall şi acustica sa impecabilă în combinaţie cu tema şi sonoritatea concertului au fost copleşitoare. O oră de meditaţie, de egregor puternic al celor prezenţi, o oră în care am stat nemişcată, n-am clipit, n-am respirat. Aplauzele explozive de la final m-au trezit parcă dintr-o rugăciune spusă în tăcere, în gând, un soi de mantră a iertării necondiţionate.   

    La capătul diametral opus este Edinburgh Festival Fringe (EDFRINGE), festivalul cool, şturlubatic, veşnic tânăr, un-derground, de guerilă, care a avut în această ediţie peste 3600 de show-uri, teatre, concerte şi happeninguri stra-dale. Sunt mii de artişti veniţi de pe întreg mapamondul să-şi promoveze arta, să se promoveze pe ei, să împărtăşească lumii întregi ce-i preocupă. Sălile de spectacol sunt mai degrabă improvizate, de la săli de teatru normale, cu o capacitate de câteva sute de locuri la săli improvizate din centre şi huburi culturale, puburi care îşi pun spaţiile la dispoziţia artiştilor şi chiar parcurile şi străzile din centrul vechi al Edinburgh-ului. Mise-en-scène este minimalistă de cele mai multe ori, biletele au un cost de aproximativ 25 lire. Artiştii înşişi, alături de prieteni, fraţi, surori, părinţi, sunt peste tot cu pliante în mână şi te invită la spectacolele lor. Uneori e chiar obositor, pentru că unii sunt mai insistenţi decât alţii şi te abordează chiar şi când stai să mănânci un british brunch la o terasă sau când ieşi dintr-un charity shop în care ai intrat să-ţi mai iei un pulover pentru că, deşi e vară, temperaturile sunt de 12-17 grade, cu multiple showers. Fac o paranteză necesară, şi vreau să subliniez cât de mult am apreciat aceste charity shopuri cu haine şi obiecte vintage, preloved, care aveau fiecare o cauză umanitară pentru care făceau de-mersurile comerciale (Crucea Roşie, Salvaţi Copiii, veterani de război, adăposturi de animăluţe abandonate, per-soane cu diverse dizabilităţi). Cu 50 de lire plecai cu câteva haine utile şi chiar cochete.

    Revenind la EDFRINGE, eu am mers ţintit să văd spectacolul „The Second Coming of Joan of Arc”, după un text al scriitoarei Carolyn Cage, un one-woman-show în limba engleză, evident, în interpretarea actriţei Catinca Maria Nis-tor. Show-ul ei, care a avut premiera la Londra în primăvară, a avut doar cinci reprezentaţii programate, în sala Clo-ver Studio de la Greenside Riddle’s Court, însă, aşa cum o ştiam eu pe Catinca, totul a fost bine gândit şi organizat, de la alegerea sălii de spectacol intimă, tenebroasă, până la echipa tehnică şi numărul exact de reprezentaţii. Punct ochit, punct lovit. FRINGE este o industrie, un malaxor, un show business, în cel mai propriu sens al concep-tului. Ai o investiţie în organizare (artişti, tehnic, decor, pliante, afişe) şi ai bilete vândute, deci încasări. Restul… e can can. Desigur că unele producţii vin cu sponsorizări şi au poate integral costurile acoperite, însă majoritatea artiştilor sunt pe cont propriu şi se bazează pe ceea ce pot şi ştiu. Numărul uriaş de show-uri încinge lupta pentru audienţă, iar sistemul cel mai eficient de promovare sunt review-urile, pe care le fac cronicarii şi criticii avizaţi pe site-uri, bloguri, sau spectatorii care lipesc review-uri pe afişele stradale ale spectacolelor şi mai sunt ratingurile de 1-5 stele. E ceva incredibil, un sistem ultracompetitiv, la care lumea teatrală din România nu cred că ar putea face faţă, la modul în care este acum structurată. Spectacolul Catincăi a fost foarte apreciat, obţinând patru review-uri foarte bune şi un rating de 4 stele din 5. Noi am fost prezente chiar la prima ei reprezentaţie, trăiam alături de ea emoţiile spectacolului şi nu puteam să ne luăm ochii de la ea, care intrase în pielea eroinei Joan, alături de care mărşăluia prin istoria tragică a secolului XV, aducând-o la finalul monologului dramatic în contemporaneitate, ex-punând ipotetica potenţialitate a unei iubiri rămase nemărturisite, nemanifestate, neconsumate, ascunsă sub preşul paradoxal ţesut din fire de lipsă de curaj şi surplus de curaj, aşternut în faţa pragului unei societăţi tiranice şi intolerante, care-şi justifică judecata pe o axiologie stupidă. Un text pe care Catinca şi l-a ales singură, considerând că îşi poate exprima cel mai bine propria furtună interioară prin structura acestui personaj dramatic, un spectacol pe care l-a construit împreună cu compania de producţie teatrală The Inner Six, univers sonor în colaborare cu Călin Ţopa şi despre care ştiu şi dezvălui aici, în premieră, că se va juca şi la Hollywood Fringe Festival, în iunie 2025. 

    Celelate trei festivaluri care se desfăşoară în aceeaşi lună august sunt Edinburgh International Film Festival, Edin-burgh International Book Festival şi Edinburgh Art Festival.

    Un megacvintet multicultural pe care îl recomand tuturor celor ce vor să practice management cultural, un soi de Master of Culture Administration. Nu mai adaug aici obiectivele arhitecturale, castelele, istoria, gastronomia locală şi Marea Nordului cu misterele ei, căci nu e suficient spaţiu, însă vă recomand din suflet să luaţi în considerare pentru anul care vine, în luna august, o vacanţă culturală în Edinburgh. Şi poate, dacă aveţi noroc, îl întâlniţi şi pe Highlander.

    Zsuzsana Cerveni şi Edinburgh Festival Chorus

    Zsuzsana Cerveni Mezzosoprana, masterandă în anul II la Royal Conservatoire of Scotland, a fost solista spectaco-lului, alături de tenorul David Lee, în concertul de muzică corală „Passion Week” al compozitorului Alexander Grechaninov, susţinut de Corul Festivalului şi condus de dirijorul James Grossmith.

    David Lee, James Grossmith, Zsuzsana Cerveni şi Edinburgh Festival Chorus

    În concertul de muzică corală „Passion Week”, susţinut la Usher Hall, o sală emblematică cu 2.200 de locuri, în cadrul seriei de evenimente care s-a desfăşurat în august la Edinburgh şi care a reunit cinci festivaluri diferite.

    Catinca Maria Nistor

    A urcat pe scena festivalului Edfringe, în spectacolul „The Second Coming of Joan of Arc”, după un text al scriitoarei Carolyn Cage, un one-woman-show în limba engleză. Spectacolul pe care l-a construit împreună cu compania de producţie teatrală The Inner Six, univers sonor în colaborare cu Călin Ţopa, se va juca şi la Hollywood Fringe Festival, în iunie 2025.

  • De unde vine puterea platformelor sociale. De ce românii au adoptat atât de repede TikTok

    Agenţiile de publicitate de la noi spun că TikTok rupe în România ca platformă socială de interacţiune, ca mediu de transmitere a mesajelor şi ca loc pentru publicitate.

    „Practic, fără TikTok nu exişti”, spune Dan Balotescu, managing partner la Media Investment, parte din The Group, una dintre cele mai mari agenţii de publicitate de pe piaţă. De o săptămână, TikTok a ajuns şi principala platformă politică, propulsându-l pe Călin Georgescu, un necunoscut, pe locul întâi în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2024.

    Cu ajutorul unei campanii blitzkrieg pe TikTok, Călin Georgescu a obţinut 2,12 milioane de voturi, faţă de Elena Lasconi, cu 1,772 milioane de voturi, şi Marcel Ciolacu, cu 1,769 milioane de voturi, principalul favorit, care nu a intrat în turul al doilea. Cum a ajuns TikTok să fie principala platformă politică, depăşind televiziunile, online-ul şi outdoorul?

    Conform datelor Media Investment, TikTok a avut o creştere fulminantă, de la 1 milion de utilizatori în 2016 la 8,9 milioane de utilizatori lunari în 2024, depăşind Facebook, care a scăzut de la 11 milioane de utilizatori în România în 2021 la 8,9 milioane de utilizatori în 2024. YouTube este mai puternic, cu 11,8 milioane de utilizatori pe lună, însă şi acesta este în scădere. Instagram are 5,5 milioane de utilizatori români, în scădere, LinkedIn – 4,4 milioane de utili-zatori, în creştere, Snapchat – 2,5 milioane de utilizatori, în scădere, şi Pinterest – 2,5 milioane de utilizatori, în creştere. Conform datelor World Population Review, citate de ZF, în 2023 România avea cel mai mare procent de conturi de TikTok raportat la populaţie din Uniunea Europeană, adică 47%. Spre exemplu, Ungaria are 34%, Polonia 31%, Germania 27%, Cehia 19%, Italia 35%, Portugalia 35%. În general, românii sunt early adopters pentru foarte multe produse, servicii şi trenduri de la nivel internaţional. Multe multinaţionale folosesc România ca piaţă de testare pentru diverse produse şi servicii. În 2014, Facebook, care avea 10 milioane de utilizatori, a fost principala formă de interacţiune cu publicul pentru Klaus Iohannis, în lupta cu Victor Ponta, care era susţinut mai mult de televiziuni.

    În 2020-2021, Facebook şi TikTok, care începea să câştige teren, au adus în prim-plan AUR şi pe George Simion, propulsându-i în Parlament. În 2024, în primul tur al alegerilor prezidenţiale, TikTok l-a propulsat pe Călin Georges-cu. TikTok este lider în România pe segmentul de vârstă 18-24 de ani, cu 2 milioane de utilizatori, faţă de YouTube, cu 1,3 milioane. Pe segmentul de vârstă 25-34 de ani, TikTok a ajuns la 2 milioane de utilizatori, la fel ca YouTube. Pe segmentul 35-44 de ani, YouTube este în frunte, cu 2,3 milioane de utilizatori, faţă de 1,5 milioane pentru TikTok. Facebook ocupă locul doi, cu 2 milioane de utilizatori. Pe segmentul 45-54 de ani, YouTube are 2,4 milioane de utili-zatori, Facebook are 1,8 milioane, iar TikTok 1,2 milioane. Pe segmentul 55-64 de ani, YouTube are 1,7 milioane de utilizatori, Facebook 1,2 milioane, iar TikTok 1,1 milioane. Platformele sociale sunt foarte importante, deoarece lu-mea consumă mai puţină televiziune şi mai mult social media, a declarat la ZF Live Eliza Rogalski, managing partner al agenţiei de comunicare Rogalski Damaschin. Platformele sociale care vând cel mai bine produse şi servicii sunt LinkedIn, Instagram şi Facebook. Schimbările care se petrec în jurul nostru şi trendurile care acaparează pes-te noapte tinerele generaţii transformă modul în care ne trăim viaţa.

    Astăzi, pentru companii, principala problemă nu este legată de bani, ci de atenţia consumatorilor, pe care trebuie să o câştige. „Astăzi, cea mai importantă resursă, în mod paradoxal, nu mai sunt banii, ci atenţia oamenilor. Bani există peste tot pentru a face campanii de marketing, publicitate şi comunicare, dar oamenilor le este greu să îţi mai acorde atenţia. În comunicare căutăm acele idei şi strategii care captează atenţia oamenilor şi care îi conduc de la un ecran la un raft, la un birou de credite sau în faţa unui produs”, a spus ea. Pentru că atenţia noastră este tot mai legată de platformele sociale, unde sunt copiii, acolo trebuie să fie şi părinţii, măcar pentru a-i urmări. Nu este de mirare că, în acest context, campania pentru Călin Georgescu preşedinte pe TikTok a avut un succes fenomenal, cu sau fără boţi. În lumea de astăzi trebuie să jonglăm între toate mediile de comunicare prezente pe piaţă. Desigur, putem trăi fără Facebook, TikTok, LinkedIn, Netflix sau alte platforme online, dar, având în vedere că nu suntem sin-guri pe lumea aceasta, trebuie să interacţionăm cu ceilalţi, acolo unde sunt ei. Această revoltă a părinţilor care îşi văd copiii petrecând tot timpul pe TikTok şi Instagram, şi tot mai puţin pe Facebook, considerat, pentru „bătrâni”, nu pare să aibă sorţi de izbândă. Nu ştim dacă aceste platforme pot fi „scoase din priză”. România este o ţară socială, o naţie de interacţiune, care acum îşi găseşte expresia pe platformele sociale. Aceste platforme câştigă teren de-oarece sunt în puterea utilizatorului. Te poţi uita unde şi la ce vrei, poţi comenta cum vrei, poţi posta ce mesaje doreşti. De aici vine puterea acestor platforme. Americanii, chinezii sau oricine altcineva au oferit doar platforma. În plus, poţi chiar să faci bani pentru tine cu ajutorul acestor platforme.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Bani să fie! Că vom găsi un rost pentru ei. (Dacă e democraţie)

    Ani în şir, am auzit cu toţii cât de needucaţi financiar sunt românii, care fac cu banii lucruri nepotrivite, lipsite de sens, de perspectivă pe termen lung. Aşa o fi, dar sunt de părere că pentru a economisi şi investi e necesar să ai cu ce. Cui nu-i ajung banii de la o chenzină la alta – din diferite motive – nu are cum să se gândească să pună într-un „buzunar” fizic sau virtual nimic pentru situaţii neprevăzute, urgenţe, planuri de orice tip, scheme de investiţii, pensii, asigurări. 

    Mai nou, veniturile românilor s-au ridicat suficient deasupra nivelului mării încât să apară informaţii referitoare la avansul numărului de clienţi care economisesc, apetit mai mare pentru asigurări de varii feluri, bani mai mulţi în acţiuni sau un număr tot mai mare de români care cumpără bonduri, finanţând practic statul. 

    Jumătate dintre gospodăriile din România economisesc lunar, dar 57% dintre acestea păstrează banii cash, potrivit Barometrului Datoriilor 2024, realizat de IRES în parteneriat cu Kruk România. Conform acestui studiu, 10% dintre români apreciază că veniturile gospodăriei nu le ajung nici măcar pentru strictul necesar. La polul opus, 4% dintre români declară că îşi pot permite tot ceea ce îşi doresc, fără restricţii. Majoritatea se concentrează pe strictul nece-sar sau pe un trai decent, fără să-şi permită cumpărarea unor lucruri mai scumpe. 

    În acelaşi timp, în 51% dintre gospodăriile din România se fac economii, mai arată studiul IRES. Suma medie econ-omisită lunar a crescut în 2024 la 1.536 lei, cu 17% mai mult faţă de anul anterior. Cei mai mulţi preferă să păstreze economiile în numerar (57%) sau în contul curent (21%), în timp ce conturile de economii sunt utilizate de 24% din-tre aceştia. Există şi români care preferă să investească în valută (12%), în pensii private (11%) sau în piaţa imobili-ară (5%).

    Un alt studiu arată că în materie de economisire, românii preferă depozitele bancare,  iar nivelul de participare la piaţa de capital este redus, România având cel mai mic nivel al alfabetizării financiare din UE. Numărul românilor care au decis să adere la Pilonul III de pensii a înregistrat o creştere continuă în ultimii ani, totalul activelor nete administrate de cele zece fonduri de pensii facultative existente în piaţă depăşind 950 milioane de euro, arată un amplu proiect de cercetare realizat, în premieră, de Raiffeisen Bank şi Academia de Studii Economice din Bucureşti. 

    Cercetarea arată că românii cu vârste mai mari de 65 de ani preferă depozitele la termen comparativ cu persoanele mai tinere (< 60 de ani). La polul opus se află tinerii sub 25 de ani, care doar în proporţie de peste 6% preferă depozitele la termen.  Conform datelor analizate, 20% dintre cei care deţin depozite la termen au studii superioare. Printre factorii care favorizează deţinerea unui depozit bancar se numără: nivelul ridicat al educaţiei şi al veniturilor şi stabilitatea locului de muncă, mai arată studiul. Cei care locuiesc în zone urbane cu acces la servicii financiare sunt, de asemenea, mai predispuşi către deţinerea unui depozit la termen. 

    Numărul românilor care au decis să adere la Pilonul III de pensii a înregistrat o creştere continuă. 740.000 de români erau înscrişi în Pilonul III de pensii private facultative la mijlocul anului 2024 şi, din totalul acestora, ponder-ea celor de peste 55 de ani cu pensie facultativă a înregistrat o creştere de la 6%, în 2011, la 22% în 2024. Însă, în ultimii 13 ani, participarea tinerilor sub 35 de ani, la Pilonul III, a scăzut, în timp ce participarea celor cu vârste între 30 şi 44 de ani s-a menţinut relativ stabilă, iar categoria de vârstă mijlocie, 45-54 de ani, a înregistrat o creştere moderată.

    Banii au început să apară în conturile şi buzunarele tot mai multora dintre noi. România a ajuns în cel mai bun mo-ment al istoriei sale, dar gradul de nemulţumire la nivelul populaţiei forfoteşte, reverberează la cote greu de înţeles şi chiar şi perceput pentru cei care trăiesc în bule (aşa cum este şi cazul meu). Cum spune un prieten, românii trăiesc în bule disjuncte. 

    Obişnuiesc să închei materialele de acest fel cu o idee legată de vreo peliculă care are măcar o legătură tangenţială cu subiectul, dar o astfel de abordare pare distopică după primul tur al alegerilor prezidenţiale, nu că n-ar fi destule filme legate de bani. Ci pentru că în faţă se aştern încă două weekenduri cu alegeri, prin urmare mai mult ar trebui să ne gândim la viitor decât la teme frivole, precum filmul pe care să-l mai vedem duminică seara. Ca să putem câşti-ga şi cheltui după puteri şi bunul plac banii, trebuie să votăm gândind (şi, aş adăuga, făcând ce e posibil) să ne păstrăm drepturile, în esenţă democraţia.  ■

    Ioana Mihai-Andrei este Redactor-şef, Business Magazin

  • Adrian Sârbu, ALEPH NEWS: Le-am dat-o în vot! Tu ce faci?

    Le-am dat-o în vot!
     
    Dacă nu ţi-am spus-o, ţi-o repet.
     
    Ştii pe ce lume trăieşti?
     
    Eu cred că ştii.
     
    Şi ştii şi cum lumea ta, a adevărului, a lucrului bine făcut, a meritului, a respectului, poate prevala în faţa lumii lor: A NEMERITULUI.
     
    ŞTII că trebuie să mergi la vot şi să votezi.
     
    CU NICIUNUL.
     
    SĂ PUI ŞTAMPILA PE ALB.
     
    SĂ VOTEZI CU TINE.
     
    Dacă nu ţi-am spus-o, ţi-o repet:
     
    DĂ-LE-O-N VOT!
     
    Duminică, încă o duminică şi încă una…
     
    Aşa o să le arăţi că EXIŞTI şi că ŞTII PE CE LUME VREI SĂ TRĂIEŞTI.

  • Adrian Sârbu: Impostorii şi incompetenţii nu merită votul tău. Du-te şi pune ştampila pe alb!

    Te vei duce la vot să votezi nişte oameni care s-au dovedit incompetenţi şi impostori. 
     
    Adică şi-au ascuns incompetenţa în vorbe goale, inclusiv despre lucruri foarte grave care înseamnă securitatea României. 
     
    Şi îi auzi astăzi acuzându-se unul pe altul ba că s-au plimbat cu avionul, ba că au fugit cu casa.
     
    Şi o să-i auzi în continuare dându-se în vileag unii pe alţii, doar pentru că li s-a stricat democrativa o vreme, până când se vor trezi din nou după alegeri şi vor spune:
     
    „De ce să ne batem noi? Toţi românii ăştia sunt proşti, ne-au votat. Tot noi o să fim la putere. Ia să ne împăcăm!”
     
    ? DUMINICA ASTA DU-TE LA VOT ŞI PUNE ŞTAMPILA PE ALB, ADICĂ PE NICIUNUL, SĂ VADĂ CĂ EXIŞTI!

    “;}

  • Prezenţa la urne a ajuns la 33%: Unul din trei români a votat

    Prezenţa la urne, la alegerile parlamentare, a ajuns la 33%, duminică. Mai exact, unul din trei români a votat pentru a-şi alege deputaţii şi senatorii.

    Potrivit informaţiilor de pe site-ul AEP, situaţia la urne se prezintă în felul următor, duminică după-amiaza, cu puţin înainte de ora 15.00: 33% dintre români au votat, ceea ce înseamnă că unul din trei români şi-a exprimat deja opţiunea la alegerile parlamentare.

    Vorbim despre un număr de 5.949.453 voturi exprimate.

    Au votat 3.488.757 români din mediul urban şi 2.460.696 din mediul rural.

    18.008.555 de cetăţeni români sunt înscrişi pe listele permanente.

    Urnele se închid oficial la ora 21.00, însă, în cazuri excepţionale, în care există încă oameni care aşteaptă în secţiile de votare sau la cozi, programul se poate prelungi.

  • Dolj: Dosar penal după ce mai multe persoane au primit mai multe buletine de vot

    Potrivit IJP Dolj, poliţişti s-au sesizat cu privire la faptul că, în timpul folosirii urnei mobile de la o secţie de votare din Perişor, mai mulţi cetăţeni au votat de două ori.

    În urma verificărilor s-a constatat faptul că, membrii comisiei de votare cu urna specială, un bărbat în vârstă de 48 de ani şi o femeie de 59 de ani, ar fi înmânat câte două buletine de vot (două pentru Senat şi două pentru Camera Deputaţilor) către aproximativ 10 persoane din comuna Perişor, buletinele de vot fiind împerecheate unul în altul.

    „În momentul în care unul dintre votanţi a realizat că a primit patru buletine de vot şi a restituit două, a fost întrerupt procesul de votare cu urna mobilă, fiind informat Biroul Electoral Judeţean”, transmite poliţia.

    În cauză, a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fraudă la vot, cercetările fiind continuate pentru stabilirea împrejurărilor în care au avut loc evenimentele, urmând ca la definitivare să fie propusă soluţie prin unitatea de parchet competentă.

  • Alegeri parlamentare: Mai bine de 5 milioane de români au votat

    5.092.456 de români au votat, până duminică la prânz, la alegerile parlamentare, potrivit datelor furnizate de site-ul AEP.

    Până duminică, la prânz, mai bine de 5 milioane de români au votat la alegerile parlamentare.

    Vorbim despre 3.010.974 în mediul urban şi de 2.081.482 în mediul rural.

  • Elon Musk cere o ordonanţă pentru a opri tranziţia OpenAI la modelul pentru profit

    Elon Musk a depus o cerere pentru o ordonanţă preliminară împotriva OpenAI, co-fondatorilor săi şi Microsoft, într-un tribunal din California, pentru a opri tranziţia OpenAI la un model complet „for-profit”. Plângerea acuză părţile implicate de comportament anticoncurenţial şi include mai multe acuzaţii grave.

    Printre acuzaţii se numără descurajarea investiţiilor în companii rivale, precum xAI, şi folosirea informaţiilor sensibile în mod necorespunzător prin intermediul colaborării cu Microsoft. Musk susţine, de asemenea, că modificările structurii de guvernare ale OpenAI sunt contrare misiunii nonprofit iniţiale.

    Avocaţii săi afirmă că, fără o intervenţie imediată, atât Musk, cât şi publicul vor suferi „prejudicii ireparabile”. Ei cer păstrarea caracterului nonprofit al OpenAI până la soluţionarea litigiului.

    În apărarea sa, OpenAI consideră că acuzaţiile lui Musk sunt lipsite de temei, numindu-le „reciclarea aceloraşi plângeri nefondate”.

    Microsoft, unul dintre principalii investitori ai OpenAI, este acuzat de facilitarea unor practici care ar încălca regulile antitrust. În plus, liderii OpenAI, inclusiv Sam Altman, sunt acuzaţi de tranzacţii care favorizează interesele proprii, precum selectarea Stripe ca procesator de plăţi, în care Altman are interese financiare majore.