BusinessMagazin

Blog

  • KBC sau cum se nationalizeaza o banca in Europa

    Putini din afara Belgiei au auzit vreodata de KBC Bank. Dar dificultatile cu care se confrunta aceasta institutie cu sediul la Bruxelles releva dificultatile profunde ale Europei, care nu mai poate suporta multa vreme inrautatirea sanatatii institutiilor sale financiare. Din octombrie si pana luna aceasta, KBC Bank a fost nevoita sa apeleze la ajutor guvernamental de trei ori. In total, a primit 41,5 miliarde de dolari in finantari directe si garantii ca sa-si revina din dezastruoasele pariuri ipotecare pe care inginerii ei financiari si traderii le-au facut cand vremurile erau bune. Pentru o banca ale carei active erau de circa 425 de miliarde de dolari e o suma imensa, depasind suma cu care a fost salvata Royal Bank of Scotland.

    KBC nu este singurul caz. Imprumuturile neperformante si portofoliile de obligatiuni ipotecare compromise inca afecteaza multe alte banci. Agentia de rating Moody’s, care recent a emis un avertisment cu privire la riscurile de credit a 30 de banci spaniole, este asteptata sa-si ajusteze perspectivele pentru sectorul bancar grecesc din cauza unei cresteri abrupte a volumului de credite neperformante. In Irlanda, Banca Anglo-Irlandeza, deja nationalizata, inca mai are portofoliul plin de imprumuturi riscante, ceea ce s-a dovedit o amenintare pentru ratingul de credit al tarii. Creditele neperformante ale bancilor rusesti sunt inca si mai ingrijoratoare, reprezentand circa 10% din total, pondere asteptata sa urce pana la 25% spre sfarsitul acestui an, ceea ce va forta bancile sa caute infuzii de capital a caror valoare s-ar putea ridica la 80 de miliarde de dolari. Mai departe, implozia economiei letone a strangulat si banca suedeza Swedbank, un important creditor al statelor baltice.

    Scott Bugie, analist al bancilor europene la Standard & Poor’s, spune ca va fi nevoie de un “proces multianual” pentru ca aceste banci europene si altele ca ele sa-si imbunatateasca indicatorii financiari si sa revina pe pozitii contabile sanatoase. Dupa el, scaderea valorii contabile a activelor din cauza creditelor neperformante la cele 50 cele mai mari banci din Europa se va dubla anul viitor. Pierderile in crestere au inmultit apelurile pentru gasirea altor solutii, inclusiv pentru o abordare agresiva a UE in privinta sanatatii financiare a bancilor. Acum, autoritatile de reglementare dezbat daca sa impuna un “stress test” pentru banci la nivel de regiune, precum cele pe care Statele Unite le-au solicitat de la cele mai mari 19 banci americane. Dar propunerile europene au fost intampinate de unii critici cu o nedumerire vecina cu neincrederea. “Seamana cu o pictura de Magritte”, spune Kael Lannoo, director executiv al Centrului pentru Studii Politice Europene din Bruxelles, comparand abordarea Comisiei Europene cu suprarealismul artistului belgian.

    “E vorba despre a treia banca a Belgiei”, spune el despre KBC, “si a primit ajutoare financiare de trei ori la rand, iar ei inca nu-si dau seama unde e problema”. KBC nu se incadreaza in tiparul clasic al bancii lacome de cat mai mult profit. Activitatea ei principala consta in deservirea corporatiilor belgiene si a investitorilor individuali. Dar cand boomul creditarii era la apogeu, o mica echipa de specialisti in investitii exotice a impins pariurile dincolo de posibilitatile reale ale bancii. Fie ca a fost vorba despre obligatiuni colateralizate cu randament inalt, de montaje financiare pentru imprumuturi destinate fondurilor speculative sau de cumpararea de polite de asigurari de viata si securitizarea lor, acesti bancheri din Londra si New York au cultivat o imagine de “totul e posibil” care contrasta cu politica afisata de conducerea bancii din Bruxelles.

    Atat de dornici erau acesti oameni de la KBC sa vanda produse care le-ar fi adus comisioane frumoase, incat au ajuns sa promita si sa creada ca pot scoate riscul din ecuatie si pot oferi doar castiguri, ceea ce a atras destui investitori neexperimentati. Un grup de companii europene da in judecata acum banca, sustinand tocmai ca investitiile au fost prezentate ca fiind lipsite de riscuri. Luc Philips, director financiar si de risc la KBC, spune ca “deciziile luate de KBC FP erau pre-aprobate si examinate de comitete de analiza a pietei de la sediul central al KBC din Bruxelles”. Cat despre procese, purtatorul de cuvant Viviane Huybrecht spune ca banca va examina fiecare caz in parte. Sefii departamentului de produse financiare, Darren Carter si Thomas Korossy, au ajuns la KBC in 1999, cand banca a cumparat divizia specializata in produse financiare derivate de la fondul speculativ american D.E. Shaw.

    Atmosfera era relaxata si predispusa la asumarea de riscuri. Angajatii veneau la sedinte in pantaloni scurti si daca o propunere nu indeplinea standardul minim de profitabilitate de 22% stabilit prin norma interna, era respinsa, spun fostii executivi. Investitorii furiosi sustin acum ca departamentul era de fapt nesupravegheat. Ei vorbesc despre neobisnuita practica a bancii de a combina functiile de director de risc si de director financiar, in contrast evident cu cele mai simple precepte de conducere a corporatiilor. Intr-un interviu, Carter a spus ca obligatiunile ipotecare ale bancii erau de cea mai buna calitate, asigurate de compania de profil MBIA. Cand piata de ipoteci s-a prabusit la sfarsitul lui 2007, KBC, care avea unul dintre cele mai mari portofolii de astfel de obligatiuni, raportat la capitalul bancii, s-a trezit aproape in insolventa. In octombrie 2008 si din nou in ianuarie anul acesta, KBC a primit ajutoare financiare din fonduri publice de sapte miliarde de euro.

    Cand MBIA a spus in februarie ca nu poate rascumpara unele dintre cele mai riscante astfel de instrumente, KBC a devenit dintr-o data responsabila pentru inca o serie de obligatiuni ipotecare, in valoare de 14,5 miliarde de euro. In mai, Andre Bergen, directorul executiv, a apelat din nou la guvern, de aceasta data pentru un ajutor de 22,5 miliarde de euro. In saptamana dinaintea anuntarii aceste ultime infuzii de capital, Bergen, in varsta de 60 de ani, a fost dus de urgenta la spital pentru o operatie pe cord deschis. La 30 iunie, banca a anuntat ca va separa functiile de director financiar si de director de risc si a anuntat ca Bergen va renunta la functie pentru a se putea reface si va fi inlocuit de directorul interimar Jan Vanhevel. Alt executiv, Guido Sengers, si-a dat demisia din functia de director de operatiuni internationale, iar o serie de traderi si bancheri au parasit banca, drept rezultat al inevitabilei reduceri de activitate. Insa oamenii care au fost in spatele strategiei de tranzactii cu obligatiuni ipotecare raman in functie. Huybrecht sustine ca banca incearca sa lase trecutul in urma. Dar in doi ani si jumatate, daca investitiile facute vor fi convertite in actiuni KBC, guvernul belgian ar putea ajunge sa detina nu mai putin de 25% din banca.

    © 2009 NEW YORK TIMES NEWS SERVICE
    TRADUCEREA MIHAI MITRICA
     

  • Cum fac economii proprietarii de centre comerciale – VIDEO

    Undeva prin cotloanele centrului comercial Alexa din Berlin se afla un loc unde vizitatorii nu si-ar dori sa ajunga in ciuda posibilei atractii fata de tunelurile si incaperile pe care un cumparator nu le intrezareaste poate niciodata. Este vorba de un loc unde mirosul este aproape insuportabil, iar cantitatea de gunoi se masoara in tone: o statie de sortare si de colectare a deseurilor produse in centrul comercial, fie ca este vorba de sticle de plastic, ambalaje sau deseuri menajere.

    “Aceasta este una dintre marile greseli din Romania – se vorbeste despre deseuri si despre gunoi, dar nu despre posibile resurse. O alta este ca in Romania ne costa sortarea si colectarea deseurilor, in timp ce in Germania primim bani pentru asta”, sustine Ingo Nissen, country manager al dezvoltatorului portughez Sonae Sierra, cel ce a intrat pe piata locala prin cumpararea River Plaza din Ramnicu Valcea. Managerul, care a supervizat dezvoltarea centrului comercial Alexa din Berlin, detinut de catre Sonae Sierra, vorbeste de rata de reciclare a deseurilor produse zilnic intr-un mall ca despre o metoda de reducere a costurilor de operare, atat prin posibilele sume primite la colectare, cat si prin micsorarea costurilor de curatenie din mall. “Pentru River Plaza ne-am fixat o tinta de reciclare de 25,9%, dar am depasit-o deja, suntem la 29%. In Alexa avem 60%; nu este usor sa motivezi oamenii din Romania, dar este o rata buna.”

    Tintele de reciclare reprezinta doar una dintre metodele prin care proprietarii si administratorii unui centru comercial incearca sa scada costurile de operare, in contextul scaderii chiriilor cu o medie de aproximativ 20%, potrivit consultantilor imobiliari. “Chiriasii nu percep chiria pe care o platesc ca o suma impartita intre taxele de administrare – denumite – si chiria propriu – zisa, ci ca un tot unitar. Obtinerea unor taxe de administrare mai mici, practic a unor costuri de operare mai mici ar putea lasa loc pentru o chirie mai mare, crescand profitul proprietarului”, explica Georgiana Andrei, retail broker in cadrul firmei de consultanta Colliers International.

    Potrivit unui studiu al companiei, taxele de administrare platite in centrele comerciale din Romania sunt printre cele mai mari din regiune, atingand niveluri similare cu cele din Marea Britanie si chiar mai mari, avand in vedere ca in mall-urile din Bucuresti se poate ajunge si la taxe lunare de 11 euro pe metru patrat – aproximativ o treime din chiria medie pe piata. Cea mai mare pondere in taxele de administrare si implicit in costurile de operare a unui mall o are costul utilitatilor – apa, curent electric sau combustibilul lichid folosit pentru sistemul de ventilatie – si serviciile de curatenie, paza si de intretinere.

    Radu Niculescu, managing director al diviziei de administrare a proprietatilor din cadrul grupului RED, care a dezvoltat centrele comerciale Armonia din Arad si Braila, spune ca reducerile cele mai mari pot fi operate in ceea ce priveste costurile de energie si cele de curatenie si paza. “Trebuie sa ai monotarif la curentul electric, aproape toata lumea are tarif de zi si de noapte; ce folos sa reduc consumul de energie electrica noaptea, cand oricum este foarte ieftin, iar ziua nu-l pot reduce? Un tarif unitar pe toata durata zilei este mult mai eficient”, considera Niculescu. El da ca exemplu centrul comercial de la Braila, unde a fost introdus un sistem electronic prin care aprinderea luminilor poate fi programata si sistemul de iluminare poate sa se si opreasca automat, pe baza unor senzori, care “simt cand rasare soarele”.

    Tot in privinta consumului de electricitate, managerii Sonae Sierra dau ca exemplu folosirea unor senzori de miscare, eficienti mai ales pe timp de noapte sau pe coridoarele tehnice ale unui centru comercial, unde traficul este foarte redus. Nu in ultimul rand, becurile cu un consum mai redus de electricitate pot aduce economii lunare chiar si de o treime fata de becurile obisnuite, potrivit studiilor companiei portugheze. Cel mai mult consuma sistemul de aer conditionat, ceea ce aduce in discutie procesul de dezvoltare si construire a unui centru comercial, care poate sa determine costuri de operare ulterioare mai reduse. Spre exemplu, montarea unor pompe care sa extraga apa din pamant sau a unor pompe de caldura poate reduce consumul de energie al sistemului de ventilatie. “La un moment dat am observat ca folosirea intensa a pompelor crestea consumul de electricitate cu 3%, insa in ansamblu, consumul era mai mic”, adauga Ingo Nissen, facand referire la sistemul clasic de ventilatie, care presupune incalzirea si racirea apei sau a aerului.

    Curatenia si paza reprezinta alte doua capitole unde se pot opera reduceri semnificative, potrivit administratorilor de centre comerciale. “In Romania inca exista modelul echipelor de curatenie, vin 15-20 de persoane care fac curat, cand se poate face totul cu doua masinute de curatenie, iar pe tura nu sunt mai mult de trei-patru persoane care lucreaza”, exemplifica managerul RED. “Suntem obligati sa avem un post de pompieri care costa, cinci persoane, 40.000 de euro pe an. Poti sa gasesti firme care realizeaza si paza, si serviciile de pompieri. Daca ai o firma de interventii care sa poata sosi in caz de urgenta in doua minute, poti sa ai doar cinci persoane de paza intr-un mall”, continua Radu Niculescu.

    Aceste moduri de reducere a costurilor de operare n-au prea fost, in general, o preocupare pentru dezvoltatorii de centre comerciale, prioritare fiind viteza de constructie si impartirea spatiilor astfel incat sa se obtina venituri lunare din chirii cat mai mari. Lucrurile nu s-au modificat simtitor nici acum, dupa cum au remarcat consultantii imobiliari, pentru ca preocuparea de baza a devenit obtinerea unei finantari pentru proiectele aflate in stadiul de macheta. In plus, “unii inteleg gresit reducerile de costuri: au taiat la jumatate cheltuielile de curatenie si tin becurile stinse sau caldura si aerul conditionat inchise, ceea ce afecteaza imaginea generala a centrului comercial”, considera Radu Niculescu. Criza, dar si scaderea traficului in majoritatea centrelor comerciale s-ar putea sa-i determine insa pe administratori si proprietari sa incerce si niste metode mai bune de reducere a costurilor.

    Pe ce se duc banii
    Cum faci economii
    Platim printre cele mai mari taxe de administrare

  • How much do you have to make to invest on the Stock Exchange?

    There are over 100,000 investors on the Bucharest Stock Exchange. Many of them are ”voucher holders” and ended up on the Stock Exchange after the mass privatisation process carried out in the late 90s, when the privatisation vouchers were turned into shares in listed companies.

    Therefore, the number of Romanians who headed for the Stock Exchange seeking a source of profit or income for the retirement years is relatively low. The main factors keeping Romanians away from the Stock Exchange are the low income and the lack of a financial education and discipline. ”One can start an investment on the Stock Exchange even with an average income of 500 euros per month. About 10% of this sum can go to the Stock Exchange. It is not a lot, but it’s a start. One should keep in mind, though, that an investor should not think that if they start out poor today and invest on the Stock Exchange, tomorrow they’ll be rich,” says Nicolae Pascu, chairman of brokerage company STK Financial.

    ”The Stock Exchange is open for anyone. Technically, there are no income barriers, but one basically needs around 500 euros in monthly income to invest on the stock exchange,” says Razvan Pasol, president of brokerage company Intercapital Invest. Perhaps even more important than the income are the savings of the future investors. More specifically, the money that investors can dispense with for at least a year or two, for which they have no plans, and, more importantly, the money they can afford to lose. This has been confirmed by the financial crisis, which led to shares falling by over 50% in certain periods. ”It matters less how much you make per month, what counts more is how much you can save. I would say 40 to 50% of the money left after all expenses are paid should go to the Stock Exchange. If the available cash amounts to less than 100,000 euros, it is rather difficult to make a stock exchange investment,” says Rares Nilas, president of BT Securities.

    TRADUCERE DE LOREDANA FRATILA-CRISTESCU SI DANIELA STOICAN







  • Don’t say we didn’t warn you

    Romania’s economy is functional and on the rise; next year we will start spending the money from the EU, especially for infrastructure investments, so that we will not have to deal with the depreciation of the economic growth. It is not us saying it now, President Basescu did it last autumn. It was October 21, a little while after the speculations on the forex market that had caused the RON to depreciate suddenly and one month before the parliamentary elections. Coincidentally, on the same day, Premier Tariceanu stated that Romania would post a 4 to 6% economic growth in 2009.

    Back then, as well as now, the way businesspeople and authorities treat the economic information, the events happening before their eyes – in the US, in Europe and here at home, is the first step in the battle against the crisis. Those who look for the information and take advantage of it always stand to gain; those who ignore it either cannot shield themselves from the crisis, or (in the case of the government) only manage to prolong the dangerous illusion that the crisis will eventually pass on its own – unless it has already done so.

    ”Honestly, I didn’t imagine the situation in America would have such powerful effects in Europe, too, and especially in Romania,” admits Florentin Banu, the man who developed the Joe wafers brand and the Artima supermarkets. ”As proof that I did not anticipate it, I am now reeling from the heavy blow in terms of not only my real estate investments, but also of the plastic business.” Banu controls Banuconstruct, which develops apartment blocks in Timisoara and the plastic and mould factory Interpart Production.

    ”Unfortunately for me, I did not anticipate the crisis. When trouble started on the American real estate market I thought there might be repercussions on the Romanian real estate market, too, but nothing more,” Cosmin Alexandru, founder of branding consultancy Brandivia and cofounder of Erudio, in his turn admits.

    Another man who paid attention to the real estate market was Marius Stancescu, chairman of business services firm Riff Holding, to whom, however, the obvious price bubble fuelled by the boom of cheap loans reminded of the Japanese crisis in the eighties, so that he started to ”stubbornly” look for information on similar situations in other parts of the world – South America, South-East Asia, where the overheating of the economies in the nineties caused the well-known crises of the time. ”I found lots of similar events to what was happening in the US and obviously to what was going to happen on the old continent,” he says, confessing he had tried to warn as may Romanian entrepreneurs as he could about what was going to happen, but to no avail, precisely because things looked so good in our country, that the possibility of a crisis seemed out of the question.

    Among those who anticipated the crisis would be imported in Romania, as well, was Marius Sfintescu, manager of private equity fund 3TS Capital. ”I anticipated we would see the expansion of the US crisis to the entire world, including Romania. I used the specialised media as a source of information.” Which is why Sfintescu was one of the few business people who agreed to answer BUSINESS Magazin’s question about what his opinion on the policy of the foreign governments in dealing with the crisis; whether he felt that the relaxation of the monetary policy was too slow in Germany or France, considering the deflationary climate and whether it was important from now on for the developed states to concern themselves with the reduction of the monetary mass in good time in order to avoid a stagflation friendly environment in 2011.




    TRADUCERE DE LOREDANA FRATILA-CRISTESCU SI DANIELA STOICAN


     

  • Why caution is good

    The performance of the private pension market in Romania turned out to be remarkable under the very difficult conditions in the economy and on financial markets, says Crinu Andanut, chairman of the Association of Privately Managed Pensions in Romania (APAPR). The managers of the Pillar II (mandatory private pension) funds achieved an average yield of 7% in the first half, slightly higher than the voluntary pension funds (Pillar III) yield of 6.94%. These results were achieved at a minimal risk for participants, considering more than half of the investment portfolios of the managers comprise government securities, the safest and most prudent investment instruments, at the moment.

    Mandatory private pension funds’ investments in government securities accounted for 55% of the total investments six months into the year, while corporate investments got 26.6% of the managers’ investments. ”We behave like a group when investing, which is why investment portfolios are so much alike. Too much alike for my taste,” Andanut says. As far as he and the other managers on the market are concerned, both the courage or and the options to create ”bold” portfolios are lacking now, otherwise investments in stocks would account for a significant percentage of the total, approximately 20 or 30% or more. According to Dorin Boboc, investment manager of Allianz-}iriac, we should not expect big changes over the next three to five years. The hierarchy and weight of investment instruments will remain very similar to what we are seeing now. He adds that until then, one of the new elements to generate diversity is that funds now have the option of investing in foreign government securities, which, in most cases, provide better yields than the Romanian securities. An encouraging, though not that visible, sign is the shift of funds towards new growth drivers compared with the end of last year: from government securities and bank accounts, they are now more open to investments in bonds issued by companies and shares. This openness was accompanied by a cautious strategy, focused on getting very good yields at minimum risk.

    TRADUCERE DE LOREDANA FRATILA-CRISTESCU SI DANIELA STOICAN

  • Try not to cut the power

    Somewhere in a hidden corner of the Alexa shopping centre in Berlin is a place where visitors would be ill-advised to go, despite potentially being attracted by the tunnels and rooms that shoppers may not even be aware of. It is a place where the stench is almost unbearable, and the amount of rubbish is measured in tonnes: a facility that sorts and collects waste material produced by the shopping centre.

    ”This is one of the biggest mistakes being made in Romania – people talk about waste material and rubbish, but not about prospective resources. Another mistake is that in Romania sorting and collecting waste materials costs us money, whereas in Germany we get money for this,” says Ingo Nissen, country manager of Portuguese developer Sonae Sierra, which entered the Romanian market by buying River Plaza in Ramnicu Valcea. The manager, who supervised the development of the Alexa shopping centre in Berlin, talks about the recycling rate of waste material produced daily by a mall as a means of cutting operating costs, both in terms of the prospective sums received for collecting the waste, and in terms of cutting cleaning costs. ”For River Plaza we have set a 25.9% recycling target, but we have already exceeded it, we are at 29%. In Alexa, the rate is 60%; it is not easy to motivate people in Romania, but this is a good rate.”

    Recycling targets are just one of the methods used for cutting operating costs of shopping centres, amid an around 20% rent decline, according to real estate consultants. ”Tenants do not perceive the rent they pay as a sum consisting of service charges plus the actual rent, they see it as a whole” explains Georgiana Andrei, senior retail broker with consulting firm Colliers International. According to a company study, service charges paid in Romanian shopping centres are among the highest in the region – close or even higher than in the UK – at 11 euros per square metre.

    TRADUCERE DE LOREDANA FRATILA-CRISTESCU SI DANIELA STOICAN

  • Element of surprise

    The events that marketing calls ”cross promotion” or even advertising are increasingly reliant on the element of surprise, and organisers have imagined connections that are not necessarily obvious or conventional. If the cars on display at the mall or the theatre plays in coffee shops are no longer something out of the ordinary, trying a luxury coach for an hour while watching a theatre play or configuring your car among racks of Dior clothes is not as conventional, at least not in Romania. To companies, the idea generates a number of advantages, from consolidation of their image to lucrative aspects. Surprise can also make consumers forget about the crisis budget and leave with the keys of a car instead of a dress or buy a blouse or a piece of furniture during the intermission of a theatre play.

    When the AutoItalia representatives launched the Infiniti brand (the Nissan luxury division) on the Romanian market they avoided the classic option, a party in their own showroom. Instead, they chose to display the cars in front of one of the biggest multibrand luxury store, Victoria 46 and open a configuration space inside the store for one month. As a result, the luxury fashion fans could configure one of the Infiniti models from the dashboard installed on the top floor of the store while checking out the new Christian Dior or Yves Saint Laurent collections. ”Victoria 46 is a trend-setter in terms of clothing, it targets connoisseurs first of all. It was a natural choice as a partner for Infiniti, because the two brands have lots in common,” explains Mircea Eremia, general manager of Infiniti Romania. On the other hand, the malls, one of the places automotive importers like to use to advertise, are no longer settling for simply displaying the models and have started to organise events for car fans.

    For one day, the car park of Plaza Romania was converted into a rally track, with pilot Titi Aur offering a drifting demonstration just like in the ”The Fast and Furious”.

    TRADUCERE DE LOREDANA FRATILA-CRISTESCU SI DANIELA STOICAN

  • INVESTITII: Randamente mari cu riscuri mici – VIDEO

    Performanta pietei de pensii private din Romania se dovedeste remarcabila in conditii foarte dificile in economie si pe pietele financiare, sustine Crinu Andanut, presedintele Asociatiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romania (APAPR) si directorul general al Allianz-Tiriac Pensii. Mai exact, administatorii fondurilor din pilonul II (PII – pensii private obligatorii) au avut in primul semestru un randament mediu ponderat de 7% si au depasit cu putin nivelul inregistrat de fondurile de pensii facultative, al treilea pilon al sistemului (PIII), care au avut o performanta de 6,94%. Aceste rezultate au fost realizate in conditii de risc minim pentru participanti, avand in vedere ca mai mult de jumatate din portofoliile de investitii ale administratorilor inseamna titluri de stat, cele mai sigure si mai prudente instrumente de investitii in momentul de fata.

    Astfel, investitiile fondurilor de pensii private obligatorii in titluri de stat se situau, dupa primele sase luni ale anului, la aproape 55% din totalul investitiilor, in timp ce obligatiunile corporative au atras 26,6% din investitiile administratorilor. “Avem un comportament investitional de grup, de aceea portofoliile de investitii sunt atat de asemanatoare. Prea asemanatoare, pentru gustul meu”, spune Andanut. Din punctul sau de vedere, dar si al celorlalti administratori din piata, inca nu exista suficient curaj sau suficiente optiuni pentru a crea portofolii “indraznete”, in care investitiile in actiuni, spre exemplu, sa se ridice la un procent semnificativ din portofoliul total, de aproximativ 20-30% sau chiar mai mult.

    Potrivit lui Dorin Boboc, directorul de investitii de la Allianz-Tiriac, pentru urmatorii trei-cinci ani nici nu ar trebui sa ne asteptam la schimbari foarte mari. Ierarhia si ponderea instrumentelor de investitii vor ramane foarte asemanatoare cu ceea ce vedem acum. Tot el spune insa ca, pana atunci, unul dintre putinele elemente care vor aduce diversitate consta in posibilitatea pe care incep sa o aiba fondurile de a investi in titluri de stat straine care, in majoritatea cazurilor, ofera randamente mai bune decat cele de la noi. Un semnal incurajator, desi timid, este reorientarea fondurilor catre noi motoare de crestere fata de sfarsitul anului trecut: de la titluri de stat si conturi bancare au inceput sa fie mai deschise la investitiile in obligatiuni emise de companii si actiuni. Aceasta deschidere s-a facut pe o strategie prudenta, concentrata pe randamentul foarte bun in conditii de risc minim.

    Pe langa imaturitatea pietei, administratorii mai au o explicatie pentru deciziile investitionale pe care le iau: trebuie, cu orice pret, sa-si pastreze clientii. “Noi avem afaceri cu rezultate pe termen lung, dar daca participantii vad, chiar si dupa un an-doi de activitate, ca nu ai performante bune, risti sa-i pierzi si sa se transfere la alt fond”, spune Crinu Andanut. Emilia Bunea, directorul general al ING Fond de Pensii, care detine pozitia de lider de piata, cu o cota de peste 33%, adauga ca o presiune la fel de mare vine din partea incercarilor din ultimul timp de a se introduce randamentul minim garantat. “Chiar si fara aceasta obligativitate, fondurile de pensii au aratat ca pot avea randamente nu egale cu inflatia, ci chiar mai mari”, comenteaza ea.

    Pentru pilonul II, fondurile au obtinut in ultimul an, din iunie 2008, un randament mediu ponderat de 13,54%, iar media anuala de la lansarea sistemului, in mai 2008, a fost de 12,91%, respectiv de 6,56%, adica peste nivelul inflatiei. Media anuala a pilonului III, de la lansarea din 2007, a fost de 5,8%. Si la fondurile de pensii facultative, directorii de investitii au jucat aceeasi carte: portofolii prudente, in care titlurile de stat reprezinta cele mai importante instrumente. “Pentru pilonul III suntem sub asteptarile dinaintea crizei, dar ne mentinem in graficul contextului actual. Oricum, pentru acest an, nu am estimari pozitive”, mentioneaza presedintele APAPR.

    In prima jumatate a anului, numarul total de aderenti la sistemul de pensii private obligatorii a crescut cu 5,4%, adica cu 243.694 de noi participanti, in timp ce administratorii fondurilor de pensii facultative au atras 18.864 de participanti, crescand numarul total cu 12,5%. La sfarsitul lunii iunie, pilonul II cumula 4,775 milioane de participanti, iar pilonul III – 169.609. De la momentul zero al pietei de pensii private obligatorii si pana acum, fondurile au realizat un profit net de 74 de milioane de lei pentru participanti. In ceea ce priveste evolutia conturilor goale, numarul celor fara nicio contributie de la start a scazut de la 11% la 8,7%, dar numarul conturilor goale la fiecare colectare lunara de contributii a crescut de la 24% la 29%, din cauza cresterii somajului si a dificultatilor financiare prin care trec angajatorii.

    Politica investitionala pentru pensiile private
    Primele 10 fonduri de pensii private

  • Prima regula

    Saptamana trecuta o colega mi-a facut o bucurie: mi-a adus din America niste casti pentru playerul mp3 pe care mi le-am dorit foarte tare. Nu sunt grozav de scumpe, in jur de 40 de dolari, in conditiile in care varful de gama costa aproape 150 de dolari si pe piata sunt firme care vand casti pentru strada cu multe sute de dolari. Dar, chiar la pretul lor modic, castile ofera o experienta sonora extrem de multumitoare pentru urechile mele si sunt apreciate, pe internet, de o comunitate nu prea mare, dar vioaie.

    Va povestesc despre casti cu un rost, pentru ca sunt fabricate de o firma chinezeasca si, indiferent de miracolul economic chinez si de modul in care au ajuns sa conteze in economia mondiala, chinezii sunt asociati, de regula, cu produse de slaba calitate sau cu falsurile de tip abibas. Habar n-am cine sunt chinezii mei de la firma producatoare, dar mi se par, privindu-le si folosindu-le produsul, niste oameni intregi la cap intr-o lume nebuna. Daca veti cauta, inclusiv cu atotputernicul Google, veti gasi destul de putine referinte la micul producator chinez de casti audio. Homepage-ul in niciun caz, desi el exista; dar este discret, clameaza numai ca avem de-a face cu cele mai bune casti din lume si ofera o descriere sumara a produselor.

    Nu le pasa de SEO, de rss, de feed-uri sau flash-uri. Distribuitori au numai o companie in Statele Unite, iar in Europa prezenta este nesigura, pe o filiera olandeza, printr-o companie, daca o fi companie, micuta. In schimb exista un numar de forumuri de mai mult sau mai putin audiofili, insi care au scris mii de posturi analizandu-si, laudandu-si si criticandu-si castile; de acolo am aflat de existenta lor si recenziile lor mi-au trezit curiozitatea. Avem, asadar, o problema de rezolvat: o companie mica, care ofera un produs extra intr-o tara mare care ofera in general produse de slaba calitate. In aceste conditii produsul tau este stigmatizat, indiferent de cat de bun este el, iar daca esti un mic artizan, nu te poti lupta cu asta.

    Ce faci in acest caz? Pai iti continui productia si nu visezi sa fii primul, cu cel mai grozav, cel mai vandut, cel mai bine marketat, cel mai bine expus in magazin si cel mai laudat in revistele de specialitate produs. Mai bine il imbraci cu o aura de mister, ii lasi pe altii sa lucreze pentru tine, oferi serii mici la preturi decente (esti un mic artizan, remember?!) si te nisezi comod si decent. Nu spun lucruri nemaiauzite, pentru ca specialistii in marketing au scris tone de carti despre buzz si viral si nise si OTC; dar acesta este unul din putinele exemple 100% reale de astfel de plasare. Scriind despre chinezi cu cantecul celor de la Led Zeppelin in urechi, m-am gandit la conceptul “prima regula” si la modul in care il aplicam.

    Americanii recomanda sa fii primul in orice, in lansarea de produse, in emfaza cu care te promovezi, in plasarea pe piata, in furnizarea de servicii. Primul mai ales din punct de vedere al cantitatii, pentru rezultate (citeste bani multi) satisfacatoare. In imobiliare prima regula este sa stii cand sa te retragi. In desenele animate este ca fizica nu se aplica la fel pentru personajul rau si pentru cel bun. In dragoste prima lege a doamnelor este “trateaza-l cu indiferenta”, dupa ce el a facut primul pas. In mediul corporatist prima regula este “stai sa-ti vina randul si nu asuda prea tare, ca tot acolo ajungi”. In mediul de afaceri romanesc as propune ca prima regula “omoara-ti clientul”, unde “omoratul” poate fi inlocuit cu golitul de bani, cu inselatul ieftin sau intoxicatul cu E-uri. De fapt cea mai importanta prima regula, pe care sa o aplicam in afaceri, dragoste, imobiliare sau creatie este “trebuie sa-ti pese”.

    Partenerului tau – angajat, colaborator sau sot – trebuie sa-i pese. Ma gandesc ca lui Page si lui Plant, cand au scris Stairway, le-a pasat mai mult de ascultatori si de spectatori si de modul in care acestia vor rezona cu muzica si mai putin de banii pe care i-ar putea aduce cantecul. Ma gandesc ca in castile mele chinezul a pus este o cantitate mai mare de respect pentru client decat de dorinta de castig. Economia romaneasca ar trebui sa adopte aceasta prima regula. Cineva caruia ii pasa isi va face bine, in primul rand, treaba, va gasi solutii inedite, va cauta rezolvari. La rubrica “asa nu” il avem pe ministrul Pogea, chestionat de colegii mei de la Gandul in privinta programului “Prima casa” (redau numai raspunsul): “…

    Va spun ca programul «Prima casa» functioneaza! Ce vreti sa mai fac eu? Eu am facut tot ce trebuia, mi-am facut treaba”. Problema e ca ministrul are numai impresia ca si-a facut treaba. Iti termini treaba abia in momentul in care intreprinderea functioneaza, cand rezultatul actiunilor este cel asteptat si multumitor. Daca guvernantilor le pasa, nu serbau, in arome PR-istice, primul credit acordat, ci urmareau intreg programul, cu termene si executii, pana la ultimul leut, pentru ca atunci ar fi avut un program real anticriza. Solutia crizei economice nu este ascunsa in cine stie ce formule complicate, ar fi de ajuns ca oamenii sa-si faca bine treaba, sa le pese. Si nu, nu este numai problema ministrilor, ci a tuturor.
     

  • Lupta cea mare

    Imediat dupa ce Google a anuntat ca dezvolta un sistem de operare pentru computere personale, vizand nu doar netbooks, ci si computere „traditionale”, intreaga suflare IT din lume a asteptat o reactie de la Microsoft. Raspunsul nu s-a lasat prea mult asteptat, compania din Redmond anuntand ca suita Office 10 va cuprinde versiuni online care vor putea fi folosite de oricine, gratuit. Lucrurile sunt clare: daca Google ameninta Windows, Microsoft raspunde atacand suita de aplicatii Google Docs, care este esentiala pentru succesul viitorului Chrome OS.

    Cu alte cuvinte, razboiul mocnit dintre cei doi giganti devine un conflict deschis si – cum ne putem astepta – fara menajamente. Avand in vedere dimensiunile si forta combatantilor, lupta se anunta echilibrata si de lunga durata, asa ca merita sa trecem in revista fronturile pe care se va desfasura si armamentul ce va fi utilizat. Inainte de toate, trebuie sa notam ca infruntarea are si o incarcatura oarecum simbolica, marcand o ciocnire inevitabila dintre informatica traditionala, bazata pe computere personale de uz general, si o noua paradigma de calcul, in care internetul are rol de platforma, iar computerele personale devin simple porti de acces catre un web care furnizeaza aplicatii si putere de calcul.

    Atat Microsoft, cat si Google au incercat pana acum incursiuni in terenul advers, insa niciuna nu a repurtat vreo victorie clara. Miza principala a confruntarii nu se masoara insa doar in miliarde de dolari, ci in reputatie: se pune in joc titlul de „Regele Tehnologiei”. E adevarat, coroana poate aduce apoi bani si inca foarte multi. Un prim front este cel al browserelor web, iar armele sunt Internet Explorer pentru Microsoft si Chrome pentru Google. La prima vedere confruntarea este inegala, pentru ca IE inca detine aproape 70% din piata, in vreme ce Chrome abia se apropie de doua procente. Daca privim lucrurile prin prisma tehnologiilor, imaginea se schimba.

    Specialistii sunt de acord ca IE nu mai este demult cel mai bun browser, iar inovatiile in domeniu au fost aduse in ultimii ani de Firefox, Opera si Safari, Microsoft multumindu-se sa urmeze trendul. Chrome este un caz special, pentru ca reprezinta o alta abordare, in care browserul aspira la rolul de vedeta a sistemului si isi insuseste multe dintre functiunile sistemului de operare, motiv pentru care va sta la baza lui Chrome OS. IE isi mentine pozitia dominanta, in principal pentru ca este preinstalat, insa daca Google va echipa computere incepand cu anul viitor, lucrurile s-ar putea schimba. Un alt front il reprezinta sistemele de operare, iar armele lui Microsoft sunt Windows si Windows Mobile, in vreme ce Google mizeaza pe Android si Chrome OS. Iarasi Microsoft conduce detasat, echipand circa 90% dintre computerele de pe glob. Multi utilizatori nici nu stiu ca exista si altceva.

    In plus, exista foarte multe aplicatii care ruleaza doar sub Windows, incepand cu suita de birou Office si terminand chiar cu browserul Google Chrome. Chiar daca viitorul Windows 7 se va incarca mai repede si va avea o interfata mai clara decat Vista, nu se poate trece cu vederea peste faptul ca intreaga linie Windows se trage din Windows NT, un sistem lansat in urma cu 18 ani, iar intre timp multe lucruri s-au schimbat. Multi specialisti sunt de parere ca sistemul a devenit „obez” si ca tinde sa se prabuseasca sub propria greutate. Google ar putea sa aiba avantajul unei abordari proaspete si mult mai flexibile, atacand intai computerele tip netbook, unde are deja o oarecare experienta cu Android.

    Apoi, are avantajul variantei open source, care poate sa-i aduca sprijinul comunitatii si a multor proiecte dezvoltate de companii mari. In fine, avantajul pretului nu trebuie neglijat. Nu e vorba doar de utilizatori casnici, ci si de mari companii pentru care costurile licentelor Microsoft sunt semnificative. Ar mai fi doua fronturi importante: cautarile online si publicitatea. Aici Google conduce detasat si este inutil sa mai amintesc ca de aici provin atat banii, cat si notorietatea companiei.

    Faptul ca toata lumea a auzit de Google si faptul ca beneficiaza de bunavointa publicului intr-o masura mult mai mare decat Microsoft va reprezenta un avantaj deloc de neglijat in luptele ce vor urma. Cine va invinge? Cu siguranta, cel care va reusi sa creeze un ecosistem coerent in jurul produselor pe care mizeaza. Insa, indiferent de invingator, cu totii vom avea de castigat din aceasta competitie care va impinge ambele companii spre produse mai bune si spre preturi mai mici.