BusinessMagazin

Blog

  • Pe strada Covaci nu se mai bea cafea

    Strada Covaci din Bucurestiul vechi n-a fost prielnica afacerilor cu cafenele culturale sau avangardiste, frantuzesti sau olandeze. Asa se face ca toamna 2007 va prinde strada fara nici un astfel de local.

     

    Pe strazile Lipscani, Stravopoleos si Smardan din centrul vechi al Capitalei, afacerile cu cafenele si restaurante isi bifeaza planul de business de la bine spre foarte bine. Sunt putin incomodate, cu procente intre 10% si 30% din cifra de afaceri, de sapaturile arheologice si de lucrarile la strazile din zona, care ar trebui sa se termine in toamna. De asemenea, se simt efectele perioadei de concedii, care intotdeauna incetineste putin veniturile cafenelelor si ale restaurantelor.

     

    La cateva strazi mai jos, spre splaiul Dambovitei – pe strada Covaci – Amsterdam Café s-a inchis, iar Monaco Lounge a dat faliment. Proprietarii sustin ca ambele localuri au fost inchise doar pentru o perioada, mai precis pana cand „centrul vechi va fi o zona atractiva pentru afaceri“. Tot pe Covaci, al treilea local care urma sa fie deschis de investitorii de la Planters (care au deja un club si o cafenea in Bucuresti) s-a oprit pe drum: spatiul a fost renovat si aranjat pentru deschidere, iar acum pe peretele colorat intr-un rosu pal este o hartie A4 pe care scrie „Spatiu de inchiriat“. 

     

    „Restaurantul si lounge-ul pur si simplu nu au mers, inca de la inceput“, comenteaza Catalin Mihai, fost director de marketing al Monaco Lounge, cafenea care a aparut pe strada Covaci in mai 2005, in urma unei investitii de 130.000 de euro facute de Niro Group, controlat de omul de afaceri Nicolae Dumitru si din care fac parte Chinatown Romania – complex ce include magazinul en-gros Dragonul Rosu si va avea si locuinte si birouri -, precum si proiectul imobiliar Central Park si Hotel Bulevard.

     

    Monaco Lounge a intrat pe piata la cateva luni dupa ce accesul cu masina in centrul vechi a fost restrictionat. Alaturi de alti factori, precum strada neprietenoasa si vecinii, aceasta a facut ca publicul pe care restaurantul il tintea sa nu ajunga sa cunoasca locul, sustine Mihai. Monaco s-a pozitionat ca un local cu specific francez – poze din Monaco, machete de masini de curse, mobilier masiv din lemn si piele, manifestari comune cu Ambasada Frantei si a incercat sa atraga manifestari culturale: a jucat aici Maia Morgenstern, s-au jucat piese de Stefan Peca si s-a cantat blues si jazz. „Am atras un public destul de restrans, dar dupa un an am realizat ca abia ne acopeream costurile, fara sa mai vorbim de un plan de recuperare a investitiei“, spune Catalin Mihai. La trei ani de la lansare, restaurantul-lounge a fost inchis, iar spatiul – care este luat in locatie de gestiune pentru 10 ani – va fi refolosit daca actionarii vor simti ca afacerea poate merge.

     

    Cand au ales locul pentru Monaco Lounge, reprezentantii Niro au observat ca strada Covaci nu este la fel de circulata si colorata precum mai luminatele Lipscani sau Smardan, dar au considerat ca daca barul cel mai cunoscut din zona la acea vreme, Amsterdam Café, merge, va fi bine si pentru ei. De fapt, nici Amsterdam Café nu se mai simtea prea bine de la inchiderea circulatiei auto in centrul vechi, dar traditia numelui (localul fiind deschis din martie 2002) l-a mentinut pe linia de plutire. Ba mai mult, fondatorii (oamenii de afaceri olandezi Jerry van Schaik si Gisbert Huijnk) s-au simtit incurajati sa mai deschida un local (Grand Amsterdam Café Garden & Terrace, in locul fostei Cina), dar si un hotel boutique – Rembrandt, pe strada Smardan.

     

    Amsterdam Café a fost insa primul proiect al oamenilor de afaceri olandezi, dupa investirea a 1 milion de dolari in refacerea cladirii de pe strada Covaci. La subsol s-a deschis un club – Exit, la parter – cafeneaua, iar la etaj un restaurant,  care au adus in ultimii ani in Bucuresti idei la moda, de genul petrecerii in liniste, al cinelor pe intuneric sau al invitatiilor la jazz si ciocolata fierbinte cand ningea afara.

     

    Inchiderea Amsterdam, la inceputul acestei saptamani, are drept cauza nu numai inchiderea circulatiei auto in centrul vechi, dar si deschiderea de cafenele si restaurante in zona vecina mai usor accesibila (strazile Smardan sau Lipscani), fenomen care a inceput tot in 2005 si a dus intre timp la aparitia a 15 noi restaurante si cafenele. Concluzia a fost ca, din 2005 incoace, afacerile Amsterdam au scazut cam cu 20-30% pe an, ajungand ca pentru 2007 sa fie estimate pierderi.

     

    Jerry van Schaik va pastra cladirea (pe care a cumparat-o) inca un an fara sa schimbe nimic, deoarece se gandeste ca in 2008 sa redeschida localul. Pana atunci, este in discutii pentru achizitia unui nou spatiu in zona de nord, mai precis undeva in Baneasa, pentru deschiderea unei alte cafenele.

  • Strada mititeilor

    In dictionarul „Strazi vechi din Bucurestiul de azi“, scris de istoricul Alexandru Ofrim si publicat la editura Humanitas, strada Covaci este una a restaurantelor si a birturilor.

     

    ETIMOLOGIE. Ulita Covacilor, adica a fierarilor, si-a pastrat numele de la inceputul secolului al XIX-lea. Numele de covaci vine din slavul „kovaci“ – „fierar“ (cuvantul, identic, exista si in limba maghiara: kovacs)

     

    LEGENDA URBANA. Pe strada Covaci la numarul 3 se afla restaurantul „La o idee“ al lui Iordache Iorgulescu – care a functionat acolo intre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator. Povestea locului spune ca lipsa unor elemente esentiale pentru fabricarea carnatilor l-a facut pe Iorgulescu sa puna carnea direct pe gratar, dupa ce o amestecase cu putin bicarbonat, si asa ar fi aparut mititeii.

  • Centrul vechi

    Barurile, restaurantele si cafenelele din centrul vechi au inceput sa creasca accelerat in ultimii doi ani.

    • 2005. Daca intre deschiderea Amsterdam, in 2002, si anul 2005 deschiderile de noi localuri au fost mai curand intamplatoare, in iarna lui 2005 au aparut pe rand in zona City Grill, Arcade Café, Market 8 si Gregory’s.
    • 2006. Anul trecut a avut loc cel mai mare numar de (re)lansari: a revenit Caru cu Bere, s-au deschis Chocolat, Kartell Café, Lucky 13, Charme si Loggia.

  • GHID DE PENSII: Pensie facultativa vs. asigurare unit-linked

    Strategia de investitii asemanatoare si publicul-tinta comun lasa impresia ca pensia facultativa si asigurarea unit-linked sunt intr-o concurenta crancena. Adevarul este totusi ca avem de-a face cu doua produse cu totul distincte.

    In esenta, pensia facultativa (un produs nou pe piata romaneasca, dar care a strans in doua luni de la lansare cateva mii de contributori) si asigurarea de viata cu componenta de investitie (asa-numitele asigurari unit-linked) sunt doua produse extrem de asemanatoare ca principiu de economisire si investitie. Principiul este simplu si identic la amandoua: cei interesati economisesc an de an o anumita suma, care este investita de administratorul ales in functie de apetitul de risc al clientului, iar la finele perioadei de contributie, banii investiti se intorc in buzunarele contributorului. Esenta celor doua produse este aceeasi: in timpul vietii active, cand exista un surplus financiar, cei ce doresc pot pune deoparte un „ban alb pentru zile negre“ care, investit in diferite plasamente, produce si un castig suplimentar. De fapt, in alte tari politele de asigurare cu componenta de investitie sunt cuprinse intr-un pachet mai mare de pensii facultative. In Romania, pilonul III al sistemului de pensii include doar pensia facultativa, reglementata separat prin legi speciale. Iar intre cele doua exista cateva deosebiri, asa cum exista si multe asemanari.

     

    O prima diferenta vine din faptul ca politele unit-linked combina o asigurare de viata traditionala cu o componenta investitionala; practic, clientul care cumpara un astfel de produs detine si o asigurare de viata, iar cu o parte din contributia sa merge spre diferite plasamente. Venitul suplimentar pe care il poate oferi o astfel de polita depinde mult de perioada pentru care se contribuie la sistem, de sumele pe care fiecare este dispus sa le economiseasca in timpul vietii active si de planul de investitii care se alege. Compania plaseaza banii in diferite programe de investitii – in functie de alegerea clientului si de gradul de risc pe care este dispus sa si-l asume, o combinatie intre investitii in depozite bancare, actiuni sau obligatiuni. In acest fel se obtine un anumit randament, care se adauga depunerilor initiale din contul clientului. Impreuna reprezinta castigul care, scazand comisioanele companiei de asigurare, la varsta de inchidere a contractului de asigurare ii va oferi contributorului un venit suplimentar. Societatile de asigurari ce vand polite unit-linked au, cel mai adesea, mai multe fonduri, cu grade de risc diferite, intre care la un moment dat contributorii se pot transfera daca doresc. Acelasi principiu se aplica si in cazul fondurilor de pensii – iar daca un contributor opteaza pentru transferul la un alt fond administrat de aceeasi companie, nu este penalizat.

    Acelasi principiu de investitii functioneaza si la pensiile facultative, unde nu exista insa componenta de asigurare, iar contributiile merg integral (dupa ce se scad comisioanele administratorului) spre diferite tipuri de plasamente. Legislatia in vigoare permite administratorilor de pensii facultative sa investeasca maxim 50% din activele fondurilor in actiuni, in timp ce la politele de asigurare nu exista o limitare impusa prin lege. Gradul de risc al fondurilor de pensii este, in aceste conditii, cel mult mediu, chiar si in conditiile in care plasamentele in actiuni se apropie de limita permisa de lege.

     

    Pe piata exista acum patru administratori de pensii facultative si sase fonduri. Cele mai recente au fost lansate chiar saptamana trecuta, respectiv AZT Vivace (administrat de Allianz-Tiriac Pensii Private) si ING Optim (administrat de ING Asigurari de Viata). Cel dintai este un fond cu profil de risc ridicat, ce investeste 45-50% din activele clientilor sai in actiuni listate, in timp ce al doilea are un profil de risc moderat, investind in actiuni listate intre 5% si 35% din active.

     

    De asemenea, CSSPP a autorizat vineri si Raiffeisen Asset Management (RAM) ca administrator de fonduri de pensii facultative, precum si prospectul primei scheme de pensii a RAM, „Raiffeisen Acumulare“.

     

    Alte patru fonduri au strans deja cateva mii de clienti, cumulat, si au inceput deja sa colecteze contributii: Pensia Mea – administrat de Aviva, ING Clasic –  ING Asigurari de Viata, AZT Moderato – Allianz-Tiriac Pensii Private si BCR Prudent – BCR Asigurari de Viata. In cazul lor, riscul este moderat (la Allianz, ING si Aviva) si redus (la BCR). Si OTP Garancia, compania de asigurari a OTP Group, a primit aprobarea pentru prospectul schemei primului sau fond, OTP Strateg Fond de Pensii Facultative, ce va avea un grad de risc mediu. La OTP, vanzarile ar putea incepe cel mai probabil in luna august.

     

    O alta deosebire intre cele doua produse tine de nivelul contributiilor si de tratamentul fiscal pentru acestea. La fondurile de pensii facultative, contributia maxima este stabilita prin lege la 15% din venitul salarial brut lunar, iar in limita a 200 euro/an contributiile sunt deductibile fiscal. Optional, si angajatorul poate contribui in contul salariatilor, limita de deductibilitate fiind tot de 200 de euro. La asigurarile de viata, contributiile nu sunt limitate, dar nici deductibile. Iar deductibilitatea poate face diferente: spre exemplu, in Ungaria, unde pensiile facultative au fost introduse fara a se oferi facilitati fiscale pentru contributii, au fost un esec. Ulterior au fost transformate in pensii obligatorii. In Cehia, unde contributiile facultative la un sistem privat de pensii au fost deductibile fiscal – intr-un anumit cuantum – sistemul a fost un mare succes (in sistem intrasera, la jumatatea anului 2004, aproximativ 2,6 milioane de cehi, adica aproximativ un sfert din populatia totala a tarii).

     

    O alta deosebire importanta tine de garantii. Daca in cazul asigurarilor unit-linked riscul de pierdere de pe urma plasamentelor efectuate este al asiguratului, la pensii administratorii sunt obligati sa garanteze macar contributiile efective, din care se scad comisioanele de administrare. In plus, in cazul pensiilor, legislatia impune existenta unui fond de garantare, constituit din contributiile administratorilor si ale furnizorilor de pensii, cu scopul de a proteja interesele participantilor. Din acest fond se face plata drepturilor beneficiarilor, daca este imposibila asigurarea lor de catre administratori sau furnizori de pensii facultative.

     

    In afara de toate diferentele cuantificabile mai exista una psihologica: contributiile la fondurile de pensii sunt „blocate“ pana la momentul pensionarii. In cazul asigurarilor, chiar daca retragerea lor se comisioneaza, banii sunt oricand la indemana. Iar cand vine vorba de banii de pensie, tentatia de a folosi aceste economii probabil ca de la bun inceput e mai bine sa nu existe.

  • Puncte cheie

    OFERTA DE PENSII FACULTATIVE. Doua noi fonduri au aparut pe piata: AZT Vivace este administrat de Allianz-Tiriac Pensii Private si are un profil de risc ridicat, iar ING Optim este administrat de ING Asigurari de Viata si are un profil de risc moderat. Cele doua vin sa completeze oferta existenta: Pensia Mea – administrat de Aviva, ING Clasic – administrat de ING Asigurari de Viata, AZT Moderato – administrat de Allianz-Tiriac Pensii Private si BCR Prudent – administrat de BCR Asigurari de Viata. Cel mai probabil, in august li se va alatura si OTP Garancia, cu primul sau fond, OTP Strateg, ce va avea un grad de risc mediu. De asemenea CSSPP a autorizat si prospectul primei scheme de pensii a Raiffeisen Asset Management,  „Raiffeisen Acumulare“.

     

    CONCURENTUL UNIT-LINKED? Asigurarile unit-linked presupun plasarea unei parti din contributie in fonduri administrate de societatea de asigurari sau de un administrator extern. In cazul acestor produse exista insa si o componenta de asigurare de viata, spre care merge o parte din contributie. In Romania, politele unit-linked au aparut in urma cu aproape zece ani, iar pe piata exista acum mai multe companii ce le ofera. Printre acestea se numara Interamerican, Aviva Asigurari de Viata, ING Asigurari de Viata, Allianz-Tiriac, Generali, KD Life, iar BCR Asigurari de Viata si-a anuntat intentia de a le introduce in oferta. Anul trecut, randamentele programelor de investitii unit-linked au variat intre o pierdere de peste 7% si un castig de mai bine de 30%.

     

    DIFERENTE. Cele doua produse, pensiile facultative si asigurarile unit-linked, sunt complementare (acolo unde exista disponibilitatea financiara de a contribui la amandoua). Unul dintre avantajele pensiilor facultative sta in deductibilitatea fiscala a contributiilor – care, desi mica (maxim 200 de euro pe an), aduce din start un randament de 16% investitiei. Pe de alta parte, contributiile la asigurarile unit-linked nu sunt limitate prin lege, in timp ce la un fond de pensii contributia maxima poate fi de 15% din venitul salarial brut lunar. La ambele produse pot contribui si angajatorii, in contul salariatilor – la pensii existand si pentru acestia o deductibilitate fiscala in limita a 200 de euro pe an. Perioada de contributie este lunga in ambele cazuri – insa la pensii accesul la banii economisiti este restrictionat, in timp ce la asigurari banii pot fi retrasi oricand (chiar daca, retrasi dupa o perioada scurta de timp, aduc pierdere si nu profit). In plus, la pensii, administratorul trebuie sa garanteze macar contributiile efectuate (fara comisioane), in timp ce la asigurari, riscul este transferat total participantului.

  • STUDIU DE CAZ: Cum a ajuns Agricola sa pre – gateasca Sav’Or

    Schimbarea obiceiurilor de consum si a stilului de viata se reflecta si in cererea tot mai mare de produse semipreparate. Agricola Bacau, cea mai mare companie romaneasca producatoare de carne de pui, s-a decis sa lanseze o gama de semipreparate care au extins pe piata o nisa ocupata anterior doar de supele deshidratate si de pizza congelata.

    Piata vest-europeana este cel mai bun profesor, spune Gheorghe Antochi, presedintele Agricola Bacau. In tarile dezvoltate se poate vedea unde va ajunge piata romaneasca maine, motiv pentru care ideile de afaceri sunt acolo la indemana. Un exemplu este segmentul alimentelor semipreparate, traditional in tarile dezvoltate, dar destul de slab dezvoltat la noi pana nu de mult.


    Compania bacauana producea semipreparate inca din 2002, dar abia in 2005 a pus in functiune, ca urmare a unor investitii din fonduri SAPARD, o fabrica dedicata acestui tip de produse (Europrod). Pana in 2005, spune presedintele grupului, pe acest segment compania nu avea niciun competitor. „Era o linie de productie la Constanta, in sistem lohn, care producea ready meals (mancaruri gata preparate) cu carne importata din Brazilia. Dar toata productia era trimisa peste hotare.“ Practic, produsele semipreparate si congelate (snitele sau hamburgeri) ale Agricola au fost pana anul trecut un test: compania incerca marea cu degetul, sa vada daca produsele au aici cautare sau raman intepenite pe rafturi.


    „Am studiat atent piata romaneasca si ce se intampla in strainatate“, afirma Antochi. Concluzia a fost clara: produsele aveau nevoie de un nume si de o pozitionare distincta, asa ca au fost relansate la jumatatea anului trecut, sub umbrela marcii Sav’Or. De fapt, modificarile s-au facut nu numai la nivelul numelui, ci „s-a lucrat si la retete“, declara Antochi. In plus, au fost schimbate si ambalajele, care pot fi acum resigilate pentru ca produsul sa fie pus in congelator, daca nu sunt gatite o singura data toate portiile. Intrarea pe piata a marcii Sav’Or a fost sutinuta de o campanie publicitara ce s-a desfasurat pe toate canalele media, iar anul acesta bugetul de promovare dedicat marcii ajunge la 1 milion de euro.


    Strategia producatorului este in linie cu modificarile din mai toate segmentele pietei, pentru ca exista „o translatare clara a cererii dinspre produsele simple catre cele mai sofisticate, cu valoare adaugata“, sustine Antochi. In cazul companiei pe care o conduce, gama de semipreparate Sav’Or se plaseaza in partea superioara a ofertei, fiind vorba de produse „cu cea mai mare valoare adaugata“. Acest tip de produse sunt cele ce contrabalanseaza scaderea vanzarilor in segmentul „low“, cum sunt spre exemplu tacamurile de pui (resturile ramase la transare). „In urma cu cativa ani era bataie pe tacamuri; acum acest produs a ramas de nisa si se mai vinde foarte putin.“ In locul lor, tot mai multi romani pun in cosul de cumparaturi produse mai bune calitativ. Rafinarea gusturilor, cresterea puterii de cumparare, completate de un numar tot mai mare de clienti tineri, cu o viata activa si putin timp liber, s-au transformat in cazul Agricola intr-o solutie de crestere a afacerii.


    Gama Sav’Or cuprinde acum 16 produse – 5 vegetale si 11 cu carne de pui, trei din cele din carne fiind lansate in luna mai a acestui an. In primele cinci luni din 2007, cresterea vanzarilor pentru gama Sav’Or a fost de 64% comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut. Produsele nu sunt destinate insa exclusiv pietei interne, 10% din volumul total fiind exportat catre Elvetia, Olanda si, mai nou, catre Irlanda, spune Antochi.

    In 2006, Sav’Or a realizat 5% din volumul si 7% din valoarea vanzarilor Agricola, cifra de afaceri a companiei ajungand la aproape 70 de milioane de euro, cu un profit de un milion de euro. Compania are un program de investitii pentru anul in curs si cel viitor de 5,5 milioane de euro, bani destinati productiei de carne de pasare. Sumele sunt directionate in principal catre modernizarea abatorului de pasari si a statiei de incubatie.         

     

    CONTEXTUL: La inceputul lui 2006, Agricola Bacau avea in oferta produse semipreparate, cu valoare adaugata, destinate consumatorilor tineri si ocupati. Compania era in topul producatorilor de carne de pui si cauta noi variante de crestere a afacerii.

     

    DECIZIA: Compania a hotarat sa-si lanseze ca brand noua gama de produse semipreparate si la jumatatea anului 2006 a lansat Sav’Or. Cheltuielile de publicitate, ce au inclus nu doar promovarea Sav’Or, ci si campaniile „Biosecurizat“ si „Agricola pe gustul tau“, s-au ridicat la jumatate de milion de euro.

     

    EFECTELE:  Vanzarile de produse semipreparate Sav’Or inseamna in prezent 5% din volumul si 7% din valoarea vanzarilor. Bugetul de publicitate din acest an se ridica la 1 milion de euro si este destinat in totalitate promovarii marcii Sav’Or. In primele cinci luni ale acestui an, cresterea vanzarilor pentru gama Sav’Or a fost de 64% comparativ cu aceeasi perioada a anului anterior.

  • Alekperov, manager si actionar

    Vagit Alekperov, CEO al Lukoil, a cumparat 2,16% din actiunile companiei, platind un miliard de euro. Astfel, participatia sa la al doilea jucator de pe piata petrolului din Rusia a ajuns la 19%, apropiata de procentul de 21% detinut de la sfarsitul lui 2006 de compania americana ConocoPhillips.

     

    Publicatia Forbes estima, in martie, averea lui Alekperov la 12,4 miliarde de dolari (circa 9,5 miliarde de euro). In acelasi timp, Nikolai Tvetkov, membru al board-ului Lukoil si inclus si el de Forbes in clasamentul celor mai bogati oameni din lume (8,4 miliarde de dolari – circa 6,4 miliarde de euro), a vandut 1,9% din actiunile firmei pentru 902 milioane de euro. Roland Nash, director de strategie la banca de investitii Renaissance Capital din Moscova, spune ca majorarea participatiei lui Alekperov este un lucru bun pentru companie, deoarece nimeni nu stie mai bine decat acesta ce se intampla la Lukoil. Anterior acestei tranzactii, Vagit Alekperov si adjunctul sau, Leonid Fedun, ajunsesera impreuna la pragul de 25% din actiunile companiei, necesar pentru a bloca deciziile strategice. 

  • Trafic mare la bulgari

    La nici sase luni dupa inaugurarea noului terminal al aeroportului de la Sofia, ministrul bulgar al transporturilor intentioneaza sa solicite o noua marire a capacitatii aeroportului. Conform calculelor initiale, terminalul trebuia sa atinga capacitatea de 2,6 milioane de pasageri pe an in 2009.

     

    Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, care a cofinantat proiectul, a avansat ulterior ca termen mai probabil anul 2011. Insa, pe masura ce tot mai multe companii aeriene au inaugurat curse spre si dinspre Sofia, traficul a crescut peste asteptari. Anul trecut, prin aeroport au trecut 2,2 milioane de pasageri, iar in primele cinci luni din 2007 cresterea a fost de 21% fata de aceeasi perioada din 2006. Petar Mutafchiev, ministrul transporturilor, a anuntat ca a convocat o sedinta cu expertii unde se va discuta despre o eventuala marire a capacitatii aeroportului. Directorul acestuia, Plamen Stancev, a dat deo-camdata asigurari ca nu exista pericolul unei supraaglomerari din cauza apropierii de capacitatea maxima.

  • Deodorante pentru toata Europa

    Unilever va transfera productia de deodorante de la fabrica din Leeds, Marea Britanie, la cea de la Severnoe Sianie, de langa Sankt Petersburg. Pentru modernizarea liniilor de productie de aici, compania va investi 7 milioane de euro.

     

    Fabrica ruseasca va produce 47 de milioane de deodorante, care vor fi comercializate in Rusia si in 23 de tari din Europa. Unilever a cumparat fabrica ruseasca in 1994, transformand-o in cea mai mare unitate de productie a sa din Europa. Denis Gurinovici, corporate relations director la biroul din Rusia al Unilever, spune ca productia in Rusia este favorabila in special datorita costurilor reduse cu forta de munca. Analistii considera insa ca un alt motiv pentru care astfel de investitii sunt profitabile il reprezinta normele de mediu, mult mai permisive in Rusia decat in statele din vestul Europei.

  • CINE ADMINISTREAZA BANII DE PENSIE

    In vistieria companiilor ce vor administra fonduri de pensii obligatorii ar urma sa intre in 2008 aproximativ 300 de milioane de euro, iar dupa primii trei ani suma va urca spre jumatate de miliard de euro. De administrarea si inmultirea banilor pentru pensie vor raspunde directorii de investitii, cele mai importante piese dintr-un business unde o greseala poate transforma o afacere uriasa intr-un esec rasunator.

     

    Pentru un director de investitii, „cel mai important e sa nu te lase nervii, sa nu iti pierzi rabdarea si sa nu actionezi impulsiv“, spune Dumitru Mihut, care s-a alaturat in iunie grupului OTP, pentru a coordona activitatea de investitii a OTP Fond de Pensii. OTP Group este una dintre cele 12 companii care au primit pana la finele saptamanii trecute aprobarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) pentru a-si infiinta societatile ce vor administra afacerea pensiilor obligatorii private. O afacere care in trei ani promite sa ajunga la 430 de milioane de euro (1,9 miliarde de lei), potrivit unei estimari recente a Comisiei Nationale de Prognoza (CNP).

     

    Startul afacerii cu pensii private obligatorii se va da in august, fie la inceputul lunii, fie la sfarsit, potrivit celor mai noi informatii furnizate de Mircea Oancea, presedintele CSSPP. Motivul potentialei amanari fata de calendarul initial (conform caruia angajatii cu varsta de pana la 35 de ani trebuia sa isi aleaga un fond de pensii intre 1 august si 30 noiembrie) e justificat de Oancea prin nevoia societatilor care au cerut autorizatie de a-si pregati agentii de vanzare. Odata insa ce etapa vanzarilor se incheie, „armata de marketing“ se retrage, iar jucatorii-cheie vor fi directorii de investitii – oamenii care trebuie sa investeasca si sa inmulteasca banii romanilor pentru pensie.

     

    De alegerile pe care le vor face acestia depinde inclusiv supravietuirea propriilor afaceri – pentru ca dupa primii doi ani de functionare se va trage linie, iar cei care nu reusesc sa se incadreze in media pietei ca performante vor fi eliminati. O perspectiva de neacceptat, in conditiile in care pe termen lung din acest business se pot face profituri consistente: dupa prognozele CNP, pana in 2020 sumele nete atrase anual de piata pensiilor private (fara comisioanele incasate de companii pentru administrare) vor creste la aproape 3 miliarde de euro. In aceste conditii, suma rulata in sistemul privat de pensii va fi, in 2020, de circa 20 de miliarde de euro.

     

    „Pentru orice finantist, a fi director de investitii intr-o astfel de companie, unde i se dau pe mana sute de milioane de euro sa «se joace», e ca un vis implinit“, e de parere George Butunoiu, director general al firmei de recrutare GB Consulting. O „joaca“ ce nu se anunta simpla, in conditiile in care piata financiara romaneasca este inca destul de mica, iar plaja de instrumente pe care responsabilii de strategia de investitii le au la dispozitie pentru plasamente e restransa. Cu atat mai mult cu cat, desi legislatia nu le limiteaza investitiile pe pietele externe, multi dintre ei spun ca in primii ani vor cauta sa ramana doar pe cea romaneasca, datorita randamentelor mai mari de aici, dar si din cauza riscurilor de curs valutar ale investitiilor in alte monede.

     

    Pana acum, doar o parte dintre companiile ce au primit acceptul CSSPP pentru a-si constitui societatile de pensii obligatorii au numit oficial un director de investitii. In altele, departamentul de resurse umane mai are inca de lucru pentru a gasi persoana potrivita, iar departamentul de investitii e in stadiul de „proiect in dezvoltare“. Alte companii prefera sa pastreze discretia asupra subiectului, chiar daca postul a fost ocupat, pana cand societatea de pensii va fi lansata. Ca sa poata vinde pensii obligatorii, societatile trebuie sa obtina in prima faza o autorizatie de constituire de la CSSPP, apoi sa se inregistreze la Registrul Comertului, dupa care sa depuna la CSSPP cererea de autorizare ca administrator de pensii obligatorii. Dorin Boboc este directorul de investitii de la Allianz-Tiriac Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Facultative. Relatia lui Boboc (34 de ani) cu piata de capital si cu domeniul investitiilor a inceput „in mod formal“, dupa cum spune, in august 2004, cand a inceput sa lucreze in divizia de investitii a grupului Raiffeisen. Pasiunea pentru acest domeniu este insa mult mai veche, „de pe vremea cand lucram in Statele Unite ca inginer de aeronave si ii vedeam pe toti jucand la bursa“.

     

    In SUA, unde Boboc a terminat in 2001 Colegiul de Aeronautica din New York si apoi a lucrat in domeniu mai multi ani, toate fondurile de pensii au mai mult de jumatate din active plasate in actiuni, pentru ca americanii sunt investitori obisnuiti pe piata de capital, dar si pentru ca randamentele sunt mici pe alte tipuri de plasamente. In Romania insa, Boboc anticipeaza ca, cel putin in cazul fondurilor de pensii obligatorii, „se va converge cu investitiile catre zona de risc mediu“, mai precis spre un procent de 25-35% din active alocat pe piata de capital. In cazul pensiilor facultative, „e firesc sa oferim mai multe fonduri“, cu grade de risc si randamente diferite. Boboc se va ocupa la Allianz-Tiriac atat de administrarea investitiilor pentru fondurile din pilonul III (al pensiilor facultative), cat si de cel din pilonul II (al pensiilor obligatorii).  Intre 2003, cand a renuntat la postul din SUA, si 2004, cand s-a angajat la Raiffeisen Capital & Investment, Boboc a urmat si cursurile MBA Romano-Canadian, program unde a fost cooptat ulterior drept colaborator pentru a preda un curs de investitii. Pentru el, experienta dobandita intr-o piata „agitata“, cum este cea romaneasca, si „pe foarte multe proiecte, lucrand intr-un grup mare“, vine sa compenseze experienta de doar doi ani si jumatate in domeniu, care ar putea fi considerata de unii prea scurta. Motiv pentru care spune ca, atunci cand a fost contactat de o firma de head-hunting ce i-a propus actuala functie, „am simtit ca este o evolutie fireasca si am acceptat, pentru ca asta imi doream sa fac“.

     

    Si pentru Anne-Marie Mancas (35 de ani), pasul facut in ianuarie spre functia oferita de Omniasig, de director de investitii in compania ce va fi infiintata pentru administrarea de pensii (facultative si obligatorii) a fost „natural“, spune ea. De la terminarea Academiei de Studii Economice, in iunie 1997 si pana in noiembrie 2006, Mancas a lucrat exclusiv in BCR, ca economist in Directia Piete de Capital: „M-a pasionat mult bursa inca din facultate si m-am angajat la BCR chiar de la infiintarea departamentului“. In acea perioada a urmat si un MBA in management financiar, organizat de City University, Bellevue, Washington.

    In banca, principalele ei activitati au fost legate de administrarea portofoliului de titluri pe piata interna si internationala de capital, de elaborarea procedurilor de tranzactionare a titlurilor financiare, de emiterea de instrumente financiare pe pietele de capital sau de participarea in consortii la emiterea de obligatiuni municipale si corporative. „Am participat in anii in care am lucrat in banca la toate strategiile posibile de portofoliu“, spune Mancas, adaugand ca pentru ea fondurile de pensii „imbina ce am invatat pana acum cu noi oportunitati“. In structura noii companii, Anne-Marie Mancas detine si functia de director de investitii si pe cea de director general adjunct, fiind membru in Comitetul de Directie. Cum a fost recrutata? „Cochetam cu ideea de a-mi schimba locul de munca si am dat CV-ul meu unor cunostinte din piata.“


    Pentru Dumitru Mihut (39 de ani), director de investitii la OTP Fond de Pensii, intalnirea cu cei de aici s-a produs „la jumatatea drumului“: a fost cooptat in echipa OTP in iunie, dupa ce lucrase doi ani ca director al Directiei Piata de Capital din Bank Leumi si anterior inca sapte ani in mai multe companii cu activitate de investitii (societati de administrare a investitiilor  si societati de servicii de investitii financiare, printre care KD Investments, GM Invest, Gelsor). Ca formatie de baza, mehedinteanul Dumitru Mihut este inginer, absolvind Universitatea Politehnica din Bucuresti, si, ulterior, cursul postuniversitar de Management Bancar si Bursier la Academia de Studii Economice Bucuresti. In sarcina sa cade de acum coordonarea activitatii de investitii pentru fondurile de pensii pe care le va administra OTP Fond de Pensii, atat pe pilonul II, cat si pe III. Pe piata pensiilor obligatorii, directorul general al companiei, Marius Floarea (care a fost recrutat de OTP Group din decembrie anul trecut, din pozitia de director de marketing si administrare de retea al BCR Asigurari), spune ca vrea sa atraga, in primul an, in jur de 250.000 de contributori si active de 15 milioane de euro.


    Activitatea de plasare a activelor fondurilor de pensii va fi externalizata catre o societate de administrare a investitiilor din cadrul grupului, aflata acum in curs de constituire, in care Mihut va prelua coordonarea departamentului de investitii. Totusi, raspunderea rezultatelor ramane tot la administrator, adica la compania de pensii. Raspundere deloc usoara, spune el, pentru ca „se pot lua si decizii gresite“. Important este ca, prin diversificarea plasamentelor, „o eroare pe un titlu sa se reflecte cat mai putin in activul fondului“.


    O strategie similara in privinta activitatii de plasamente ar putea adopta si celelalte doua banci ce au primit de la CSSPP autorizatia de     a-si constitui societati de pensii private, BCR si BRD-Groupe Société Générale. Ambele dispun, in cadrul grupurilor din care fac parte, de posibilitatea de a-si externaliza partea de investitii catre societatile de administrare a activelor, BCR Asset Management, respectiv BRD Asset Management. Totusi, in forma actuala, legislatia impune si existenta unui director de investitii in companiile de pensii obligatorii.


    In alte companii inca se mai cauta omul potrivit pentru functia de director de investitii. La Interamerican, spre exemplu, de creionarea strategiei de investitii se ocupa Emilia Bunea, vicepresedinte si CFO al Interamerican Group. „In 3-4 luni probabil ca vom angaja si noi un om dedicat pentru aceasta functie“, spune Bunea (38 de ani), care se ocupa de zona de financiar si investitii a grupului Interamerican de mai bine de sapte ani. Managementul investitiilor pentru pilonul II, pe care se va concentra Interamerican Pensii, va urmari trei directii, explica ea: plasamente in actiuni, investitii in instrumente cu venit fix si investitii in Uniunea Europeana (actiuni si obligatiuni). Pe pilonul pensiilor obligatorii, la scara intregii piete, Bunea crede ca in 2008 se vor acumula active de circa 200 mil. euro, care vor creste insa la peste jumatate de miliard de euro in al doilea an.


    Emilia Bunea adauga ca acum, dupa ce Interamerican Pensii si-a trimis la CSSPP cadrul general privind strategia de investitii, „lucram la regulamentele interne“. Regulamente interne care prevad, printre altele, reguli de etica pentru toti oamenii din departamentul condus de ea („de exemplu, toti managerii de investitii trebuie sa dea o declaratie privind portofoliul propriu“) si un cod de conduita profesionala. „Preluam in compania de pensii codul Chartered Financial Analyst (CFA), o certificare similara, in industria de investitii, standardului de calitate ISO“. Administrat de catre CFA Institute din SUA, programul pregateste si testeaza specialistii din domeniul financiar. Emilia Bunea are ea insasi aceasta certificare.


    Cu piata de capital, Emilia Bunea a avut primul contact profesional acum mai bine de 10 ani (cand a inceput sa lucreze in domeniul investment banking, la Capital Securities, o companie de investitii ce a devenit intre timp EFG Finance), dupa mai multi ani petrecuti la Comtel Rom, un dezvoltator imobiliar. La domeniul unde lucreaza acum ii place cel mai mult „faptul ca aici simti ca poti crea valoare, nu ca in multe alte joburi in care nu simti ca obtii ceva“. Reversul medaliei e aici responsabilitatea foarte mare, „mai ales ca piata se poate complica rapid“.


    Oarecum la fel se intampla lucrurile si la ING Fond de Pensii, societatea grupului olandez ING care va activa pe pilonul II. Marius Popescu, deputy chief financial officer la ING Asigurari de Viata (32 de ani), spune ca „vom ajuta firma de pensii sa-si creeze un departament de investitii ale carei proceduri sa le urmareasca pe cele din compania de asigurari“. Altfel spus, Popescu este unul dintre oamenii care va asista noua companie in recrutarea angajatilor din departamentul de investitii si in trasarea strategiei generale privind plasamentele. La ING Asigurari de Viata (care administreaza si un fond de pensii facultative), Marius Popescu are in grija strategia de alocare pe clase de active a noua portofolii (corespunzatoare unor profiluri diferite de risc si garantii ale produselor de asigurare) si a surplusului de fonduri al companiei. „Eu semnez pentru toate tranzactiile“, sustine Popescu, adaugand ca este implicat si in activitatile ce privesc managementul riscului. Marius Popescu a venit la ING in 2005, acesta fiind si primul sau loc de munca in Romania – pentru ca el este cetatean canadian si a lucrat, timp de patru ani, ca analist financiar pentru General Motors in Canada si Statele Unite. „La General Motors Asset Management am luat pentru prima data contact cu planurile de pensii si de sanatate, un domeniu care mi     s-a parut fascinant“, spune Popescu. Dar in Romania, desi piata financiara este mai putin dezvoltata (sau tocmai din acest motiv), oportunitatile de cariera sunt mai mari. „Aici am la 32 de ani functia pe care o avea in Canada seful sefului meu la 42 de ani“, sustine el, convins ca in Romania „daca esti bine pregatit si muncesti, ai toate sansele sa avansezi repede“. Si Marius Popescu are certificarea CFA, fiind membru al CFA Institute din Toronto. 


    Ce i se cere unui director de investitii ca sa ocupe aceasta functie? Ca principiu general, cerintele sunt cam aceleasi, spun specialistii din companiile de head-hunting. Este obligatoriu sa aiba macar doi-trei ani de experienta in domeniul investitiilor, abilitati de coordonare a unei echipe si o buna intelegere a pietelor financiare, afirma Monica Pintilie, senior consultant la Wrightson Romania. Un director de investitii trebuie sa aiba studii economice de cel putin cinci ani, experienta in piata, experienta manageriala in administrarea de astfel de fonduri si viziune – completeaza Damjan Mencej, presedintele Prima Pensie Fond de Pensii, membra a grupului sloven Prva. Potrivit lui Mencej, grupul dispune de o echipa de 120 de manageri care administreaza 14 fonduri de pensii in regiunea central- si est-europeana. Managementul activelor in cele sapte tari in care este prezent grupul se face de catre echipe locale de specialisti, care isi desfasoara activitatea de investitii, de management al riscului si management de portofoliu conform cu prospectul aprobat de autoritatile din fiecare tara. „In Romania acoperim piata de capital cu o echipa locala care este in permanenta conectata cu echipa de manageri de active a grupului“, precizeaza presedintele de la Prima Pensie. Planurile slovenilor pe piata romaneasca vizeaza, pana la sfarsitul lui 2007, castigarea a 350.000 de clienti pentru fondul de pensii private obligatorii pe care il vor administra, adica 10% din piata.


    „E destul de greu sa gasesti oamenii potriviti pentru aceste posturi ce apar acum in companiile de pensii“, comenteaza Monica Pintilie, care indica bancile si companiile de asigurari ca principale pepiniere pentru astfel de specialisti. Pe aceasta lista, George Butunoiu, director general al firmei de recrutare GB Consulting, adauga si companiile din piata de capital, fondurile de investitii „si in general toate firmele mari in care exista trezorieri ce au pe mana sume mari ce trebuie investite“.


    Dincolo de implinirea in cariera a celor ce intra in acest nou domeniu, George Butunoiu puncteaza ca „un profesionist adevarat in acest domeniu e condamnat sa se imbogateasca“. In domeniul investitiilor, adauga el, „nu exista sa castigi putin.     Dar la fel de bine o greseala te poate costa tot“. Una peste alta, Butunoiu calculeaza ca un director de investitii este remunerat cu minim 9.000-10.000 de euro pe luna, constand dintr-un salariu fix la care se adauga bonusuri, „uneori foarte mari“,  in functie de performante. „Intr-adevar“, spune Dorin Boboc de la Allianz-Tiriac Pensii Private, „in contractul meu exista clauze care leaga o parte importanta a remuneratiei de performanta investitiilor, comparata cu piata“. Sistemul de penalizari, in cazul unor erori, este mai putin practicat in contracte de acest fel, „pentru ca daca ar fi, n-ar mai semna nimeni“, sustine George Butunoiu. Dorin Boboc are insa o alta explicatie, la fel de pragmatica: „Nici nu cred ca sunt necesare, pentru ca postul insusi depinde de performanta fondurilor aflate in grija echipei mele“.