BusinessMagazin

Blog

  • Memoria se masoara in euro

    Ceasul Audemars Piguet pierdut – 18.000 de euro, telefonul Vertu pierdut – 20.000 de euro, stiloul Cartier pierdut – 400 de euro. Dar ce inseamna un laptop pierdut?

    Raspunsul cel mai simplu la aceasta intrebare este: pretul acestuia. Cand in discutie este insa laptop-ul unui manager, atunci pierderea reprezinta luni intregi de munca, strategii de business, planuri de afaceri sau contracte valoroase. In bani, totul se traduce in sume cu multe zerouri sau procente serioase din veniturile companiilor. In afara de informatii, laptop-ul unui manager poate contine si foarte multe lucruri personale.

    Ipoteza: o companie cu o cifra de afaceri de 10 milioane de euro isi stocheaza toate datele pe un laptop, iar acesta este pierdut.
    Concluzie: “In acest caz cred ca laptop-ul respectiv ar valora 1 miliard de euro”, spune Madalin Matica, directorul general al Dot Commerce, care gestioneaza un portal de plata pentru tranzactiile online.

    “Nu este interesanta valoarea actuala a companiei, ci planurile pe termen scurt si mediu care se gasesc in laptop-ul respectiv. Ma refer la studii de piata, planuri de marketing, predictii si inovatii, idei care urmeaza a fi aruncate in piata, design de produs si de ambalaj”, este de parere Matica. Managerul are in prezent un Tablet PC Gateway M275 – “o bijuterie informatica” care l-a costat 2.800 de dolari. “In timp ce raspund la aceste intrebari, imi dau seama cat de mult sunt dependent de laptop-ul meu cu care petrec, de fapt, mai mult timp decat cu familia”, completeaza acesta. Radu Georgescu, presedintele Grupului GECAD, care are un IBM ce a costat 5.000 de euro, trateaza aceasta problema din doua perspective. Georgescu este de parere ca valoarea laptop-ului se poate calcula ca fiind suma a doua efecte potentiale, si anume: pierderea datelor si posibilitatea ca ele sa ajunga in mana concurentei.
    “In cazul in care firma nu mai poate utiliza datele, businessul s-ar opri pana la recuperarea datelor de la zero, a eventualelor penalitati pentru contractele neefectuate intre timp. Aceasta pierdere as estima-o la 1 milion de euro”, spune Georgescu. Cel de-al doilea efect, acela ca datele sa ajunga in posesia “concurentei rauvoitoare”. “Acest lucru echivaleaza cu furtul de clienti, furnizori, tehnologie. Astfel ca estimarea mea ar fi de 10 milioane de euro pentru acest caz ipotetic”, adauga el. Sebi Vasilescu, presedintele Diviziei Sebra (food & baverages) din Grupul RTC, crede ca estimarea unei astfel de pierderi depinde foarte mult de domeniul in care activeaza compania. “In plus, este practic imposibil ca toate datele unei companii de asemenea nivel sa fie stocate pe un singur laptop.”

    Luni de munca si mii de euro
    Laptop-ul unui manager poate fi “mina de aur” pentru ceilalti businessmani din breasla, care invart pe degete milioane de euro. “Mai mult de 90% din timp laptop-ul este folosit in scopuri de business, restul ramanand pentru timpul liber. Printre utilizarile personale intra filmele, fotografiile si browsing-ul”, spune Catalin Patrasescu, partener al SmartPoint, companie de analiza a pietei, care are un laptop BenQ S73G. “M-as mira ca un manager sa aiba foarte multe lucruri epersonalee pe laptop”, completeaza Matica si spune ca acest dispozitiv il foloseste, in proportie de 99%, pentru afaceri si doar un singur procent pentru activitatile personale. “Mai ascult din cand in cand muzica in format MP3 pe laptop-ul meu”, marturiseste Matica.
    Georgescu spune ca laptop-ul il foloseste numai pentru afaceri. “Aproape 100% il folosesc la birou. Rareori il duc acasa, si asta doar daca am de gand sa lucrez in weekend sau seara tarziu.” Vladimir Sterescu, CEO al EasyCall, este de parere ca laptop-ul nu mai este un dispozitiv foarte practic. “In ultima vreme nu il folosesc foarte mult pentru business. In general activitatea din firma noastra este o activitate operationala, iar 80% din aceasta activitate este text, mai ales e-mail-uri. Dar pe langa laptop mai folosesc si un blackberry, deoarece laptop-ul este mai incomod, trebuie sa-l iei tot timpul dupa tine si e ca si cum ai umbla cu 2 genti – una pentru laptop si una pentru lucrurile personale”, spune acesta. Folosit sau nu in proportie mare pentru activitatea profesionala, toti sunt de parere ca ar fi foarte neplacut sa-si piarda laptop-ul. Si nu pentru pretul lui, ci pentru valoarea informatiilor pierdute care poate insemna luni de munca, contracte pierdute si un “buzunar” mai gol cu sute de mii de euro.
    Matica si-a vazut laptop-ul distrus in cursul unui control vamal. “A fost o mica apocalipsa, deoarece aveam extrem de multe date in el, proiecte, adrese de e-mail si business planuri pentru anul in curs. Am pierdut apoi 2 luni ca sa repar aceasta pierdere si am pierdut 5 contracte in acest timp”, povesteste acesta.
    “Mi s-a intamplat si mie odata sa mi se strice laptopul si a fost groaznic. Din acest motiv informatiile actuale de pe laptop-ul meu sunt redundante fata de cele pe care le tin pe desktop”, spune Sterescu. “Daca as fi avut toate datele legate de firma numai pe laptop, acestea ar fi valorat cel putin jumatate de an de lucru. In conditiile in care as avea nevoie de aproximativ 2 luni de zile pentru a reface informatiile pierdute – gen contracte, oferte, documente de strategie -, ar insemna ca as pierde 20-30.000 de euro, daca evaluez pierderea din perspectiva salariului meu. Daca fac aceasta evaluare din perspectiva businessului pe care il conduc, laptop-ul pierdut ar fi valorat sute de mii de euro, in conditiile in care am terminat anul trecut cu o cifra de afaceri de peste 4 milioane de euro”, explica Sterescu. Matica isi evalueza laptop-ul din mai multe planuri, iar valoarea acestuia variaza intre 1 euro si 50.000, in functie de “locul” in care ajung datele de pe el. “Stiu o companie si cinci banci comerciale din Romania care ar plati cel putin 50.000 de euro pe acest laptop. Pentru un competitor al meu acest laptop ar fi o mina de aur si cred ca valoarea informatiilor din el se ridica la suma de 200.000 de euro. Dar cred ca este greu de facut aceasta estimare. In mana unui profan ele nu ar valora mai mult de 1 euro”, spune acesta.

    Dependent de backup
    Orice om de afaceri trebuie sa se gandeasca la posibilitatea de a se intampla ceva cu laptop-ul lui. De aceea cei multi isi iau masuri de protectie pentru a nu fi in situatia de a pierde informatii importante, lucru care poate atrage dupa sine consecinte grave. “Eu imi fac backup la informatiile de pe laptop. De altfel, backup-ul informatiilor este una dintre cele mai importante reguli pe care politica de securitate a unei companii trebuie sa o includa”, este de parere Georgescu. “In cazul in care nu faci backup, efectele pot fi devastatoare – de la pierderea contactelor cu clientii si partenerii pana la incetarea activitatii firmei pentru o perioada de timp in care se incearca recuperarea datelor”, completeaza acesta. Si Matica si-a pus problema securizarii informatiilor, in acestea investind aproximativ 300 de euro. “I-am adaugat protectii pentru supravoltaje, pentru acces neautorizat si pentru conectarea la retele Wi-Fi”, spune acesta. Sterescu spune ca nu mai lucreaza foarte mult pe laptop sau desktop. Iar pentru informatiile pe care le detine se face backup la 24 de ore. “De fiecare data ne conectam la niste servere, iar pentru aceste informatii se face backup zilnic si practic, daca s-ar intampla ceva cu laptop-ul meu, as pierde doar informatiile din ziua respectiva”, povesteste Sterescu. Solutia lui Patrasescu pentru un “dezastru” de dimensiuni mai mici este aceea de a nu pastra pe laptop decat informatii care pot fi refacute rapid in cazul unui incident. “Prin politicile de securitate si backup exista, in orice moment, o arhiva din care se poate reface structura de informatii de pe notebook intr-o proportie de 98-99%”, spune Patrasescu. “Pentru ceea ce inseamna documente personale, imediat ce ajung acasa pun datele pe sistemul propriu, care are o structura redundanta prin care ma asigur ca in cazul caderii unuia din hard discuri se recupereaza din celelalte si datele nu se pierd.”

    Laptop-ul de 7 milioane de euro
    Un studiu facut de Symantec printre utilizatorii de laptop-uri din Europa, Africa si Orientul Mijlociu arata ca 78% dintre cei intervievati considera ca datele de pe laptopul lor au o “valoare substantiala” si estimeaza aceasta valoare la 800.000 de euro. Au fost de asemenea oameni care au spus ca informatiile de pe dispozitivul lor pot valora chiar si 7 milioane de euro. In ciuda acestor valori substantiale, doar 42% dintre companii platesc pentru masurile de protectie ale informatiilor pe care angajatii le detin pe laptop. Cele mai multe dintre companiile din domeniul IT (45 de procente) lasa aceasta problema in grija angajatilor. La acest studiu au participat 1.700 de angajati si manageri din domeniul IT.

  • Finantistul de la cablu

    Se spune ca cel mai scurt drum catre fotoliul de CEO trece prin biroul alaturat… cel de CFO. Ce face insa un CFO (director financiar) pana sa ajunga acolo? Sau alta intrebare: vor finantistii de top sa ajunga directori executivi? Care le sunt atributiile, cu cate meeting-uri isi umplu ziua si ce hartii pretioase trebuie sa semneze pentru asta?

    TARGET a petrecut o zi intreaga in umbra directorului financiar al grupului UPC – Astral, Dragos Tanase. L-am insotit, dimineata, in fata oglinzii, sa aranjam nodul de la cravata, l-am urmarit in meeting-uri si in pauza de pranz, si l-am condus acasa intr-o dupa-amiaza tarzie, dar relaxanta, numai buna de o partida de fotbal pe parchet cu fiul sau, Andrei. Ne-am intrebat la sfarsit: este usor sau este greu sa fii directorul financiar al celui mai mare operator de servicii de cablu tv din Romania? Nu am gasit raspunsul cert, dar am surprins cateva secvente din activitatea zilnica a unui manager de top care a crescut valoarea companiei pentru care lucreaza de 15 ori in sase ani. Sau care trebuie sa investeasca anul acesta, cu mare grija, 40 de milioane de euro in comunicatii.
    Am ajuns la casa lui Dragos Tanase din Pipera dimineata la ora 8. Soare si liniste. Dragos Tanase deschide usa larg si ne invita intr-un interior cochet, si foarte personalizat. Linistea se spulbera instantaneu. Andrei, fiul sau de 1 an, umple casa cu rasete si isi face simtita prezenta chiar si in incaperile unde nu are acces. Pe parcurs, mi-am dat seama ca ii seamana foarte mult tatalui sau, macar dintr-o privinta: este foarte priceput si interesat de utilizarea cablurilor din casa si vadit preocupat de a introduce diferite dispozitive in priza. Un viitor CFO la o companie multinationala de servicii Internet prin cablu? – macar genetic sansele lui Andrei sunt foarte crescute.
    Programul lui Dragos Tanase incepe foarte devreme. Isi face nodul la cravata, intotdeauna la clanta, si uneori repeta operatiunea minute in sir. “Nu ma descurc sa o fac altfel si prefer sa incerc aici pana iese bine”, spune cu amuzament Tanase. Micul dejun este momentul favorit al diminetilor lui, pentru ca astfel mai petrece timp cu fiul sau. Cei doi mananca impreuna, fiindca mama lui Andrei, Roxana Tanase, pleaca intotdeauna mai devreme catre serviciu.
    Intre mic-dejun si joaca de la revedere cu copilul, Dragos Tanase se retrage cu cafeaua in study-room, si imaginea incepe deja sa aduca a director financiar de multinationala, care trebuie sa vada oportunitati de achizitii, strategii si linii noi de business. In study-room, sesiunea de citit mail-uri dureaza cat cafeaua: nu mai mult de 10 minute. Mai ales ca procesul de prelungeste in masina, in “intersectia aceea aglomerata din nord”. “Pentru ca stau destul de mult prins in blocaje de trafic, desi biroul meu este relativ aproape de casa, scot mereu Blackberry-ul si ma uit pe e-mail-uri”, spune el. Managerul isi conduce singur automobilul Audi A4, in care inca se mai vad urme ale weekend-ului trecut, petrecut intr-o statiune de schi la granita dintre Italia si Franta.
    Si, intr-adevar, sediul companiei nu este departe. La birou – liniste si panorama uluitoare. Cladirea are multe etaje si birourile managerilor se afla la cea mai mare inaltime, dupa modelul newyorkez, doar UPC Romania este o filiala a Liberty Global, care este al treilea mare operator de cablu din lume, si american pe deasupra.
    La etajul 6, in stanga – biroul lui Dragos Tanase, iar in dreapta cel al directorului executiv al UPC, Richard Anderson. Biroul din stanga – aerisit si fara nicio hartie care sa tradeze functia sau preocuparile locatarului. Biroul din dreapta – un mini lounge, cu fotolii si canapele imbietoare la dezbatere, colorate in nuante wenge, cu multe obiecte personale si cu o masa de lucru ceva mai incarcata. Asadar, intre biroul de CEO la cel de CFO este doar un perete, dar usile sunt larg deschise la ambele. Programul lui Dragos Tanase continua cu citirea e-mail-urilor… si continua asa vreme de o ora, pentru ca primeste 80-100 de mail-uri zilnice care e musai sa fie citite. La loc de cinste pe birou – The Economist si laptop-ul si in urmatoarele doua ore niciun document pe suport hartie nu isi face aparitia. “Semnez cel mai mare numar de hartii din companie, dar sunt adeptul biroului fara hartii. Din acest motiv chiar am stabilit o ora in fiecare saptamana, un fel de meeting informal, in care semnez diverse documente si asa imi organizez timpul ramas pentru alte lucruri”, explica finantistul UPC.
    “Sunt genul de manager care nu agreeaza situatiile urgente. Cred ca atunci cand ai urgente, este grav – trebuie sa ai prioritati. Prioritatile ti le faci singur, iar urgentele ti le fac altii. De asemenea, mi se pare interesant, ca stil de management, cel american, unde se lucreaza cu obiective pe termen lung”, spune executivul UPC.
    Tanase delimiteaza clar managerii autohtoni de cei straini. “Managerii romani sunt foarte controlling, cu personalitati puternice si foarte independenti pe cand cei din strainatate pun accent pe conceptul de eempowermente si delegarea sarcinilor. Cum spune Richard, (seful UPC Romania – n.red.), un manager bun este cel care poate pleca de la birou doua luni si nu i se simte lipsa.”

    Helicopter view
    Daca e sa dam ascultare cartilor de management, un director financiar trebuie sa gaseasca surse de finantare, sa faca raportari, planuri de afaceri pentru noile linii de business pe care le lanseaza compania sau, pur si simplu, sa puna in aplicare deciziile directorului executiv. Desi sertarele mobilierului office sunt pline de rapoarte si analize financiare, Dragos Tanase recunoaste ca nu este un om al proceselor. “Un CFO nu trebuie sa aiba atributii operationale. In rutina mea zilnica nu intra semnarea platilor si efectuarea de rapoarte sau analize. Prefer sa ma concentrez pe ideea de ehelicopter viewe, adica pe partea strategica, sa am vedere de ansamblu asupra afacerii, sa dau directii si sa ma implic in ceea ce inseamna leadership.”
    La inchideri de exercitiu financiar sau cand presiunea este foarte mare in companie – abia atunci ajunge CFO-ul cu helicopter view sa coboare in detaliile din hartiile UPC. “Sunt astfel de momente cand ajung acasa, iau cina si pe la ora 10-11 seara incep o noua sesiune de lucru – deschid laptop-ul, fac prezentari, fac optimizari financiare si fiscale si se intind asa pana tarziu in noapte, la ora 1 sau 2. Sunt singurele clipe de liniste si de aceea imi iau job-ul acasa. Asta se intampla de obicei in anotimpul fuziunilor, al achizitiilor, al bugetelor. Dar nu neaparat: chiar acum, de exemplu, sunt foarte implicat la nivel de procese, pentru ca se implementeaza un nou soft la nivelul intregii companii si trebuie sa supervizez cum decurg lucrurile”, spune el.

    Intre formal si informal
    Fostul consultant al Arthur Andersen ramane sobru, dar foarte deschis, si in timpul meeting-ului. In sedinta intra Eliza Rusu, Accounting Controller, si Bianca, asistenta CFO-ului UPC. Se vorbeste despre team building-ul de saptamana viitoare si despre contractul cu abonatul. “Am luat carti pentru colegii din departament: Lodge, Murakami, John Kennedy Toole si le-am ascuns in biroul Cristinei. Tema se numeste comunicarea. Joi facem prezentarile pe teme de comunicare, iar vineri seara urmeaza surpriza – ii punem sa monteze piese de teatru”, povesteste Rusu despre cum va arata evenimentul. Deduc ca este vorba despre un teambuilding al departamentului financiar si Dragos Tanase ma lamureste printr-o interventie succinta, dar la obiect. “Sunt de acord sa oferim ca premii cartile. Sunt foarte multi oameni tineri in departament si majoritatea stau foarte mult la birou, iar cand ajung acasa tot in fata calculatorului ajung.”
    Cu managerii de PR discutiile decurg aproximativ la fel, doar ca intervin mai multe cifre si prescurtari. “Facem PO si vedem daca se justifica evenimentul. Poate costa 10.000 de euro, dar trebuie sa vedem de ce facem evenimentul. Scopul ne este clar? Chiar daca este bugetat, trebuie sa il justificam foarte bine”, explica precaut managerul.
    Urmatoarea sedinta pe ordinea de zi se refera la contractul cu abonatul. Intervin ca personaje Lucian de la marketing si Marius, care a convocat, de fapt, sedinta. “Primul lucru pe care il poti face este sa citesti procedurile”, ii transmite directorul financiar al UPC Elizei Rusu, care este unul dintre managerii sai. Raspunsul vine prompt si amana practic o decizie pana la finalul sedintei: “Crezi ca nu le-am citit?”. Se pare ca managerul are incredere deplina si nu mai pune alte intrebari suplimentare. Dupa ce incaperea se goleste, Dragos Tanase coboara, inainte de pranz, intr-un scurt tur prin birourile colegilor sai din departamentul financiar la etajul 2. Desi atmosfera se schimba inca de la intrare, managerul este acelasi: nici mai autoritar, nici mai vehement. Fata de birourile top managementului de sus, etajul 2 arata mai aglomerat, personalul intoarce pe toate partile foi de excel si cauta numere de facturi. Dragos Tanase are 5 manageri directi si toti au birourile aliniate pe partea stanga a etajului. Departamentul este structurat in divizia de Finance and Accounting (Finante si Contabilitate) si cea de Procurement (Achizitii).
    In biroul managerului responsabil pe probleme de taxe, discutia se poarta amical si, in mare pe parte de strategie fiscala, care trebuie sa fie in concordanta cu legislatia interna. Pe flipchart sunt scrise cateva operatiuni contabile si observ ca se crediteaza 5121, ceea ce inseamna ca UPC a platit, probabil, ceva din disponibilitatile aflate in conturi bancare. Nu imi dau seama cat si nici din care conturi bancare, asa ca renunt sa mai fac investigatii. Aflu, in schimb, ca raportarile fiscale, se fac, in companie, atat pe sistemul american (datorita apartenentei la Liberty Global) cat si pe sistemul romanesc.

    Costul de oportunitate
    Cum reuseste un fost consultant (prudent prin definitie) sa pastreze cheia de la vistieria unei companii cu o cifra de afaceri de aproape 200 de milioane de euro si sa faca planuri de expansiune in acelasi timp? “Eu am preferat sa am o educatie generalista, nu de business, de aceea nu sunt analist financiar certificat (CFA), MBA sau ACCA. Plus ca am calculat totul in costuri de oportunitate. Ca sa te inscrii intr-un program de studii gen MBA, pierzi 2 ani din viata cu tot ce inseamna ei: salariu, experienta, si, mai ales, oportunitati. Eu am 10 ani deja experienta. Abia acum ma gandesc sa ma inscriu intr-un executive MBA, care este, de fapt, un program de studii la care prezenta nu este decisiva. Din moment ce ma indrept spre 40 de ani, nu mai am nevoie de diplome la acest nivel, ci ma bazez pe experienta, networking si idei”, explica Dragos Tanase. Nu am raspuns inca la intrebare? Incerc sa aflu o cifra: managerul UPC vrea sa isi pastreze cresterea companiei de pana acum: in jur de 20% anual.
    Dar e ora pranzului si Dragos Tanase a facut rezervare pentru business lunch la un restaurant italian, vizavi de birourile UPC. Intre timp, sesizeaza o reclama a concurentei postata exact in fata unei reclame UPC. Dupa zambetul lui, imi dau seama ca batalia pe piata de servicii de cablu e incinsa si mi se explica mai multe detalii in timpul mesei.
    Tanase iubeste mancarea italiana. Povestea inceputurilor lui la UPC are si ea legatura cu mancarea. Isi aminteste cu umor ca atunci cand a venit la UPC avea cateva kilograme in plus, de care a reusit sa scape repede. “Dupa ce am terminat un master in Audit si Management Financiar in cadrul ASE-ului, am lucrat 6 luni la stat, in Ministerul de Finante, dar imi doream foarte mult sa ajung intr-o companie de consultanta. Am intrat in Arthur Andersen si am fost, vreme de 3 ani, consultant. Experienta a fost foarte buna – m-am preumblat prin multe companii din Romania, din energie, media, servicii sau utilitati.” La UPC a ajuns exact cand operatorul achizitionase cateva companii mai mici, avea doar 300.000 de abonati si furniza doar servicii de cablu TV. “Am venit direct pe pozitia de CFO si a fost foarte challenging, pentru ca UPC-ul era in faliment pe plan international. Colegii mei olandezi de la Arthur Andersen ma intrebau uimiti: esti nebun, te duci la o companie in faliment? Stiam ca in Romania UPC are un mare potential, pentru ca piata de telecom era abia la inceput, iar nevoile de comunicatii erau imense, asa ca am mers pe ideea mea”, povesteste CFO-ul.

    Comunicatii convergente
    Asa a inceput Tanase sa munceasca pentru pentru UPC. Unde a ajuns? In scurt timp – la achizitia Astral. A dat pe Astral 420 de milioane de euro si a condus departamentul de integrare, pentru a integra noua companie. Dintr-o firma mica, cu 360.000 de clienti, grupul a a crescut sub conducerea lui Tanase la peste 1,3 milioane de clienti doar pentru serviciile de cablu. In termeni financiari – cresterea a fost de peste 15 ori.
    Am si o curiozitate, ca sa imi completez imaginea despre piata de comunicatii: ce se aude cu conducta inteligenta, idee pe care am tot auzit-o in piata? “Conducta inteligenta este marea batalie care se da in Romania acum. Inseamna unificarea telefoniei cu internetul si mutarea televiziunilor de nisa pe internet. Televiziunile de nisa se vor muta pe platforma IP si vor prolifera si, in general, tot mai multi oameni vor avea nevoie de Internet”, dezvolta directorul financiar. Unde se vor indrepta consumatorii? “Convergenta e cheia. Televiziunea cu Internetul se vor intrepatrunde, deja citim e-mail-ul pe telefonul mobil si vocea nu mai tine neaparat de telefon, ci de Internet. Intrebarile sunt: la ce ne vom uita in living? La televizor sau la un calculator foarte sofisticat? Cum vorbim la telefon? La iPod/iPhone sau la vreun produs Microsoft, totul pe o platforma VOIP? Scenariile se apropie de SF, dar sunt cat se poate de reale: caminul fiecaruia va deveni un hot spot, casa va fi interconectata global intr-o uriasa retea de comunicatii”, spune Tanase.
    Asa ca, dupa un pranz format dintr-un fel de mancare si o discutie filosofica despre comunicatii, Dragos Tanase mai are de bifat pe agenda un conference call, inca un meeting si o discutie cu colegii sai. Nimic de raportat catre CEO-ul Richard Anderson azi, pentru ca seful UPC nu este in tara. Ziua directorului financiar al UPC se incheie cumva simetric, din nou acasa, la o discutie cu sotia sa, in bucatarie si inca o repriza de fotbal cu Andrei. Tanase face planuri despre ce lumini si ce obiective sa isi mai cumpere pentru aparatul foto, pasiune in care a investit deja 5.000 de euro. Ce isi mai doreste un CFO de talia lui cand are aproape tot? Sa fie CEO? “Si da, si nu. Vreau sa fiu un lider de business. Pot sa fiu CEO intr-o multinationala, sau as putea sa fac un startup cu alti investitori. Mi-ar placea sa fiu, de asemenea, manager de fond de investitii. In oricare din cazurile de mai sus, dupa 40 de ani as vrea sa ma implic mai mult in activitati sociale si civice din gama non-profit. Sunt de parere ca omul trebuie sa aiba mai multe dimensiuni, sa fie profesionst in ce face, dar sa aiba pasiuni, familie si activitate civica. Si intotdeauna obiective pe termen lung.”
    Aproape o zi pe urmele unuia dintre cei mai carismatici finantisti din Romania si raman cu cateva intrebari – despre el, despre filosofia de viata a unui manager multidimensional si despre viitorul comunicatiilor. Nu stiu cum arata viitorul lui Dragos Tanase, daca voi scrie despre el in alta postura peste 4 ani, cum nu stiu nici daca cei cativa oameni care pun la cale comunicatiile se joaca acum cu gadgeturile care vor aparea in urmatorii 5 ani. Pot in schimb sa imi imaginez ce vreau.

  • Real estate la apa

    Care este viitorul real estate-ului intr-o lume in care suprafata de teren uscat scade in fiecare an, iar preturile cresc necontenit? Desi aduc inca a science fiction, dezvoltarile subacvatice par a fi raspunsul pe termen lung, iar arhitectii se grabesc sa se specializeze in acest nou domeniu pentru a nu pierde valul. Dubaiul promite sa aduca primul hotel subacvatic, Hydropolis, un proiect de peste 500 de milioane de dolari, construit la aproape 20 de metri sub nivelul marii. O camera in Hydropolis va costa in jur de 1.500 de dolari pe noapte. Hotelul va dispune de un mall, trei baruri si un sistem de aparare pe baza de rachete pentru eventualitatea unui atac terorist. Cel de-al doilea proiect asemanator, Poseidon Mystery Island, va fi amplasat in apropierea insulelor Fiji. Construirea hotelului va costa peste 200 de milioane de dolari, iar acesta va fi deschis publicului de la jumatatea anului viitor. Hotelul se mandreste cu o priveliste splendida la unul dintre cele mai mari recifuri de corali din lume, ceea ce va face camerele de la Poseidon de doua ori mai scumpe decat la Hydropolis. Cealalta problema la care constructiile subacvatice se vor a fi solutia este incalzirea globala. Nivelul marii va creste cu 6 metri in urmatorii 6 ani? Nicio problema. Arhitectii specializati in constructiile supra-acvatice propun cladirile lacustre, cu piloni ancorati pe fundul marii. Arhitectul olandez Koen Olthuis, fondatorul companiei Waterstudio, a fost primul care s-a dedicat stucturilor plutitoare – case, garaje, cladiri de apartamente – si a fost angajat de Printul Dubaiului pentru a construi o moschee la suprafata apei. Insa cel mai nonconformist design al unei cladiri lacustre este cel al Trilobis 65 proiectat de arhitectul italian Giancarlo Zema. La un pret de vanzare de 5 milioane de dolari, ciudata cladire in forma de ou este un hibrid intre un iaht gigantic si o casa plutitoare in care pot locui pana la sase oameni.

  • IN CIFRE

    Iasiul este pus in situatia de a-si gasi noi resurse de crestere, dupa ce productia industriala a scazut de la an la an, odata cu iesirea din functiune a colosilor din perioada comunista.

     

    PRODUCTIE INDUSTRIALA. In perioada ianuarie-octombrie 2006, productia industriala realizata in judetul Iasi a fost de 820 de milioane de lei (234 mil. euro), cu 7,7% mai putin fata de aceeasi perioada din 2005.

     

    SALARIU MEDIU. In octombrie 2006, salariul mediu brut la Iasi era de 1.085 de lei (820 de lei net), in crestere cu 205 lei (respectiv 145 de lei) fata de octombrie 2005. Fata de media pe tara, câstigurile salariale din Iasi sunt cu 6,1% mai mici.

     

    POPULATIE. La 1 ianuarie 2007, populatia orasului Iasi era de 400.000 de persoane, dupa estimarea Primariei Iasi.

  • Tranzactii cu Vodafone

    Valoarea totala a tranzactiilor care au vizat cladiri ocupate de operatorul de telefonie mobila Vodafone a depasit pragul de 160 mil. euro in aproximativ doi ani. 

    • Global Business Center (sediul departamentului de relatii cu clientii) a fost achizitionat la inceputul anului 2005 de austriecii de la Immofinanz pentru 15-20 de milioane de euro.
    • Pipera Center (care gazduieste unul dintre departamentele tehnice) a fost cumparat in 2005 de Immofinanz cu 25 de milioane de euro.
    • Mai multe sedii din Capitala (zona Valea Cascadelor) si provincie (Craiova, Brasov si Bacau) au fost vandute catre fondul elen Blue House la sfarsitul anului 2005 pentru aproximativ 20 de milioane de dolari (aproape 17 milioane de euro).
    • Charles de Gaulle Plaza (unde este plasat cartierul general al operatorului) a fost preluat la jumatatea anului trecut de Accession Fund pentru mai mult de 80 de milioane de euro.
    • Complexul de birouri din zona Obor (care gazduieste unul dintre departamentele tehnice) a intrat la sfarsitul anului trecut in portofoliul grupului britanic de investitii City Capital Property Advisers pentru 30 mil. $ (peste 22 mil. euro).

  • Most wanted: Vodafone

    Grupul britanic de investitii City Capital Property Advisers a preluat la sfarsitul anului trecut doua cladiri de birouri din zona Obor a Capitalei pentru mai mult de 30 mil. $ (peste 22 mil. euro).

     

    Dincolo de valoare – achizitia unor proiecte de 10-20 mil. euro a devenit aproape un fapt divers pe piata – tranzactia este ultima dintr-o serie care a vizat cladiri inchiriate de operatori de telefonie mobila. Cele mai cautate spatii de birouri au fost pana acum cele ocupate de operatorul de telefonie mobila Vodafone, care a fost tinta a cinci tranzactii cu o valoare cumulata de peste 160 de milioane de euro. Cea mai recenta, incheiata la sfarsitul anului trecut, a vizat doua cladiri de birouri (de cinci si sapte nivele) cu o suprafata totala de circa 12.800 mp. Pe langa spatiul tehnic al Vodafone, pe lista chiriasilor se afla si Petrom, cea mai mare companie de pe piata locala.

     

    Proiectul imobiliar fusese dezvoltat in perioada 1999-2000 de Avrig 35, unul dintre cei mai importanti dezvoltatori de pe piata locala. „Am avut de-a lungul timpului cam zece oferte. Chiar si dupa ce am vandut catre City Capital“, a declarat pentru Business Magazin Alexander Hergan, CEO al Avrig 35.

     

    El spune ca pana anul trecut „nu venise timpul“ sa vanda spatiul respectiv, iar britanicii au avut, in plus, avantajul de „a fi simpatici“. Tot anul trecut Hergan facuse primul pas si vanduse cel mai important proiect realizat pana acum, cladirea Charles de Gaulle Plaza, pentru mai mult de 80 de milioane de euro, aceasta fiind la momentul respectiv cea mai mare tranzactie de pe piata locala.

     

    Vanzarea celor doua cladiri de birouri din zona Obor s-a facut, potrivit lui Daniel Lem, director de investitii la City Capital Property Advisers, la un yield (randament anual) de 8%. Tranzactia intermediata de casa de investitii Capital Partners a durat sase luni din momentul tatonarii pana la semnare si a fost urmata la foarte putin timp – numai doua luni – de o alta de mai mica anvergura.

     

    Luna trecuta britanicii au cumparat de la compania M&C Development cladirea de birouri care gazduieste sediul companiei de comunicatii prin cablu UPC Romania, valoarea tranzactiei intermediate de compania imobiliara CB Richard Ellis fiind de 10 milioane de euro.

     

    Plasata in zona de nord a Capitalei, langa parcul Herastrau, cladirea are o suprafata inchiriabila de 3.300 mp dintr-o suprafata totala de 6.000 mp si le aduce britanicilor un yield de 7,25%, potrivit lui Lem. Cele doua tranzactii nu au stins pofta de achizitii a fondului britanic, care are in vedere, in continuare, si alte „preluari de cladiri de birouri sau cu destinatie comerciala“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Daniel Lem.

    Motivatia britanicilor este reprezentata, ca si in cazul celorlalti investitori anuntati pe piata romaneasca, de randamentele ridicate ale investitiilor. Astfel, achizitia unei cladiri de birouri de clasa A aduce pe piata romaneasca un randament anual de 7-8%, fata de doar 4-5% in tarile de la vest de Romania.

     

    In plus, cererea foarte mare de spatii de birouri de calitate face ca orice proiect de birouri anuntat sa ajunga la un grad foarte mare de ocupare cu mult timp inainte de a fi finalizat. Cererea de birouri de clasa A a aparut pe piata odata cu dezvoltarea afacerilor companiilor multinationale, acestea fiind pana nu demult singura tinta.

     

    Dintre multinationale s-au detasat in ultimii ani operatorii de telefonie mobila, al caror ritm de dezvoltare a implicat o nevoie foarte mare de spatii de birouri. In aceste conditii, era normal ca cele mai multe tranzactii de pe piata imobiliara sa vizeze proiecte ocupate de companii telecom.

     

    Orange a deschis seria tranzactiilor de anvergura, imobilul care adapostea sediul central al operatorului de telefonie mobila fiind vandut la jumatatea anului 2003 de dezvoltatorul imobiliar Globe Trade Center (GTC) International catre fondul de investitii austriac Europolis pentru aproximativ 29 de milioane de dolari (sau 26 de milioane de euro la momentul respectiv). Insa cel mai cautat chirias de catre investitorii imobiliari a fost Connex, preluat intre timp de gigantul Vodafone si care a ajuns deja la a cincea tranzactie.

     

    Povestea a inceput, in anul 2005, cu Global Business Center, sediul departamentului de relatii cu clientii al companiei. Situat in zona Politehnica din Capitala, proiectul a fost achizitionat de catre fondul de investitii austriac Immofinanz, valoarea tranzactiei fiind estimata de surse din piata la aproximativ 15-20 de milioane de euro.

     

    Cladirea cu o suprafata de 13.500 de metri patrati fusese dezvoltata de compania cu investitori israelieni Delta Intensiv-Trade si implicase investitii de 15 milioane de dolari (peste 13 milioane de euro), potrivit informatiilor disponibile.

     

    Schema s-a repetat cateva luni mai tarziu, cand acelasi grup de dezvoltatori a vandut tot catre Immofinanz o alta cladire situata in nordul Capitalei. De aceasta data, tranzactia a vizat un spatiu ocupat de departamentele tehnice ale operatorului de telefonie mobila si a fost situata la aproximativ 25 de milioane de euro, potrivit informatiilor din piata imobiliara.

     

    In plus, sfarsitul anului 2005 a marcat vanzarea la pachet a mai multor sedii ale Vodafone din Capitala (zona Valea Cascadelor) si provincie (Craiova, Brasov si Bacau), pentru o valoare estimata la aproximativ 20 de milioane de dolari (aproape 17 milioane de euro).

     

    Daca vanzatorul nu s-a schimbat, cumparatorul a fost de aceasta data fondul elen Blue House, aflat la prima afacere pe piata locala. Insa cea mai mare tranzactie care a vizat sediul Vodafone s-a petrecut abia la jumatatea anului trecut.

     

    Charles de Gaulle Plaza, cea mai mare cladire de birouri clasa A la momentul respectiv, a fost cumparata cu mai mult de 80 de milioane de euro de catre Accession Fund. Fondul administrat de compania GLL Real Estate Partners era de peste un an in cautarea unei potentiale achizitii, fiind in discutii avansate pentru achizitia imobilului de birouri Dorobanti 239 din Capitala, actualul sediu general al Petrom.

     

    Pe langa sediul central al Vodafone, Charles de Gaulle Plaza reprezinta si cartierul general al Raiffeisen Bank si HVB Bank Romania, dar si al companiei romanesti din domeniul IT Gecad.

  • REGIONAL VORBIND

    Regiunea Nord-Est, din care face parte si Iasiul, este pe primul loc in cele opt regiuni de dezvoltare ale Romaniei dupa numarul de locuitori, insa este considerata cea mai saraca din intreaga Uniune Europeana. Iasiul, la randul sau, desi ocupa un loc fruntas intre cele sase judete ale regiunii, s-a vazut in ultimii ani depasit constant de performantele Bacaului, propulsat (cel putin pana in 2004) de puternicele grupuri de influenta politico-economica originare de aici.

     

    Comisia Nationala de Prognoza (CNP) estimeaza ca PIB aferent judetului Iasi va avea in 2007 cea mai mare crestere din intreaga regiune (7%), PIB pe cap de locuitor va fi de 3.730 de euro, in crestere cu 464 de euro fata de anul precedent si cu fix 464 de euro mai putin decat se va inregistra in 2008. Prin urmare, Iasiul nu va reusi sa reduca diferenta fata de Bacau, in continuare conducatorul plutonului, chiar pozitia sa secunda fiind in pericol ca urmare a cresterii, in curs de accelerare, a performantelor Neamtului.

    Indicatori

    Total regiune

    Bacau

    Iasi

    Neamt

    Vaslui

    2005

     

     

     

     

     

    Cresterea reala a PIB (%)

    2,2

    5,7

    -1,4

    4,7

    4,2

    PIB/locuitor (euro)

    2.517

    3.145

    2.801

    2.521

    1.938

    Rata somajului (%)

    6,8

    6,3

    7,2

    5,6

    10,1

    2006

     

     

     

     

     

    Cresterea reala a PIB

    5,6

    5,4

    4,5

    7,4

    5,4

    PIB/locuitor (euro)

    2.998

    3.754

    3.266

    3.074

    2.328

    Rata somajului

    5,9

    5,5

    6,8

    4,2

    9,5

    2007

     

     

     

     

     

    Cresterea reala a PIB

    6,6

    6,7

    7,0

    6,5

    5,6

    PIB/locuitor (euro)

    3.407

    4.275

    3.730

    3.493

    2.623

    Rata somajului

    5,8

    5,4

    6,7

    4,1

    9,4

    2008

     

     

     

     

     

    Cresterea reala a PIB

    6,4

    6,1

    6,4

    7,0

    5,7

    PIB/locuitor (euro)

    3.826

    4.791

    4.194

    3.950

    2.930

    Rata somajului

    5,7

    5,3

    6,6

    4,0

    9,3


  • LOCALNICII

    BUSINESS Magazin a pus una si aceeasi intrebare mai multor oameni de afaceri cu activitate locala: Va considerati dezavantajat pentru ca sunteti din Iasi si ati inceput prin a investi aici?

     

    Iulian Dascalu, Iulius Mall: „Nu, as putea spune ca dimpotriva, aici nu am avut concurenta si am dezvoltat afacerea lejer“.

     

    Neculai Apostol, Kosarom: „Fiind companie producatoare, pozitionarea in Iasi ne-a dezavantajat pentru ca nu am avut acces – din cauza infrastructurii –  la piata de desfacere din Ardeal, dar acum suntem avantajati, pentru ca putem sa ne orientam usor spre o piata cu forta de munca mai ieftina: Republica Moldova“.

     

    Stefan Liute, Grapefruit: „Da, au existat dezavantaje, legate in principal de contactele directe mai rare cu clientii români (concentrati in Bucuresti, in mare parte) si de un networking mai redus“.

     

    Lucian Grecu, Hotel Unirea: „Ma intreb uneori ce grad de ocupare as avea la hotel daca ar fi in Bucuresti, dar in rest sunt multumit de piata“.

     

    Bogdan Pitigoi, Casa Auto: „In Iasi piata de profil s-a dezvoltat in acelasi ritm (raportat la numarul de locuitori) cu toata tara, asa ca nu ma simt dezavantajat“.

  • Livrari mai mici, incasari mai mari

    Rusia a incasat anul trecut din exportul de titei si gaze naturale suma de 107 mld. euro. Veniturile din exporturile de titei au fost de 74 mld. euro, cu 22,04% mai mult fata de 2005.

     

    In schimb, volumul livrarilor a scazut cu 2,41%, ceea ce arata ca incasarile mai mari au provenit pe fondul cresterii preturilor de livrare. Din totalul sumei intrate in tara din exporturile de titei, doar o mica parte a provenit de la fostele state sovietice – 4,5 mld. euro. Restul, de 69,5 mld. euro, a fost incasat din livrarile catre alte state. Efectele scumpirii au fost mult mai vizibile in cazul exporturilor de gaze naturale. Anul trecut s-au incasat de pe urma livrarilor de gaze aproape 33 mld. euro, cu 40,7% mai mult decat in 2005, in conditiile in care volumul livrarilor s-a diminuat cu 2,78%.

  • IASI LA MARGINE DE UE

    Cel mai mare oras de la granita de est a UE a prins aderarea cu un capital important de forta de munca, pe care investitiile in industria locala ar putea s-o impiedice sa mai migreze spre orase mai dezvoltate. Vor fi insa destule investitii incat sa se intample asta?

     

    Cand germanii de la Metro au deschis cu sase ani in urma primul magazin la Iasi, orice drum la cumparaturi era considerat de localnici ca un fel de excursie: din centru, trebuia parcurs intai un cartier lung si gri, apoi o comuna suburbana, apoi un drum de doi kilometri prin camp deschis. Acum, drumul pana la Metro trece printr-un cartier dezvoltat, unde se pregateste deschiderea a doua hipermarketuri, se trece pe langa un cartier nou in constructie, pe langa alte zeci de case, ridicate pe fostul camp devenit intre timp o afacere imobiliara profitabila, si se ajunge la Metro.

     

    Oamenii de afaceri, consultantii si autoritatile cred ca vor fi suficienti inca cinci ani de-acum incolo pentru ca o serie de investitii importante sa transforme Iasiul dintr-un oras de la periferia UE intr-un oras realmente european. Cei mai optimisti sunt intreprinzatorii locali, care isi stiu afacerile mergand pe profit si trag sperante sa se extinda. Mai pesimisti sunt insa analistii, fiindca au studiat raportul dintre punctele tari si punctele slabe ale Iasiului, din punctul de vedere al unui potential investitor, si au vazut ca acestea din urma sunt mai multe.

     

    Iulian Dascalu, unul dintre cei mai importanti oameni de afaceri din Iasi, proprietarul si directorul general al Iulius Mall, crede ca pozitia privilegiata pe care o are acum Iasiul pe granita de est a Uniunii Europene, precum si atuul unuia dintre cele mai bune centre universitare din tara vor atrage in urmatorii cinci ani un val de investitii. Un alt om important de afaceri din oras, Bogdan Pitigoi, directorul Casa Auto, considera ca in urmatorii cinci ani nu vor fi doar investitii razlete in oras, ci va fi un cumul de proiecte care va dezvolta orasul. „Iasiul este un oras cu clasa si dezvoltarea lui pe viitor va tine cont de asta, lucru care se si vede deja“, spune Bogdan Pitigoi, referindu-se la modul in care, mai ales in ultimii ani, cele mai mari investitii in Iasi s-au concentrat pe restaurante si cafenele, centre comerciale, iar anul acesta vor aparea primele proiecte rezidentiale, atat in zona medie, cat si in cea de lux.

     

    Primarul orasului, Gheorghe Nichita, estimeaza ca un interval de cinci ani este chiar generos: investitiile programate doar pentru acest an „vor schimba deja fata orasului“. Mai departe insa de 2007 – cand in orasul celor sapte coline ar trebui sa se construiasca simultan sase hipermarketuri si un cash&carry si vor incepe constructiile pentru o serie de proiecte imobiliare – Gheorghe Nichita este doar sigur ca investitiile vor veni: „Nu stiu deocamdata exact in ce se va investi, dar se va investi“.

     

    Privind lucrurile de pe Lapusneanu (echivalentul Lipscaniului bucurestean, doar la o scara redusa), investitiile nu ar avea de ce sa nu vina la Iasi: locul este plin de studenti, oamenii nu sunt nervosi, terenurile nu au inca preturi prohibitive, iar serviciile infloresc. Privind insa dinspre Europa de Vest sau dinspre Bucuresti, Iasiul pare o oaza de verdeata intr-un desert destul de intins, fiind cel mai mare si mai dezvoltat oras din cea mai saraca zona din UE. In aceste conditii, se pune intrebarea daca „dulcele targ“ e intr-adevar o optiune buna pentru investitori. „Desigur ca Iasiul este un loc bun pentru investitii, dar nu vad amplasata aici o capacitate de productie, pentru ca este departe si infrastructura e proasta spre vest, iar aeroportul e mic“, spune Codrut Pascu, directorul Roland Berger Romania.

     

    Pascu face imediat comparatia cu Timisoara, orasul cu cea mai buna evolutie economica din provincie: de la Timisoara, pe o raza de 150 de kilometri atingi cele mai importante puncte ale Europei de Est si putin din Europa de Vest, pe cand de la Iasi, pe o raza de 150 de kilometri, nici nu iesi din regiunea Moldovei, ci poti doar sa iesi din UE daca o iei spre est. La aceasta concluzie a ajuns si familia Apostol, care detine lantul de productie si comercializare a carnii Kosarom si care a renuntat la distributia pe Ardeal din cauza infrastructurii proaste, preferand sa se concentreze pe Moldova.

     

    Semnele de intrebare nu se refera neaparat la vreo temere a investitorilor fata de ce ar putea gasi la Iasi, ci mai degraba fata de ceea ce nu ar putea gasi. „Investitiile mai functioneaza (si asta foarte des) dupa modelul gravitational“, spune Liviu Voinea, director de cercetare in cadrul Grupului de Economie Aplicata. In primul rand, afacerile se atrag una pe alta („y, x si z au investit acolo, asadar e ok si pot sa merg si eu“) si in al doilea rand sunt o functie de distanta geografica (raportat fie la sediul lor central, fie la capitala tarii, fie la un alt punct pe care il mai au deschis in tara respectiva), explica Voinea.

     

    Asemenea conditionari fiind esentiale cand vine vorba de amplasarea unei investitii, Iasiului ii raman doua variante: investitorii care se relocheaza des, cat mai spre est si cat mai ieftin (astfel Iasiul devenind ultima frontiera in spatiul UE unde se poate gasi forta de munca calificata mai ieftina) sau afaceri care doar valorifica oamenii, fara a fi nevoie de altceva: afacerile propice sunt, in opinia consultantilor, dezvoltarea de productie IT, call-centere (desi se vorbeste cu un usor accent) si infiintarea, la granita UE, a unor centre zonale (incluzand Republica Moldova si Ucraina) pentru retail, distributie, banci.

     

    Daca firme IT au venit deja destul de multe (anul trecut,  281 de firme de IT erau prezente la Iasi, valorificand insa putin peste 2.000 de informaticieni, in conditiile in care facultatile de profil livreaza anual aproape 1.000 de specialisti), operatorii de call-centere doar s-au anuntat, dar nu au venit inca. Una din posibilitatile la care spera iesenii este deschiderea unui call-center Genpact. Oficialii companiei specializate in servicii nu au decis inca in care dintre orasele analizate acum („trei mari centre universitare“) vor amplasa Centrul de Servicii Suport, unde ar trebui sa lucreze 500 de angajati.

     

    CU HARTA IN MANA. Toata lumea enumera printre avantajele Iasiului dupa integrare pozitia lui „privilegiata“ pe granita UE. Ce avantaje atrage efectiv aceasta pozitionare? Sau ce dezavantaje?

     

    Primarul orasului spera ca va vedea langa Iasi o baza militara NATO, Consiliul Judetean spera ca va incasa taxe substantiale de la frontiera, filialele bancare sau de distributie pentru retail din Iasi spera ca mai-marii lor vor aseza aici baze zonale care sa se dezvolte spre Republica Moldova sau Ucraina, dezvoltatorii imobiliari si nu numai ei se gandesc sa atraga forta de munca mai ieftina din aceste tari, politia se asteapta ca asezarea aproape de granita sa creasca numarul infractiunilor si frecventa micului trafic (cu tigari, droguri sau persoane), iar micii comercianti asteapta cu interes orice posibilitate de a specula intrarea Romaniei in UE – mai precis de a castiga din cumpararea de produse mai ieftine dintr-o parte sau alta a granitei si vanzarea lor la preturi mult mai bune dincolo. Jacobo Caller Celestino, directorul Carrefour Romania, care pregateste deschiderea a doua hipermarketuri la Iasi in acest an, crede ca acest fenomen va avea loc inclusiv in comertul cu electrocasnice: „Credem ca vor veni basarabeni la noi sa cumpere si sa revanda la ei mai scump, dat fiind ca vom avea preturile destul de jos, mai ales la electronice si electrocasnice“.

     

    Ce a avut de castigat estul Ungariei dupa integrarea in UE? Mai ales tinand cont de faptul ca si in Ungaria orasele de pe granita estica (precum zona Debrecen) erau preponderent agricole si cu cel mai mic PIB pe cap de locuitor din tara. „Estul Ungariei a crescut mai repede fata de cum va creste estul Romaniei, din doua motive: distanta fata de capitala tarii este mult mai mica decat in cazul Romaniei, iar acum acea zona se afla pe drumul spre o tara membra a UE, Romania“, spune Codrut Pascu.

     

    Dat fiind ca deocamdata exemplele de companii care sa isi fixeze cartierul general la Iasi pentru a se extinde apoi spre est nu au aparut, Iasiul ramane o baza de coordonare a afacerilor pe care oamenii de afaceri ieseni le-au dezvoltat in toata tara sau macar in regiunea Moldovei.

     

    Dupa ce a dezvoltat Iulius Mall la Iasi, apoi Iulius Mall la Timisoara si pregateste acum mall-urile din Cluj si Suceava, Iulian Dascalu a simtit nevoia sa infiinteze o companie interna de management, Iulius Management Group, care sa coordoneze de la Iasi toate afacerile grupului din tara, dar si pe cei 600 de angajati. Desi recunoaste ca s-ar putea ca dupa ce termina de investit in tara sa inceapa sa se uite mai spre est, Iulian Dascalu spune ca deocamdata mai are mult de investit in Romania. Nu numai in Iasi insa, precizeaza omul de afaceri: „Aici am dezvoltat un mall de care sunt foarte multumit, ca si de cel de la Timisoara, dar scopul meu este sa fac o retea de mall-uri – nu sa ma impart intre multe businessuri. Va fi in curand gata mall-ul de la Cluj, iar la Suceava voi investi 100 de milioane de euro (50 de milioane de euro in prima etapa, iar restul in functie de evolutie), urmand ca apoi sa ma uit la celelalte orase, cu minim 150.000 de locuitori, unde sa pot aseza un Iulius Mall“. 

     

    Desi capitala unei zone care e considerata saraca, neatractiva pentru investitii, cu putere mica de cumparare, cu o rata a angajatilor in companii de stat/bugetari mult prea mare (si lista ar putea continua), Iasiul a fost primul oras din provincie in care s-a construit un mall. Cand intaietatea orasului in acest domeniu a fost egalata de constructia cate unui mall in alte orase, la Iasi s-a facut al doilea mall (Moldova Mall), Iulius Mall a fost marit si a mai aparut si unul mai mic (Hala Centrala), iar altele sunt in constructie sau in proiect.

     

    Iulian Dascalu spune ca afacerea Iulius Mall nu a fost afectata negativ de amplasarea in Iasi: „Este intr-adevar un oras cu venituri medii si mici – dar totusi este un oras de 400.000 de locuitori si toate magazinele de aici au mers si merg foarte bine“, spune Dascalu. Iulius Mall din Iasi a fost deschis in aprilie 2000 si anul trecut a avut un trafic de 5 milioane de cumparatori, care au cheltuit acolo 60 de milioane de euro.

     

    Tot de la Iasi isi coordoneaza afacerea si Bogdan Pitigoi, managerul Casa Auto (societate mixta a omului de afaceri iesean cu miliardarul Ion Tiriac), doar ca planurile acestuia vizeaza deocamdata regiunea Moldovei. Dupa ce a dat lovitura in 2004 si 2005, cand a prins ca lider de piata boom-ul vanzarilor de masini la Iasi (vanzarile de masini au crescut cu 70-80% de la un an la altul in acea perioada, ajungand pana la 7.000 masini pe an in 2006), Bogdan Pitigoi a trecut la nivelul urmator: in acest an a investit patru milioane de euro intr-un showroom Daimler-Chrysler de 1.000 de metri patrati, de anul trecut are doua complexuri Casa Auto integrate, acum lucreaza la al treilea, iar in anii urmatori vrea sa aiba 15 astfel de complexuri in toata regiunea Moldovei.

     

    Tot de la Iasi prefera sa isi coordoneze afacerea si Gabriel Mardarasevici, actualul manager al Ness Romania, companie catre care si-a vandut cu doi ani in urma afacerea dezvoltata la Iasi, Radix, pentru 10 milioane de dolari. „M-as putea muta oricand la Bucuresti, avem si acolo activitate, dar de ce sa fac asa ceva? O casa cum am eu la Iasi (in Copou, cea mai ravnita si mai scumpa zona din oras – n.red.) nu as gasi nicicum la Bucuresti, asa ca de ce m-as muta, cand aici e atat de frumos si copiii mei cresc in siguranta?“, intreaba retoric omul de afaceri, care petrece totusi primele trei zile ale saptamanii in Capitala.

    Danut Prisecariu, proprietarul hotelurilor Traian, Astoria si Studis, precum si al retelei de spatii comerciale Alimentara SA, are deocamdata ca tinta de expansiune in tara orasul Botosani: „Am cumparat acolo un spatiu in care voi dezvolta un mall de 20.000 mp si am preluat si hotelul Rapsodia, pe care il voi renova ca un centru hotelier cu 160 de camere – trei si patru stele, sali conferinte, parcare subterana“, spune Danut Prisecariu.

     

    In Iasi, omul de afaceri se uita deocamdata spre o piata mai „de placere“, cafenelele: a investit in urma cu doi ani 235.000 de euro intr-o cafenea la parterul unuia din hotelurile sale si acum intentioneaza sa mai deschida si altele. „S-au tot deschis cafenele in oras in ultimul an, deocamdata e o piata cam de 5 milioane de euro pe an si voi mai deschide si eu“, spune omul de afaceri.

     

    MINA DE AUR. „Iasiul este Sorbona Romaniei“, spune Petru Dusa, profesor de robotica in cadrul Universitatii Tehnice Gheorghe Asachi si consultant SAP. Desi spusa usor poetic, abordarea lui Petru Dusa este corecta: in cel mai mare oras din Moldova ies anual de pe bancile facultatilor (de stat si private) aproape 10.000 de absolventi, pe care ani la rand orasul nu i-a putut asimila, nefiind destule investitii: fabricile existente in vremea comunismului s-au inchis in mare parte, altele si-au restrans activitatea, astfel ca absolventii au ca optiuni angajarea in una din afacerile vechi sau noi (facute in proportie de peste 90% de oameni de afaceri locali) sau sa plece din oras.

     

    Conform Institutului National de Statistica, in intervalul 2000-2005, din Iasi au plecat anual, in medie, 3.500 de persoane active (statistic vorbind, aceasta inseamna ca au disparut din evidentele inspectoratului de munca si ale politiei, adica si-au stabilit domiciliul si locul de munca in alta parte). Dintre persoanele plecate, multi au ales munca necalificata din strainatate, dar e vorba si de multi specialisti, mai ales din IT si din industria farmaceutica.

     

    Motivele migratiei sunt lesne de inteles: „In primul rand s-a plecat masiv pentru ca Iasiul nu s-a dezvoltat la fel de repede ca alte zone (si aici cred ca este vina managementului local), iar in al doilea rand, ca o consecinta, oamenii au migrat spre zone cu salarii mai atractive“, spune Adrian Munteanu, consultantul KTB InfoNet la Iasi. Specialist in IT, Munteanu crede ca in ultimii ani, cel putin jumatate din cei aproximativ 1.000 de absolventi cu diverse specializari in IT au plecat din oras. Unde? „Au plecat peste tot in lumea asta, dar in special in Bucuresti si Timisoara, la Oracle Romania, la Microsoft (mai ales la sediul central din Redmond, Virginia), SAP Germania, Cisco Londra, Canada si Cipru“, enumera in doar cateva secunde Adrian Munteanu.

     

    Cei mai multi au ajuns insa in randul dezvoltatorilor de soft din Bucuresti. Mihai Moghior, directorul agentiei de recrutare IT Brainspotting, spune ca aproximativ 9% dintre oamenii pe care i-a recrutat in cei cinci ani de cand activeaza compania au fost absolventi din Iasi, aproape toti ceilalti fiind absolventi din Bucuresti. „Consideram Bucurestiul si Iasiul cele mai bune centre universitare in acest domeniu.“

     

    In tot acest timp, Mihai Moghior a observat o serie de trasaturi caracteristice ale iesenilor: „Cea mai importanta este seriozitatea: iesenii se comporta cu multa responsabilitate, respecta munca pe care o fac si nu au aceleasi pretentii salariale (asta functionand insa doar pana acum cam un an, cand au inceput sa isi dea seama ca se castiga mai bine pe aceasta piata si au inceput sa ceara din ce in ce mai mult)“.

     

    Atat consultantii locali ca Petru Dusa sau Adrian Munteanu, cat si specialistii in recrutare IT la nivel national, precum Mihai Moghior, sunt de parere ca acest fenomen al plecarilor masive se va estompa. Cu alte cuvinte, investitiile in domeniu vor crea locuri de munca suficiente pe plan local pentru cei mai multi dintre ei, dar piata nu va mai fi la fel de ieftina ca in urma cu cativa ani.

     

    Cei 160 de salariati ai Siemens de la Iasi au salarii egale cu cei de la Timisoara, spun oficialii companiei germane, care au deschis anul trecut al doilea centru de dezvoltare si cercetare la Iasi. Unul dintre cele mai importante motive pentru deschiderea centrului de la Iasi a fost ca multi dintre angajatii Siemens Timisoara fusesera adusi din Iasi, iar pastrarea lor in companie era destul de dificila (familiile si prietenii ramasi la Iasi ii faceau foarte receptivi la orice oferta de munca venita din Iasi).

     

    Acum, in Iasi sunt 281 de dezvoltatori (firme) de soft (conform Asociatiei Nationale a Industriei Software – ANIS), iar anunturile de intrare pe piata ieseana se inmultesc. Din nefericire, si aici au aparut problemele: „este o mare lipsa de seniori, de oameni care pot prelua proiecte si pot coordona oameni“, spune Petru Dusa. „Paradoxul este ca acum, cand firmele se orienteaza si catre aceasta zona a tarii, este mai dificil sa recruteze oameni cu experienta, deoarece acestia sunt foarte putini, cei mai multi au plecat“, spune Adrian Munteanu, care adauga totusi ca, „daca oferi pretul corect unui om de care ai nevoie, acel om va lucra pentru tine“. 

     

    Problemele nu apar numai la capitolul seniori, ci la intregul capitol de functii de management. George Butunoiu, directorul firmei de consultanta care-i poarta numele, spune ca Iasiul nu este un loc potrivit pentru a creste un manager. „Este o alta lume, parca o alta tara, standardele sunt diferite“, spune George Butunoiu, care isi aminteste ca a avut mai multe incercari de a recruta persoane pentru pozitii de management din Iasi si nu a gasit ce cauta. „Am terminat prin a face un oarecare compromis si am angajat in pozitiile respective persoane care indeplineau doar o parte dintre criterii“, spune Butunoiu.

     

    CELE MAI MARI INTRARI. De la sfarsitul acestui an, iesenii vor putea sa uite de cardurile Metro de care facusera rost pe sub mana in 2001 ca sa aiba de unde se aproviziona la preturi mai avantajoase. Asta pentru ca in 2007 ar trebui sa se deschida la Iasi doua hipermarketuri Carrefour, trei Kaufland, un cash&carry Selgros si un real (in cazul real exista un litigiu in legatura cu terenul pe care il urmareau dezvoltatorii germani).

     

    Jacobo Caller Celestino, directorul Carrefour Romania, crede ca intrarea cu doua hipermarketuri simultan la Iasi nu este o strategie periculoasa. „Dimpotriva“, spune Celestino, „veniturile populatiei de acolo vor creste accelerat, iar cei mai saraci oameni de acum vor avea venituri suficiente pentru a-si face cumparaturile la noi. Din locurile in care vom fi amplasati (doua puncte strategice – sudul si vestul orasului, din doua cartiere in plina dezvoltare) vom putea acoperi cererea din tot orasul“.

     

    Directorul Carrefour spune ca intrarea in Iasi era esentiala: „Toti retailerii vor fi in 2007 la Iasi si este foarte important sa deschidem magazinele asa cum am stabilit, la inceputul toamnei“. Hipermarketurile Carrefour de la Iasi vor fi construite de Vinci Constructions, iar investitia pentru deschiderea lor este de 80 de milioane de euro (20 de milioane de euro pentru fiecare hipermarket si 20 de milioane de euro pentru fiecare galerie comerciala – o constructie avand 85.000 de metri patrati, iar hipermarketul 15.000 mp).

     

    Managerul Carrefour Romania spune ca ii place la Iasi – atat orasul in sine, dar si ceea ce poate el oferi: in primul rand, „fata de alte orase unde trebuie sa relocam specialisti, la Iasi am facut un parteneriat cu Institutul de Stiinte Economice si am luat in training mai multe persoane, astfel ca, atunci cand vom deschide punctele de lucru, 100% dintre angajati sa fie romani si 99% sa fie din Iasi“.

     

    Celestino spune ca strategia de extindere a grupului prevede intai acoperirea oraselor cu 300.000 de locuitori si ca a studiat toate orasele din zona inainte de a decide deschiderea la Iasi. Urmatoarele tinte ale Carrefour Romania sunt tot pe granita de est, la Galati si la Braila, unde vor fi deschise in urmatoarele luni doua hipermarketuri.

     

    In 2008, Carrefour va intra pe piata din Suceava, iar apoi va trece la orasele cu 150.000 locuitori. „Mai avem mult de investit in Romania, deoarece deocamdata doar 20% din potentialul pietei hipermarketurilor este acoperit“, mai spune Celestino. 

     

    Daca cei de la Carrefour vor deschide la toamna, Kaufland s-a grabit: va inaugura primul magazin in aceasta primavara, iar celelalte doua pana la sfarsitul acestui an. Daca grupul francez a preferat zone de la marginea orasului, Kaufland a tintit exact in mijlocul micilor afaceri din cartiere: primul magazin se va deschide in spatele uneia dintre cele mai mari piete agroalimentare din Iasi, iar celelalte doua se vor aseza de asemenea in apropierea unor centre de aprovizionare – e drept, precar organizate. Alaturi de dezvoltarea hipermarketurilor, o alta premiera pentru acest an este dezvoltarea segmentului de investitii rezidentiale. „Pana acum, in Iasi s-au anuntat mai multe proiecte, dar abia in acest an vor fi scoase pe piata locuinte“, spune primarul Iasiului, Gheorghe Nichita. Conform investitorilor, deficitul de locuinte din Iasi este momentan de 30.000, iar proiectele anuntate depasesc 4.500 de locuinte.

     

    Segmentul de tineri (mai) bine platiti, in special cei care lucreaza in IT si servicii, este principala tinta a dezvoltatorilor imobiliari. Pentru ei, Dascalu a gandit in cadrul proiectului Palas (pe care il va dezvolta in centrul orasului in urmatorii trei ani) apartamente special modulate pentru it-isti (dupa un model francez) si spatii de birouri la parterul blocurilor, pentru ca angajatii sa fie cat mai aproape de casa.

     

    Tot acesti tineri sunt si tintele bancilor, in activitatea carora creditarea ocupa primul loc si la Iasi. „Iasiul nu face nota discordanta cu alte orase mari din Romania si tot produsele de creditare sunt cele mai solicitate – in ordine, creditele acordate persoanelor fizice, cardurile de credit, creditele IMM, dar si depozitele“, spune Bogdan Merfea, director executiv de vanzari si distributie al Raiffeisen Bank (care are la Iasi sapte unitati si va mai deschide „cel putin trei“ in acest an). Conform acestuia, 58% dintre clientii din Iasi sunt persoane fizice si 42% clienti corporatisti, inclusiv IMM. Clientii persoane fizice sunt mai des intalniti (65% din cerere) si in filiala de la Iasi a Alpha Bank, care urmeaza sa mai deschida la Iasi doua unitati pana in 2008.

     

    Cele mai mari proiecte sunt ale omului de afaceri Bogdan Cihodaru si ale grupului americano-israelian ENG. Bogdan Cihodaru are un proiect intins pe 43 de hectare de teren, pe dealul Copou. In prima etapa, omul de afaceri intentioneaza sa construiasca 40 de vile cu un etaj si 26 de blocuri (800 de apartamente), cu o investitie estimata la 16 milioane de euro.

     

    Grupul israelian ENG, care are zece proiecte imobiliare in Iasi si doua in afara orasului (Cluj si Pascani), a facut deja achizitii de terenuri in valoare de 100 de milioane de euro. Cel mai scump dintre ele este un teren, destul de mic (1.000 mp), dar foarte pretios, situat in inima orasului (cunoscut localnicilor drept fosta piata Dimitrov). „Am reusit sa cumparam acest teren cu 650.000 de euro si este singurul nostru bun care nu are pret“, spune directorul executiv al grupului ENG, Moshe Rachmut. Pe acel teren, grupul ENG planuieste constructia unui mall si a unui turn de 22 de etaje, cu 4 niveluri de parcare in subteran. Pentru a decide ce va construi acolo, Moshe Rachmut a facut un concurs de arhitectura, pe care l-a castigat o echipa tanara de arhitecti din Iasi, proiectul (Golden Gate) costand 10.000 de euro, iar dezvoltarea acestuia – 60 de milioane de euro.

     

    Din cele opt proiecte pe care ENG le are in lucru in Iasi (doua fiind inca pe hartie), cel mai avansat este Dream Village, cartier amplasat la iesirea spre nord-vest din oras si a carui dezvoltare va costa 50 de milioane de euro. Cartierul va cuprinde 14 blocuri si vizeaza clasa medie din oras, apartamentele avand preturi cuprinse intre 45.000 si 90.000 de euro. Alegerea Iasiului de catre grupul ENG drept principala tinta de dezvoltare in Romania a avut doua componente: una a unei oportunitati de moment si a doua „de viziune“. „Am ales sa investim la Iasi, deoarece cumparasem fabrica de zahar de la Pascani (oras din judetul Iasi – n.red.) si am crezut ca vom dezvolta afacerea cu zahar acolo“, spune Rachmut. Planurile cu fabrica de zahar insa nu au mers („mafie prea mare in domeniu“ – justifica Rachmut), asa ca grupul a decis sa foloseasca terenul de acolo pentru a dezvolta o afacere imobiliara: Sugar Village Project. Acesta este insa unul dintre proiectele pe termen mediu, grupul concentrandu-se momentan pe afacerile din oras.

     

    „Ne consideram vizionari: grupul nostru a intrat cu investitii imobiliare masive in anii ‘80 in SUA, in zone cum ar fi Harlem sau Bronx (New York) si toata lumea ne-a considerat nebuni; timpul a dovedit ca n-am fost“, sustine Moshe Rachmut, explicand astfel decizia strategica de a investi la Iasi. „Orasul acesta va exploda in anii urmatori, se vede de pe acum o crestere si avem toata increderea“, afirma Rachmut, precizand ca grupul pe care il conduce se afla acum intr-o continua cautare. „Daca gasim teren de cumparat, cumparam, iar cand vom termina aici vom merge si in Republica Moldova.“

     

    Locuintele care se pregatesc la Iasi nu vizeaza doar clasa medie, ci vor aparea si locuinte de lux, primele care sunt deja in constructie apartinand dezvoltatorului israelian Future Group. Green Park este un alt proiect a carui constructie a inceput deja pe drumul spre aeroport, langa complexul de agrement Ciric (unde sunt doua lacuri si padure) si care va cuprinde 16 blocuri. 

     

    BRANDURI DE LA IESI. Cotnari, Iulius Mall, Polirom si Kosarom sunt printre cele mai cunoscute nume din Iasi care au depasit granitele orasului. Cel mai cunoscut brand din zona Iasiului s-a dezvoltat la 60 de kilometri nord-vest, in comuna Cotnari.

     

    De pe strada care leaga Iasiul de Botosani intra cel putin o data pe saptamana in curtea combinatului de vin de la Cotnari cate un grup de oameni care nu-s din partea locului. „Unii dintre ei sunt investitori care vin in Iasi si doresc sa vina la o degustare la noi, dar cei mai multi sunt doar turisti“, spune Laurentiu Anghel, directorul de marketing al Cotnari SA.

     

    Desi 2006 a fost un an bun, peste medie (10 milioane de kilograme de struguri au intrat in productie, ceea ce inseamna 6,5 milioane de litri de vin), Laurentiu Anghel nu se asteapta la cresteri ale cifrei de afaceri in acest an, estimand vanzari de 22,5 milioane de euro, cam la fel ca in 2006. Cauza ar fi cresterea concurentei, in speta patrunderea pe piata a vinurilor de import si preturile mai mici ale acestora. Totusi, cei de la Cotnari nu sunt ingrijorati, deoarece majoritatea vinurilor de import sunt vinuri seci, pe cand la Cotnari se produce vin dulce (cel mai cunoscut si cel mai vandut vin al producatorului fiind Grasa de Cotnari, iar cel mai apreciat an pentru acest soi a fost 2000, cand strugurii au fost culesi in noiembrie, pe zapada).

     

    Intrarea vinurilor de import pe piata este unul dintre motivele pentru care producatorul de vinuri nu a programat cresteri de preturi pentru acest an, dorind sa isi pastreze cota de piata in Romania (19,5%).

     

    Din acest an, cei de la Cotnari se pregatesc de experimente: testeaza productia de vin rosu (neavand un astfel de produs in portofoliu) si vor sa deschida o „scoala de vita de vie“ – pentru a pregati vita tanara si a mari in viitor capacitatea de productie. „Plantarea unui hectar cu vita costa cam 20-30.000 de euro. Noi o sa plantam cateva hectare“, spune Laurentiu Anghel.

     

    Un alt brand „made in Iasi“, Kosarom, are centrele de productie la Pascani. Spre deosebire de Cotnari, care are si productia si conducerea firmei in acelasi loc, directorii Kosarom isi privesc afacerea din dealul Copoului. Si o vad bine odata cu integrarea in UE, din mai multe motive, dupa cum spune directorul grupului, Lucian Apostol. Primul este ca dezvoltarea lanturilor de retail din Iasi le va mari vizibilitatea, dat fiind ca au incheiat deja contracte cu toate lanturile care vor deschide magazine in Iasi. In al doilea rand, cei de la Kosarom spera ca vor putea accesa si mai multe fonduri europene (o parte importanta din investitiile de 30 de milioane de euro pe care grupul Kosarom le pregateste in urmatorii ani provin din programele SAPARD si Fermierul).

     

    Un alt avantaj pe care oficialii Kosarom il vad decurgand din pozitionarea lor in Iasi este recrutarea fortei de munca din Republica Moldova: „Este prea devreme ca sa spun ca asta va insemna relocarea fortei de munca, dar va avea loc o reorientare dictata de piata“. Fondatorul grupului, Neculai Apostol (acum senator independent), spune ca exista deja contacte la nivel regional intre Regiunea de Dezvoltare Nord-Est si autoritatile din Republica Moldova si Ucraina. „Vom incerca sa facem si noi cum au facut si cei din Vest cu noi: sa implementam proiecte care sa ridice nivelul de viata al regiunilor respective“, spune Apostol. Grupul Kosarom tinteste spre afaceri de 100 de milioane de euro in 2010, iar pentru 2007 estimeaza o cifra de afaceri de 52 de milioane de euro.

     

    Grupul Kosarom vinde deocamdata predominant in zona Moldovei, dar si pe „drumul“ dinspre Iasi spre Bucuresti. „Avem si la Bucuresti produse, dar mai mult pentru reprezentativitate“, spune Lucian Apostol.

     

    Daca Kosarom pare increzator in marea miza financiara a urmatorilor ani, fondurile europene, municipalitatea orasului nu a reusit pana acum sa atraga finantari substantiale din banii comunitari: in 2006, Primaria a obtinut doar 350.000 de euro pentru trei proiecte, in timp ce doua comune limitrofe, Barnova si Miroslava, au luat cate un milion de euro fiecare pentru proiectele proprii. Mai mult, Iasiul a reusit si sa piarda la sfarsitul anului trecut un proiect de 8 milioane de euro, dintre care 5 milioane – fonduri europene, pentru un centru expozitional, deoarece rezultatele licitatiei au aparut in presa inainte de a fi anuntate oficial (proiectul nu este inca pierdut definitiv, Consiliul Judetean avand la dispozitie alta componenta de finantare).

     

    Daca vor face centrul expozitional, autoritatile s-ar putea gandi, eventual, sa reia traditia care a dat Iasiului apelativul de „dulcele targ“: in secolul XIX, orasul era renumit pentru targurile de dulceturi si zaharicale care atrageau atat localnicii, cat si turistii. Deocamdata, Iasiul secolului XXI, la cei 3.000 de kilometri care il despart de Bruxelles, se intrece cu Varna pentru rolul de cel mai mare oras de pe granita estica a UE. Si, desi mai mare ca Varna, Iasiul risca sa piarda cursa cu orasul bulgar, care are cel putin doua atuuri in plus – vadul comercial asigurat de port si afluxul turistic. Va trebui insa ca Iasiul sa arate ca poate sa se descurce cu ceea ce are.