BusinessMagazin

Blog

  • NISTE BAIETI DE AUR

    Le-am spune „baietii de aur“, prin analogie cu vestitii „golden boys“ ai americanilor, junii de pe Wall Street inzestrati cu darul regelui Midas, care transforma in aur tot ce atingea. Numai ca nu-s deloc niste baieti – e vorba de 100 de tineri domni si doamne, inclusi de BUSINESS Magazin in a doua editie a catalogului sau de tineri manageri -, iar aurul lor e simbolic – cele 20 de miliarde de euro, cat inseamna afacerile cumulate ale companiilor pentru care lucreaza.

     

    Patru dintre cei mai tineri 100 de manageri romani: Tudor Dragomir Niculescu, Septimiu Postelnicu, Mihail Ion si Vlad Seitan. Adica Intreprinzatorul, Finantistul, Investitorul si Dezvoltatorul, pilonii unei societati capitaliste; s-a nimerit sa fie asa, adica sa le putem atribui cate o eticheta proprie, pentru ca in momentul in care i-am ales pentru coperta revistei, criteriul de baza a fost varsta. Asa cum varsta a fost principalul criteriu, alaturi de un numar de reusite personale si profesionale, pentru ceilalti 96 de tineri care, impreuna cu Niculescu, Postelnicu, Ion si Seitan, sunt eroii celui de-al doilea catalog anual „100 tineri manageri de top“, intocmit de BUSINESS Magazin si care va aparea saptamana viitoare.

     

    Cei 100 de manageri ai anului 2007 ocupa pozitii fruntase in cadrul unor companii care insumeaza o cifra de afaceri de peste 20 de miliarde de euro, valoarea neincluzand bancile si firmele de real estate, care ar mai adauga alte peste 30 de miliarde de euro in active si proiecte imobiliare. Mai mult de jumatate din cei 100 de tineri (limita de varsta stabilita de catalogul BUSINESS Magazin este de 40 de ani) ocupa functii de manager general, CEO sau managing partner si unul din sapte isi conduce propria companie.

     

    Inainte de orice, ar trebui sa ne declaram optimismul, pentru ca am descoperit cu usurinta inca un numar de candidati din care i-am selectat pe cei 100 de tineri manageri inclusi in a doua editie a anuarului – , altii decat cei din editia de anul trecut. Premisele se mentin imbucuratoare si pentru viitor, adica o noua suta se pregateste sa intre in catalogul din 2008, iar daca facem comparatie cu felul cum a fost realizata editia din 2006, sunt toate sansele ca dificultatea de alegere a celor mai buni si mai reprezentativi tineri manageri sa creasca, din simplul motiv ca numarul celor buni si reprezentativi nu face decat sa urce. Si aceasta inseamna ca putem recunoaste cu certitudine acesti ani drept momentul schimbului de generatii din businessul romanesc.

     

    Companiile – si vorbim aici de zona sanatoasa a mediului de afaceri – au dovedit, in Romania, ca sunt mai rapide, mai adaptabile si mai rezistente decat restul societatii; o dovada este chiar modul in care au lucrat in ultima perioada, ignorand crizele si disputele aproape permanente din mediul politic. Marile companii de stat nu mai cantaresc astazi ceea ce erau in urma cu zece ani, nu mai sunt de actualitate fenomene de genul blocajului financiar sau al inflatiei galopante, iar multe din figurile publice ale afacerilor de acum zece sau chiar cinci ani au fost uitate in favoarea unora noi, nepatate de scandaluri si nescolite in mediul economic dinainte de 1989.

     

    Asa incat schimbarea de generatii in business este evidenta. Tinerii oameni de afaceri de astazi n-au mai prins si n-au mai putut fi influentati de Romania dinainte de Revolutie, cea a directorilor numiti si a ordinelor de la centru. Iar schimbarea nu este insotita de o stare conflictuala, asemanatoare conflictului dintre generatii dintr-o familie, ci marcheaza mai degraba o intrare in zona normalitatii: o idee de afacere, competenta intr-un loc de munca, asumarea unei responsabilitati permit acum doar prin ele insele urcarea fara restrictii a ierarhiilor intr-o companie.

     

    Pe Tudor Dragomir Niculescu nu l-a numit nimeni. Niculescu a abandonat un sport, baschetul de performanta, pentru a-si dezvolta propria afacere. La 27 de ani a ajuns sa conduca un lant intreg de cafenele, Turabo, cautand spatii pentru extindere pe litoralul romanesc si la Praga si cochetand cu ideea deschiderii unui hotel, asta dupa ce a investit un milion de euro intr-un complex cu doua sali de evenimente. Septimiu Postelnicu este presedintele si directorul general al Unicredit Leasing Corporation, companie rezultata din fuziunea HVB Leasing cu Unicredit Leasing; coordoneaza, la 30 de ani, un buget care ar putea ajunge in acest an la un miliard de euro.

     

    Unul dintre modelele lui Mihail Ion, CEO la Raiffeisen Asset Management, se numeste Nicholas Gerber, un american care, tot foarte tanar, la 33 de ani, a pornit un fond de investitii cu un capital minim si dintr-un dormitor. Cinci ani mai tarziu, Gerber ajungea sa administreze active de circa 2 miliarde de dolari. Nu conteaza ca Mihail Ion este mai tanar decat Gerber si ca inca n-a ajuns, cu fondul pe care il conduce, la valoarea activelor americanului. Vlad Seitan, director de retail la OMV Romania Mineraloel, coordoneaza dezvoltarea retelei de benzinarii OMV din Romania, Bulgaria si Serbia, fiind primul angajat roman din OMV Romania. Si cum a venit primul, pare sa vrea sa „plece“ ultimul, pentru ca nu si-a mai actualizat CV-ul de cinci ani.

     

    De ce este importanta generatia tinerilor manageri? Ea actioneaza ca un soi de interfata intre societatea romaneasca si multinationale, a caror creatie sunt ei insisi in majoritatea cazurilor. „Primul moment in care in Romania a fost nevoie reala de manageri a fost cand au venit multinationalele, cu 10-11 ani in urma“, spune Iuliana Stan, business developer la Human Synergistics Romania. „Or, in majoritatea cazurilor, ei au ajuns acolo nu pentru ca sunt cei mai buni, la modul absolut, ci pentru ca au avut norocul sa se nimereasca la locul potrivit, la momentul potrivit“, considera George Butunoiu, specialist in resurse umane. „Sunt pur si simplu niste norocosi destepti“, spune scurt Butunoiu. „Tinerii tind sa creada ca datorita lor insisi au ajuns in pozitii de management, insa conjunctura in care s-au dezvoltat ar trebui luata si ea ca atare“, spune Iuliana Stan.

     

    Conjunctura pentru afirmarea tinerilor au creat-o deci companiile nou-intrate in Romania, de FMCG sau publicitate, IT sau comunicatii, banci si servicii de brokeraj, care au facut un soi de selectie aproape naturala, canalizandu-i, atragandu-i pe tineri in zonele lor de activitate. Acesta este unul dintre motivele pentru care ponderea tinerilor aflati in pozitii de varf in companii cu activitati clasice – industrie grea, energie, transporturi – sa fie ceva mai redusa, iar valul schimbarii de generatii sa se manifeste aici mai tarziu decat in restul economiei.

     

    Indiferent insa de domeniul de activitate sau de noroc, tinerii au avut ceva specific de „vandut“: „In tarile «normale», energia si dorinta de afirmare a celor de 30 de ani nu sunt suficiente, de regula, pentru a compensa experienta, maturitatea, echilibrul si, mai ales, credibilitatea celor de peste 45 de ani. In Romania insa, din cauza riscului de «mostenire comunista egal mentalitate invechita», balanta se reechilibreaza, ba chiar se inclina de multe ori in favoarea celor de 30 de ani“, crede George Butunoiu. 

     

    Octavian Pantis, managing director la compania de consultanta in resurse umane TMI Romania, comenteaza diferenta intre generatii si avantajele ei atunci cand e vorba de managerii companiilor. „Jack Welch (fostul CEO al General Electric) zicea anul trecut, la New York: «daca inca nu ai 40 de ani sau patru copii, asuma-ti riscuri». Cei maturi sunt un pic mai calculati, sunt un pic mai priceputi in a vedea perspectivele unei oportunitati inca de pe hartie. Cei maturi au o experienta de viata si de lucru cu oamenii semnificativ mai mare, ceea ce ii ajuta sa obtina cu mai putin efort performantele pe care le obtin cei de 30 de ani.“

     

    Pe de o parte, deci, avem energie, dorinta de afirmare, ambitie. „Tinerii au o mare capacitate de asumare a responsabilitatilor, sunt tonici si deschisi spre dezvoltare personala, avizi de cunoastere si dornici sa creasca… Multe companii si-au dat seama de asta si ii «rasfata» in asa fel incat sa ii pastreze. In plus, tinerii sunt mult mai «ieftini» decat managerii maturi“, constata Madalina Popescu, manager la Pluri Consultants Romania. Pe de alta parte, lipsa experientei poate atarna greu in balanta: „Au in minus expunerea reala la o paleta larga de situatii si poate obisnuinta de a delega, pentru ca vor intotdeauna sa faca totul singuri“, adauga Madalina Popescu.

     

    „Cred ca sunt mai putin ascultati decat cei maturi. Chiar daca esti foarte bun, e dificil sa te impui in fata unor subordonati care sunt mai in varsta decat tine, e o problema psihologica. Li se vor pune mai multe bete in roate din partea celor mai in varsta, numai pentru faptul ca sunt mai tineri decat ei, ceea ce duce la scaderea eficientei“, avertizeaza George Butunoiu.

     

    De multe ori tinerii manageri sunt priviti, o confirma analistii, drept necopti, infumurati sau superficiali, in special de catre cei mai in varsta. Iuliana Stan de la Human Synergistics a identificat doua categorii care se confrunta – tinerii hipercompetitivi si maturii diplomati. „Practic, oricare ar fi varsta pe care un manager o are, stilul lui personal va avea un impact puternic in interactiunea grupului pe care il conduce si chiar in cultura de organizatie. O consecinta adesea vizibila este ca un manager de top cu varsta de peste 40 de ani, cu stil aprobator-conventional, va genera un vid de putere in jurul lui, in timp ce cei tineri vor lupta pentru putere. Stilurile de interactiune agresive genereaza conflicte puternice si asta se intampla adesea in organizatiile cu management tanar“, spune Iuliana Stan.

     

    Perspectiva de riscuri si conflicte surde schitata de specialistii in resurse umane pare insa destul de diferita de realitatea pe care spun ca o traiesc in companiile lor cei 100 de tineri manageri din topul BUSINESS Magazin. Cei patru luati aici ca etalon – Tudor Dragomir Niculescu, Septimiu Postelnicu, Mihail Ion si Vlad Seitan – s-au declarat la unison responsabilizati de echipa din care fac parte si responsabili pentru oamenii pe care ii conduc. Cat priveste tineretea, acestia au mai degraba aerul ca vor sa treaca oarecum in paranteza faptul ca sunt tineri, preferand sa vorbeasca, asa cum face Vlad Seitan, de experienta si de profesionalism drept criterii mai relevante decat tineretea pentru selectia unui om intr-o pozitie de top management. Sau, ca Septimiu Postelnicu, sa reflecteze ca o numire intr-o functie manageriala sileste la maturizare cam prea rapida si ca ii face pe cei din generatia lui sa nu mai stie „daca suntem tineri batrani sau batrani tineri“. Cat despre Mihail Ion, acesta isi rezerva o critica fata de mentalitatea tanarului manager roman de a privilegia cariera in dauna vietii personale („o atitudine  «live to work» si mai putin de una «work to live»“).

     

    Dincolo de toate insa, certitudinea buna este insa, asa cum accentueaza Tudor Dragomir Niculescu, ca a venit o epoca a tinerilor, iar posibilitatile pe care le au acum cei de 18-20 de ani sunt incomparabile cu cele pe care le avea la aceeasi varsta generatia lui, a celor ce se apropie in acest moment de 30 de ani. Iar aceasta recunoastere valoreaza ca o masura exacta a distantei parcurse de mediul de afaceri din Romania de la perioada de tranzitie a anilor ’90: „La 18 ani stiam ca trebuie sa ma angajez sa pot castiga niste bani. Acum, daca ai ceva in cap si chef de munca, in scurt timp se vor bate companiile mari pentru tine“.

  • MIHAIL ION

    – Companie: Raiffeisen Asset Management

    – Functie: Presedinte si CEO

    – Varsta: 31 de ani

    – Active administrate: 100 de milioane de lei (30 de milioane de euro)

     

    In mai putin de un an de la lansarea produselor, compania pe care o conduce a ajuns al treilea jucator pe piata fondurilor mutuale, cu o cota de 14%. Crede ca in cativa ani compania pe care o conduce va ajunge sa administreze active de peste 100 de milioane de euro. Crede ca si peste 10 ani se va regasi in mediul financiar, care ii place, i se potriveste si unde se simte bine. Din septembrie 1997, Mihail Ion este lector universitar la Academia de Studii Economice din Bucuresti, facultatea pe care a terminat-o.

     

    Tineri: „Cea mai mare parte dintre tinerii care si-au inceput cariera profesionala in mediul privat isi dezvolta in cele mai multe cazuri o mentalitate americana cu privire la munca si timpul petrecut la birou, caracterizata de o atitudine  «live to work» si mai putin de una «work to live»“.

     

    Succes: „Atributele unui manager de succes sunt legate de pregatirea profesionala, ca o conditie necesara, dar nu si suficienta. Elementele-cheie ar fi abilitatile manageriale, o buna intelegere a mediului intern si extern al companiei, identificarea punctelor tari si slabe, viziunea strategica, abilitatea de a privi in viitor si a valorifica avantajele comparative“.

     

    Planuri de antreprenoriat: „Cred ca deschiderea unei afaceri proprii se afla printre perspectivele si ambitiile multor oameni care si-au demonstrat lor si celorlalti ca sunt capabili sa realizeze performanta administrand afacerile propriilor angajatori“.

  • Ce patesc piratii

    Supus la presiuni mari din exterior, presedintele rus Vladimir Putin a semnat amendamentele la Codul penal rusesc prin care sunt marite pedepsele impotriva pirateriei.

     

    Astfel, pedeapsa maxima cu inchisoarea pentru utilizatorii de filme, muzica, programe soft sau de alte produse fara respectarea drepturilor de proprietate intelectuala a fost marita de la cinci la sase ani. In plus, si valoarea maxima a amenzii pe care o vor suporta a fost dublata, la 20.000 $. Ei nu vor mai putea beneficia nici de amnistiile care ii scapau relativ repede de executarea pedepselor. O alta masura este tratarea incalcarii drepturilor intelectuale drept o categorie separata de infractiuni. Sunt astfel sperante ca politistii vor include pirateria pe lista lor de prioritati.

  • STATISTICILE BM

    • Afacerile cumulate ale firmelor romanesti reprezinta putin peste un miliard de euro din totalul celor peste 20 de miliarde de euro, cat grupeaza companiile pentru care lucreaza cei 100 de tineri manageri inclusi in anuarul BUSINESS Magazin.
    • Unul din sapte manageri lucreaza pentru o firma romaneasca, restul pentru multinationale sau firme straine.
    • Cei mai tineri din cei 100 de tineri manageri, cu o medie de varsta de 30 de ani, lucreaza  in IT.
    • Doi din trei tineri manageri sunt casatoriti, desi media de varsta este de putin peste 34 de ani.
    • Peste jumatate din tinerii manageri lucreaza in alt domeniu decat cel pentru care s-au pregatit in timpul facultatii.
    • Un sfert dintre manageri (25) sunt femei.

  • Continental s-a intarit pe segmentul low-cost

    Grupul german Continental a achizitionat 51% din actiunile producatorului slovac de anvelope Matador. Pretul tranzactiei nu a fost dat publicitatii, dar ziarele germane care au scris anterior despre posibila preluare a pachetului majoritar al companiei slovace avansau cifra de 150 mil. euro.

     

    Manfred Wennemer (foto), directorul executiv al Continental AG, citat de agentia de presa Reuters, spune ca prin preluarea Matador grupul german va putea sa lupte mai eficient impotriva concurentei low-cost. Firma intentioneaza sa integreze Matador in portofoliul de branduri al Continental si sa investeasca in cresterea capacitatii anuale de productie de la 5,5 la 7 milioane de anvelope pentru automobile. Grupul german vrea sa-si imbunatateasca astfel pozitia pe care o detine in Europa Centrala si de Est, dar si in Rusia, Ucraina sau in alte state ex-sovietice. Anul trecut vanzarile inregistrate de divizia de anvelope a grupului Matador au fost de 430 mil. euro.

  • Direct pe locul intai

    Compania alimentara greceasca Vivartia a achizitionat cel mai mare producator de lapte din Bulgaria, United Milk Company (UMC). Pentru pachetul de 99,99% din actiuni, suma achitata catre Doverie Obedinen Holding si fondul grecesc de venture capital Global Finance si a fost de 18,7 mil. euro.

     

    Global Finance a cumparat UMC in 2003 prin intermediul Black Sea Fund. A urmat o perioada de restructurare, modernizare si de largire a gamei de produse. Astfel, UMC a devenit intre timp si al doilea producator de iaurturi din tara. Vanzarile totale in 2006 au fost de 17,5 mil. euro, in timp ce profitul operational a ajuns la 1 milion de euro. Vivartia mai este prezenta pe piata din Bulgaria prin marca de lapte Delta, croissantul 7 Days si restaurantele cu servire rapida Goody’s.

  • Unde se duce Prime Time-ul?

    Definitia clasica spune despre «Prime Time» ca este intervalul intre ora 19.00 si 23.00, cand televiziunile inregistreaza cele mai mari audienete. In negocieri insa, nu se opereaza niciodata cu definitii de dictionar. Astfel ca, de cativa ani, televiziunile vand Prime-Time in intervalul 19.00 – 24.00. Exista doua motivatii principale, pentru care preturile au fost extinse si pentru intervalul 23.00-24.00:

    Prime-time-ul de program – se extinde de obicei pana la ora 24.00 si este intervalul in care televiziunile propun cele mai performante formate si programe.

    Calitatea publicului – studiile arata ca pe intervalul 23:00-24:00 audienta TV devine din ce in ce mai valoroasa. Vorbim de telespectatori activi, cu venituri mari, care ajung mai tarziu in fata televizoarelor. In 2005, in intervalul 23:00-24:00 aproximativ 50% dintre telespectatori aveau venituri peste medie. Cele doua argumente sunt si motivatiile principalelor televiziuni din Romania pentru  aceasta strategie de vanzari, argumente confirmate de profesionistii media.

     

    Liana MIHAI, media director Media Investment 

     “Prime Time-ul, cel putin ca definitie, ar trebui sa fie intervalul orar de maxima audienta TV. Intervalul 23:00:24:00 nu este insa, pentru nici o statie TV din Romania, acel varf de audienta care sa faca extinderea Prime Time-ului un lucru evident. Daca ne uitam deci la audientele inregistrate, extinderea Prime Time-ului la unele televiziuni nu pare a fi justificata, cantitativ. In medie in ultimii cinci ani aceste audiente sunt cu aproximativ 10% mai mici decat cele din intervalul 18:00-19:00 si cu 30% mai mici decat intervalul 22:00-23:00. In 2003 apare decizia CNA 36/2003 ce interzice difuzarea reclamelor la bauturile distilate inainte de ora 22:00 si ca urmare politicile de programe ale statiilor incep sa se orienteze catre atragerea unui public mai mare dupa ora 23:00 (categoria bauturi alcoolice avand o pondere destul de mare din total market). Din 2004 se vede cum publicul incepe sa consume mai degraba televiziunea de seara, in mare parte acest lucru datorandu-se imbunatatirii ofertei de programe. Tot din 2004 putem vedea cum, pe intervalul 23:00-24:00 audienta TV devine din ce in ce mai valoroasa. Sunt acei telespectatori vanati de orice advertiser, mai exact oamenii cu venituri mari, care ajung mai tarziu in fata televizoarelor. In 2005, in intervalul 23:00-24:00 aproximativ 50% dintre telespectatori aveau venituri peste medie. Din acest punct de vedere, da, audienta Prime justifica extinderea intervalului Prime.”

     

    Zoe VASILESCU, director de vanzari la PRO TV

    “PRO TV a introdus Prime Time-ul extins (pornind de la 19:00-23:00 pana la 24:00) incepand cu negocierile lui 2004. Ratiunile din spatele acestei strategii au fost:

    • schimbarile inregistrate in comportamentul de vizionare al telespectatorilor: pe masura ce oamenii au inceput sa aiba din ce in ce mai multi bani de cheltuit, au inceput sa intre tarziu in casa, la televizor. In acest fel, curba de audienta maxima a inceput sa se deplaseze mai tarziu, catre ora 24.00, fata de maximum ora 23:00 cat era inainte.

    • competitia intre televiziuni a inceput sa creasca pe slotul 23:00-24:00, investindu-se in programe din ce in ce mai scumpe. Devenise aproape imposibil sa faci eficient un program plasat in acest interval practicand costurile de Late Fringe (n.r. intervalul de doua ore ce urmeaza Prime Time-ului), de vreme ce preturile pe acest interval erau la aproape 60-70% din pretul de Prime Time.

    • am facut aceasta schimbare majora in politica de vanzari in epoca lui “80% in Prime Time” (clientii plasau 80% din numarul total de puncte de rating in intervalul 19:00-23:00). Cererea ne-ar fi sufocat daca nu extindeam cu o ora intervalul de Prime Time, adaugand o ora (23:00-24:00) in care calitatea publicului este foarte, foarte buna – persoane cu educatie si venituri medii si superioare. In acest context trebuie mentionat ca necesitatea extinderii Prime Time-ului  la ACASa a venit in 2007, iar extinderea s-a facut spre Early Fringe, incorporand ora 18:00-19:00. Ratiunea: targetul ACASa  – femei, urban 15-49 – are un comportament de vizionare mai accentuat incepand cu ora 18:00 si merge mai devreme la culcare, comparativ cu targetul PRO TV – all, urban, 18-49 ani.”

     

    Laurentiu IONETE, director de vanzari Antena 1

    “Principalul aspect al extinderii PT-ului pana la ora 24:00 este reprezentat de faptul ca, in majoritatea cazurilor, statiile generaliste au programe de PT care se prelungesc pana la miezul noptii sau jurnale importante de stiri. Si atunci este absolut normal ca aceste programe sa fie incluse in  intervalul Prime Time. In ceea ce priveste consumul TV, in intervalul 23:00-24:00, scaderea este normala, ca si trend, insa cererea de publicitate pentru acest interval duce statia in situatia de sold-out. Astfel, advertiserii cumpara GRP-uri in acest interval (23:00-24:00) si platesc acelasi cost pe un punct de audienta ca in intervalul 19:00-23:00, prin prisma faptului ca publicul consumator TV este unul tanar, activ, cu putere de cumparare, cu alte cuvinte, un client ideal pentru produsele lor.”

  • Sibiul, capitala culturala Europeana

    Imaginea Romaniei este un subiect larg dezbatut, mai ales in lumea oamenilor de comunicare. Prima tema cu care se accesorizeaza e acel “key proposition” – mesajul care ne reprezinta si pe care vrem sa il transmitem despre despre noi. Cu alte cuvinte, ceea ce vrem noi sa comunicam. Exista insa si cealalta perspectiva – ceea ce vor ei sa auda. Interlocutorii nostri sunt oameni diferiti, unii cu o deschidere foarte mare, altii care privesc doar prin lentila unor stereotipii puternice. Un exemplu foarte bun este “tiparul” diferit pentru doua articole cu aceeasi tema, publicate in presa internationala.

     

    Investirea Sibiului drept capitala culturala europeana pe anul 2007 a surprins pe multi „vechi europeni”. Pana nu de mult, habar nu aveau de existenta orasului si tocmai de aceea  Sibiul a devenit un subiect bun de exploatat pentru presa internationala. Parerile jurnalistilor sunt, bineinteles, impartite. Unii vorbesc despre Sibiu limitandu-se la dezvoltarea stereotipurilor despre Romania, altii povestesc cu mult entuziasm despre descoperirea unui loc de o frumusete surprinzatoare.

     

    Sunt sibianca si , in timp, mi-am dezvoltat o sensibilitate aparte pentru tot ceea ce tine de „orasul meu”. Faptul ca Sibiul a fost numit capitala culturala europeana alaturi de Luxemburg este un motiv de mandrie. Totodata, imaginea sa aduce o potentiala bila alba in urna Romaniei. Nimeni nu vorbeste despre Sibiu fara a mentiona si tara din care face parte.

     

    Sibienii si-au luat in serios responsabilitatile. S-au facut investitii importante, iar orasul arata mai bine ca niciodata. Anul 2007 inseamna peste 1000 de evenimente culturale, asa ca Sibiul pare a fi intr-o continua sarbatoare. Dar oare cum sunt vazute toate acestea de presa internationala? Am pornit in cautarea informatiilor si m-am lovit – in adevaratul sens al cuvantului- de un articol din ziarul britanic “The Observer” cu un titlu foarte reusit din punct de vedere creativ, dar… atat. “Luxembourg and where?” – asta se intreba reporterul Emily Stokes pe 31 decembrie 2006. In articol, pune la dispozitia britanicilor un ghid cu cele cinci lucruri esentiale pe care trebuie sa le stie despre Sibiu, noua capitala europeana. Nu inteleg daca, citind articolul, am devenit martora la frustrarile lui Emily Stokes fata de valurile de extindere ale Uniunii Europene sau la dezvaluirea secretului: cum se vinde mai bine un ziar, iar jurnalista ofera publicului ceea ce acesta asteapta sa primeasca. Pentru a-mi descreti fruntea, am continuat cu un articol de doua pagini din The Wall Street Journal Europe, din 16-18 martie 2007. Abordarea lui Mark Baker este mult mai prietenoasa si, imi permit sa spun, informata. El descrie Sibiul ca pe un oras care da speranta unui viitor mai bun pentru Romania. Este un loc in care frumusetea arhitecturii se imbina armonios cu o cultura bogata, un loc cu alei pavate si piete frumoase si ingrijite care ascunde o istorie captivanta.

     

    Mark Baker porneste intr-o calatorie in timp pana la sfarsitul secolului  XII, de cand incepe povestea Sibiului, si aminteste sutele de ani in care orasul s-a aflat in calea invaziilor, a conflictelor si a razboaielor. Continua, apoi, cu Sibiul de astazi. Citind ma simt ca-ntr-o plimbare prin locurile mele preferate. Piata Mare, centrul orasului de peste 500 de ani, gazduieste Muzeul Bruckenthal in care se adapostesc unele dintre cele mai frumoase colectii de arta nationala si europeana. Apoi, pe o alta lungime a pietei vad Biserica Romano-Catolica, in stil baroc, alaturi de care se inalta Turnul Sfatului. Chiar langa Piata Mare dau peste Piata Huet unde pot admira Biserica Evanghelica, o capodopera in stil gotic cu cea mai mare orga din tara (si din sud-estul Europei). Ajungand la Piata Mica si la al sau Pod al Minciunilor, o mica ironie isi face loc in poveste. Legenda spune ca daca cineva minte cand trece podul, acesta se va darama, iar reporterul are o dilema. Pur si simplu, nu intelege cum se face ca, avand in vedere situatia politica din ultimele decenii, podul este inca in picioare. Explicatia mea este: niciun politician nu si-a tinut discursul pe pod. 

     

    Mark Baker aminteste si de lucarnele in forma de ochi care vegheaza in permanenta orasul, lucru pe care il considera sinistru, gandindu-se la revolutia din ’89. Nu uita sa vorbeasca nici despre frumusetea Muzeului Civilizatiei Populare Traditionale Astra, iar apoi  incheie cu o invitatie adresata europenilor de a vizita Sibiul si le ofera toate contactele de care au nevoie – hoteluri si restaurante confirmate prin experienta proprie.

     

    Ca jurnalist si nu numai, e important sa vezi lucrurile in desfasurarea lor. Intr-adevar, Romania a fost o tara totalitar-comunista, dar regimul a cazut, iar acum Europa si Romania se redefinesc prin extinderea Uniunii Europene. A trecut vremea sistemelelor binare de clasificare: vestul – democratic si capitalist si estul – comunist si totalitarist. Elementele esentiale ale Sibiului, punctate de Emily Stokes, sunt aceleasi stereotipuri si metafore care erau utilizate  in reprezentarea tarilor estice pe vremea Razboiului Rece: comunism, informatori, Ceausescu.

     

    Peisajul e diferit acum si e timpul pentru un discurs nou. Mark Baker e dispus sa participe la reconfigurarea granitelor si spatiilor europene. A fost si el surprins la inceput de importanta pe care a dat-o Bruxelles-ul Sibiului. Insa o scurta vizita in noua capitala culturala europeana l-a determinat sa reconstruiasca  vocabularul si imaginile ce definesc estul Europei. O vizita reuseste de cele mai multe ori sa spulbere prejudecatile fata de Romania, pe cand cei care nu fac acest pas impacheteaza prejudecatile lor intr-un discurs cat mai atragator.

     

    Sibiul a devenit in 2007 ambasadorul  Romaniei in Europa si impune o analiza critica a ceea ce era pana acum interpretat ca fiind negativ. Doar ca nu toti sunt dispusi sa o faca. Astfel, acelasi Sibiu poate ramane in continuare un oras comunist din tara lui Dracula sau poate deveni acel loc de o frumusete surprinzatoare.

  • Diferent eculturale pe coperte glossy

    Lumea revistelor este una care te absoarbe. Culori speciale, titluri acrosa, fotografii neobisnuite…Fonturile dintr-o revista nu scriu o pagina, ci construiesc un univers care te seduce inconstient, indiferent daca esti un pasionat recunoscut, cu abonament sau doar un cititor ocazional. Revistele sunt o lume aparte pentru ca vorbesc despre lumea ta, intr-un limbaj care tie iti este specific. M&A a mers la standurile de presa din Paris, Milano si Bucuresti si va povesteste despre cum diferentele culturale se regasesc chiar si sub lacul unei coperte glossy…

     

    France Press. Sofisticare

    In Franta, cum era de asteptat, moda vinde foarte bine. Asadar, la capitolul reviste pentru femei, vorbim de un portofoliu bogat, cu titluri internationale  consacrate – Vogue, Elle, Glamour, Cosmopolitan – dar si reviste care isi revendica intr-o mare masura apartenenta la piata franceza (unele dintre ele devenite intre timp titluri internationale – L’Officiel este prima revista franceza care a intrat pe piata chineza) – L’Officiel si Jalouse (editate de Editions Jalou, un grup de presa de familie infiintat de Georges Jalou) sau Numéro (editat de grupul de presa Alain Ayache).   

     

    Revistele glossy frantuzesti sunt oglinda publicului lor – sofisticate, avangardiste, atente la detaliu.  Putin arogante si inaccesibile, pe alocuri, ele impun o anume eticheta. Coperta nu are niciodata prea multe titluri si prefera stilul minimalist, dar studiat.

     

    85% din informatii sunt din zona de moda si frumusete, dar acorda importanta si ultimelor noutati culturale, aparitii mondene si lansari. Subiectul principal este asadar moda cu o puternica tenta de social.

     

    Layout-ul de interior este fie foarte simplu – pentru a pune in valoare interviurile si materialele de tip features prin deschideri spectaculoase si colonaje aerisite, care fac materialul usor de citit, fie foarte aglomerat la sectiunile de noutati si agenda, care accepta cea mai bogata alternanta de fonturi, grafica, ilustratie si fotografie – pentru a scoate in evidenta variatatea si bogatia informatiei.  

     

    Revistele de moda frantuzesti sunt un barometru cultural pentru ca pun moda in contextul  cultural, ca un laitmotiv al lumii in care traim: felul in care ne imbracam, cum socializam, ce ascultam, ce ne influenteaza, ce ne inspira. Moda este doar un liant care faciliteaza dezbaterea sociala. Ele ofera o cheie de interpretare accesibila si placuta pentru societatea in care traim.

     

    Un regalo italiano. Nonconformism

    In Italia, cele mai cautate reviste sunt numele internationale: Elle, Marie-Claire, Vogue, Vanity Fair, Cosmopolitan si titlurile specific italienesti ca Amica sau Flair.

     

    Despre presa italiana de femei se poate spune ca este nonconformista. De fapt, ea reflecta curajul specific italienesc de a incerca orice combinatie aparent ciudata, de a stabili tendinte, de a propune cu nonsalanta neconventionalul, pentru ca apoi sa il impuna ca moda.

     

    Presa nu se vinde la tarabe decât rareori, pentru ca in rest gasesti tot ce-ti doresti in magazine dedicate special difuzarii de publicatii. Un astfel de magazin inseamna un sir de ziare, pentru acces la “prima mâna“ si apoi reviste: ghiduri TV, publicatii de fitness, de diete, de sanatate, de jocuri pe calculator, de afaceri, de hair-style si – evident – reviste de moda. Acestea sunt cele mai cautate; lunare, saptamânale, groase, subtiri, nationale, internationale, oricum cu multe cadouri – revistele de moda sunt raspandite in toate magazinele de presa. Cele mai dorite sunt numele internationale: Elle, Marie-Claire, Vogue, Vanity Fair, Cosmopolitan si titlurile specific italienesti ca Amica sau Flair.

     

    Dupa cumparaturi te opresti cu revistele grele la o terasa. Toate editiile internationale sunt, de fapt, cataloage. Iti comanzi “cappuccino con molto spuma” si deschizi Vogue-ul anticipând aproximativ  trei ore de placeri vizuale intr-un club exclusivist. Ai dreptate in legatura cu exclusivitatea, insa cele 600 de pagini ale revistei iti dau impresia ca iti petreci timpul intr-un club plin de fum, intunecat, decadent. Fie ca e reclama la Chanel, D&G sau UCB, nicaieri nu vezi un manechin zâmbind. Femeia nu este nici fericita, nu vrea nici sa cucereasca; este pur si simplu «fashion». Culorile sunt obositoare, puternice, de cele mai multe ori cu reflexii metalice. Pozele sunt dezordonate, decorurile ravasite, iar fondul negru dominant.

     

    Moda italiana nu accepta usor reprezentarea celebritatilor. Revistele prefera fete noi intotdeauna, modele aproape necunoscute, cel mai adesea cu o alura ciudata, care nu rezoneaza nicicum cu standardele clasice de frumusete. Dar au un farmec aparte care te intriga si in cele din urma te seduce. Abordarea nu este una comerciala – imaginile nu sunt usor de descifrat, iar titlurile sunt zgarcit prezentate pe coperta – de cele mai multe ori, e unul singur. Combinatia alb-negru este cea mai de succes pentru coperta, care accepta extravagante maxime – adica uneori chiar si imagini care par ca nu au rezolutie buna.

     

    Dupa ce rupi ambalajul revistei Elle, numar aniversar – 20 de ani de la aparitia in Italia – treci repede peste suplimentul  de psihologie, cele doua cataloage cu magazine si peste o brosuri cu tendintele pentru aceasta vara. Elle Italia nu e nici  corecta cum e Elle UK, nici senzuala si vicioasa ca Elle France. E moda dezordonata seducatoare. Singura structura este legata de pozitionarea reclamelor. Pagina de dreapta – reclame, pagina de stânga-text, cel putin pentru jumatate din revista dar tocmai asta ii da un aer de mall intr-o sâmbata dupa-amiaza.

     

    Cam tot la fel este si AMICA, revista 100% italieneasca. Coperta foarte serioasa, corecta, stilizata te poate induce in eroare. Interiorul e o explozie de reclame si culori.

     

    Pentru revistele italienesti, la nivel editorial, moda si arta sunt subiectele…sau moda este ridicata la statutul de arta. Trateaza majoritatea subiectelor din perspectiva artistica – a unui curent, a unei tendinte. Nu se tem de subiecte aparent de nisa – cultura, arhitectura, tehnologie. Pictorialele lor sunt cele mai extravagante si nu respecta regulile clasice de prezentare de haine sau de produse de beauty.

     

    Layout-ul este o dezordine de artist. Singura regula este lipsa de reguli, dar se accepta si cateva elemente de «continuitate» – la nivel de culori de fonturi sau accente grafice de identificare, care pot fi pozitionate oriunde, chiar si peste un portret. Fotografiile sunt taiate si uneori chiar se obtureaza mesajul fotografiei.

     

    Paginile aglomerate si uneori intunecate intentionat sau sapourile scrise ilizibil pe verticala dau senzatia ca revistele sunt in mod special create neprietenos. Este o descifrare insa superficiala. Toata aceasta aglomerare dezordonata de idei este un mesaj in sine – despre spiritul galagios si colorat specific italian.

     

    Glossy romanesc. Adaptabil

    Piata glossy din Romania ramane una cu o oferta variata – care propune atat retetele internationale deja confirmate Elle, Cosmopolitan, Glamour, Beau Monde si, in curand, Harper’s Bazaar, dar lasa loc liber si creativitatii autohtone care sa aduca savoarea locala in abordarea unui subiect clasic ca moda feminina.

     

    In Romania, primul loc de intalnire cu revistele este unul care stirbeste savoarea momentului. Standul de presa se traduce in romaneste «taraba». Din start mirajul momentului s-a pierdut. Inca mai asteptam magazine dedicate, decorate cochet care sa incarce momentul rasfoirii de reviste intr-o oarecare poezie cotidiana. Inca mai visam la cafenele care, pe langa croisante calde iti ofera si stiri hot, in coltul dedicat presei.

     

    Dar fascinatia romanilor pentru hartia glossy si fonturile sofisticate depaseste aceste bariere. Desi nu putem vorbi de o aglomeratie de titluri precum in occident, piata glossy din Romania ramane una cu o oferta variata – care propune atat retetele internationale deja confirmate Elle, Cosmopolitan, Glamour, Beau Monde si, in curand, Harper’s Bazaar, dar lasa loc liber si creativitatii autohtone care sa aduca savoarea locala in abordarea unui subiect clasic ca moda feminina.  Astfel, titluri ca The ONE sau Tabu si-au castigat notorietatea si forta de a initia un dialog cu publicul cititor de reviste.

     

    Titlurile internationale au avantajul de necontestat al unui brand puternic, construit pe traditie. Revistele locale vin cu un contraargument la fel de convingator – culoarea locala si relevanta unui mesaj specific pentru publicul romanesc. Este un tandem care satisface dorinta cititorului de «globalizare» informationala, dar si nevoia lui pentru mesaje cu care sa se identifice, care sa il reprezinte.

     

    Aflata in aceasta formula binara, revista romaneasca pentru femei definitiveaza acum modele.  Nu are inca un grad de sofisticare specific titlului francez, nu accepta inca nici excentricitatea italieneasca. Este adaptata publicului romanesc. Merge inca pe retete neutre, respectand standardele clasice de calitate la nivel editorial si de productie.

     

    Revistele glossy din Romania – la fel ca si publicul lor – inca mai asteapta brandurile de lux din «prima liga» care sa impulsioneze revistele pentru abordari mai indraznete si mai creative si sa dea curaj publicului sa guste astfel de abordari.

  • Te abonezi si castig(i)

    Politica de abonamente a ziarelor s-a schimbat,   odata cu orientarea spre un public-tinta tanar, cu putere de cumparare, dar cu apetit redus si   timp putin pentru presa scrisa cotidiana.

     

    Cu doar câtiva ani in urma, campaniile de abonamente se desfasurau numai in anumite perioade ale anului si ofereau doar reduceri de pret. Publicul-tinta provenea de obicei din segmentul de vârsta 40-60 de ani – era vorba de persoane care fie nu aveau acces la chioscul de ziare, fie apreciau avantajul de a primi publicatia acasa.

     

    Politica de abonamente a ziarelor s-a schimbat, in incercarea de a atrage si de a convinge publicul-tinta tânar, cu putere de cumparare, atât de dorit de clientii de publicitate. Abonamentele oferite de ziare pleaca acum de la alte premise: 1) cititorii tineri nu au timp sa mearga la posta si sa stea la coada pentru a plati un abonament, 2) publicul asteapta mai mult decât o simpla reducere de pret, aceasta transformându-se, practic, in pre-conditia achizitionarii unui abonament.

     

    Ziarele s-au orientat spre modalitati noi de plata a abonamentelor: la „Evenimentul zilei” expediezi un SMS, „Cotidianul” iti trimite un reprezentant acasa, „Gândul”, „Ziarul Financiar” si „Adevarul” accepta plati online. Reducerile oferite sunt substantiale, ajungând pâna la 50% din pretul publicatiei, cum este in cazul „României libere”, al „Jurnalului National” sau al „Ziarului Financiar”.

     

    O alta inovatie in politica de abonamente se doveste valoarea adaugata reprezentata de ofertele speciale pentru abonati – carti, CD-uri, DVD-uri, cataloage sau suplimente. „Cotidianul” ofera 24 de carti cadou la incheierea unui abonament pe un an, „Jurnalul National” – CD-uri, DVD-uri, carti, dictionare sau ghiduri pentru abonamentul Jurnalul National Plus, in timp ce „Ziarul Financiar” asigura acces gratuit la arhiva online si la suplimentele sale. Produsele oferite de ziare indica si ele o competitie acerba pentru publicul tânar din mediul urban.

     

    Cine castiga din campaniile de abonamente?

    Si publicul, si ziarul deopotriva. Cititorul economiseste timp, primeste un ziar de calitate la un pret mic si se bucura de un produs conceput special pentru abonati. Ziarul câstiga cititori constanti, care platesc in avans, scutind managerii de problemele legate de distributia la chiosc sau la taraba.

     

    Cosmina Noaghea, director publishing, PubliMedia International

    „Cea mai eficienta metoda de marire a numarului de abonati este direct marketing-ul. Sigur ca oferirea de discounturi este foarte importanta, dar primul pas este ca cititorul sa vada si sa citeasca ziarul. Cadourile ajuta, dar nu sunt o motivatie foarte importanta pentru ca la ziarele quality cititorii sunt mai putin motivati de cadouri (ei având venituri medii si peste medie), iar posibilitatea de abonare cu ajutorul SMS-ului sau online este o facilitate care aduce acum mai mult imagine decât volum. In acest moment, sunt destul de putini cei care apeleaza la SMS sau doresc sa se aboneze online, dar sunt oameni pe care si-i doreste orice ziar quality. E clar ca Internetul si mobilul sunt optiuni de viitor”.

     

    Günther Graml, Executive Director Distribution and Subscriptions, Ringier Romania

    „Ar trebui imbunatatit sistemul de distributie pentru abonamente: livrarea ziarelor la prima ora a diminetii, siguranta cutiilor postale, implementarea unui management real al relatiilor cu clientii, precum si protejarea bazelor de date. Noi, ca editori, incercam sa ne marim baza de abonati desfasurând in mod regulat campanii de abonare atractive (bazate pe reduceri de pret si premii). Dar, atâta timp cât nu sunt indeplinite primele conditii, rezultatele nu pot fi spectaculoase.”

     

    Carmen Dinca, director abonamente, Adevarul Holding

    „Abonamentul poate fi vazut ca un joc in doi, din care ambele parti au numai de câstigat. Avantajele existentei unui numar mare de abonati pot veni, in principal, din certitudinea unui tiraj cunoscut dinainte si din accesul direct, facil la un numar de cititori fideli, pe care ii poti repartiza pe zone, categorii sociale sau vârste. Avantajele unui cititor care are abonament, fata de cel care cumpara ziarul de la chiosc, vin din pretul redus al ziarului si din posibilitatea de a primi ziarul oriunde s-ar afla. Din pacate, sunt persoane care ezita sa faca un abonament la publicatia favorita, deoarece apar diverse inconveniente externe. Unul dintre ele este traficul foarte aglomerat dimineata, care ingreuneaza distribuirea abonamentelor de catre firmele particulare indeosebi. Acest lucru ii afecteaza mult pe cei vor sa primeasca presa inainte de a pleca la serviciu.”