BusinessMagazin

Blog

  • Guerrilla Marketing

    Ciudateniile publicitare au uimit intotdeauna, insa tot mai des marile companii apeleaza la tactici de guerrilla pe masura ce consumatorii sunt tot mai greu de atins prin intermediul publicitatii traditionale.

    Daca saptamana aceasta aveti drum prin New York, Chicago sau Los Angeles s-ar putea sa mai prindeti un portofel de la Citigroup, cu o moneda de un cent sau chiar un dolar in el. Conditia este sa fiti femeie si sa treceti prin zonele cu trafic intens. 

    Daca la prima vedere suna ca si cum cel mai mare grup financiar din lume s-a decis sa-si lanseze propria linie de accesorii, adevarul este mult mai practic. Pe langa moneda nichelata, femeile vor gasi in portofel si un bilet pe care sta scris: „Da, noi ne risipim banii, adica ce faci si tu in fiecare zi in care nu-ti planifici viitorul financiar. Women & Co. este un program financiar Citigroup. Si face toti centii“.

    Grupul financiar a inceput campania de la mijlocul lunii trecute si a distribuit in cele trei metropole americane 60.000 de portofele. Acestea sunt impartite de echipe mobile de femei imbracate in pardesiuri verzi cu logo-ul Women & Company. Cu 125 de dolari pe an, un membru Women & Co beneficiaza de consultanta financiara si are acces la instrumente de economisire special concepute pentru femei.

    Initiativa de la Citigroup propusa de agentia Interference din New York este cel mai recent exemplu de guerrilla marketing, ultimul tip de munitie in lupta pentru atentia oamenilor. Conceptul de baza este ca potentialul consumator, de cele mai multe ori deja blazat si pretentios, trebuie surprins prin metode neconventionale, ba uneori chiar socante. Este in mod sigur ideea de la care a pornit si clubul de sport New York Health and Racquet Club in luna august a acestui an pentru promovarea cursului de modelare a „posteriorului“ in stil Jennifer Lopez. Nici cei mai indiferenti calatori de la terminalul Grand Central nu au putut sa treaca cu vederea multimea de barbati si femei pe jumatate dezbracati cu inscriptia „Booty Call“ pe lenjerie. 

    Evenimentul a fost imortalizat pe camere digitale de catre toti oamenii care au trecut pe acolo si nu a durat mult pana cand pozele au ajuns pe Internet. Unele chiar pe website-ul creat de un club special pentru campania „booty call“, care a fost vizitat de 790.000 de persoane fara nici un alt cost suplimentar, dupa cum afirma Darren Paul, directorul Night Agency, firma de marketing care a propus aceasta campanie.

    Pe langa faptul ca reuseste sa fie vizibila, o campanie de guerrilla marketing este mai ieftina si poate chiar mai eficienta in atingerea consumatorului decat spoturile traditionale pentru televiziune sau radio. Companiile sunt de parere ca este destul de avantajos sa lansezi o astfel de campanie, care poate sa coste de la 10.000 de dolari pentru un proiect mai modest desfasurat intr-un singur oras pana la cateva sute de mii de dolari pentru o campanie care acopera mai multe orase. Oricum, mult mai ieftin fata de cat costa 30 de secunde de spatiu publicitar in prime-time la televiziunile americane.  Este adevarat ca tacticile de guerrilla nu ating milioanele de telespectatori la care ajung televiziunile, insa nu exista multe spoturi de 30 de secunde care sa starneasca genul de faima adus de un experiment de guerrilla reusit.

    Exista insa si un revers al medaliei. Orasele nu agreeaza intotdeauna invadarea spatiului public, iar companiile au in vedere si o eventuala reactie de respingere din partea consumatorului, daca abordarea in stil guerrilla a mers prea departe. 

    In 2001, primaria din San Francisco a amendat IBM cu 120.000 de dolari dupa ce compania a impanzit strazile orasului cu mesajul in stil hippie „Peace, Love and Linux“.  Direct pe trotuare erau desenate cu spray negru trei imagini simple: un simbol al pacii, o inima si mascota sistemului de operare Linux, un pinguin. Desi oficialii IBM au sustinut ca desenele se pot inlatura cu usurinta, acestea au rezistat chiar si dupa ce strazile orasului au fost spalate de ploaie. Nimeni nu a contestat impactul campaniei, insa toata lumea si-a dat seama ca urmarile erau mai permanente decat se intentionase. Concluzia: fii socant, dar fa curatenie dupa tine.

    Anul urmator, Microsoft a impanzit cartierul Manhattan din New York cu 17.000 de fluturasi din material cu aderenta statica (static-cling), pentru campania de lansare MSN8 „Better with the Butterfly“, initiata impreuna cu agentia de guerrilla marketing Alt Terrain. Fluturasii, colorati ca simbolul MSN, anuntau  consumatorii despre concertul de lansare din Central Park si s-au lipit la propriu de cladiri, vitrinele magazinelor si iesirile de la metrou timp de 12 ore. Bariera de fluturasi a fost mediatizata de presa si televiziunile americane. Pentru ca a murdarit strazile orasului, Microsoft a primit o amenda de 50 de dolari de la Primaria New Yorkului, care anterior amenintase compania cu un proces din acelasi motiv. Microsoft si-a cerut scuze, iar fluturasii au fost indepartati de catre echipele de salubritate.

    Posterele cu aderenta statica reprezinta una din cele mai des utilizate metode de guerrilla marketing. Sunt facute din material plastic care au proprietatea de a mentine suficienta energie statica pentru a avea aderenta la orice suprafata plana pentru o anumita perioada de timp. 

    Orice suprafata din caramida, lemn sau metal poate fi utilizata. Daca nu sunt atinse, posterele cu aderenta statica pot sa ramana lipite de o suprafata timp de cateva saptamani – sau chiar luni – fara sa lase nici o urma. 

    Adam Salacuse, directorul executiv al agentiei Alt Terrain, care a lansat metoda posterelor cu aderenta statica, spune ca acestea sunt un vehicul media care are avantajul ca iese in evidenta si poate fi plasat in locatii care nu pot fi atinse prin alte canale media. De obicei este vorba de locuri pentru care nu exista autorizatie. Sau peste reclama concurentei. 

    Guerrilla marketing nu exista insa doar in SUA. Daca pentru consumatorul american companiile impart portofele cu monezi sau mazgalesc strazile unui oras cu grafitti, in Europa se poarta campania tip ghicitoare. 

    In seara Revelionului 2003/2004, multimea de sute de mii de oameni adunata in centrul Parisului, pe Champs Elysées, a vazut ca una din cladirile de pe bulevard era acoperita pe doua parti cu o uriasa bucata de panza, folosita de obicei pentru a proteja o constructie inca in lucru. Cu aproximativ zece minute inainte de miezul noptii, pe peretii cladirii s-a catarat un grup de alpinisti imbracati in argintiu, care – sub zeci de mii de perechi de ochi curiosi – au dat jos panza. In spate se aflau zidurile magazinului companiei de bunuri de lux Louis Vuitton, acum imbracate pana la mijloc in doua copii uriase ale gentilor emblema ale marcii. Momentul ales si lipsa oricarui alt eveniment au canalizat atentia oamenilor catre surpriza Louis Vuitton, care marca 150 de ani de existenta a companiei.

    Nu la fel de agresiva ca in America ideea a avut efectul scontat. La costuri minime,  s-a asigurat un efect semnificativ, dovada ca la aproape un an de atunci inca se mai vorbeste de aniversarea Louis Vuitton.

  • In teorie

    Ca orice „industrie“ ce se respecta, publicitatea si-a extins in ultimii ani gama de metode prin care se pot provoca deciziile de cumparare. Si cum aria traditionala era acoperita, dezvoltarea a venit in zona neconventionala.

    GUERRILLA MARKETING: marketing neconventional, menit sa obtina maxim de rezultate cu minim de resurse 

    VIRAL MARKETING: Fenomen de marketing care faciliteaza si incurajeaza oamenii sa-si transmita de la unul la altul un mesaj de marketing. Daca un procent suficient de mare de destinatari retransmit mesajul catre mai multi prieteni, se obtine efectul bulgarelui de zapada.  

    PERMISSION MARKETING: Marketing care presupune obtinerea acordului unui client pentru a primi informatii de la o companie. Este opusul lui Interruption Marketing, care este o metoda traditionala si se concretizeaza prin cutii postale pline de oferte promotionale sau casute de e-mail invadate de mesaje publicitare.

  • In practica

    „Guerrilla“ poate parea un termen prea razboinic pentru a fi asociat cu marketingul, insa unele campanii nu dau senzatia ca asocierea este fortata.

    CITIGROUP: A impartit portofele cu monede de un dolar intr-o campanie la servicii financiare pentru femei 

    IBM: A pavat trotuarele din San Francisco cu grafitti cu mesaj hippie: „Peace, Love and Linux“ 

    MICROSOFT: A impanzit Manhattanul cu fluturasi colorati pentru campania de lansare a MSN8

  • Clinchetul melodios al casei de bani

    V-ati intrebat vreodata de ce casele de marcat, chiar si cele mai moderne, au pastrat clopotelul acela cu sunet placut gadilator la ureche? Eu da, si cred ca am raspunsul: durerea de a te desparti de banii tai trebuie alinata cu ceva. Sunetul de clopotel e echivalentul bomboanei de ciocolata pe care o primesti la restaurant o data cu nota de plata.

    Cam asta e situatia si in cazul spoturilor. Muzica e acolo pentru a-ti da macar o minima rasplata pentru efortul de a urmari reclama. Sau, in cazul cel mai fericit, un branci: nu atat de violent incat sa te raneasca, dar destul de puternic incat sa-ti cada telecomanda din mana. 

    „Sub pat, sa n-o mai gasesti!“, aud din background vocile Corului Publicitarilor. Muzica din reclame are o istorie ingrata in Romania. La inceput, imi aduc aminte, aveam probleme sa-i convingem pe clienti sa plateasca pentru ea. „N-ai muzica? Iti aduc eu, am o caseta in masina cu un cantec super, chiar l-as vrea pe reclama mea!“ – cam asa decurgeau pe la inceputul anilor ’90 discutiile complet nemuzicale cu beneficiarul… 

    Astazi avem designer de sunet, adica un artist norocos (credem noi) sau haituit (se plange el) insarcinat cu un singur lucru: sa ia telespectatorul frumos si delicat de urechi si sa-l arunce in mini-povestea noastra cinematografica. O data cu stilistul de sunet au aparut marile hituri publicitare, facute doar de muzica, dar si marile dezastre. Coloana sonora nu trebuie sa fie proasta pentru asta, ci doar usor nepotrivita. Nu e nevoie decat ca toba bas sa bata cu o milisecunda inainte de schimbarea aceea de cadru, si totul e pierdut… Sau ca sentimentul pe care tu, draga public, il traiesti cand auzi acel cantec sa fie complet diferit de cel pentru care a platit clientul…

    Muzica de spoturi e o afacere tot mai buna – si nu intotdeauna pentru compania de publicitate care asambleaza reclama. Marii producatori de muzica au inceput sa ne ia drept o tara complet dezvoltata, asa ca astazi, orice mail cu request-uri de melodii celebre se intoarce cu sume la fel de orbitoare precum cele platite in State sau Europa de Vest. Dar asta e deja o alta poveste, pentru care am pus un copyrighter sa scrie o doina de jale… 

    Mihaela Nicola este matematician, presedinte Ogilvy Romania si  lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy“.

  • Attica se aliaza cu Grupul Mondadori

    Grupul italian de publishing Mondadori a mai cumparat de curand 20% din actiunile trustului de presa Attica Publications, care editeaza pe piata romaneasca, impreuna cu PBR Publishing,  revista Playboy. Mondadori a ajuns astfel la o participatie de 40%.  In urma acestei tranzactii, rolul grupului Mondadori in Consiliul de Administratie al companiei grecesti va fi extins, insa fara schimbari in cadrul echipei manageriale, avand in vedere ca Theo Filippopoulos va ramane presedinte si managing director al Attica Publications.

    Tranzactia a avut loc dupa ce compania italiana si-a exercitat optiunea de cumparare, negociata ca parte a tranzactiei din martie 2003, cand Mondadori a achizitionat 20% din actiunile Attica.

    Attica Publications este principala companie de publishing din Grecia cu un portofoliu de 16 titluri prezente pe piata locala si parteneriate cu trusturi de presa din Romania, Bulgaria, Serbia si Ungaria.  Grupul Mondadori este unul din cele mai importante trusturi de publishing din Italia, care reuneste peste 50 de filiale si companii asociate, a caror activitate acopera intreg procesul de publishing, de la editare (carti si reviste) la tiparire, marketing si distributie. Pozitia de presedinte al grupului Mondadori este ocupata de catre Marina Berlusconi, fiica premierului si omului de afaceri italian Silvio Berlusconi.

    Pe langa functia la Mondadori, Marina Berlusconi este si vice-presedinte al Fininvest, care detine 48% din postul TV Mediaset, cat si membru in mai multe CA. Pentru primul semestru al acestui an grupul Mondadori a inregistrat venituri consolidate de 836,2 milioane de euro. In 2003, Attica Publications a inregistrat venituri de peste 77 de milioane de euro si a avut o crestere constanta a operatiunilor, in special pe divizia de reviste.

    Pentru perioada urmatoare, Attica intentioneaza sa-si consolideze pozitia de lider pe piata media din Grecia si sa se extinda mai mult, alaturi de Grupul Mondadori, pe pietele din Europa Centrala si de Est.  

  • GRUPUL ATTICA

    ISTORIE: Grupul Attica Publications a fost fondat in 1994, devenind intre timp cel mai important publisher din Grecia.

    LICENTE: Compania detine contracte de licenta cu o serie de companii internationale precum Hearst, Figaro, Weider Publications, Playboy Enterprises si The Future Network. 

    SAPTAMANALE: Tiletheatis (ghid TV), Tilerama (ghid TV), Hai, She

    LUNARE: Madame Figaro, Playboy, Harper’s Bazaar, Music Life, Celebrity, Playstation 2, Mirror, Ideas and Solutions for the House

    BILUNARE: Kitchen & Quality of Life

    TRIMESTRIALE: Maison Figaro

    BIANUALE: Shape, Top Hotels

  • Drumul business class catre profit

    Pentru o parte din bancile romanesti, administrarea banilor clientilor bogati poate reprezenta o sursa importanta de profituri in viitor. Cel putin teoretic, pentru ca ramane de vazut cat de pregatiti sunt clientii romani pentru servicii sofisticate precum cel de private banking.

    François Debiesse este directorul BNP Paribas Private Banking inca din 1999, dupa ce a fost incheiata fuziunea dintre BNP si Paribas. „Administrator“ al unei averi de mai bine de 100 de miliarde de euro, el este pus acum in fata unei noi provocari. Desi conduce una dintre cele mai cunoscute firme in domeniul administrarii averilor oamenilor cu multi bani, trebuie sa gaseasca o modalitate mai buna de a face fata concurentei tot mai puternice pe care bancile elvetiene sau americane de private banking au adus-o pe piata franceza. 

    In „micul Paris“, lupta pentru clientii cu multi bani nu se da, nici pe departe, cu aceeasi intensitate. Nu exista, inca, banci specializate in administrarea averilor personale, nici apetit pentru investitii foarte complexe din partea clientilor si nici sume ca cele din Franta. 

    Bani se fac insa si in Romania, iar la concluzia acesta au ajuns in ultimul an patru banci mari de pe piata: Banca Romana pentru Dezvoltare – Groupe Société Générale, HVB Bank, Banca Comerciala Romana si Raiffeisen. Asaltul bancilor asupra „pietei bogatilor“ are loc dupa ce un numar bun de ani singurul jucator de pe private banking a fost ING Bank Romania.

    De ce aceste decizii? Exista pe piata romaneasca suficienti oameni care sa dispuna de economii de minim 100.000 de euro, cat este limita minima de intrare? Si daca exista, sunt ei suficient de sofisticati pentru a aprecia un serviciu ce le poate oferi investitii in contracte futures sau fonduri internationale de risc? 

    „Cred ca putem vorbi de aproximativ 50.000 de clienti potentiali de private banking. Sumele de intrare nu sunt chiar atat de mari, pentru ca un intreprinzator, de exemplu, sa nu poata ajunge la ele“, spune Misu Negritoiu, director general adjunct ING Bank Romania. 

    Un calcul simplu, la valoarea de intrare de o suta de mii de euro, situeaza aceasta piata potentiala la minim 5 miliarde de euro. Usor de estimat, mai greu de ajuns acolo. Iar un prim motiv ar fi ca putini romani cu bani pot intelege deocamdata valoarea adaugata de private banking: existenta unui consultant propriu de investitii.

    „Majoritatea clientilor nostri sunt foarte conservatori: nu vor sa auda nici de actiuni, ce sa mai vorbim de futures. Sunt multumiti pur si simplu sa isi mentina valoarea banilor“, spune unul din consilierii de private banking ai bancilor de pe piata.    

    „Clientii romani sunt inca destul de defensivi, preferand investitii cu un grad de risc redus si mediu“, apreciaza si Sorin Popa, director general adjunct al BRD. Mai concret, majoritatea clientilor romani de private banking prefera investitiile conservatoare gen depozite bancare sau obligatiuni din tara. Adica plasamente de baza pe care, cu putin efort, le-ar putea face si singuri, fara sa mai plateasca un comision de administrare, fie el si doar de 0,1 – 0,2% pe tranzactie.

    In aceste conditii, bancile se pot trezi intr-un cerc vicios: putini romani realizeaza deocamdata ca riscul mai ridicat al unor instrumente financiare aparent complicate poate aduce si un castig mai mare. Si fiindca nu inteleg asta, ar putea nici sa nu aprecieze serviciul.

    In concluzie, mingea pare a se afla in terenul potentialilor investitori. Profilul clientului actual de private banking, asa cum il vad majoritatea bancherilor, este cel al unui om destul de obisnuit care, in timp, a acumulat o anumita suma de bani. Aici contribuie, in mare masura, si suma relativ mica de la care bancile ofera aceste servicii. Practic, oricine vinde, sa spunem, un apartament in Piata Victoriei, poate trece de acest prag. Este vorba asadar, de clienti cu o cultura financiara scazuta, ce pot interpreta private bankingul ca pe o evitare a cozilor de la ghisee. 

    Ce i-a determinat atunci pe bancheri sa atace aceasta piata?

    „Am observat, in timp, ca in banca exista conturi cu disponibilitati semnificative care nu sunt folosite. Banii «stateau» fara sa fie folositi, se acumulau fara sa aduca nici un alt profit. Ne-am gandit, atunci, ca putem valorifica, mai eficient, acesti bani, in interesul clientilor“, explica Anca Craciun, sef serviciu private banking la BCR.

    Private banking inseamna, insa, mai mult decat simpla administrare, in interiorul bancii, a unor conturi mai importante. Pentru ca, in ultima instanta, asta fac toate bancile. Cu sau fara departament de private banking, e greu de crezut ca un client care vrea sa plaseze intr-o banca sume de sute de mii de euro va fi pus sa astepte la coada.

    Ce ar putea, in acest caz sa ofere bancile unor clienti inca nesofisticati, in fata unora  obisnuite?  In Vest, un serviciu de private banking este aproape crucial pentru oamenii cu bani: numai numarul fondurilor mutuale de investitii in care si-ar putea plasa banii este de cateva mii. In Romania, reticenta fata de fondurile mutuale se pastreaza inca la cote record. Totusi, faptul ca bancile de pe piata romaneasca au posibilitatea de a colabora cu grupurile-mama pentru a oferi expunere externa pare sa conteze. „Daca cineva are bani offshore (in conturi sau societati din afara Romaniei – n.r.) si vrea sa-i administreze acolo, lucram cu un ING din afara“, spune Misu Negritoiu.

    Dar cat de mult il intereseaza pe un client roman sa isi investeasca banii in actiuni de la Bursa din Londra, sa spunem? De ce ar face acest lucru cand exista si pe piata romaneasca investitii atractive?  Bursa de Valori Bucuresti, de exemplu, si-a triplat valoarea in ultimii ani si acelasi lucru puteau sa il faca si investitorii cu banii lor, fara eforturi speculative prea mari.  La fel, castigurile aduse de depozitele in lei sunt si sigure, si foarte profitabile, in acest an in comparatie cu cele in valuta de pe pietele internationale. In conditiile in care dolarul a scazut anul acesta fata de leu, dobanzile anuale de 16 – 18% la depozitele in lei aduc randamente in dolari uriase. In Vest, si chiar in Romania, dobanzile anuale la dolar sunt de circa 3%.

    „Este mai important cum sunt «rulate» aceste instrumente, nu neaparat natura lor in sine. Printr-o plasare adecvata, se obtin randamente ridicate, deosebit de atractive, intr-o perioada de dobanzi in general scazute pe valute“, crede Liliana Damianov, head of private banking, HVB Romania.

    In afara de reticenta romanilor fata de risc, mai exista insa cateva elemente cu care bancile au de luptat pentru a face din private banking un succes. Unul ar fi ca atunci cand au bani, primul reflex al romanilor este sa faca investitii imobiliare: apartamente sau terenuri. Din nou active sigure. 

    De asemenea, cel mai probabil la inceputul anului viitor sau, oricum, pana la momentul aderarii la UE, va avea loc si liberalizarea contului de capital. Ceea ce, in ultima instanta, va aduce atat o libertate mai mare in plasarea banilor, cat si o concurenta mai puternica intre banci. Romanesti sau straine. 

    Atunci, sefii romani de private banking vor avea griji similare lui François Debiesse, directorul de la BNP Paribas. Ca forma doar, pentru ca fondul, adica banii, va avea doua zero-uri mai putin la sfarsit. 

  • Ce inseamna private banking

    De la o anumita suma, clientii bancilor private pot beneficia de o serie de servicii personalizate. In Romania, aceasta este de minim 100.000 de euro, In Elvetia, poate ajunge si la un milion de euro.

    INTERMEDIERE DE INVESTITII: Principalele instrumente disponibile in Romania sunt depozitele la termen (lei, valuta), titluri de stat sau actiuni cotate la Bursa de Valori si Rasdaq, plasamente valutare la ordin, eurobonduri, atat in tara cat si in strainatate, sau bonduri municipale.

    CONDITII PREFERENTIALE: Acordate pentru anumite produse: rate de dobanzi negociabile pentru depozite, acordarea de credite in conditii preferentiale, produse Gold etc.

    ADMINISTRAREA INTREGII AVERI: In tarile cu traditie, in baza unor contracte de asset management (administrare a activelor) banca poate administra intreaga avere a clientilor ei. 

  • FISCALITATE: Ziua cea mai lunga a zonelor defavorizate

    Inceputul acestui articol marcheaza sfarsitul zonelor defavorizate: data de 3 decembrie 2004. Nu e un sfarsit hamletian. Nu moare nimeni, iar zonele vor exista fizic inca un numar de ani, majoritatea pana in 2009 – 2010. Le va mai ramane insa o singura facilitate din decembrie anul acesta: cea privind impozitul pe profit.

    Nu se pune problema sa renuntam, investitia este prea mare, avem toata infrastructura la Filipesti“, spune Radu Timis, seful companiei de produse din carne Cristim, una din investitiile importante din Prahova. 

    Timis contrazice astfel, si nu este singurul, primul gand, acela al renuntarii, care poate incerca pe oricine afla despre modificarile la care a fost supusa legislatia privind zonele defavorizate in ultima perioada. 

    Implementarea acquis-ului comunitar privind concurenta si ajutorul de stat au impus schimbari legislative care au eliminat rand pe rand toate scutirile si stimulentele aplicate investitiilor din cele 38 de zone defavorizate din Romania. 

    Evolutia zonelor defavorizate a fost o poveste tipic romaneasca. Au creat milionari in dolari, care au stiut sa speculeze la maxim facilitatile acordate. I-a invrajbit pe unii impotriva altora, cunoscute fiind disputele dintre crescatorii autohtoni de porci cu procesatorii de carne din import care au activat in zonele defavorizate. Au atras producatori de imbracaminte si de incaltaminte in lohn, o alta particularitate a capitalismului romanesc, acum pe cale de disparitie. 

    Din punct de vedere al atragerii investitiilor, cele aproape 600 de milioane de euro aduse pot fi considerate un succes. Criticii vor invoca evaziunea fiscala sau folosirea zonelor drept paravan de catre companii care activau in cu totul alte parti ale tarii. 

    „Legislatia in domeniul zonelor defavorizate prevedea acordarea de facilitati fiscale neconditionate de valoarea investitiei realizate de agentul economice. A existat astfel posibilitatea ca in practica un agent economic sa realizeze o investitie initiala cu valoare mica si sa beneficieze de facilitati fiscale cu valori mult mai mari decat cele ale investitiei“, spune Vali Baciu, directoarea directiei pentru zonele defavorizate din Ministerul Administratiei si Internelor.   

    In Valea Jiului, printre personajele povestii se numara vermutul Martini si bicicletele DH Sport. Timp de doi ani vermutul Martini a venit in Romania prin Valea Jiului, unde era imbuteliat de compania bucuresteana Lerida. Decizia de abandonare a facilitatii din vale nu a fost dictata de evolutia legislatiei zonelor defavorizate, ci de evolutia pietei bauturilor si de modificarile regimului vamal in domeniu. 

    In 1999, un grup de investitori chinezi au infiintat tot in Valea Jiului compania DH Sport, care a ajuns sa ocupe in jur de 70% din piata romaneasca a bicicletelor. Anul trecut compania a avut o cifra de afaceri de 110 miliarde de lei, iar pentru acest an estimeaza o crestere la 170 de miliarde de lei. 

    „Chiar daca eliminarea facilitatilor ne-a afectat activitatea, capacitatea de productie din Valea Jiului va ramane. Intentionam sa ne extindem activitatea intr-o noua facilitate, la Deva“, spune Lucian Contras, assistant manager la DHS. DH Sport colaboreaza cu peste 200 de societati comerciale, bicicletele sale fiind incluse si in oferta retelelor Carrefour si Metro. Compania realizeaza exporturi si in tari din Comunitatea Europeana – Ungaria, Germania, Spania, Marea Britanie, Italia.

    „In regiunile in care PIB/locuitor este mai mic de 60% din media comunitara, se poate acorda ajutor de stat la intensitate maxima“, precizeaza Vali Baciu. Ironia sta in faptul ca, in cazul in care s-ar aplica normativele europene privind acordarea ajutoarelor, intreg teritoriul Romaniei ar fi indreptatit sa beneficieze de ajutoare de stat.  

  • Ce-au avut si ce-au pierdut

    De la 3 decembrie 2004, din numarul mare de facilitati aferente zonelor defavorizate nu va mai ramane aproape nimic.

    AU AVUT

    • scutirea de la plata taxelor vamale si a TVA pentru masini si utilaje din import sau din tara;
    • restituirea taxei vamale pentru materii prime sau componente necesare productiei;
    • scutirea de la plata impozitului pe profit pe durata de existenta a zonei;
    • acordarea de ajutoare de stat pentru stimularea exportului;
    • garantarea creditelor externe, finantarea unor programe speciale sau de investitii; 
    • scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinatiei terenurilor.

    LE RAMANE

    • scutirea de impozit pe profit prevazuta in Codul fiscal, pentru investitorii care au obtinut certificat de investitor inainte de data de 1 iulie 2002. Scutirea ramane in vigoare pe tot parcursul duratei de viata a fiecarei zone.

    ROMANIA ZONA DEFAVORIZATA

    • Disparitia facilitatilor a fost impusa de adoptarea acquis-ului comunitar.
    • Practicile UE permit, pentru viitor, ajutoarele de stat regionale   Conditia este ca PIB/locuitor sa fie mai mic de 60% din media comunitara  
    • Practic, intreg teritoriul Romaniei intruneste criteriile pentru ajutor de stat la intensitate maxima

    DINTR-O PRIVIRE

    • NUMAR: 38 de zone defavorizate
    • SUPRAFATA: 16.828 km2 
    • COMPANII: 2.824 cu certificat de investitor
    • LOCURI DE MUNCA: 53.038
    • INVESTITII: 600 milioane €
    • BENEFICIARE DE AJUTOARE: 1.513 companii
    • VALOARE FACILITATI: circa 250 milioane €