Blog

  • Dusmanul presei

    Ce vreau sa spun: cand cineva trebuie sa intervina pentru a
    apara libertatea presei inseamna ca societatea, si alaturi de ea o
    buna parte din presa, este deja bolnava. In democratiile definite
    drept “robuste” nu e nevoie ca cineva sa apere libertatea presei,
    intrucat nimanui nu-i trece prin cap s-o ingradeasca. Aceasta este
    prima ratiune a scepticismului meu, din care deriva o concluzie.
    Problema italienilor nu este Silvio Berlusconi.

    Istoria (vreau sa spun de la Catilina incoace)(1) a fost plina de
    oameni aventurosi, nu lipsiti de carisma, cu un simt slab al
    Statului, dar unul extrem de ascutit pentru propriile interese,
    care au dorit sa instaureze o putere personala, escaladand
    parlamente, magistraturi si constitutii, distribuind favoruri
    propriilor oameni de curte si (din cand in cand) propriilor
    curtezane, identificand placerea proprie cu interesul comunitatii.
    Si nu intotdeauna acesti oameni au cucerit puterea la care aspirau,
    deoarece societatea nu le-a permis acest lucru.

    Daca societatea le-a permis, de ce sa te superi pe acesti oameni si
    nu pe societatea care i-a lasat sa-si faca mendrele? Nu voi uita
    niciodata o istorie pe care o povestea mama mea, care pe cand avea
    20 de ani isi gasise o slujba buna ca secretara si dactilografa la
    un politician liberal – si accentuez, liberal. In ziua de dupa
    venirea lui Mussolini la putere acest om a spus: “Dar in fond,
    avand in vedere situatia in care se afla Italia, poate acest om va
    gasi modalitatea de a face putina ordine”. Iata, nu a fost energia
    lui Mussolini (ocazie si pretext) ceea ce a permis instaurarea
    fascismului, ci indulgenta si relaxarea acelui onorabil liberal
    (reprezentant exemplar al unei tari aflate in criza).

    Este prin urmare inutil sa te superi pe Berlusconi care, cum s-ar
    spune, isi face meseria. Majoritatea italienilor, care a acceptat
    conflictul de interese, care accepta patrulele cetatenesti, care
    accepta legea Alfano, si care acum ar fi acceptat destul de
    linistita – daca presedintele Republicii n-ar fi ridicat o
    spranceana -, botnita pusa (deocamdata doar experimental) presei.
    Aceeasi natiune ar accepta fara nicio ezitare, ba dimpotriva, cu o
    anumita complicitate malitioasa, faptul ca Berlusconi frecventeaza
    starlete, daca acum nu s-ar interpune Biserica, tulburand
    constiinta publica printr-o cenzura prudenta – ce va fi insa
    intr-un timp destul de scurt inlaturata intrucat italienii, in
    general buni crestini, merg dintotdeauna la curve chiar daca
    preotul spune ca n-ar trebui.

    Si-atunci de ce sa dedicam acestor alarme un numar al ‘L’espresso’
    , daca stim ca acesta va ajunge la cel deja convins de aceste
    riscuri ale democratiei, dar nu va fi citit de cel dispus sa le se
    accepte numai sa nu fie lipsit de portia de Big Brother -, cel care
    despre multe intamplari politicosexuale stie in fond foarte putin
    intrucat o mass-media in mare parte controlata nici nu pomeneste de
    asa ceva? Chiar, de ce s-o faci? Motivul este unul foarte simplu.
    In 1931, fascismul le-a impus profesorilor universitari, in numar
    de 1.200 la acea vreme, sa depuna un juramant de fidelitate fata de
    regim. Doar 12 (1 %) au refuzat s-o faca si au fost dati
    afara.

    Unii spun ca au fost 14, ceea ce confirma cat de neobservat a
    trecut fenomenul la acea epoca, lasand doar amintiri vagi. Multi
    altii, care vor ajunge apoi personaje eminente ale antifascismului
    postbelic, sfatuiti chiar de Palmiro Togliatti(2) sau de Benedetto
    Croce(3), au depus juramantul pentru a putea continua sa-si
    raspandeasca invataturile. Probabil ca cei 1.188 care au ramas
    aveau dreptatea lor, din diferite motive si toate onorabile. Insa
    cei 12 care au spus “nu” au salvat onoarea Universitatii si in
    definitiv onoarea tarii. Iata de ce trebuie din cand in cand sa
    spui “nu” chiar daca, dintr-un punct de vedere pesimist, se stie ca
    nu va servi la nimic. Cel putin ca sa poti spune intr-o zi ca ai
    spus-o.

  • Americanii invata sa faca masini mici de la polonezi

    Uzina mamut a Fiat de la Tychy, care a scos pe portile ei cam
    jumatate de milion de masini anul trecut, ar putea sa aiba niste
    raspunsuri pentru Chrysler (dar si pentru Ford si General Motors),
    care se zbate sa isi recastige suflul dupa faliment si sa-si reduca
    dependenta de camionete si de SUV-uri. Pentru cei ce-si aduc aminte
    de Fiat inainte de jenanta retragere de pe piata americana – cand
    ajunsese ca initialele numelui sau sa fie interpretate drept venind
    de la “Fix It Again, Tony” (“Repar-o iarasi, Tony”) – producatorul
    italian ar putea parea un model nepotrivit.

    Compania a parasit SUA la inceputul anilor ’80 dupa probleme pe
    scara larga privind calitatea modelelor sale. Dar Fiat a trecut
    printr-o revolutie sub conduceea lui Sergio Marchionne, care a
    devenit director executiv in 2004, ridicand standardele de calitate
    si fiabilitate la fabricile sale, precum cea din Tychy, si
    perfectionand arta de a construi masini mici cu eficienta mare.
    Chrysler spera sa poata face acelasi lucru, dupa ce Fiat si-a
    asumat controlul companiei americane. “Suntem norocosi ca e criza”,
    spune Zdzislaw Arlet, directorul uzinei de la Tychy, neputandu-si
    stapani ironia la adresa masinilor mari si a camionetelor care au
    detinut intotdeauna intaietatea in industria auto. “Acum,
    dimpotriva, toti vor sa construiasca masini mici.”

    La Tychy, unul dintre secrete este flexibilitatea: cea mai recenta
    tehnologie robotizata este echilibrata de prezenta muncitorilor
    care pot schimba rapid modelele ca sa se adapteze la modificarea
    cererii de pe piata. Acesta este unul dintre motivele pentru care
    Tychy lucreaza la foc continuu, sase zile pe saptamana, in vreme ce
    majoritatea altor uzine auto din SUA si Europa functioneaza la
    capacitate redusa, crescand intervalul costisitor de timp in care
    utilajele nu sunt folosite. Cea mai mica masina a Chrysler, modelul
    Dodge Caliber compact, este cu o treime mai grea (cam 454 kg) decat
    modelul Fiat 500 care se vinde ca painea calda si se fabrica
    exclusiv la Tychy. Sefii Fiat spun ca scopul lor este nu doar sa
    produca modele europene subcompacte la uzinele Chrysler din America
    de Nord; ei vor ca managerii Chrysler sa invete cum sa grabeasca
    introducerea de masini mai mici in SUA, pe care americanii sa-si
    doreasca sa le cumpere – cum ar fi noua versiune a Sebring, in
    acelasi timp cu cresterea eficientei, dupa modelul Fiat de la
    Tychy.

    Oferta Chrysler, spre deosebire de cea a Fiat, a fost dominata
    multa vreme de modele Jeep si SUV-uri sau de camionete ca Dodge
    Ram, automobilele insumand doar 30% din vanzarile mondiale ale
    Chrysler de anul trecut. Pe masura ce vechiculele de mari
    dimensiuni au scazut in preferintele publicului din cauza
    preturilor mari la benzina si a recesiunii, vanzarile Chrysler la
    nivel mondial s-au prabusit, cazand cu 44% in prima jumatate a lui
    2009, comparativ cu perioada similara a anului trecut. “E foarte
    greu sa treci de la modele mari la cele mici, dar ei sunt aici ca
    sa compare si ca sa invete”, spune Arlet, in timp ce trece printr-o
    jerba de scantei scoasa de unul dintre robotii de pe linia de
    asamblare.

    “Aceasta uzina a fost gandita de la inceput ca sa produca masini
    mici.” Combinatia ideala intre roboti automatizati si factorul uman
    a fost cruciala pentru succesul uzinei de la Tychy, spune Ron
    Harbour, consultant industrial american de la firma de consultanta
    Oliver Wyman. Succesul nu vine automat cu cat ai mai multi roboti.
    “Daca ai si oameni, poti schimba modelele de pe linia de asamblare
    intr-o zi sau intr-o saptamana”, spune Harbour. “Or, cu roboti nu
    poti face asa ceva.” Fabrica de la Tychy are circa 5.000 de
    angajati, intre care 1.700 au fost recrutati anul trecut, ca sa
    faca mai multe Fiaturi, dar si mai multe Ford Ka. Dimensiunile
    impresionante ale uzinei – care se intinde pe 400.000 de metri
    patrati – sunt inca un avantaj pentru ea.

    Desi comparatiile exacte sunt dificile, Harbour vorbeste despre
    uzina Chrysler de la Belvidere, statul Illinois, comparabila cu cea
    de la Tychy, de vreme ce produce si modele mici. Dar productia
    anuala de la Belvidere, de circa 265.000 de masini, este putin
    peste jumatate din cea a uzinei poloneze. Arlet este tot timpul in
    cautarea de solutii cat mai bune pentru economii de timp si de
    bani, recunoscand ca se inspira de la faimosul sistem Kaizen al
    celor de la Toyota: in loc sa adauge lichidul de frana, benzina,
    apa si celelalte fluide din masina la fiecare pas de productie, o
    masinarie de pe fiecare dintre cele trei linii de asamblare ale
    uzinei pune toate lichidele la fiecare vehicul. “O masina iese de
    pe linia de asamblare la fiecare 55 de secunde”, spune Arlet. “In
    1996, dura de doua ori mai mult.” Odata cu noua tehnologie a venit
    si o mai mare atentie pentru calitate.

    Cam cu trei ani in urma, muncitorii au primit cate un numar propriu
    de identificare pe care-l stampileaza pe fiecare componenta a
    masinii pe care o asambleaza; astfel, orice problema de la finalul
    liniei poate fi atribuita corect autorului ei. Ca urmare, spune
    Arlet, numarul de masini care ies de pe linia de asamblare cu
    defecte a scazut de la 20% in 1996 la 4% acum – o cifra superioara,
    potrivit lui Harbour, celor de la uzinele din SUA si Europa
    Occidentala. “La acest moment, uzina de la Tychy este cea mai buna
    a Fiat, din punct de vedere al calitatii”, spune Giuseppe Volpato,
    profesor de economie la Universitatea din Venetia, care a studiat
    indelung compania. “Cred ca Polonia devine un punct de referinta
    pentru intreaga organizatie, chiar si pentru Italia.”

  • Coada la Fondul de Garantare de teama pierderii avansului pentru Prima Casa

    Astazi dimineata la ora 9, peste 20 de bucuresteni asteptau in
    fata sediului FNGCIMM pentru a primi un raspuns din partea
    institutiei cu privire la starea dosarelor depuse, scrie
    Ziarul Financiar
    ..

    Potentialii beneficiari ai programului sunt tensionati pentru ca
    risca sa piarda avansul pe care l-au dat proprietarului
    apartamentului daca le expira antecontractul incheiat cu acesta.
    Conform legii, FNGCIMM este obligat sa trimita decizia de garantare
    in maxim 5 zile de la primirea dosarelor de la banci, insa oamenii
    spun ca asteapta de peste trei saptamani un raspuns.


    Click aici
    pentru a citi continuarea.

  • Analisti: Rata anuala a inflatiei a crescut in august

    Astfel, rata anuala a inflatiei va urca pentru prima data dupa
    cinci luni consecutive de scadere. Punctul cel mai de jos din 2009
    a fost atins in iulie, cand inflatia anuala a fost de 5,06%.

    “Dupa aceasta cotitura, ne asteptam ca in lunile septembrie,
    octombrie, noiembrie si decembrie inflatia sa-si reia trendul
    dtscendent. In august a fost si un efect de baza negativ, deoarece
    in luna similara din 2008 am avut deflatie”, a declarat pentru
    MEDIAFAX, economistul-sef al
    BCR, Lucian Anghel.


    Click aici
    pentru a citi mai multe amanunte.

  • Cum se tine in viata un mall de provincie

    In urma cu un an, Shimon Galon, omul care a condus in ultimii
    zece ani operatiunile locale ale Globe Trade Center (GTC), vorbea
    cu incredere despre planurile companiei de a dezvolta o retea de
    centre comerciale in tara; mall-urile reprezentau sufletul unui
    oras, consumatorii urmand sa vina aici pentru cumparaturi si
    petrecerea timpului liber. Intre timp, “toate lucrurile s-au
    schimbat”, dupa cum recunostea Shimon Galon saptamana trecuta, la
    deschiderea Galleria Piatra Neamt, unul din cele trei mall-uri
    deschise de dezvoltator in ultimul an – celelalte doua sunt in
    Buzau si Suceava.

    “Toata lumea ar trebui sa uite trecutul si sa fie flexibil, sa isi
    ajute chiriasii. Trebuie sa uitam trecut si toate teoriile;
    singurul lucru care conteaza acum este flexibilitatea.” Tradus in
    termeni de business, flexibilitatea de care vorbeste seful GTC se
    refera la o serie de avantaje pe care dezvoltatorul unui centru
    comercial le ofera comerciantilor pentru a veni in proiectul
    propriu. “Nu ma afecteaza daca fac amenajarea spatiului pentru un
    retailer sau sa ii dau 50.000 de euro pentru doi ani fara sa ii cer
    dobanda”, spune Galon.

    Toate aceste facilitati ar urma sa ajute comerciantii sa ocupe
    spatiile din centrele comerciale pe care GTC le-a deschis pana acum
    in provincie, acestea avand unele din cele mai mici grade de
    inchiriere si ocupare din piata – 60% dintre spatii s-au deschis la
    inaugurarea centrului din Piatra Neamt, desi mall-ul are un grad de
    inchiriere de peste 90% potrivit reprezentantilor GTC, in timp ce
    Galleria Suceava are un grad de inchiriere de aproape 70%. “La
    Suceava am rezolvat problema prin aducerea Penny Market. Proiectul
    nu era prevazut cu un supermarket dar trebuie sa schimbam pe
    parcurs, daca ceva nu merge.” Amenajarea spatiului inchiriat de un
    comerciant, sarcina care ii revenea de obicei acestuia, sau
    garantarea unui anumit procent de inchiriere la deschiderea
    mallului, reprezinta doar doua dintre noile cerinte pe care
    retailerii le au pentru a merge intr-un centru comercial. “Chiria
    in trepte este o alta facilitate; la inceput se percepe o chirie
    mai mica, in primul an spre exemplu, urmand sa creasca pe
    parcurs.

    O alta facilitate ar fi livrarea garantiei cat mai aproape in timp
    de deschiderea mall-ului”, affirma Georgiana Andrei, consultant in
    cadrul departamentului de retail al Colliers International,
    companie care a fost agentul exclusiv de inchiriere a celor trei
    centre Galleria deschise pana acum. Sunt insa aceste masuri
    suficiente pentru sustinerea unor proiecte comerciale deschise in
    orase de mici dimensiuni sau in orase cu mai multe centre
    comerciale, precum Suceava? Consultantii considera ca primordial in
    acest moment este depasirea crizei, aspect pe care il invoca si
    Galon. “Incerc sa inchiriez pe cinci – zece ani. Daca reusesc, nu
    va conta ca ofer la inceput o chirie lunara de 10 euro pe metro
    patrat, va creste in viitor la 25 de euro. Valoarea de vanzare a
    centrului ramane astfel aceeasi”, mai spune seful companiei care a
    construit si vandut cladirile de birouri Europe House si America
    House din Bucuresti. Aceste momente par insa uitate acum. “Nu am
    dansat cand am vazut ca se inchid centre comerciale in Romania.
    (Armonia Braila si Trident Sibiu si-au inchis portile in ultima
    luna – n.red.). Ma gandesc la asta in fiecare dimineata, dar acesta
    este noul meu obiectiv, am sa muncesc numai sa cresc aceste
    mall-uri”.

  • FMI se intoarce in octombrie – noiembrie

    El a mai spus ca raportul privind prima evalutre a acordului
    stand-by cu Romania va fi discutat de Consiliul Executiv al FMI cel
    mai probabil in a doua parte a lunii septembrie, dar data finala nu
    a fost inca stabilita.

    Mai multe stiri pe www.mediafax.ro

  • eMAG: Vindem 100 de laptopuri Alienware anul acesta

    Deocamdata, in oferta eMag sunt disponibile numai doua
    configuratii ale noii platforme Alienware M17x, pretul de vanzare
    fiind de 10.000 de lei pentru versiunea cu procesor Intel Core 2
    Duo, respectiv 14.000 de lei pentru versiunea cu procesor Intel
    Core 2 Quad. De asemenea, sunt disponibile aplicatii software
    dezvoltate special pentru aceste platforme, cum ar fi, spre
    exemplu, recunoasterea biometrica a posesorului prin intermediul
    camerei video incorporate.

    “Intr-un orizont de timp de cateva luni, vom incerca sa aducem
    pe piata locala mai multe produse din portofoliul Alienware si sa
    oferim clientilor posibilitatea sa-si configureze propriile modele
    de computere”, spune Radu Apostolescu.

    Laptopurile producatorului american detinut in proportie
    majoritara de Dell se adreseaza in special pasionatilor de jocuri
    vtdeo, avand configuratii foarte performante, ceea ce explica si
    faptul ca Alienware produce stocuri foarte limitate din fiecare
    model al gamei si in general personalizate pentru fiecare
    client.

  • Bilantul restructurarii Leonardo: magazine inchise, sute de angajati concediati

    “Reducerea cu mai mult de 30% a retelei de vanzari a determinat
    eliminarea magazinelor neprofitabile si a celor care se aflau la
    finalul unui ciclu de viata de succes”, se arata intr-un comunicat
    al Ensight Management Consulting.

    Compania s-a orientat mai mult spre dezvoltarea spatiilor de
    vanzare din centre comerciale si mall-uri, in detrimentul
    magazinelor traditionale din strada.

    La sfarsitul lui 2008, reteaua de magazine numara peste 200 de
    unitati in Romania, Ungaria, Bulgaria si Moldova. Afacerile
    companiei din Romania s-au ridicat la suma de 500 milioane lei fara
    TVA anul trecut.

    “Piata retailului de incaltaminte a fost puternic afectata de
    criza economica, vanzarile scazand cu aproximativ 30% fata de
    2007”, potrivit comunicatului.

    Datoriile companiei au fost realizate pe fondul politicii de
    expansiune foarte agresive a retelei de magazine si din cauza
    crearii unor stocuri supradimensionate, ceea ce a majorat datoriile
    catre furnizori. Reducerea vanzarilor si imposibilitatea de accesa
    surse de finantare au contribuit la neacoperirea datoriilor, fapt
    ce a impus necesitatea unui proces de restructurare.

    Pentru al doilea semestru compania anticipeaza reduceri ale
    costurilor cu munca si chiria, comparativ cu 2008.

  • Se anunta preluari ostile in industria ciocolatei

    Dupa lansarea ofertei de preluare de catre Kraft Foods, pretul
    actiunilor Cadbury a crescut intr-o singura zi cu 5% si a atins un
    maxim istoric de tranzactionare de opt lire pe actiune, pe fondul
    cresterii increderii investitorilor ca gigantii din piata
    ciocolatei vor supralicita oferta companiei americane Kraft.
    Aceasta crestere a valorii de tranzactionare a actiunilor a marit
    valoare de piata companiei cu 1,15 miliarde peste suma oferita de
    cei de la Kraft.

    Analistii chestionati de Bloomberg anticipeaza lansarea unei
    oferte de preluare a Cadbury din partea Nestle, liderul mondial al
    industriei alimentare, estimata la valoarea de 21 miliarde dolari.
    Paul Bulcke, directorul general al Nestle a delcarat pentru Reuters
    ca nu are planuri de achizitie, dar ca este deschis spre noi
    oportunitati.

    Printre posibilele companii interesate de Cadbury se numara si
    Kellogg, Hershey si PepsiCo.

    Analistii sunt de parere ca va fi nevoie de o oferta cu cel
    putin 10% mai mare din partea celor de la Kraft, dar se va putea
    ajunge si la o suma cu 20-30% mai mare, in cazul in care se vor
    arata interesati si alti competitori.

    Interesul celor de la Kraft Foods pentru Cadbury este de a isi
    extinde operatiunile si pe pietele controlate de compania
    britanica, in special pe piata indiana, dar si pe alte piete
    emergente. In urma preluarii, Kraft spera sa creeze un colos din
    industria alimentara cu venituri de peste 50 miliarde anual.

    O problema pentru compania americana de dulciuri va fi
    finantarea ofertei de achizitie. Din suma oferita pentru preluarea
    companiei 6,7 miliarde de dolari (4,1 miliarde lire sterline) era
    cash, restul de 10 miliarde de dolari fiind sub forma de actiuni
    noi la Kraft.

    Reprezentantii Cadbury au delcarat ca vor incerca sa se apere de
    astfel de oferte nesolicitate de preluare.

    Cadbury detine 10,3% din piata mondiala de dulciuri, urmata de
    Nestle cu 7,6% si de Hershey, care controleaza 4,8%.