BusinessMagazin

Blog

  • Acum conteaza economia

    Unii resping aceasta idee, crezand ca alegerile vor fi un referendum in plus pe tema razboiului si, inca mai important, asupra modului cum America a fost in mod eronat condusa spre razboi. Aceasta convingere este unul dintre motivele pentru care multi dintre progresisti il sprijina pe Barack Obama, un opozant al razboiului inca de la inceput, chiar daca platforma lui de politica interna este intrucatva la dreapta celei propuse de Clinton.

    In calitate de opozant al razboiului, eu inteleg sentimentele lor. Dar nu cu ele se castiga alegerile. Iar sondajele de opinie arata ca economia a depasit razboiul din Irak in topul ingrijorarilor publicului. Vestile din Irak se vor inrautati probabil din nou. In acelasi timp, o buna parte a electoratului continua sa spuna ca razboiul a fost o greseala, iar oamenii sunt la fel de nemultumiti ca si pana acum din cauza celor 10 miliarde de dolari pe luna care se irosesc pe obsesia neoconservatoare a razboiului.

    …

    Paul R. Krugman este comentator la The New York Times si profesor de economie si relatii internationale la Universitatea Princeton.

    Cititi versiunea completa a articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

    Traducerea si adaptarea de Crenguta Nicolae

  • Inca o revolutie

    Am fost o singura data la CeBIT, in urma cu vreo zece ani, si cred ca a fost suficient. Dupa o prima zi de nauceala, am ajuns la concluzia ca in cele 50 de hectare de spatii expozitionale tehnologia nu poate fi vazuta, pentru simplul motiv ca nu poate fi aratata. Ce s-ar putea vedea intr-un stand legat de – sa luam un termen in voga – „cloud computing“? Probabil ca mai putin decat dintr-o scurta vizita la Wikipedia. Asa ca am preferat zilele urmatoare sa stau cat mai aproape de centrul de conferinte si, intr-adevar, acolo s-au petrecut lucrurile cele mai interesante.

    Daca as fi fost prezent anul acesta la Hanovra, n-as fi ratat discursul lui Steve Ballmer, CEO al Microsoft. Din fericire l-am avut la dispozitie in doar cateva ore, transcris pe situl oficial al expozitiei, si am aflat astfel ca suntem in pragul celei de-a cincea revolutii in lumea informaticii. Socoteala lui Ballmer se bazeaza pe un ciclu de sapte ani (are sens in corelatie cu legea lui Moore) si pe cateva evolutii tehnologice cat se poate de vizibile: sporirea puterii de calcul si a capacitatii de stocare, precum si raspandirea retelelor wireless de mare capacitate. Este totusi interesant ca Ballmer vorbeste de o revolutie, in conditiile in care Microsoft nu a fost protagonista nici uneia dintre precedentele patru. Raspandirea computerelor personale li se datoreaza mai curand lui Apple si IBM. Impunerea interfetelor grafice este opera lui Xerox (care le-a inventat) si Apple (care le-a popularizat). Cresterea internetului este o opera colectiva, in vreme ce a patra revolutie, Web 2.0, are ca figuri centrale nume precum Google sau Yahoo!. Indiscutabil, Microsoft nu si-a asumat niciodata riscurile deschizatorilor de drum, preferand mereu sa atace in forta piete stabile, create de altii. Asa s-a intamplat cu interfetele grafice (victima fiind Apple) si cu internetul (marele invins fiind Netscape), dar schema pare ca nu prea functioneaza in cazul Web 2.0, unde Google pare de nestavilit, iar Yahoo! nu se arata incantat de mariajul propus de Microsoft.

    Se vrea oare Microsoft eroul principal al acestei a cincea revolutii? Ballmer considera ca mai e nevoie de doua ingrediente pentru ca lucrurile sa se lege: display-uri omniprezente si interfete mai „naturale“ cu computerele. De aici incolo, sunt trei sfere in care revolutia se va manifesta pregnant: puterea individuala a utilizatorilor de a accesa si controla informatia, interactiunea sociala si, in fine, probleme globale cum ar fi educatia, sanatatea sau ecologia. Merita sa trecem putin in revista imaginea IT&C a anului 2015 pe care Microsoft ne-o ofera prin vocea lui Ballmer, macar pentru a vedea in ce masura tendintele actuale confirma viziunea.

    Mai intai, ar fi vorba de ceva ce s-ar putea numi „punctul central de acces la informatii“, legat in mod direct de nevoia de mobilitate. Avem acum datele raspandite de sistemele desktop de la serviciu si de acasa, pe laptop-ul pentru deplasari, pe PDA-uri, pe telefoane mobile, pe diverse playere portabile si, in fine, pe web. Problema actuala este sincronizarea acestora, insa pasul urmator ar fi ca aceasta diversitate de informatii sa capete o forma, o interfata unitara pe care sa o putem accesa oricand, oriunde, cu orice aparat. Mai mult, si sursele publice de date (fluxuri de stiri, televiziune etc.) trebuie sa se integreze in acest conglomerat informational personalizat. Mie imi pare evident ca asta inseamna stocare pe web si aplicatii online compatibile cu cele locale, iar o combinatie formata din pagina de start personala NetVibes, serviciile web de la Google si componente aditionale pentru browserul Firefox ma apropie destul de mult de acest punct central.

    Ballmer subliniaza nevoia unui sistem de identitati digitale pentru ca acest scenariu sa fie functional si iata ca deja OpenID deschide calea, iar un set de standarde deschise (i-names) ne promite tocmai aceasta identitate unica si portabila. Intr-adevar, „nu vom avea nevoie decat de un nume“ – cum bine spune Ballmer.

    Se poate continua mult in felul acesta, cautand radacinile tehnologice reale si actuale din care a crescut viziunea lui Ballmer. Numai ca acestea par sa ne conduca mereu spre nume precum Apple sau Google, ceea ce-mi intareste impresia ca pana si atunci cand imagineaza revolutii, Microsoft se gandeste de fapt la evolutii. Iar pentru a se afla inca de pe acum in centrul acestora, Microsoft are nevoie de o aripa revolutionara. Numele ei incepe cu Y si se termina cu un semn de exclamare.

  • Experimentul Stanford

    Ministerul roman al Turismului il cheama pe Bourdain sa faca o emisiune despre Romania. Ba se intocmeste si o solicitare de oferta scrisa intr-un sublim stil birocratesc („circuit de documentare (…) promovarea atractiilor (…) filmari in locatii specifice (…) obiceiurile traditionale (…) criteriul – pretul cel mai scazut“). Afacerea se face, costa 20.000 de ceva, dolari sau euro, filmul se distribuie, se lasa cu scandal pentru ca unora li s-a parut ca Bourdain a zis de rau despre „locatiile specifice“ si „obiceiurile traditionale“, selectate pe criteriul pretului cel mai scazut. Sunt fan Bourdain, am stiut de film, gratie internetului l-am vazut in ziua transmiterii, nu m-am indignat, era Romania asa cum este ea, cu bune si rele. In schimb s-au indignat, mai mult sau mai putin, aproape 1.500 de romani din tara si strainatate care au postat pe blogul lui Bourdain, dar si multi altii care au tocat afacerea marunt pe orice site a pomenit cate ceva de emisiune; multi din cei implicati nici n-au vazut despre ce este vorba, dar au avut o opinie. Iar cu mania populara, alimentata si de publicatii sau bloguri in cautare de cititori si accesari nu te pui: i-au facut in fel si chip, pe realizator, pe producatori sau canalul TV in sine; putini au stat sa analizeze, sa priveasca, sa gandeasca, sa decida si abia apoi sa emita opinii. Iar Bourdain este numai un caz.
    M-am intrebat de ce o patura sociala importanta, public urban, cu acces la calculator, cu oarece studii, clienti de supermaket si microbisti convinsi, ignora evidentele si se comporta asa cum se comporta.

    Philip Zimbardo, psiholog, profesor la Stanford, a condus un experiment vestit, „inchisoarea Stanford“, in 1971. Un grup de 24 de studenti, normali, sanatosi, din clasa de mijloc, au fost inchisi intr-o inchisoare improvizata in subsolul universitatii; unii au jucar rolul gardienilor, altii, cel al prizonierilor. In scurt timp gardienii au devenit extrem de „gardieni“, comportandu-se abuziv si umilind prizonierii. Detinutii au acceptat tratamentele la care au fost supusi si, de la o incercare de revolta aparuta in cea de-a doua zi a experimentului, au alunecat rapid in inertie si traume emotionale. Experimentul lui Zimbardo s-a incheiat dupa numai sase zile, desi fusese planificat a se derula timp de doua saptamani, si a generat destule critici; a oferit, in acelasi timp, multe informatii despre puterea autoritatii si personalitatea umana.

    Trei decenii mai tarziu, BBC a organizat un experiment asemanator, care a stat la baza unui documentar de televiziune. In 2002 regulile au fost altele, pentru a proteja sanatatea mintala a participantilor, iar rezultatele studiului au fost si ele altele: gardienii nu s-au manifestat prea violent, prizonierii s-au opus regimului, iar in a sasea zi a studiului o „guvernare“ comuna prizonieri – gardieni a luat conducerea. Impotriva noului regim au complotat un grup de gardieni si prizonieri, care intentionau sa instituie o noua administratie, mai dura, apropiata de ce a fost la Stanford. Experimentul a fost oprit, iar Zimbardo l-a apreciat drept show de televiziune lipsit de importanta stiintifica.

    Philip Zimbardo a scris in 2004 „The Lucifer Effect“, dupa scandalul Abu Ghraib, cu prizonierii irakieni torturati de trupele americane; el crede ca intre experimentul sau si ce s-a petrecut in Irak exista multe paralele. Zimbardo nu s-a intrebat cine este responsabil, ci ce anume ii face pe oameni sa se comporte ca atare.

    Profesorul a evidentiat, intr-o recenta conferinta publica, sapte procese sociale care inlesnesc alunecarea individului spre rau: un prim pas facut pe negandite; dezumanizarea celorlalti; anonimatul; difuzia responsabilitatii personale; supunerea oarba in fata autoritatii; insusirea fara obiectii a normelor grupului; tolerarea, indiferenta in fata raului; situarea intr-o situatie nefamiliara.

    Ne ciocnim in fiecare zi de puterea negativa a anonimatului, de difuzia responsabilitatii, de propagarea unor idei cel putin nefericite. De la agresivitate pe net la agresivitate pe strada e un mic pas, de facut pe negandite.

    Deosebirile dintre reactiile participantilor la Stanford si la experimentul BBC le pun pe seama diferentei de timp; in 1971 era un tip de gandire (Vietnam, hippie, rock), in 2002 era epoca calculatoarelor, a internetului, dupa caderea comunismului.

    Nu Anthony Bourdain este vinovat pentru ca Romania este asa cum este si nu postarile anonime si cearta pe site-uri vor face Romania mai buna. Am fost cu totii, indiferent de regimul politic, inainte si dupa 1989, cobai intr-un soi de experiment Stanford. Daca si cand vom pricepe asta si daca vom decide sa oprim experimentul, depinde numai de romani.

  • Cum sa aperi un penalti

    Cand e vorba sa alegi ce-i de facut, cateodata cel mai bine e sa nu faci nimic. Sa luam cazul lui Radek Cerny, portarul echipei de fotbal Tottenham Hotspur, aflat recent fata in fata cu tanarul mijlocas al lui Manchester United, talentatul Cristiano Ronaldo, cu prilejul unei lovituri de pedeapsa in runda a patra a Cupei Angliei. Cand Ronaldo s-a dat inapoi pentru a se pregati de executarea loviturii, Cerny a sarit in stanga, asteptandu-se la un sut scurt spre acel colt. Mingea insa a fost trimisa spre coltul din dreapta jos. Gol!

    Greseala lui Cerny, in perspectiva lui Ofer H. Azar, este ca s-a miscat intr-o parte in loc sa ramana in centru, de unde ar fi avut mai multe sanse sa opreasca mingea. Azar nu e nici antrenor, nici portar. De fapt, nici macar nu joaca fotbal. E lector la Scoala de management de la Universitatea Ben-Gurion din Negev, Israel. Azar este totusi interesat de procesul de luare a deciziilor, iar reactiile intr-o fractiune de secunda ale portarilor in fata penaltiurilor ii par lui si catorva dintre colegii sai emblematice pentru a explica de ce uneori oamenii iau decizii irationale.

    Spre deosebire de experimentele care vor sa determine modul cum emotiile influenteaza deciziile economice si financiare, fotbalul ofera un material de studiu mai realist, pentru ca deciziile luate in fotbal au de obicei mize financiare uneori considerabile. „Stimulentele sunt imense“, argumenteaza Azar si colegii lui, intr-un studiu care a aparut nu cu multa vreme in urma in Jurnalul de Psihologie Economica. Mai mult, „portarii se confrunta regulat cu lovituri de pedeapsa, asa ca ei sunt nu numai decidenti puternic motivati, dar si foarte experimentati“.

    Specialistii israelieni nu urmaresc sa dea buzna in Premier League. Teoria lor este ca o preferinta pentru actiune in dauna inactiunii poate juca un rol semnificativ in toate tipurile de decizii economice. Cand economia este in suferinta, autoritatile sunt „mai tentate sa faca ceva“, spun ei, chiar daca riscurile depasesc posibilele castiguri. „Daca lucrurile ies prost, cel putin vor fi in stare sa spuna ca macar au incercat sa faca ceva, pe cand daca aleg sa nu faca nimic care sa schimbe situatia si ea ramane la fel sau se inrautateste, e mai greu sa evite criticile, pe motiv ca in ciuda semnalelor de alarma, nu au facut nimic.“

    Acest tip de rationament isi poate pune amprenta asupra comportamentului managerilor, impingandu-i sa se tina de actuala strategie a firmei sau sa schimbe macazul. Si, se pare, si asupra portarilor, facandu-i sa ramana nemiscati sau, dupa caz, sa sara la minge.

    Terenul de fotbal a ajuns un fel de laborator pentru economisti, in mod special datorita relevantei pe care o are comportamentul jucatorilor cu ocazia loviturilor de pedeapsa. Acordate dupa un anumit tip de faulturi sau alteori pentru a decide rezultatul unui meci, loviturile de pedeapsa pun fata in fata un jucator contra unui portar. Stand la doar 11 metri unul de celalalt, jucatorul trimite mingea – in speranta ca va marca – cu o viteza de 95 pana la 135 km/h, dandu-i portarului doar 0,2-0,3 secunde ca sa reactioneze. Data fiind viteza, portarul trebuie sa se decida ce sa faca inainte sa vada directia loviturii. Apararea unui penalti este considerata una dintre cele mai dificile actiuni in sport. Deloc surprinzator, 80% dintre penaltiuri sunt transformate.

    Pentru intocmirea studiului, Azar, impreuna cu Michael Bar-Eli, un psiholog sportiv, Ilana Ritov, psiholog si doi studenti au urmarit principalele campionate din lume, strangand informatii despre 311 lovituri de pedeapsa. Apoi au combinat probabilitatea de a apara diferite lovituri (cele pe coltul stang, pe coltul drept sau pe mijloc) cu diferite actiuni (saritura in stanga, in dreapta sau stationarea pe centrul portii) ca sa vada care dintre ele „maximizeaza sansele de a opri mingea“.

    Potrivit calculelor lor, ramanerea pe centrul portii ii ofera portarului cea mai buna sansa la apararea penaltiului – in 33,3% din cazuri, comparativ cu 14,2% la saritura in stanga si 12,6% la saritura in dreapta.

    Totusi, cand grupul a analizat cum au reactionat portarii la lovituri, s-a descoperit ca portarii au ramas pe mijloc doar in 6,3% dintre cazuri. Motivul, recunoaste Azar, isi are radacinile in modul cum se simt jucatorii dupa ce nu reusesc sa opreasca mingea.

    Speculatiile lor legate de fotbal s-au bazat pe lucrarile lui Amos Tversky si ale lui Daniel Kahneman, castigator al Premiului Nobel, care au cercetat particularitatile procesului de luare a deciziilor. Intr-un studiu renumit, cei doi psihologi au descoperit ca oamenii aveau mai multe regrete cand pierdeau 1.200 de dolari pentru ca alesesera sa actioneze (in acel caz, sa schimbe o investitie) decat cei care pierdusera 1.200 de dolari pentru ca-si lasasera portofoliul neatins.

  • Adevaratul rival al Blu-ray

    Razboiul sistemelor DVD de inalta definitie de la Hollywood are in sfarsit un castigator, in formatul Blu-ray. Dar cum de nu se aud mai multe aplauze?

    In anii ’80, triumful standardului VHS asupra Betamax a ajutat la dezvoltarea unei profitabile piete de home entertainment. DVD-urile, introduse in anii ’90, s-au dovedit o mina de aur si mai mare, aducand cam 60% din profiturile inregistrate de studiouri in ultimii ani, potrivit analistilor. Gigantii din industria de divertisment au gandit DVD-urile de inalta definitie ca pe un alt business de succes.

    Dar victoria discului Blu-ray al Sony, consfintita de renuntarea de catre Toshiba la productia formatului concurent HD DVD, pune pentru o clipa in umbra problema spinoasa a caderii treptate a pietei DVD-urilor din SUA. Asa ca, in loc sa sarbatoreasca Blu-ray – care ramane o afacere inca in fasa – studiourile se zbat sa introduca mai multe initiative care sa sprijine piata in ansamblu. Unele eforturi, precum adaugarea unor noi componente interactive si schimbari in ce priveste ambalarea si promovarea DVD-urilor, sunt menite sa preintampine continuarea erodarii pietei, in acelasi timp cu netezirea terenului pentru Blu-ray. Dar companiile de media introduc si tehnologii care spera ca vor rezolva chestiunile mai dificile – generarea cresterii si amanarea unei demodari a DVD-urilor in ansamblu. Vanzarile de DVD-uri scad din mai multe motive – piata supraaglomerata, competitia pentru zona de timp liber. Dar internetul este probabil principalul inamic. Companiile de tehnologie au ravasit piata de DVD-uri prin impulsul agresiv pe care l-au dat descarcarilor de continut prin intermediul internetului. Magazinul iTunes al celor de la Apple ofera acum posibilitatea de a descarca 500 de filme, iar in ianuarie a inceput sa inchirieze titluri precum „Omul Paianjen 3“. Intre timp, furnizorii de telecomunicatii isi promoveaza canalele broadband pentru capacitatea lor de a furniza descarcari rapide de fisiere.

    Studiourile de filme riposteaza invatand lectii de la internet. In centrul regenerarii pietei se afla ceea ce 20th Century Fox numeste „copia digitala“. DVD-urile de la studiourile Fox vin acum cu un disc suplimentar care contine un fisier digital al filmului respectiv. Clientii pot descarca fisierul pe un calculator in cam cinci minute – mult mai rapid decat de pe internet – si apoi sa vada filmul acolo sau sa si-l transfere pe iPod. „Aceasta asaza DVD-ul in mijlocul revolutiei digitale si repune business-ul pe o traiectorie de crestere“, considera Mike Dunn, presedinte al 20th Century Fox Home Entertainment. Sony Pictures Entertainment, Universal Studios, Walt Disney si Warner Bros. testeaza si ele propriile versiuni ale acestui concept.

    Mai multi consultanti din tehnologie, desi nu atat de optimisti cu privire la viitorului DVD-urilor ca Dunn, privesc cu entuziasm eforturile studiourilor. Tom Adams, fondatorul Adams Media Research, spune ca promovarea la pachet a fisierelor digitale cu DVD-urile standard „are potentialul real de a o lua inaintea furnizarii de filme pe internet“. Dar John Freeman, un analist al industriei, priveste astfel de demersuri doar ca pe o tactica de a castiga timp. Desi copiile digitale sunt „un pas inainte“, spune el, aceasta este aproape la fel cu recunoasterea de catre Hollywood a faptului ca vanzarea de produse de divertisment incepe sa se perimeze. Azi, fisiere digitale pe discuri, maine, descarcari in masa de pe internet.

    Necazurile mari si mici au inceput sa rascoleasca industria DVD-urilor in 2005. Mai intai, vanzarile de discuri cu inregistrari ale programelor TV au inceput sa scada, pe masura ce produsele nou-lansate si-au pierdut din prospetime si consumatorii si-au dat seama ca alocau o mare parte din spatiul din living pentru niste cutii burdusite cu discuri la care nu se uitau niciodata.

    Apoi, preturile au inceput sa scada, pe masura ce cererea a scazut in ansamblu. „Wal-Mart a semnalat ca a inceput sa se plictiseasca de titlurile mai vechi“, spune Stephen Prough, cofondatorul Salem Partners, o mica banca de investitii care se ocupa de cataloagele de filme. „Atunci cand cererea e aproape de zero pentru un disc de sase dolari, ai o problema.“

    Si batalia permanenta intre diversi participanti la marketing-ul DVD-urilor – producatorii de echipamente, studiourile si marile magazine – cu privire la care dintre cele doua tehnologii de inalta definitie ar trebui sa inlocuiasca DVD-urile clasice i-a zapacit pe consumatori. Blu-ray al celor de la Sony a castigat pana la urma batalia dupa ce Toshiba a renuntat la HD DVD.

  • Evaluarea imobiliara: 30 mil. € in 2008

    Afacerile evaluatorilor au crescut an de an, sustinute fiind de evaluarile bunurilor imobiliare care au ajuns in acest moment sa reprezinte aproximativ 70% din totalul evaluarilor, potrivit statisticilor Asociatiei Nationale a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR), singura asociatie de profil de pe piata.

    "Membrii nostri au avut afaceri de 25 de milioane de euro anul trecut, iar imobiliarul ar detine peste 17 milioane de euro“, spune Adrian Vascu, prim-vicepresedinte al organizatiei autohtone a evaluatorilor.

    Potrivit acestuia, operatiunile derulate de membrii ANEVAR, organizatie care include si cei mai multi dintre jucatorii de anvergura de pe piata consultantei imobiliare, ar reprezenta intre 60% si 70% din totalul pietei.

    Cu alte cuvinte, volumul total al pietei evaluarilor imobiliare a fost situat la circa 25 de milioane de euro la nivelul anului trecut, in conditiile in care tranzactiile cu proiecte imobiliare anuntate anul trecut (asa-numita investment market) a depasit 2 miliarde de euro, potrivit estimarilor Ziarului Financiar.

    Majorarea numarului de tranzactii imobiliare si mai ales a cererilor de finantare pentru proiectele din real estate ar urma sa duca in acest an la o crestere cu cel putin 20% a pietei de evaluare imobiliara, care ar putea trece de 30 de milioane de euro. Exista insa si pareri mai optimiste, Adrian Nicolescu, managerul departamentului de evaluare din cadrul companiei de consultanta imobiliara CB Richard Ellis Eurisko, mizand pe un ritm de crestere de 50%.

    In plus, cred consultantii imobiliari, numarul tot mai mare de cereri de finantare ar putea determina si o crestere a interesului pentru rapoartele de evaluare imobiliara care poarta stampila RICS (The Royal Institution of Chartered Surveyors) – organizatie care reprezinta practicanti ai profesiilor care au legatura cu domeniul imobiliar, precum evaluatori, manageri de proiect sau agenti de vanzare din Marea Britanie si fostele colonii britanice.

    "Exista dezvoltatori straini care vor cere finantare pentru proiectele lor unor banci straine, iar acestea din urma le vor cere un raport de evaluare RICS“, spune Dan Ionascu, Head of Valuation Advisory Services in cadrul Cushman & Wakefield Activ Consulting.

    Numai ca in prezent doar zece dintre membrii RICS isi desfasoara activitatea in Romania. „Este ca un club privat si exclusivist, se intra greu acolo“, considera Nicolescu. Potrivit normelor interne ale RICS, pentru ca o persoana sa ajunga membra a organizatiei internationale trebuie sa aiba o vechime minima in profesie de zece ani si sa sustina mai multe examene. Nu este de mirare atunci ca doar doi romani sunt pe lista membrilor RICS.

    "Nu exista o recunoastere mai mare decat aceea de a fi membru al RICS (The Royal Institution of Chartered Surveyors)“, spune Adrian Crivii, directorul general al companiei de evaluare Darian, cea mai mare companie romaneasca de profil. Crivii este membru al RICS, dar si unul dintre membrii fondatori ai ANEVAR, organizatie care acum numara peste 6.500 de evaluatori.

    Apartenta la oricare din cele doua asociatii nu este obligatorie pentru a realiza un raport de evaluare imobiliara, dar certifica ca raportul este realizat conform legislatiei in vigoare. „Este de ajuns sa fii membru al ANEVAR“, considera Nicolescu, asociatia autohtona fiind afiliata la Consiliul Director al Comitetului pentru Standarde Internationale de Evaluare (IVSC) si la Asociatia Mondiala a Organizatiilor de Evaluatori (WAVO).

    Intre standardele de evaluare ale organizatiilor profesionale nu exista insa diferente majore, iar anticipata stabilire a unui birou local al RICS, potrivit evaluatorilor, va avea consecinte mai ales in ceea ce priveste profesiile de consultant imobiliar sau broker imobiliar.

    "Cele doua asociatii nu se vor canibaliza. Pur si simplu, RICS include domenii pe care ANEVAR nu le include si invers. In timp, evaluatorii autohtoni care lucreaza in cadrul unei companii de dimensiuni mari vor tinde sa obtina si statutul de membru al RICS“, conchide Crivii.

  • Otter paseste dincolo de pantofi

    "Aveam doua posibilitati de extindere: sa deschidem mai multe magazine Otter si Geox in tara sau sa ne dezvoltam cu alte branduri si in alte domenii in Bucuresti. Am ales a doua varianta“, spune Filip Schwartz, care isi acorda o perioada de timp de cinci ani ca sa-si dea seama daca a luat decizia corecta sau nu.

    Primul pas l-a facut la sfarsitul lui februarie, cand a deschis la Brasov primul magazin de pe piata romaneasca al brandului italian de articole sport Fila. „Al doilea va fi in Cotroceni Park, in 2009“, anunta fondatorul Otter Distribution.

    Pana atunci, Schwartz va deschide saptamana viitoare in Baneasa Shopping City doua magazine de haine de lux: primul monobrand M Missoni (130 mp) si un multibrand Selections (350 mp). Cele doua magazine au necesitat investitii de doua milioane de euro, cam cat bugetul pentru deschiderea a 13 magazine Otter sau Geox.

    Schwartz vizeaza totodata si o schimbare de perspectiva – in afara de clientii cu venituri medii si superioare, pe care a mizat pana acum, Otter Distribution ataca segmentul cu venituri mari si foarte mari. „Trei sferturi dintre brandurile pe care le aducem intra pentru prima data pe piata romaneasca. Pentru ei a contat mult ca s-a creat un spatiu de vanzare pe masura exigentelor lor“, sustine Filip Schwartz.

    In acelasi timp, pregateste o versiune pentru copii a multibrandului Selections – un magazin de 120 mp ce va fi deschis la sfarsitul lunii aprilie in complexul comercial Feeria, in urma unei investitii de 175.000 de euro. In paralel insa, compania continua dezvoltarea retelei de incaltaminte.

    „N-am ajuns la numarul de magazine pe care ni-l dorim pentru brandurile Otter sau Geox. Continuam extinderea, dar nu intr-un ritm asa de alert cum o fac unii dintre concurentii nostri“, apreciaza omul de afaceri.

    Pana la sfarsitul anului urmeaza sa fie deschise cinci magazine Otter, plus inca trei magazine Geox. Pentru fiecare nou magazin deschis, Otter Distribution investeste in jur de 50.000 de euro in amenajare, la care se adauga stocul de marfa de peste 100.000 de euro.

    Cresterea retelei de magazine a adus companiei, anul trecut, vanzari de 12,5 milioane de euro, contributia multibrandurilor Otter ajungand la 70% din total, declara Filip Schwartz.

    La 36 de ani, Schwartz are in spate aproape 16 ani in retailul cu incaltaminte. Domeniul in care a facut milioane de euro nu are insa nicio legatura cu profesia pentru care s-a pregatit in facultate. „Cand am inceput Facultatea de Stomatologie, nu credeam ca o sa stau in Romania. Voiam sa plec in Germania sau in America si la vremea respectiva a fi medic oferea siguranta oriunde in lume“, spune omul de afaceri, marturisind ca a practicat stomatologia intr- un cabinet particular doar opt luni.

    Cum a ajuns dentistul sa vanda pantofi?

    „Am antecedente in familie. Tatal meu a adus Otter in Romania acum 45 de ani“, raspunde Schwartz, facand referire la faptul ca intre 1968 si 1992, o parte din productia firmei germane a inceput sa fie realizata in Romania, la o fabrica de incaltaminte din Jimbolia, langa Timisoara, care lucra sub licenta Otter exclusiv pentru export.

    In 1992, Comex Otter, firma producatoare, a inceput sa vanda si pe piata interna. „Dupa Revolutie ne-am hotarat sa profita m de notorietatea numelui si am obtinut licenta de unic producator sub aceasta marca“, spune Schwartz. Cinci ani mai tarziu a fost infiintata Otter Distribution, avand initial ca obiect de activitate distribut ia nationala a pantofilor Otter.

    Investitia a fost de circa 500.000 de dolari. „Cu banii astia am cumparat marfa. Pentru ca noi eram si producatori, o puteam lua pe credit fara probleme.“

    Dupa doi ani, odata cu deschiderea primului multibrand Otter, in portofoliul companiei au intrat si alte branduri de incaltaminte. Cand s-a decis sa aduca in magazin un alt brand german – Ara, prietenii l-au intrebat daca nu cumva nu se pripeste si l-au sfatuit sa caute branduri „mai generale“.

    „Mi s-a spus ca sunt nebun ca aduc pantoful Ara in Romania, pentru ca avea un pret relativ ridicat pentru segmentul de clienti caruia se adresa – de la 35 de ani in sus.“

    Acum, Schwartz sustine ca vinde anual circa 100.000 de perechi de pantofi Ara, cam un sfert din vanzarile totale ale companiei. Consumul mediu anual de incaltaminte in Romania este de circa trei perechi, nivel comparabil cu cel al tarilor din Uniunea Europeana, potrivit statisticilor Organizatiei Patronale a Pielariei si Incaltamintei.

    La fel de inspirat considera Schwartz ca a fost si in 2002, cand a semnat acordul de colaborare cu Geox, brandul cunoscut pentru mecanismul special de aerisire a pantofilor.

    Lucrurile au evoluat; 2007 a fost primul an cand vanzarile magazinelor proprii au depasit cifra de afaceri a diviziei de distributie si au tins undeva spre 57%. Anul acesta retailul va ajunge probabil la 65%. Printre competitorii Otter Distribution se numara retelele de magazine Benvenuti, Musette, Il Passo, Bata, Aldo, Office Shoes sau germanii de la Deichmann, cel mai mare lant comercial de incaltaminte din Europa, care a deschis anul trecut patru magazine la Pitesti, Arad, Roman si Floresti.

    Si competitia creste: anul acesta si-au fixat termenul de intrare Reno si Salamander, dar si austriecii de la Leder & Schuh AG. „Am devenit o piata usor accesibila pentru ei, nu neaparat interesanta. Oricum, concurenta nu ne sperie. Pe langa orice retea mare isi gaseste loc si una mai mica“, spune Schwartz, explicand ca nici in tari ca Germania sau Austria nu exista o retea de monopol.

    Extinderea Otter Distribution si pe alte segmente ale pietei de fashion este o consecinta a cresterii numarului de proiecte de mall-uri anuntate. „Se construieste mult si de-abia acum poti sa te dezvolti. Si cand sunt spatii, se gasesc si chiriasi. Cine a intrat recent in Ungaria sau Polonia vine mai mult ca sigur si in Romania“, este de parere Dan Pavel, directorul general al Benvenuti, companie care a vandut anul trecut pantofi de 9 milioane de euro.

    Cu 26 de magazine in retea, planurile Benvenuti pentru 2008 vizeaza deschiderea a doua multibranduri Enzo Bertini, plus inca sase sau sapte magazine Benvenuti. Cand a decis sa intre, anul trecut, pe piata din Romania, retailerul de incaltaminte si accesorii Aldo a mizat in plus si pe inclinatia consumatorilor romani pentru numele sonore.

    „Romania are o asemenea sete pentru produse noi, incat putem spune ca e ca si cum am turna apa peste un teren arid“, crede Bianca Alexandr, director al diviziei de business a Aldo Romania.

    Compania detine, in prezent, doua magazine Aldo, unul de incaltaminte si accesorii, al doilea destinat exclusiv accesoriilor. Al treilea magazin va fi deschis la sfarsitul acestei luni in Baneasa Shopping City.

    La explozia de mall-uri, asteptata sa creasca numarul spatiilor de inchiriat in urmatorii trei ani pana la 3,5 milioane de metri patrati, avand in vedere planurile anuntate de dezvoltatorii imobiliari, directorul Otter Distribution adauga si lipsa de diversitate din piata de moda.

    „Suntem inca avizi de elemente de noutate si departe de o piata matura“, spune el. Schwartz afirma ca nu are idee cat valoreaza afacerea lui, pentru ca nu si-a pus problema sa vanda si nici nu a avut pana acum vreo discutie „serioasa“ in acest sens.

    Desi admite ca, la fel ca si in cazul celorlalti comercianti romani, Otter Distribution a facut obiectul unor oferte de preluare sau al unor oferte de parteneriate strategice, Schwartz sustine ca nu are intentia sa-si vanda afacerea deocamdata, dar lasa totusi o portita deschisa: „Nu suntem in discutii cu nimeni, dar nu excludem posibilitatea de a accepta si alti parteneri in aceasta afacere pentru a o dezvolta“.

  • Modelul managerului bun la toate

    Aliz Kosza se afla in holul Hotelului Alpin din Poiana Brasov cand John Smith, reprezentantul producatorului de tigarete RJ Reynolds Tobacco in Romania (devenit ulterior Japan Tobacco International), i-a oferit un post de agent de vanzari, platit la vremea aceea cu 300 de dolari. Era in 1992.

    „Lucram in turism de 13 ani si eram la receptia hotelului. Am inceput sa vorbesc cu reprezentantul Reynolds Tobacco, care era clientul nostru. I-am spus ca eu pot sa fac mai mult, ca nu se intampla nimic cu hotelul, ca nu se privatizeaza, ca ne limitam. Si atunci el mi-a spus: «Am un post de merchandiser, daca te intereseaza. Ma duc sa beau o cafea, ai cinci minute sa te decizi». Nu am asteptat atat, am intins mana si el a zis: «Ok, deal!»“.

    De altfel, toate deciziile referitoare la parcursul sau profesional au fost luate fara sa stea prea mult pe ganduri. Cea mai recenta schimbare a avut loc chiar la inceputul acestui an: a renuntat la conducerea filialei de aici a companiei norvegiene Orkla Foods pentru a deveni directorul general al Fabryo Corporation, o afacere inceputa in 1994 de antreprenorul Daniel Guzu si unde pachetul majoritar il detine din 2006 fondul suedez de investitii Oresa Ventures. „Nu am mai lucrat cu un fond de investitii si nici in antreprenoriat. Trebuia sa am si experienta asta. Rolul meu este de a transforma acest antreprenoriat intr-o companie moderna, dar nu intr-o multinationala“, spune Kosza.

    In cei 13 ani cat a lucrat in turism, si-a format personalitatea lucrand cu oameni foarte diferiti, in special straini. Iar dupa ce a renuntat la turism, a avut un singur scop: sa devina director general. Timp de cativa ani a lucrat in vanzari pentru cateva companii de distributie si apoi pentru Kraft Foods, iar primul post de manager general l-a ocupat in 1998, la Agfa, furnizor de materiale foto si consumabile.

    Doi ani mai tarziu i s-a propus sa conduca MOL Romania. „Am fost contactata de o agentie de recrutare de la Viena. Compania avea anumite dificultati dupa sase ani de activitati in Romania si s-au gandit ca in acel stadiu de dezvoltare au nevoie de un tip de manager cum sunt eu.“

    Domeniul era complet nou; pana atunci nu avusese de-a face cu industria petrolului. Dar a incercat sa se concentreze pe ce stia mai bine: sa coordoneze oamenii. „Am atins gradul de profitabilitate, marimea retelei, am batut Shell la numarul de carduri, am inceput sa avem o imagine“, afirma Kosza, referindu-se la cei trei ani petrecuti la MOL. Numarul benzinariilor MOL ajunsese de la 28 de statii la 74, iar volumul de vanzari medii pe statie era mai mare cu 45% fata de anul cand ea a preluat managementul.

    Atunci a fost contactata de o agentie de recrutare pentru postul de CEO al furnizorului norvegian de produse alimentare Orkla Foods Romania. Interviurile au convins-o, fiindca a vazut ca reprezentantii Orkla „cautau un anumit tip de personalitate, nu un manager, nu pe cineva cu o anumita experienta sau anumite studii“. In cei patru ani cat a condus compania, din 2004, a incheiat trei tranzactii importante, Orkla preluand Topway Craiova, Ardealul Covasna si Royal Brinkers si ajungand la cinci platforme de productie si peste 750 de angajati. Dupa finalizarea celor trei achizitii, pentru care s-a platit o suma estimata in total la peste 25 de milioane de euro, Orkla Foods a decis sa fuzioneze companiile si sa reorganizeze activitatea de productie.

    In vara lui 2007 a fost plecata timp de o luna in concediu si a vazut ca totul a mers ca pe roate in lipsa sa. „Am simtit ca este o misiune indeplinita si o rutina zilnica. Dar eu ma simt mai degraba un manager care construieste decat unul care duce lucrurile la un anumit punct si apoi le mentine acolo.“ La cateva saptamani dupa ce a revenit in tara a fost abordata de Daniel Guzu si de reprezentantul fondului de investitii Oresa Ventures, Laurentiu Ispir. A vizitat fabrica de vopseluri a Fabryo de la Popesti-Leordeni, de langa Bucuresti, si Daniel Guzu i-a povestit istoria afacerii sale, care in 13 ani a ajuns la o cifra de afaceri de 42 de milioane de euro si la aproape 400 de angajati. A batut palma. „Daniel Guzu nu-mi impune astazi absolut nimic, mi-a dat toata autonomia sa conduc aceasta afacere. Se implica in sensul ca strategia o propunem noi, echipa de management, si consiliul de administratie (Daniel Guzu si Laurentiu Ispir) o aproba.“

    Spre deosebire de MOL si Orkla, la Fabryo schimbarea a fost mai lina, pentru ca fondatorul afacerii, Daniel Guzu, a ramas asociat in companie si sprijina schimbarile care au inceput de pe vremea cand el insusi conducea afacerea. Are parte aici si de un pachet salarial mai avantajos. „Dar nu de la bani au pornit discutiile si deciziile. Dupa ce mi-am dat acordul de principiu, mi-au facut o oferta onesta, pe care am acceptat-o fara sa negociez“, sustine managerul. Tintele financiare pe care si le-a asumat pentru Fabryo sunt ambitioase, dar realizabile, considera ea: „Am ca obiectiv o crestere minima neta de 30%, peste estimarile de crestere a pietei, de 15% in acest an. Ca atare, va trebui sa luam cota de piata de la altii. De asemenea, vom dezvolta divizia business-to-business, care este o mare oportunitate“, spune Kosza. Piata de lacuri si vopseluri a crescut anul trecut cu circa 20%, pana aproape de 200 de milioane de euro, datorita investitiilor de pe piata imobiliara.

  • E Oasis, dar nu canta

    Cele doua magazine, care vor fi deschise in Baneasa Shopping City luna viitoare, in urma unei investitii de aproximativ 200.000 de euro, sunt operate de Solmar Grup, care detine printre altele franciza Mango in Romania.

    Contractul de franciza a fost semnat pentru un termen de cinci ani. „Negocierile au durat mai putin decat ne asteptam. Au fost destui interesati sa aduca aceste branduri, insa noi am avut avantajul ca lucram de opt ani cu branduri mari“, spune Irina Ivan, retail manager pentru brandurile noi din portofoliul Solmar. Pana la sfarsitul anului in curs, Ivan estimeaza vanzari de peste 750.000 de euro pentru primul magazin Oasis (166 mp) si aproape jumatate de milion de euro pentru Karen Millen (90 mp).

    Solmar importa de anul acesta in Romania si brandurile Max & Co., Max Mara Weekend si Marina Rinaldi din portofoliul grupului italian Max Mara, adaugandu-le celor sapte branduri vestimentare si de accesorii pe care le are deja in portofoliu – Mango, Promod, Castro, Jennyfer, Parfois, IT Fashion si IT Accessories. „Cu Marina Rinaldi, de exemplu, va fi «punct ochit, punct lovit», pentru ca atacam un segment de piata mai putin acoperit“, explica Ivan, referindu-se la faptul ca marile centre comerciale nu ofera haine cu masuri mari.

    Spre deosebire de Mosaic Fashions, Max Mara cunoaste deja piata romaneasca. Compania are o colaborare de mai bine de zece ani cu Alsa Boutiques, care pe langa Max Mara mai detine in franciza si brandurile premium Ermenegildo Zegna, Pal Zileri, La Perla si Pianegonda.

    Cu 2.145 de metri patrati inchiriati si un total de 11 magazine, Solmar va fi al doilea mare chirias din Baneasa dupa germanii de la Peek & Cloppenburg, care au un spatiu de vanzare de 4.000 de metri patrati, pe doua niveluri. Urmatorii mari chiriasi ai mall-ului care urmeaza sa fie inaugurat luna viitoare sunt Inditex, proprietarul brandului Zara, si Azali Trading, companie a grupului de retail libanez Azadea Group. Pe langa Zara – cel mai mare lant de magazine din portofoliul sau – Inditex aduce in Capitala alte sase marci. Totodata, Azadea Group isi va extinde reteaua cu sapte magazine cu brandurile Piazza Italia, Oviesse, Colours & Beauty, Salsa Jeans, Xanaka, Sunglass Hut si Andre.

    In afara de Baneasa Shopping City, unde investeste peste doua milioane de euro in noile magazine, Solmar si-a mai planificat sa deschida anul acesta un magazin Mango si in City Park Mall din Constanta, unde a inchiriat 257 de metri patrati. „In general, unde nu suntem foarte siguri de amplasament intram cu branduri cu traditie. Vedem cum si ce face Mango acolo, dupa care vom intra si cu celelalte branduri din portofoliu“, explica Irina Ivan. Mango are o contributie de 38% la veniturile Solmar Grup, care a inregistrat anul trecut vanzari de 20 de milioane de euro. Extinderea planificata ar urma sa creasca afacerile companiei pana la 33,3 milioane de euro.

  • Ce poti cumpara cu mobilul

    Alexandru Marin, un student in anul al patrulea la ASE, este pasionat de jocuri pe computer si recunoaste ca se joaca ori de cate ori are putin timp liber.

    Anul trecut a descoperit ca poate cumpara jocuri de pe internet, fara sa fie nevoie sa iasa din casa pentru a merge la magazin sa le ridice si sa le achite cu numerar sau cu cardul bancar. Alternativa o reprezinta microplatile prin telefonul mobil; odata ce tranzactia este procesata, jocul cumparat este descarcat direct pe computer.

    „Tot ce trebuie sa fac este sa trimit un SMS si cei 10 euro, cat platesc in general pentru un joc, sunt transferati in contul vanzatorului“, explica Marin, care a cumparat pana acum mai mult de zece jocuri in acest fel.

    Microplatile, prin definitie tranzactii care implica sume mici de bani si care pot fi realizate prin intermediul telefonului mobil, dar si prin card bancar sau PayPal, spre exemplu, au inceput sa castige popularitate la nivel mondial, dar si in Romania, odata cu cresterea interesului pentru comertul online.

    Cele mai populare metode de microplata la noi sunt, in opinia directorului executiv al Gecad ePayment, Carmen Sebe, cele prin SMS sau prin apel telefonic, valoarea produsului sau a serviciului achizitionat adaugandu-se facturii telefonice.

    „O definitie exacta a microplatilor este insa destul de greu de dat, in primul rand pentru ca suma maxima variaza de la o piata la alta“, spune Tudor Ciobanu, directorul general al Rentabiliweb Romania, companie care proceseaza microplati, dand drept exemplu faptul ca operatorii de servicii de telefonie mobila au stabilit in Romania pretul maxim al unei astfel de plati la 10 euro, insa in Elvetia acest prag este situat la 30 de euro, iar in SUA nu depaseste 5 euro.

    „Pentru 5-10 euro, cat inseamna in general o microplata, nu prea merita sa scoti cardul bancar din portofel si nici sa faci un transfer bancar“, afirma Antonio Eram, presedintele Netopia System, unul dintre principalii procesatori de microplati din Romania prin serviciul MobilPay, explicand de ce telefonul mobil este adecvat pentru plati electronice cu valoare mica.

    „Dupa ce a fost trimis SMS-ul, tranzactia pentru serviciile online sau pentru produsele cu valoare mica se face in 10 secunde“, sustine Eram.

    MobilPay numara, la mai bine de un an de la lansare, doar cateva zeci de clienti, dar spera sa incheie anul acesta cu aproximativ 500 de clienti. Jocurile sunt unul dintre principalele segmente ale industriei online de pe urma carora are de profitat industria microplatilor.

    Pentru ComputerGames, de exemplu, „microplatile au surclasat deja toate celelalte metode de plata utilizate pentru vanzarea de jocuri pe internet“, spune Silviu Stroie, directorul general al companiei.

    Microplatile au insemnat anul trecut aproximativ 60% din vanzarile ComputerGames si in jur de 20% din cifra de afaceri de 400.000 de euro a ComputerGames in 2007. Stroie considera ca microplatile vor insemna anul acesta mai mult de 40% din cifra de afaceri, estimata sa ajunga la un milion de euro.

    Introducerea sistemului de comert online prin microplati nu presupune eforturi suplimentare pentru comerciant; dupa primirea specificatiilor tehnice de la procesator si a aplicatiei care trebuie instalata, sistemul poate deveni deja functional in cateva ore.

    „Costurile initiale sunt zero, furnizorul sistemului, in cazul nostru MobilPay, incasand o taxa de 1,4 euro la fiecare tranzactie efectuata“, explica directorul general al ComputerGames.

    Microplatile sunt un subiect de discutie la nivel mondial inca de la jumatatea anilor ’90. La vremea respectiva, specialistii erau extrem de optimisti; Jakob Nielsen, un guru in industria online, se hazarda chiar sa aprecieze ca pana in anul 2000 aceasta metoda de plata va ajunge la fel de raspandita ca apelurile telefonice internationale.

    Iar profesorul Nicholas Negroponte de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) considera ca „in foarte scurt timp“ vor avea loc „schimbari extraordinare“ in ceea ce priveste sistemele de microplati pe internet.

    Microplatile au inceput sa castige teren la nivel mondial de-abia in ultimii cativa ani, fiind sustinute in principal de servicii online cum este de exemplu iTunes de la Apple, care permite descarcarea de melodii de pe internet contra unei sume mici de bani. La sfarsitul anului trecut, serviciul oferea spre descarcare 6 milioane de melodii, 550 de emisiuni de televiziune si peste 500 de filme, iar numarul melodiilor vandute pana acum depaseste 3 miliarde.

    La fel ca iTunes, retelele sociale precum Facebook sau MySpace, dar si lumile virtuale de genul Second Life contribuie la dezvoltarea pietei microplatilor. „Segmentul cu cel mai mare potential de crestere pentru acest gen de plati il reprezinta serviciile, categorie in care sunt incluse diferite aplicatii pentru jocurile online, anunturile matrimoniale, cele de locuri de munca, abonamentele pentru ziare sau reviste“, estimeaza Antonio Eram.

    In Second Life, spre exemplu, jucatorii isi cumpara sau inchiriaza insule, case, masini, haine sau bijuterii pentru alter-ego-ul lor online. Un dolar este echivalentul a 270 de lindeni (moneda acceptata in SL), iar la un schimb valutar, utilizatorii trebuie sa cumpere cel putin 1.000 de lindeni. Insa platile pe care le pot efectua pot fi extrem de mici, chiar si de un linden. Desi cea mai mare parte a tranzactiilor din Second Life sunt microplati, sumele tranzactionate zilnic cumuleaza 1,5 milioane de dolari (aproximativ un milion de euro).

    „Foarte multi utilizatori tranzactioneaza sume mici, insa fac mai mult de o achizitie pe zi“, explica Chris Collins, specialist tehnic in cadrul Linden Lab, compania care detine Second Life.

    Un alt exemplu de serviciu care sustine microplatile este Facebook, retea sociala care comercializeaza cadouri virtuale in valoare de un dolar. Intr-un an de la lansarea serviciului, compania a inregistrat tranzact ii in valoare de 240 de milioane de dolari (aproape 160 de milioane de euro).

    La nivel mondial, microplatile inseamna o piata de aproximativ 5 miliarde de euro, potrivit estimarilor mai multor specialisti din industria online, citati de presa internationala, cresterea anuala medie fiind de 20%.

    Anul acesta, piata ar urma deci sa depaseasca pragul de 6 miliarde de euro. Cat despre piata romaneasca, anul trecut microplatile s-au cifrat la aproximativ 2 milioane de euro, potrivit estimarilor lui Tudor Ciobanu de la Rentabiliweb, cifra in care sunt incluse numai platile prin SMS mai mici sau egale cu 10 euro si despre care estimeaza ca se va dubla probabil in 2008.

    In Franta, tara de provenienta a Rentabiliweb, se inregistreaza in jur de 4 milioane de tranzactii in fiecare luna, la o valoare medie a microplatilor de 2 euro, ceea ce inseamna ca anul trecut utilizatorii francezi au efectuat microplati in valoare de 96 de milioane de euro.

    „Piata microplatilor cu telefonul mobil, prin SMS, este sustinuta in Romania de cresterea numarului de utilizatori de telefoane mobile“, observa Tudor Ciobanu de la Rentabiliweb, avand in vedere ca in Roma nia nivelul de penetrare a serviciilor de telefonie mobila a depasit pragul de 100%, ceea ce inseamna o baza mult mai vasta de potentiali clienti.

    Aceasta pentru ca telefoanele nu vin cu aceeasi bariera impusa de cardurile bancare (utilizatorii cu varsta mai mica de 18 ani nu le pot folosi); o plata cu mobilul poate fi efectuata inclusiv de un copil de 10 ani care are credit pe cartela preplatita.

    „Cu cat va creste tot mai mult nivelul de penetrare, estimarile fiind destul de optimiste in acest sens, se va extinde si piata microplatilor“, crede Carmen Sebe, directorul executiv al procesatorului de plati electronice Gecad ePayment.

    In randul clientilor companiei, peste 60 accepta microplati, numarul tranzactiilor de acest gen triplandu-se anul trecut fata de 2006, in timp ce valoarea tranzactiior a crescut cu aproximativ 100%.