BusinessMagazin

Blog

  • Taxe la mare inaltime

    Cel mai vizat sector de servicii care ar putea fi pus la plata pentru ca polueaza este cel aeronautic. Noxele degajate de avioane au un efect nociv asupra climei, deoarece sunt emise la mari altitudini, unde descompunerea gazelor de sera se produce foarte incet. La nivel global, companiile aeriene produc peste 4% din gazele ce determina efectul de sera.

     

    PROPUNERE: Un raport trimis comisarului european pe probleme de mediu, Stavros Dimas, de catre CE Delft, o organizatie olandeza ce activeaza in domeniul protectiei mediului, recomanda ca legislatia privind agentii poluanti care se aplica in sistemul comercial sa fie extinsa si la domeniul aviatic. Stavros va propune ca liniile aeriene sa cumpere „permise de poluare“.

     

     

    PRETURI: CE Delft considera ca introducerea „permiselor de poluare“ va avea ca efect majorarea cu 9 euro a biletelor de avion. Myclimate, omologul suedez al ecologistilor de la CE Delft, estimeaza ca, de fapt, majorarile ar putea atinge 20 de dolari pentru o calatorie scurta in interiorul Europei si  100 de dolari pentru un zbor lung.

  • INVESTITII: Si aerul se vinde, nu-i asa?

    In sfarsit, Romania are de vanzare un produs pentru care nu trebuie sa faca marketing. Este inodor si incolor, dar poate aduce Romaniei peste un miliard de euro in urmatorii sase ani.

    Din 2006, sute de companii straine se vor aseza la rand pentru a intra in Romania. Dar nu pentru a investi, ci pentru a cumpara aer. Da, ati citit bine! Cote de aer curat, pentru care ei spera sa dea cat mai putini bani, iar noi sa primim cat mai multi. Asta deoarece, de la inceputul anului viitor, intra in vigoare directiva care va pune in aplicare Protocolul de la Kyoto, care va lansa pe piata tranzactiile cu emisii de noxe in Europa. Asteptat cu sufletul la gura de marii poluatori ai lumii, comertul cu drepturi de emisie are la baza un principiu cat se poate de simplu: fiecare intreprindere primeste un certificat anual care specifica foarte clar cantitatea de noxe pe care are dreptul sa o degajeze in atmosfera.

    In cazul in care cantitatea alocata este mai mare decat cea produsa in decurs de un an, „surplusul“ poate fi vandut companiilor care-si depasesc drepturile de emisie. Ce ar avea Romania de castigat dintr-o astfel de afacere? „Trebuie sa cream mecanismele pentru a putea atrage aproximativ un miliard si jumatate de euro prin Protocolul de la Kyoto, dar trebuie in continuare sa promovam proiecte, atat cu tari europene, cat si cu alte companii interesate“, spune ministrul mediului, Sulfina Barbu. Dupa cum se arata in Strategia Nationala privind schimbarile climatice, Romania are disponibile cateva zeci de milioane de tone de dioxid de carbon anual. „Pentru prima perioada de transfer de emisii, 2008-2012, sunt peste 200 de milioane de tone de drept de emisii pe care le putem vinde“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Ioan Purica, consilier la Ministerul Mediului.

    Prin Protocolul de la Kyoto, incheiat in 1997, cele 141 de state semnatare – printre care si Romania – se obligau sa reduca in medie cu 8%, emisiile de gaze ce stau la ori-ginea asa-numitului efect de sera, pana in anul 2012. Reducerile se refera la trei dintre cele mai importante gaze: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4) si oxizi de azot (N2O) – care se vor masura comparativ cu anul de baza 1990 (cu exceptia unora dintre tarile cu economie in tranzitie, inclusiv Romania, care au ca referinta anul 1989). 

     

    In schimb, protocolul nu a fost agreat de cel mai mare poluator al momentului, Statele Unite ale Americii, presedintele George W. Bush exprimandu-si public indoiala fata de rezultatele cercetarilor privind incalzirea globala. Pe de alta parte, SUA au dezvoltat o metoda clara si coerenta de vanzare-cumparare a drepturilor de emisie a noxelor, prin infiintarea bursei de credite de emisie la Chicago. In Europa, pana la aparitia directivei mult asteptate, modul de realizare a transferurilor de cote a ramas la latitudinea guvernelor, care s-au ferit, cel putin pana acum, de afacerile cash. Romania are la dispozitie doua mecanisme:  „Implementarea in comun“ (Joint Implementation) si „Tranzactiile cu emisii“. Ambele presupun un proces de transfer al drepturilor de emisii intre tara care are o cota disponibila si cea care vrea sa o achizitioneze. Iar aceasta din urma fie le tranzactioneaza direct, fie contribuie la un proiect comun si le achizitioneaza in contextul acestei colaborari.

     

    Oficialii romani au preferat proiectele de tip „Joint Implementation“ (JI), intrucat acestea implica si o retehnologizare a domeniilor prioritare. Prin astfel de memorandumuri incheiate cu Elvetia, Norvegia, Olanda sau Danemarca, Romania a beneficiat de implementarea a 10 proiecte comune, insumand o reducere de emisii de gaze cu efect de sera de aproximativ 7,2 milioane de tone de CO2, arata datele furnizate BUSINESS Magazin de Ministerul Mediului. Cel mai mare proiect JI a fost constructia a doua centrale termice pe baza de rumegus (Vatra Dornei si Intorsura Buzaului), in valoare de 14 milioane de euro.

     

    Pana in 2012, Romania va trebui sa reduca gazele cu efect de sera pana la echivalentul a 20 de milioane tone de CO2, fata de anul 1989, cand in atmosfera se degajau aproximativ 250 de milioane tone de CO2.

    La aceasta ora, „tona de carbon“, cum este denumita, se vinde la preturi intre 3,5 si 10 euro, insa specialistii sunt de parere ca acestea ar putea scadea intr-un viitor nu prea indepartat, o data cu intrarea Rusiei pe piata emisiilor de noxe. Chiar si in aceste conditii, la un pret estimativ de 5 euro, sumele estimate de Ministerul Mediului ar putea fi atinse.

     

    Unde vor ajunge toti acesti bani? „Avem de acoperit costuri de mediu si vinderea cotelor de carbon va fi de mare ajutor“, spune Ioan Purica. Mai precis, oficialii intentioneaza sa amortizeze o parte din costurile pe care Romania trebuie sa le suporte in urmatorii ani pentru armonizarea acquis-ului in domeniul mediului tocmai cu sumele obtinute din vanzarea creditelor de carbon. O armonizare care, trebuie spus, nu e ieftina deloc. Conform datelor Ministerului Mediului, alinierea deplina la cerintele acquis-ului comunitar de mediu a fost estimata la circa 29 de miliarde de euro pentru intervalul 2004-2011.

     

    De mai multe batai de cap si cheltuieli suplimentare nu vor scapa nici companiile din industria romaneasca. Pentru a ramane in joc dupa deschiderea acestei piete, va trebui sa produca in aceleasi conditii ca si competitorii lor din UE. Mai precis, sa lucreze cu echipamente performante, care reduc drastic poluarea. Prin urmare, cerintele dure ale UE referitoare la mediu vor determina o crestere substantiala in urmatorii trei ani a importurilor si productiei de echipamente antipoluare. Iar cererea e considerabila.  „Nu e vorba doar de combinate imense care produc ciment sau tevi si au nevoie de astfel de echipamente pentru a nu polua.

     

    De exemplu, un IMM care se infiinteaza pentru a lucra in domeniul constructiilor trebuie sa aiba echipamente specifice pentru a putea functiona“, explica Nicolae Fratiloiu, directorul firmei Frati Technics, importator de echipamente de acest tip. Romania reprezinta o piata dominata de importuri, cu un potential de crestere de peste 30% pe an pentru urmatorii patru ani. „Piata de echipamente ecologice este greu de estimat acum, deoarece obligatiile referitoare la mediu impuse de perspectiva aderarii reasaza acum importurile, care in urma cu cativa ani erau aproape inexistente“, adauga Fratiloiu, aratand ca vanzarile de echipamente de filtrare si purificare a aerului, precum si cele pentru retinerea la sursa a noxelor au crescut in acest an cu 25%, numai in sectorul IMM-urilor.

     

    In cazul marilor poluatori lucrurile stau insa cu totul altfel. „Este vorba de combinate construite in anii ‘60-’70, in care nu s-a investit mai deloc de atunci si a caror singura sansa de a rezista dupa integrare este sa investeasca in protectia mediului“, se arata intr-un document de pozitie a Ministerului Mediului. Daca pentru o firma mica investitia pentru mediu se poate rezuma la un banal filtru de aer – care costa aproximativ 100 de euro -, costurile de retehnologizare ale unei companii mari pot ajunge la cateva sute de milioane de dolari.

     

    In urma cu patru ani, cand au cumparat combinatul Sidex Galati, cei de la Mittal Steel s-au obligat sa investeasca in protectia mediului, pana in 2011, 76 de milioane dolari. „Pana acum, jumatate din aceasta suma (aproximativ 38 de milioane de dolari) a fost investita in proiecte specifice de protectie a mediului (tehnologii, imbunatatiri ale capacitatilor de productie existente si echipamente noi)“, arata oficiali ai Mittal Steel.

     

    In urma negocierilor cu oficialii UE, Romania a obtinut cele mai lungi perioade de tranzitie la capitolul Mediu. Astfel, firmele romanesti au la dispozitie noua ani pentru se alinia normelor europene de mediu fata de cei sase ani negociati de Polonia, de exemplu.

     

    Rezumand, se iau urmatoarele „ingrediente“ si se amesteca bine: fenomenul de sera, politicile agresive de marketing care au invatat oamenii sa vanda pana si nisip in desert si fobia tot mai gene-ralizata ca aerul curat ar putea sa dispara. Melanjul astfel obtinut se trece prin cateva tratate internationale de mediu si se obtine o piata la scara unei planete, in care ozonul a devenit o marfa in jurul careia se invart afaceri de ordinul miliardelor de dolari. Afaceri care, de aceasta data, nu vor mai ocoli Romania.

  • Cateva diferente

    Intre sistemele de sanatate umana si animala exista mai multe diferente decat asemanari. Totusi, multi producatori de medicamente de uz uman fabrica si produse de uz veterinar, iar produsele medicamentoase sunt de multe ori similare.

     

    VANZARE: Medicamentele umane se vand prin farmacii administrate de farmacisti, in timp ce farmaciile veterinare sunt conduse de medici veterinari. Doctorii in medicina umana nu au voie sa vanda medicamente, in timp ce medicii ve-terinari sunt incurajati sa o faca.

     

    DISTRIBUTIE: In cazul medicamentelor umane, producatorii straini lucreaza cu mai multi distribuitori, in timp ce contrac-tele de exclusivitate sunt preferate pentru importul de produse veterinare.

     

    PRETURI: Preturile medicamentelor de uz uman este controlat de stat, la fel si adaosurile comerciale practicate de distribuitor sau farmacie, in timp ce piata medicamentelor veterinare este libera.

     

    VALOARE: Piata medicamentelor umane este evaluata la circa un miliard de euro, in timp ce piata produselor de uz veterinar reprezinta cam 3% din aceasta valoare, circa 27 de milioane de euro.

      

    Din cauza scaderii    efectivelor de animale, piata medicamentelor veterinare a scazut   cu 20% in Ungaria, dupa aderare Ferenc Korponay, Maravet

  • Ce se intampla, doctore?

    Cand facem gripa, mergem la medicul de familie, care ne prescrie o reteta. Cu aceasta, ne ducem la farmacie, de unde cumparam medicamentele. Daca ni se imbolnaveste pisica, o ducem la medicul veterinar, care ii prescrie un tratament, dar ne si vinde medicamentele.

     

    Daca situatia se repeta, este posibil ca bolnavul sa mearga direct la farmacie pentru a-si lua acelasi tratament. Iar proprietarul animalului bolnav ar putea merge la o farmacie veterinara pentru a cumpara medicamentul prescris data trecuta de veterinar. Nu pentru mult timp insa.

     

    Dupa aderarea la Uniunea Europeana, mersul la farmacie pentru a lua un antibiotic pentru pisica bolnava nu va mai reprezenta o alternativa. Reprezentantii companiilor din domeniul produselor farmaceutice de uz veterinar sustin ca peste cativa ani medicamentele pentru animale vor fi vandute doar de catre medici.

     

    Astfel, in cativa ani, farmaciile de uz veterinar ar putea disparea, apreciaza specialistii din domeniu, pentru a respecta normele europene.

     

    „In Uniunea Europeana, fluxul de medicamente veterinare se realizeaza doar prin medic, de la distribuitor catre pacienti“, spune Ferenc Korponay, director general al companiei Maravet SRL din Baia Mare, care importa si distribuie produse de uz veterinar.

     

    Conform legislatiei din Romania, doctorii in medicina umana nu au voie sa vanda medicamente, in timp ce medicii veterinari au acest drept. Ba mai mult, daca farmaciile umane sunt conduse de catre farmacisti, farmaciile veterinare trebuie sa fie administrate de medici veterinari autorizati, spune dr. Magdalena Andresescu din cadrul Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA). „Produsele biologice (vaccinurile) se pot achizitiona doar de catre medicii veterinari autorizati“, completeaza Andresescu.

     

    Medicul veterinar poseda un atestat de libera practica – are dreptul de a consulta, prescrie, vinde si administra medicamentele. Iar unii dintre cei 4.000 de medici chiar si-au deschis farmacii.

     

    Astfel ca traseul de circulatie al medicamentele de uz veterinar difera foarte mult de cel al produselor pentru oameni.

     

    Producatorul de medicamente umane nu are voie sa faca si distributie, iar distribuitorii nu pot detine farmacii. In schimb, in sistemul veterinar se incearca scurtarea lantului de distributie.

      

    Unul dintre motive este si faptul ca preturile nu sunt deloc reglementate, iar numarul mai mic de intermediari duce la un adaos comercial mai mic. In cazul medicamentelor de uz uman, preturile medicamentelor si adaosurile comerciale maximale sunt stabilite de catre stat.

     

    Dar principalul motiv este controlul mult mai strict asupra tratamentelor aplicate animalelor. Daca un bolnav isi ia tratamente „dupa ureche“, in cel mai rau caz isi face rau lui insusi, in timp ce un proprietar care administreaza medicamente animalelor sale fara a consulta un medic veterinar poate afecta mult mai multe persoane, explica Korponay. Insa nu este vorba de proprietarul unui caine sau al unei pisici de rasa, ci de fermierii cu zeci sau chiar sute de animale, ale caror produse sunt destinate consumului uman.

     

    De exemplu, laptele unei vaci careia i s-au administrat antibiotice nu trebuie sa fie consumat de oameni o perioada de timp – in care produsul se elimina din organismul animalului. Si asta pentru ca persoanei care consuma laptele respectiv i se poate dezvolta o imunitate la respectivul antibiotic, ce- ea ce ar face ca un viitor tratament sa nu mai dea rezultate. Ca urmare, pentru a evita problemele de calitate ale alimentelor, un control mai sever din partea medicilor este incurajat si legislativ.

     

    Ceea ce il face pe Lucian Gabor, director comercial al Farmavet SA, sa afirme: „In contextul aderarii la Uniunea Europeana, farmaciile vor disparea“. Farmavet este fosta centrala farmaceutica zooveterinara, care a fost privatizata in 1998 si este acum una dintre cele mai importante companii din domeniul medicamentelor veterinare, cu vanzari de 11-12 milioane de euro.

     

    „Vor ramane doar depozitele de medicamente, care insa nu vor vinde cu amanuntul, ci doar catre medici“, considera Gabor. Farmavet are activitati de productie, distributie, dar si de vanzare en-detail prin reteaua proprie de farmacii.

     

    Si atunci ce vor face cu farmaciile proprii? „Probabil ca le vom transforma in pet-shop-uri“, spune directorul comercial al companiei.

     

    Pet-shop-urile sunt magazine care vand produse pentru animale, cum ar fi hrana, accesorii, jucarii etc., dar nu au dreptul sa vanda si medicamente.

     

    Ce-i drept, nimeni nu-l impiedica pe medicul veterinar ca, pe langa cabinetul de consultatii, sa aiba si un punct de vanzare a medicamentelor. Mai ales ca fara vanzarea de medicamente, nu ar putea supravietui pe piata, apreciaza Korponay.

     

    In Romania exista asa-numitii medici concesionari, care au cate un teritoriu stabilit. Cei aproape 3.000 de medici concesionari sunt obligati sa faca vaccinuri numai in acel teritoriu, dar pentru tratamente pot activa in orice zona. Pe langa medicii concesionari mai exista si medicii privati, care pot face numai tratamente, neavand dreptul de a administra vaccinuri.

     

    Iar pentru a aproviziona toti acesti medici, pe piata activeaza mai multe zeci de firme de distributie de medicamente. „39 de firme importa medicamente de uz veterinar“, afirma Magdalena Andresescu de la ANSVSA, carora li se adauga si o serie de producatori romani.

     

    Chiar daca folosesc aceleasi terminologii, ba chiar si substante, distributia si comertul cu medicamente de uz uman si veterinar sunt foarte diferite. Spre deosebire de produsele pentru oameni, ale caror fabricanti lucreaza cu mai multe firme de distributie, in cazul celor de uz veterinar importatorii opereaza mai mult cu contracte de exclusivitate cu producatorii externi. Mai mult, acestea nu sunt singurele diferente dintre cele doua sisteme.

     

    O alta deosebire majora este chiar va-loarea celor doua piete.

    Nici o organizatie nu monitorizeaza piata medicamentelor veterinare. Dar companiile din domeniu estimeaza ca anual se vand in Romania medicamente in valoare de 25-30 de milioane de euro.

     

    Ferenc Korponay spune ca un studiu efectuat de o firma straina de cercetare eva-lueaza piata romaneasca la 27 de milioane de euro, cota de piata a Maravet fiind astfel de 10%. Spre comparatie, piata de medicamente umane este evaluata la circa un miliard de euro.

     

    In urmatoarea perioada, piata va continua tendinta de crestere, pana la data aderarii. Analizand exemplul Ungariei, directorul Maravet crede ca si in Romania vanzarile de medicamente veterinare vor scadea dupa intrarea in Uniunea Europeana. „Din cauza scaderii efectivelor de animale, piata medicamentelor veterinare a scazut cu 20% in Ungaria, dupa aderare. Probabil ca acelasi lucru se va intampla si in Romania“, apreciaza Ferenc Korponay.      

  • EFECTUL EMINESCU“

    Primele stenograme ale unor sedinte ale Delegatiei Permanente a PSD au aparut, initial pe internet, in preajma alegerilor generale de anul trecut.

     

    1.500 DE PAGINI insumeaza cele 28 de stenograme publicate pe internet.

     

    URMELE ELECTRONICE ale documentelor duc si la calculatoare din sediul PSD si al guvernului.

     

    DORINA MIHAILESCU este fosta sefa a Departamentului de Analiza Institutionala si Sociala (DAIS), fost om de incredere al lui Adrian Nastase, care preluase inclusiv sarcina de a realiza stenograme.

     

    MARTORII-CHEIE sunt doua functionare de la Palatul Victoria, Marioara Stanescu si Viorica Iancu, foste angajate DAIS, indicate ca autori ai transcrierilor.

     

    Asa-numita „sursa zero“ a stenogramelor, care se autodenumeste Mihai Eminescu, ameninta ca, daca nu va plati cineva, va arunca pe piata alte stenograme

  • POLITICA: Cum poti pieri pe propria limba

    O chichita avocateasca. Un viciu de procedura. O lipsa de probe palpabile. Sau altceva. Oricare va fi motivul, este probabil ca urmarirea penala in dosarul stenogramelor inceputa impotriva catorva lideri PSD (deocamdata Rodica Stanoiu si Florin Georgescu) sa nu duca la procese si condamnari. Efectul stenogramelor s-a facut insa simtit. PSD a pierdut puterea si si-a consolidat o reputatie proasta.

     

    Un eveniment de ultima ora ar putea da o noua intorsatura in ceea ce priveste raspunderea penala din dosarul stenogramelor. Un fost primar PSD, Horia Anderco (Satu Mare), arestat de PNA la inceputul lui 2003 si trimis in instanta un an si jumatate mai tarziu, a gasit in stenograme referiri explicite la cazul lui. El reclama faptul ca procurorii au lucrat la comanda politica, iar principalul argument sunt cateva citate din stenograme (Miron Mitrea: „Satu Mare l-am luat dupa alegeri si dupa ce l-am luat, l-am arestat. Aia a fost o idee buna. Trebuia sa dam un exemplu (…) Nu stiu daca era baiat bun“). In cel mai bun caz pentru PSD, plangerea lui Anderco va insemna noi audieri si o noua aducere aminte a acestui subiect atat de dureros pentru liderii partidului.

     

    Caderea PSD in sondajele de opinie, chiar daca nu poate fi pusa numaidecat pe seama stenogramelor, se poate explica foarte bine prin faptul ca pretinsele discutii par atat de plauzibile incat aproape ca nici nu mai conteaza, la nivel de imagine, daca sunt sau nu reale.

     

    Site-ul hotnews.ro a identificat sase categorii de probleme ridicate de stenograme (folosirea in interesul PSD a banului public, subordonarea politica a justitiei, a presei, preocuparea obsedanta pentru imaginea partidului, baronii locali, un anumit mod de a face politica externa). Pomenile electorale (asfaltari, majorarea pensiilor sau a ajutoarelor pentru caldura in preajma alegerilor s.a.) sunt o practica des folosita de politicienii romani. Sunt „suta de lei“ a lui Ceausescu. Devenita, in 2004, suta de milioane.

     

    Daca pornim de la premisa ca stenogramele sunt reale, frapant nu e ca liderii PSD discutau despre folosirea banilor publici in interes de partid, ci felul in care o faceau: dezinvolt, ca si cum ar fi ceva firesc, ca si cum, dintr-o data, niste oameni alesi sau numiti intr-o functie publica sau doar simpli politruci se considera stapani absoluti ai vistieriei nationale. E drept, in Romania acestor ani, perceptia populatiei e ca, oricum ai intoarce-o, oricum ai rasuci-o, e normal, chiar daca drept nu e, ca acela care a ajuns la putere sa aiba privilegii si puteri nemasurate.

     

    Unul dintre cele mai negative personaje ale stenogramelor este presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu. „Ca (romanul, n.n.) nu are el ce manca, dar daca ii faci drumul in fata curtii si el nu trebuie sa mai mearga prin noroi, ala este fericit“, ar fi spus, potrivit stenogramelor, Nicolae Vacaroiu, care ar fi facut chiar si evaluari, apreciind ca ministrul de finante „are o suma globala de 5-600 de miliarde cu care poate sa se joace“ si ar fi propus sa inceapa „macar un sistem de plombari rapide, ceva“.

     

     Toata „pomana electorala“ era bine planificata, arata stenogramele. Octav Cozmanca, pe atunci secretar general al PSD, vorbea despre „sprijinul financiar punctual“ care trebuia acordat „la 1-2 obiective pentru a fi terminate si date in folosinta, mai ales acolo unde sunt interese deosebite“. Iar presedintele de atunci al partidului, Adrian Nastase, cerea ca fiecare lider local sa dea „una sau doua prioritati de proiecte care ar putea sa-i ajute in mod substantial in campania electorala“.

     

    Eticheta de partid corupt s-a datorat si baronilor locali. Si a faptului ca liderii de la centru erau la curent cu toate miscarile acestora. „Au probleme pe toate filierele de afaceri si nu stiu cat o sa se mai poata proteja“, spunea Bogdan Niculescu-Duvaz. „Nici Mazare si oamenii lui nu sunt facuti pentru politica, sunt facuti pentru economie si pentru contrabanda“, ar fi apreciat Adrian Nastase, potrivit acelorasi stenograme. „Toate contractele SAPARD, pe PHARE, le-au luat firmele lui, ale sotiei. A ras tot ce se putea, ca sa fiu mai scurt“, spunea Octav Cozmanca despre baronul Cucu din Dambovita. In vreme ce ex-ministrul justitiei, Rodica Stanoiu propunea ca acest cuvant, baron, sa dispara – cel putin din limbajul liderilor PSD: „Trebuie categoric sa dispara. Macar noi sa nu mai folosim acest cuvant“.

     

    Folosirea justitiei in scop politic a fost o alta meteahna. Eroi sunt, din nou, Rodica Stanoiu („De nenumarate ori, in legatura cu Basescu, am intrebat, chiar si in sedinte mari, cand dam verde pentru Basescu. S-a dat tarziu dosarul lui.“) si Nicolae Vacaroiu („Uitati-va la Flutur ala, dupa patru dosare penale nimeni nu se leaga de el. Haideti sa mai scoatem vreo trei-patru, le dam la cap la penelisti, la pedisti“). Iar Florin Georgescu, ex-vicepresedinte PSD, era suparat pe presedintele Curtii de Conturi, Dan-Drosu Saguna, fiindca nu mai asculta ordinele partidului, nu inceteaza „cu toate dosarele si cu toate constatarile“ si-l verifica „pe domnul  Mitrea, pe domnul cutare, si-i gaseste vinovati“. „Numai eu stiu cate telefoane dau pe sub el, pe acolo“, se plangea Georgescu.

     

    Discutiile despre politica externa si integrarea in UE puneau accent, mai ales, pe imbrobodirea partenerilor europeni ori acordarea unor facilitati economice decat pe nevoia de reformare profunda. Filozofia negocierilor reiese prin comparatie: „Bulgarii si-au dat jos pantalonii si accepta absolut orice, cu conditia sa fie gata la sfarsitul lui iulie“, zice Adrian Nastase la un moment dat in stenograme. Un capitol cu scantei este cel referitor la preocuparea ca partidul sa aiba o imagine cat mai buna. „Continuam sa sprijinim institutii de presa cu foarte mare audienta, cu facilitatile vechi, cu sponsorizari, cu reclame, si ceea ce primim sunt vagi scutiri individuale (…). Nu zic ca trebuie sa revedem ordonanta aceea cu facilitatile, ar fi o greseala, dar macar sa le aducem aminte baietilor astora, din cand in cand, de existenta ei“, spunea, conform stenogramelor, presedintele Camerei Deputatilor, Valer Dorneanu.

     

    Se stabilisera si planuri de control absolut:  „Avem nevoie de zece oameni, fiecare sa discute cu cate o televiziune, sapte sa discute cu cate un ziar (…). Asa nu mai merge. Si cu banii luati, si criticati (…). Cineva care sa stea la pupitru, sa vada tot ce s-a intamplat si sa spuna, domnule, noi vrem sa apara pe televiziune mesajul asta, vrem imaginea asta (…). Trebuie sa avem oameni care sa spuna pe caseta respectiva, de la secunda cutare la secunda cutare, si asta dam, deci control“ (Adrian Nastase).

     

    E putin probabil ca stenogramele PSD sa aiba consecinte juridice, desi doi fosti vicepresedinti, Rodica Stanoiu si Florin Georgescu, sunt pusi sub urmarire penala. Cei doi neaga vehement vorbele care le sunt atribuite. Presedintele Curtii de Conturi spune ca nu s-au facut presiuni politice asupra sa. Asa-zisa „sursa zero“, care se autodenumeste Mihai Eminescu, ameninta ca, daca nu va plati cineva („pe noi ne multumeste daca Dorina Mihailescu va plati“), atunci va arunca pe piata alte stenograme si probe audio. Amenintarea a atras doua reactii. Pe de o parte, un ziar central a acreditat ideea ca „Eminescu e Vulpea“ (Virgil Ardelean, seful serviciului secret al MAI). Pe de alta parte, PSD au luat o decizie interesanta: singurii care mai au voie sa comenteze acest subiect sunt purtatorul de cuvant al partidului si, „daca este cazul, avocatul pe care partidul l-a angajat“. In fine, avocatul Ioan Mustata considera ca „in lipsa unor probe care sa demonstreze acuzatiile, cercetarile pot avea consecinte doar sub aspect moral, nu si penal“.

    Exista insa si lideri PSD care au recunoscut „pasaje“ din stenograme: Mircea Geoana (la inceputul scandalului; acum respinge veridicitatea citatelor) si, interesant, actualul secretar general, Miron Mitrea. Teoria lui: autorul inregistrarilor este cineva din afara, pentru ca nu avea cum sa ajunga sa opereze acolo decat printr-un sistem extrem de complicat. Iar aparitia documentelor ar putea fi rezultatul unui razboi intern, ulterior fiind folosite impotriva partidului, in timpul campaniei electorale.           

  • BANII UE

    DESPRE FONDURILE UE

     

    Romanii cred intr-o mare masura ca fondurile UE ajuta Romania sa intre in Uniunea Europeana si ca fondurile acordate sunt mari. Iata ce cred romanii despre fondurile acordate de Uniunea Europeana:

    • 80%: Ajuta Romania sa adere la UE
    • 76%: Reprezinta sume mari de bani
    • 66%: Sunt corect distribuite de catre UE
    • 64%: Romania are capacitatea de a le folosi in totalitate
    • 64%: Rezolva probleme importante ale tarii
    • 49%: Sunt oferite de Uniunea Europeana fara nici un interes ascuns
    • 42%: Orice companie sau intreprinzator poate beneficia de ele
    • 27%: Sunt distribuite in mod transparent, la vedere
    • 22%: Sunt distribuite corect de catre autoritatile romane
    • 21%: Sunt folosite corect de romani
    • 17%: Pot fi obtinute de oameni ca dumneavoastra

     

    DISTRIBUTIA FONDURILOR

     

    In privinta institutiilor care distribuie fondurile europene, increderea romanilor privind corectitudinea cu care se distribuie fondurile, administratia locala a obtinut scorurile cele mai mici:

    • 62%: Delegatia Comisiei Europene
    • 44%: Agentiile SAPARD
    • 36%: Ministere
    • 35%: Primarii
    • 32%: Consilii judetene
    • 31%: Prefecturi
    • 31%: Agentiile de Dezvoltare Regionala

    SONDAJUL IRSOP A FOST EFECTUAT IN PERIOADA 22-27 IUNIE PE UN ESANTION REPREZENTATIV DE 1001 PERSOANE DE PESTE 18 ANI.

     

    VALORI NE-EUROPENE 

    La intrebarea „Cat de raspandite sunt valorile si convingerile ne-europene“, IRSOP a impartit raspunsurile in doua categorii:

     

    DIFERENTA MARE

    • 85%: Cine nu are bani sau relatii nu are sanse sa fie tratat corect in justitie
    • 64%: Sunt prea multi straini care prospera in Romania, in timp ce romanii o duc prost
    • 62%: Daca vrei sa avansezi, esti obligat sa faci ilegalitati
    • 62%: Minoritatile etnice ar trebui obligate sa invete limba romana
    • 61%: Arabii, turcii, chinezii sunt necinstiti
    • 58%: Pedeapsa cu moartea ar trebui reintrodusa in legislatie
    • 55%: Pluralismul politic nu ofera nici un avantaj cetateanului
    • 52%: Poti sa ocolesti legea atata vreme cat n-o incalci
    • 46%: Exista rase superioare si inferioare

     

     

    DIFERENTA MICA

    • 42%: Barbatul ar trebui sa fie capul familiei
    • 38%: Homosexualii sunt un fel de infractori
    • 38%: Cercuri ascunse comploteaza impotriva Romaniei
    • 34%: Un conducator puternic poate face mai multe pentru tara decat legile si programele

    SONDAJUL IRSOP A FOST EFECTUAT IN PERIOADA 22-27 IUNIE PE UN ESANTION REPREZENTATIV DE 1001 PERSOANE DE PESTE 18 ANI.

  • Autoportret in cifre

    „Omul din Apus face opere durabile, pe cand romanul improvizeaza“, spunea Constantin Radulescu-Motru in 1910, in „Psihologia poporului roman“. Si tot el: „Profitul capitalistului roman provine, de cele mai multe ori, din maiestria cu care acesta isi aserveste bugetul statului“. Concluziile la care a ajuns Motru in urma cu o suta de ani par valabile si acum. Deosebirea e ca atunci sociologii si psihologii nu faceau sondaje de opinie pe esantioane stiintific calculate, ci se bazau, in general, pe observatii proprii, de natura intelectuala.

     

    Mai stiintific, un sondaj de opinie („Valorile si credintele romanesti si europene: la fel sau nu?“) realizat de IRSOP la solicitarea Delegatiei Comisiei Europene in Romania si dat publicitatii la inceputul acestei luni ofera cateva descrieri ale launtrului poporului roman, cu doi-trei ani inainte de europenizarea sa institutionalizata. „Ne aflam pe un teritoriu destul de neexplorat, cel al optiunilor de viata si al criteriilor care stau la baza lor, al lucrurilor cu adevarat importante pentru individ“, explica Petre Datculescu, directorul IRSOP.

     

    Chiar daca studiile despre psihologia si perceptiile poporului roman nu sunt o padure virgina, studiul despre relationarea acestuia cu valorile europene reprezinta o premiera, iar concluziile, tot atatea subiecte de meditatie. Mai ales ca, zice Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania, „constructia europeana se bazeaza pe un set comun de valori. Pentru a fi asumate, aceste valori trebuie intai cunoscute, apoi intelese si dezbatute“.

     

    In principiu, romanii mai degraba isi doresc sa devina europeni decat considera ca sunt deja. Ei se privesc cu un ochi critic si sunt, in general, nemultumiti de ei insisi – insa o fac cu un aer de fatalitate. Exista cateva valori europene care, cred, romanii, sunt respectate in proportii rezonabile in spatiul carpato-danubiano-pontic: pluralismul (85%), drepturile minoritatilor (66%), egalitatea dintre barbati si femei (64%) respectiv libertatea (61%). Cel mai putin respectate sunt, releva acelasi studiu, demnitatea umana (20%), justitia, sprijinirea regiunilor mai putin dezvoltate si respectul fata de lege (31%). In vreme ce valorile „subtile“, cum ar fi solidaritatea cu persoanele defavorizate, toleranta sau non-discriminarea – valori care tin, pana la urma, de relatiile dintre locuitorii tarii – sunt si nu sunt respectate in Romania (au primit scoruri in jurul a 50%).

     

    Studiul IRSOP contine, de asemenea, o foarte interesanta culegere de valori ne-europene impartasite de romani. In afara de acceptarea coruptiei ca pe o fatalitate, romanii sunt marcati de stereotipuri etnice si sexuale, xenofobie, alienare, intoleranta, autoritarism si model familial conservator – cel putin acesta este diagnosticul sec al cifrelor. Ti se poate face parul maciuca, de pilda, vazand ca 46% dintre romani cred ca exista rase superioare si inferioare ori ca 38% ii considera pe homosexuali „un fel de infractori“. Faptul ca cei mai multi romani (58%) ar fi de acord cu reintroducerea pedepsei capitale (masura agreata, surprinzator, mai ales de persoanele cu studii superioare) este, poate, cea mai cutremuratoare marturie a slabei increderi pe care o au romanii in justitia din propria tara.

     

    De altfel, nu intamplator Comisia Europeana cere Romaniei sa reformeze Justitia. Daca mai avea cineva vreun dubiu, sondajul IRSOP il risipeste: din aproape fiecare set de intrebari reiese limpede ca romanii insisi nu au incredere in justitia din tara, in special, si in respectarea regulilor, in general. Ca un corolar al acestor perceptii, romanii cred ca justitia, egalitatea si respectul fata de lege sunt valorile cel mai putin respectate in Romania (cate 31%).

     

    Nu e de mirare ca majoritatea romanilor considera ca sistemul juridic este iremediabil corupt, este concluzia analizei facute acestui studiu, data publicitatii de DC Communication. Omul de rand nu are cum sa influenteze hotararile guvernului, cred 83% dintre intervievati, in vreme ce 34% spun ca un conducator puternic poate face pentru tara mai mult decat legile si programele. Aproape noua romani din zece sunt de parere ca in Romania nu ai sansa sa fi tratat corect in Justitie daca nu ai bani sau relatii, doi din trei cred ca esti nevoit sa faci ilegalitati daca vrei sa avansezi, iar unul din doi crede ca este imposibil sa se elimine spaga, favoritismul si influenta politicului in justitie.

     

    In fine, una dintre cele mai romanesti concluzii: 52% dintre cei intervievati considera firesc sa „ocoleasca“ legea, atata vreme cat n-o incalca.

     

    In acelasi timp, raspunsurile la cateva intrebari pot duce la concluzia ca vechea lozinca despre „romani, germani, maghiari si de alte nationalitati“ care a facut cariera in epoca Ceausescu pare sa nu fi trecut de stadiul de simpla vorba, definind un Bruderschaft colectiv. Sondajul IRSOP vorbeste despre faptul ca romanii nu au, in general, nici incredere prea mare, nici o parere foarte buna despre „nationalitatile conlocuitoare“ (alta lozinca celebra in trecut).

     

    Mai precis, 61% dintre romani cred ca arabii, turcii si chinezii sunt necinstiti, iar 64% sunt de parere ca sunt prea multi straini care prospera in Romania, in timp ce romanii o duc prost. Alaturarea chinezilor in aceasta enumerare pare surprinzatoare; vorbind despre perceptii, e straniu cum/daca s-a ajuns la aceasta impresie cata vreme mass-media n-au publicat stiri sau investigatii despre chinezi-afaceristi verosi, contracte dubioase, implicari/proptele politice in afacerile lor (de exemplu, in cazul perceptiei legate de oamenii de afaceri arabi exista explicatii; lor li s-au pus deja stampile ca urmare a dezvaluirilor despre afacerile unor Zaher Iskandarani, Mujea Marcelini, Fatih Taher, Omar Hayssam, Omar Munaf s.a.m.d.)

     

    Tot la acest capitol se remarca faptul ca 68% dintre romani cred ca maghiarii din Romania sunt mai atasati de Ungaria decat de Romania si ca minoritatile etnice ar trebui sa fie obligate sa invete limba romana (62%). Iar aproape jumatate dintre romani cred ca in randul tiganilor exista mai multi infractori (42%) si ca romanii si tiganii nu se vor intelege niciodata intre ei (42%). Punand astfel in context mai multe informatii din acest sondaj, faptul ca romanii considera ca drepturile minoritatilor sunt respectate in-tr-o proportie de 66% poate fi interpretat nu atat ca o apreciere pozitiva ci, mai degraba, ca un fel de obida, de nemultumire.

    Exista, inca, si o mare doza de misoginism in randul romanilor: 42% (procent in care intra deopotriva barbati si femei) considera ca barbatul ar trebui sa fie capul familiei, si 30% ca femeia trebuie sa puna in prim-plan rezolvarea treburilor casnice.

     

    Romanii vorbesc in acest sondaj despre ei insisi atat implicit, cat si explicit. In gene-ral, romanii au o parere mai degraba proasta despre propriul popor; in orice caz, in comparatie cu cea despre europeni.

     

    Nu ne prea pasa de semeni, preferam sa-i urmam pe altii decat sa fim noi insine conducatori, acceptam un comportament necinstit (principiul hotului smecher care, neprins, e doar un negustor priceput), suntem dezorganizati, idealisti, superficiali si conservatori.  Si, da, suntem din cale afara de vorbareti. Tinerii sunt mai critici in domenii legate de moralitate, iar diferentele dintre personalitatea europenilor si cea a romanilor le par mai mari persoanelor educate.

     

    Partea „subtila“ a sondajului nu se opreste aici. Printre randuri, dar si explicit, sondajul arata ca romanii au prea putine informatii despre ceea ce inseamna aderarea la Uniunea Europeana.

     

    De altfel, oficiali ai Delegatiei Comisiei Europene sunt, neoficial, ingrijorati de procentul romanilor care sustin aderarea, in jur de 80%, procent considerat prea mare. Aceasta sustinere masiva vine, in primul rand, dintr-o lipsa de informare si inseamna asteptari enorme si premise ale unor deceptii majore, cu repercursiuni greu de estimat, dar deloc incurajatoare.

     

    Constatand aceasta lipsa, studiul incearca sa afle cine ar fi cei mai nimeriti comunicatori. Cele mai mari asteptari referitoare la comunicarea legata de integrare sunt puse in seful statului, care are o notorietate maxima si caruia i se atribuie o competenta in domeniu de 60%.

     

    De altfel, Traian Basescu este creditat si cu cel mai mare indice CCI (notorietate x grad de competenta / 100), respectiv 59%. In topul comunicatorilor urmeaza Mircea Geoana (CCI 45%) si jurnalistul Cristian Tudor Popescu (CCI 42%).

     

    Un amanunt care vorbeste si despre surprinzatoarea competenta a romanului de rand este acela ca pe locul al doilea la capitolul competenta a comunicatorilor, in materie de integrare europeana se afla insusi ambasadorul UE, Jonathan Scheele, care pierde mult la indexul CCI din cauza notorietatii mai reduse (37%), remarcabila, insa (inseamna ca un roman din trei a auzit de seful Delegatiei Comisiei Europene; si asta nu se datoreaza neaparat mass-mediei din Romania, ci mai ales faptului ca Scheele bate tara in lung si in lat, mai mult chiar decat politicienii romani in campanie electorala).

     

    Dincolo de suportul urias pentru aderare, sondajul IRSOP cauta sa afle de ce anume vor romanii integrarea. Incepand cu concluzia, romanii cred ca integrarea va aduce mai degraba dezavantaje pe termen scurt (56%), dar foarte multe avantaje pe termen lung (68%).

     

    Principala atractie a integrarii sunt avantajele de natura economica si se refera la cresterea nivelului de trai pe termen lung, libertatea de miscare pe teritoriul Uniunii Europene (a se citi, mai ales, speranta in a obtine un loc de munca intr-o tara occidentala), lansarea economica (inclusiv prin aportul de fonduri si ajutoare pentru Romania), plata muncii la adevarata ei valoare si mai multe posibilitati pentru tineri (inclusiv locuri de munca).

     

    Avantajele ne-economice sunt mentio-nate de mai putin de o treime dintre romani si includ speranta ca va disparea coruptia (gratie unor legi mai bune si a unui climat general moral), vor creste stabilitatea tarii si securitatea nationala, vor fi standarde mai inalte de calitate a produselor si va fi mai multa democratie (incluzand aici libertatea de expresie si transparenta). Atentie, insa, acest capitol este o speranta pentru doar 2% dintre repondenti.

     

    Principalele dezavantaje ale integrarii sunt tot de natura economica, sugereaza esantionul reprezentativ folosit de IRSOP. Doi romani din trei se tem ca, in prima perioada, preturile vor creste atat de mult incat nivelul de trai va scadea dramatic (nu vom avea bani pentru alimente, medicamente, alte produse elementare, vom plati mai mult gazele, energia electrica). Va creste somajul, iar agricultura, economia nationala si institutiile statului vor fi distruse.

     

    Mai concret, destul de multi romani (13 procente) se tem ca vor fi obligati sa-si distruga viile, ca nu vor mai avea voie sa creasca animale, ca nu vor mai avea voie sa faca tuica, iar alti 7% ca vor disparea intreprinderile mici si mijlocii si ca va fi haos in economie. Exista si alt fel de dezavantaje, cred 13% dintre concetatenii nostri intervievati de IRSOP: pierderea demnitatii si a identitatii nationale (religie, cultura, traditii), faptul ca vom fi obligati sa participam la razboaie in alte tari.

  • Patriotismul incepe la 10% la lei pe an, nu la 20%

    Nu stiu daca in decurs de 15 ani, de cand se afla la conducerea BNR, Mugur Isarescu a iesit personal atat de des in presa cum a facut in ultimele doua saptamani.

      

    Avertizarile lui ca sistemul financiar se afla la limita stabilitatii din cauza cresterii exponentiale a creditului in valuta, care a ajuns sa depaseasca 70% din totalitatea imprumuturilor acordate, tin capul de afis aproape in fiecare zi.

     

    Guvernatorul spune ca BNR isi va folosi toata puterea ca sa impiedice o reducere in continuare a euro – scadere care provoaca pagube tot mai mari exportatorilor romani, nevoiti sa-si reduca vanzarile peste hotare, care au devenit nerentabile – si o majorare a creditarii in valuta.

     

    Pentru a stopa aprecierea leului, banca centrala incearca sa-i descurajeze pe investitorii straini, hulitii speculatori care intra pe piata peste noapte, aduc sute de milioane de euro, preseaza pe o scadere a cursului si ies apoi mai bogati.

     

    „Observam ca pe piete sunt foarte multi bani, care nu au nici in clin, nici in maneca cu economia reala. Sunt fonduri care vin sa speculeze si pleaca imediat“, spune Isarescu. El ii avertizeaza pe speculatori ca prin operatiunile pe care le face si pe care le va face nu le va valida castigurile si va incerca sa-i tina la granita.               

     

    Declaratiile si avertizarile reprezinta un instrument de politica monetara. Cateodata poate fi la fel de puternic ca rata dobanzii sau operatiunile valutare ori monetare. Este si cel mai ieftin, avand in vedere ca nu implica nici o cheltuiala.  

     

    Problema se pune daca investitorii straini, dealerii si bancherii il cred pe guvernator sau, mai bine spus, cred ca Banca Nationala va avea forta sa se opuna intrarilor de capital si sa tina euro la peste 3,4-3,5 lei mult timp.

     

    Ca sa tii moneda europeana la acest nivel, in conditiile in care intrarile de euro se numara cu sutele de milioane, este foarte costisitor pentru banca centrala, care este nevoita sa absoarba ulterior leii din piata, platind o dobanda de 8,5% pe an.

     

    La ultima licitatie, de vineri, BNR a atras 4 miliarde de lei, adica echivalentul a 1,14 miliarde de euro, in conditiile in care oferta bancilor a fost de 12 miliarde de lei. La licitatia anterioara a mai atras echivalentul in lei al unui miliard de euro.

     

    Dealerii mizeaza pe faptul ca BNR le va lua, in final, toti leii, nu ii va lasa sa se descurce cu ei la dobanzi de 2-4% pe an, ca sa nu se duca in inflatie, obiectiv pentru care Isarescu raspunde acum cu capul. 

     

    Va fi o lupta dura, care va tine cu siguranta ceva timp. Daca de o parte a baricadei ar fi numai cei care sunt la Bucuresti ar fi bine. Dar in lupta au intrat si dealerii si investitorii de afara, mult mai experimentati in aceste lupte pe ecranele calculatoarelor. Iar acestia sunt obisnuiti sa puna pe masa, la deschidere, milioane de euro, daca nu chiar zeci de milioane.

     

    Problema e cum de s-a ajuns aici, in situatia in care Isarescu iese personal in fata, sa se lupte cu pietele. Bancile au fost invatate sa fie unicii castigatori din aceste operatiuni, iar BNR si Ministerul Finantelor au fost cei care luna de luna au platit factura. Ba nu, au mai fost si populatia si companiile.

     

    Dar cel care le-a pus pe tava dealerilor profiturile de milioane de dolari si de euro a fost guvernatorul. Cum sa se duca bancherii in economie, cum sa investeasca milioane de euro in retea si in vanzarea de credite cu risc mare, cand era de ajuns sa tasteze numai cateva cifre in calculator si isi plasau banii la BNR si la Finante cu risc zero?

     

    Este adevarat ca an de an BNR a platit un pret pentru inflatie si stabilitate, cost care se scrie cu zece cifre in euro. Dar este si adevarat ca nici banca centrala nu i-a fortat pe bancheri sa reduca dobanzile la lei sau sa se duca in strada ca sa-si atraga clienti, asa cum o face acum. Acest lucru trebuia facut acum un deceniu.

     

    Nu cred ca populatia este de vina ca se inghesuie sa ia credite. Cum sa-ti cumperi o masina, cum sa renovezi casa sau sa-ti schimbi televizorul, frigiderul si masina de spalat, atunci cand nu ai toti banii, daca nu prin imprumut? Sa mai stai un deceniu pana reusesti sa aduni toti banii? Daca dobanzile la valuta sunt mai ieftine, trebuie sa te duci sa te imprumuti in lei, unde costul este dublu, ca sa nu pui in pericol „stabilitatea sistemului financiar“?

     

    Este adevarat ca imprumuturile in valuta sunt mai riscante, dar nu cred ca moneda europeana ar putea sa creasca atat de mult incat sa compenseze dobanzile mari la lei, care se ridica intre 17 si 30% pe an, dublu fata de euro si dolar.

     

    Daca guvernatorul bancii centrale ii va convinge pe bancheri sa scada dobanzile la lei la 8-12% pe an, nu prin declaratii, ci prin masuri indirecte efective, atunci oamenii vor deveni patrioti.

    Pana atunci, cand intr-adevar romanii se vor napusti sa ia credite in lei, nu in euro, vom asista la una din cele mai interesante lupte pe piata valutara si monetara. Isarescu versus dealerii.

  • Calatorie la capatul groazei

    Gil Courtemanche este jurnalist si s-a ocupat de politica internationala. A stat in mai multe randuri in Rwanda, unde a si realizat, in 1993, un documentar, „Biserica SIDA“, care a primit laurii festivalului Vues d’Afrique. Romanul se petrece sub cerul aceleiasi tari africane, in centrul orasului Kigali, langa piscina Hotelului Celor o mie de coline.

     

    Acesta este locul de intalnire al tuturor diplomatilor aflati la post in Rwanda, dar si al unei intregi faune de mici potentati locali si prostituate. In jurul hotelului bantuie moartea, pentru ca SIDA face ravagii. Bernard Valcourt, ziarist din Quebec, dezabuzat si cinic, accepta sa puna temeliile unui post de televiziune local si ajunge sa frecventeze faimoasa piscina. Un prilej ideal pentru discutii acide si priviri lipsite de ingaduinta asupra joasei calitati morale a mass-mediei internationale, asupra urii rasiale si asupra ipocriziei si lipsei de scrupule a diplomatilor.

     

    Gil Courtemanche, O duminica In jurul piscinei la Kigali, Editura Humanitas, 2005