Secretarul general al Guvernului, Ion Moraru (foto), a declarat joi că anul trecut s-au vândut imobile ale RA-APPS în valoare de 40 de milioane de lei şi urmează să continue această operaţiune, arătând că vânzarea a fost cu totul nesemnificativă faţă de obiectivele propuse. Întrebat, la dezbaterile pe buget din comisiile de buget-finanţe de deputatul PDL Gheorghe Ialomiţianu de ce nu au fost vândute imobilele RA-APPS după ce s-a propus obţinerea a 700 de milioane din vânzare, Ion Moraru a precizat că s-a procedat la vânzarea clădirilor RA-APPS, dar vânzarea, în fapt, a fost cu totul nesemnificativă. El a arătat că acest lucru a fost cauzat de un ritm nesusţinut al RA-APPS pentru a proceda la vânzare, dar şi de faptul că evaluarea imobilelor s-a făcut la valori extraordinare, mai mari decât preţul pieţei, iar imobilele au fost neatractive. “Anul trecut s-au vândut imobile ale RA-APPS în valoare de 40 de milioane de lei.
Blog
-
Valoarea medie a unui depozit a scăzut anul trecut pentru prima oară după 2009
Volumul total al depozitelor garantate ale persoanelor fizice a depăşit 115 mld. lei (26 mld. euro) la sfârşitul anului trecut, dar valoarea medie a unui cont s-a redus pentru prima dată în perioada de criză, până la 7.800 de lei, arată datele publicate de Fondul de Garantare a Depozitelor. “Valoarea medie a unui depozit garantat a scăzut pentru prima dată în ultimii trei ani. Valoarea medie a unei compensaţii potenţiale s-a mărit însă, aceasta atingând nivelul de 7.200 de lei”, potrivit instituţiei. Scăderea valorii medii a unui depozit este de 1,3% în comparaţie trimestrială (faţă de finalul lunii septembrie). Aceasta înseamnă că băncile au reuşit să atragă mai mulţi clienţi, dar deponenţii vechi nu au mai economisit la fel de mult ca în trecut. Băncile participante la schema locală de garantare administrau la sfârşitul anului trecut circa 14,8 milioane de conturi de depozit. La nivelul întregului sistem bancar se înregistrau 16,6 milioane de conturi de depozit deschise de persoanele fizice, valoarea cumulată a sumelor economisite fiind de aproape 124 mld. lei (28 mld. euro).
-
Ministerul Finanţelor vrea 3,7 mld. lei din vânzarea de titluri de stat în februarie
Ministerul Finanţelor vrea să împrumute în februarie 3,7 miliarde lei (echivalentul a 850 mil. euro) prin obligaţiuni şi certificate de trezorerie, cu mult sub suma atrasă în ianuarie, de 11,4 milioane lei. Licitaţiile programate pentru prima lună din acest an aveau valori indicative de 4,6 milioane lei, însă statul a atras 11,4 miliarde lei. La această sumă se adaugă 502,5 milioane de euro împrumutaţi prin obligaţiuni în euro cu scadenţa la 3 ani. Primele licitaţii din luna februarie au fost programate pentru luni, când Finanţele vor scoate la vânzare certificate pe un an şi obligaţiuni pe trei ani, ambele cu valori programate de 500 milioane lei. Trezoreria mai are planificate pentru luna februarie o licitaţie pentru certificate de trezorerie şi patru operaţiuni pentru obligaţiuni, cu scadenţa între 2 şi 5 ani. Cererea pentru obligaţiunile în lei vândute de Finanţe a urcat semnificativ începând cu jumătatea lunii decembrie, investitorii fiind atraşi de randamentele peste ţările din regiune.
-
Văcăroiu: În 2008-2012, prejudiciul a fost de 900 mil. euro;61 de dosare destul de grele, la Parchet
Preşedintele Curţii de Conturi Nicolae Văcăroiu a declarat joi la comisiile parlamentare de buget-finanţe, că prejudiciul total la autorităţile centrale şi locale în perioada 2008-2012 se ridică la peste 900 milioane de euro, în 2011 fiind trimise la parchet 61 de “dosare destul de grele”. Nicolae Văcăroiu a fost întrebat în şedinţa comisiilor despre prejudiciul înregistrat la autorităţile centrale şi locale. “Legat de prejudicii, sunt două paliere: unul legat de constatări directe, unde noi recuperăm o parte din prejudicii în timpul controlului. Pentru celelalte, Curtea de Conturi dă decizii conform legii. Nerespectarea deciziei Curţii de Conturi înseamnă închisoare de la şase luni la trei ani. Avem multă bătaie de cap, peste 2.000-3.000 de procese în fiecare moment”, a spus Văcăroiu. El a adăugat că, de când este la Curtea de Conturi, nu a avut “vreun telefon legat de primari”.
-
Prima ieşire publică a noului şef al BRD: banca anunţă rezultatele pe 13 februarie
BRD, a doua bancă din sistem după activele deţinute, va anunţa pe 13 februarie rezultatele financiare aferente anului 2012, atunci urmând să aibă loc şi prima ieşire publică a noului şef al băncii, francezul Philippe Lhotte (foto), care a preluat poziţia de preşedinte şi director general în toamna anului trecut. Banca va publica pe 13 februarie rezultatele preliminare de anul trecut, raportul final urmând să fie dat publicităţii în a doua jumătate a lunii aprilie. BRD a raportat după primele nouă luni de anul trecut un profit de numai 10 milioane de lei, după ce a intrat pe pierdere în trimestrele al doilea şi al treilea din cauza cheltuielilor mari cu provizioanele de risc. Lhotte a preluat conducerea băncii în toamna anului trecut, dar până acum nu a avut nicio ieşire publică. El a venit de la filiala SocGen din Bulgaria – Expressbank, pe care a condus-o în ultimii şapte ani. SocGen, care controlează 60,2% din BRD, l-a ales pe bancherul francez să preia conducerea băncii din România după ce Alexandre Maymat, cel desemnat la sfârşitul lui 2011 pentru ocuparea acestui post, a hotărât să se retragă. Acţiunile BRD sunt listate la Bursa de Valori Bucureşti, acestea fiind cotate ieri la 8,8 lei. La acest preţ, capitalizarea băncii este de 6,2 miliarde de lei (1,4 mld. euro).
-
Opinie Alina Leţia: Dezechilibrul contractual cauzat de împrejurări imprevizibile
ALINA LEŢIA (avocat, managing partner – LEGAL CONSULT.)
De foarte multe ori, în contextul economic şi juridic actual, partea încearcă să îşi justifice decizia de a nu mai continua rămânerea în contract prin invocarea circumstanţelor economice nefavorabile, aceasta cu atât mai mult cu cât în Codul civil a fost introdusă instituţia impreviziunii. Ceea ce trebuie reţinut din lecturarea art. 1.271 Cod civil este că părţile sunt ţinute să îşi îndeplinească obligaţiile asumate chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă fie datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii, fie datorită scăderii valorii contraprestaţiei.
Cu alte cuvinte, nu orice fluctuaţie monetară, scădere a puterii de cumpărare, limitare a numărului de consumatori, modificare legislativă etc. justifică comportarea abuzivă a părţii care doreşte ruperea contractului, sustrăgându-se de la principiul forţei obligatorii a acestuia, ci numai acele cauze care pot fi considerate “schimbări excepţionale ale împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea angajamentelor asumate”.
Prin schimbări excepţionale se pot înţelege doar acele modificări substanţiale ale condiţiilor avute în vedere de părţi la data încheierii contractului, care nu au putut fi prevăzute la acea dată, ele apărând ulterior, pe durata executării obligaţiilor asumate şi care sunt de natură să dezechilbreze prestaţiile celor două părţi, de aşa manieră încât una intră în ruină, iar alta se îmbogăţeşte excesiv. Situaţiile excepţionale, străine de părţile contractului, care nu puteau fi prevăzute de acestea la încheierea acordului de voinţă – calamităţi naturale extrem de grave(cutremure), calamităţi sociale (greve, războaie), calamităţi economice (embargouri) – trebuie să le afecteze în egală măsură, determinând, într-o primă etapă, adaptarea contractului ,,pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor”. Cu siguranţă că vor fi persoane care vor susţine ideea riscului contractual – pierzi, câştigi, negustor te numeşti – fiind de părere că atât ruina, cât şi îmbo-găţirea excesivă ţin de activitatea comercială, fără să justifice modificarea contractului, şi cu atât mai puţin încetarea sa. Până la un moment dat, acest punct de vedere este corect, dar justa măsură trebuie aplicată în toate şi mai ales în drept.
Pentru ca adaptarea contractului să opereze cu limitarea pierderilor pentru oricare dintre părţi, acestea pot apela la clauze precum clauza de indexare, clauza de consolidare valutară care, odată inserate în contract, operează automat prin raportare la un etalon, de cele mai multe ori monetar. În cazul în care părţile nu au prevăzut astfel de clauze de adaptare a obligaţiilor asumate, iar acordul lor de voinţă în sensul renegocierii, reaşezării contractului nu este posibil, se poate ajunge la încetarea acestuia.
Clauza de revizuire a contractului – numită şi clauza de hardship conform art. 6.2.2. din Principiile UNIDROIT- permite părţii dezavantajate să solicite renegocierea contractului, de îndată şi cu bună-credinţă, fără a înceta să îşi îndeplinească obligaţiile asumate. În cazul în care negocierile eşuează, poate apela la instanţa de judecată fie pentru adaptarea contractului noilor situaţii excepţionale, fie pentru încetarea sa.
Trebuie să subliniem faptul că, dacă din modul în care este întocmit contractul reiese, în mod expres sau tacit, că debitorul obligaţiei imposibil sau extrem de oneros de executat şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor, atunci încetarea contractului nu mai este posibilă fără sancţionarea contractuală a acestuia.În concluzie, în contextul în care nu orice modificare economico-finaciară, socială sau de altă natură justifică neexecutarea, fără sancţiuni, a obligaţiilor asumate de părţi, modalitatea de încheiere a unui contract, conţinutul clauzelor sale, identificarea riscurilor, stabilirea unor proceduri de renegociere a condiţiilor de afaceri reprezintă tot atâţia factori cheie cărora părţile trebuie să le acorde atenţia cuvenită pentru a evita un dezechilibru contractual cu consecinţe extrem de grave pentru interesele lor comerciale.
-
Povestea celui mai mare hotel din lume, pe care nimeni nu l-a folosit (GALERIE FOTO)
Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme.
-
Cum desluşeşte Barcelona viitorul recompenselor corporatiste
ROXANA BĂLCESCU (COPROPRIETAR AL AGENŢIEI DE TURISM ŞI EVENIMENTE CMB TRAVEL)
EIBTM SE CONSTITUIE CA AL DOILEA MARE TÂRG EUROPEAN DE PROFIL, dupa IMEX din Frankfurt. Specializat numai pentru călătoriile de business, evenimente şi corporate incentive, EIBTM este o manifestare de amploare la care participă, ca expozanţi, agenţi de top specializaţi pe acest gen de produse. Târgul nu este destinat publicului larg, ci doar specialiştilor din domeniu, expozanţi sau vizitatori. Vizitatorii sunt aşa-numiţii “hosted buyers”. Un hosted buyer este de fapt un vizitator cu potenţial mare de achiziţie a produselor prezentate de expozanţi. Chiar eu am fost, la această ultimă ediţie din decembrie 2012, hosted buyer şi am avut întâlniri cu prestatori de incentive şi evenimente din 15 ţări de pe toate continentele.
Pentru a înţelege mai corect specificul domeniului, e bine să ne întrebăm care este diferenţa dintre un program de grup pentru turişti de vacanţă şi un program de grup de corporate incentive. Ei bine, diferenţa majoră rezidă în principal din complexitatea şi creativitatea punctuală şi foarte personalizată a unui program de incentive care trebuie să fie conceput în mod unic pentru fiecare client în parte şi ale cărui activităţi se concentrează pe durata câtorva zile. Statistic vorbind, un program de incentive se desfăşoară cam în trei până la cinci zile, dar ponderea cea mai mare, cam de 80%, este pentru programele scurte.
CU TOŢII NE DORIM, în funcţie desigur şi de buget, să ne recompensăm angajaţii sau clienţii într-un mod cât mai plăcut astfel încât să avem atât angajaţi multumiţi şi motivaţi, cât şi clienţi fideli. Pentru acest lucru companiile alocă bugete semnificative an de an, ca urmare programele de incentive derulate ar trebui să aducă un plus de valoare atât din punct de vedere calitativ, cât şi din punct de vedere creativ. Ce îi trebuie unei companii potente financiar şi care alocă bugete importante pentru acţiuni tip incentive se numeşte furnizor calificat. Un furnizor calificat este un organizator de evenimente profesionist, informat şi conectat în permanenţă la comunitatea internaţională a organizatorilor de evenimente, este un organizator creativ şi, nu în ultimul rând, un partener al clientului. Un furnizor calificat chestionează formal şi informal clientul, îi află nevoile şi aşteptările cu privire la viitorul eveniment, îi înţelege angajaţii şi clienţii. Furnizorul calificat realizează astfel un profil şi pe baza acestuia construieşte variante de ofertă pe care le discută cu clientul. Evident că bugetul contează, costul evenimentului contează, dar numai începând din acest punct.
Din păcate, în România, această abordare, unica profesionistă, este prea puţin luată în considerare; există un mare număr de agenţii de turism, agenţii de organizare de evenimente sau de publicitate care, în stilul nostru specific, afirmă că se pricep la evenimente de orice gen şi evident că nu de puţine ori clienţii au fost nemulţumiţi de modul cum s-a desfăşurat evenimentul, de calitatea hotelului, restaurantelor, serviciilor şi, nu în ultimul rând, de asistenţa acordată în timpul desfăşurării evenimentelor.
SUNT TOTAL ÎMPOTRIVA AFIRMAŢIILOR POTRIVIT CĂRORA FIRMELE BENEFICIARE DE EVENIMENTE, incentive etc. se orientează numai după costul evenimentului şi îşi aleg furnizorii în urma unor licitaţii în exclusivitate pe baza criteriului preţ. Furnizorii de servicii de organizare de evenimente sunt vinovaţi. Ei, în primul rând, nu îşi cunosc meseria, ei nu au format o cultură în piaţă astfel încât potenţialii clienţi să fie informaţi cu privire la modul în care trebuie abordate lucrurile şi astfel să îşi cheltuiască cu adevărat cu folos banii investiţi.
-
Levy, MediHelp: E trist si imoral ca oamenii care platesc taxe sa nu primeasca ingrijirile medicale adecvate
Potrivit managerului, proprietarii clinicilor private se asteapta la amortizarea investitiei in trei-cinci ani de la finalizarea acesteia, iar in situatia in care perioada devine mai mare vor cauta o alta piata pe care sa investeasca. In viziunea sa, standardele ridicate ale serviciilor noii companii depind de randamentul businessului, fluxul de venituri trebuie sa fie facut in functie de veniturile statului, acesta fiind clientul contractant.
“Compania nu poate sa isi achite furnizorii creand astfel asa numitul efect de domino in ceea ce priveste platile catre terti. Acesta este un hazard economic. Apoi, se va crea o dezamagire pentru pierderile pe care investitorii le-au suferit si se va prelungi timpul necesar recuperarii investitiei. Aceasta are de asemenea un efect negativ din punct de vedere economic, dar si din punct de vedere cultural pentru ca duce la crearea unei mentalitati de neindeplinire a obligatiilor contractuale si nerespectare a angajamentelor. Ce investitor strain va veni aici?”, a mai declarat Zahal Levy.
Cea mai importanta consecinta este, potrivit managerului, aceea ca mai putini oameni vor putea sa acceseze servicii medicale private si de inalta clasa, deoarece nu isi vor mai putea permite sa plateasca pretul intreg al tratamentelor, cu efecte directe asupra bugetului national de sanatate, deoarece populatia care isi permitea achizitionarea serviciilor se va intoarce acum la sistemul de sanatate public.