BusinessMagazin

Blog

  • Programatorii amenintati de concedieri

    Raportul de forte dintre angajatorii si angajatii din IT incepe sa se schimbe”, observa Alexandru Costin, directorul general al Adobe Systems Romania, obisnuit in ultimii ani, la fel ca multi alti manageri din domeniu, cu o putere mare de negociere a angajatilor in ce priveste conditiile si pachetul salarial. “Acum, angajatorul si viitorul angajat au un cuvant de spus la negocierea contractului de munca. Dictatura candidatului pare sa se incheie”, continua Costin. Seful Adobe Romania vrea sa sugereze ca piata se va normaliza anul acesta, in conditiile situatiei economice dificile, care este asteptata sa franeze cresterea industriei de software si servicii de la 25% in 2008 la numai 5% anul acesta. Pana acum, multe companii au fost nevoite sa accepte sau sa angajeze oameni fara experienta, pe care sa-i pregateasca pe banii firmei, ori sa atraga specialisti punand la bataie pachete salariale considerabile si o gama larga de beneficii. De cealalta parte, lipsa resurselor umane suficiente le-a permis specialistilor IT sa devina un soi de “mercenari” dispusi sa schimbe frecvent locul de munca in schimbul unor recompense mai mari, dupa cum spunea recent Radu Georgescu, presedintele Gecad.

    “Salariile din IT au avut cea mai mare crestere din ultimii ani, iar in Romania se inregistreaza una dintre cele mai mari diferente intre salariul mediu din IT si cel pe economie”, sustine Liviu Dan Dragan, directorul general al TotalSoft si presedintele Asociatiei Patronale a Industriei Software (ANIS) – desi, comparativ cu salariile din cea mai mare parte a tarilor europene, nivelul veniturilor din IT in Romania este mai redus.

    Un programator cu o vechime cuprinsa intre trei si cinci ani, care lucreaza la o companie de software din Bucuresti, castiga in medie in jur de 1.100 de euro pe luna, in timp ce pentru programatorii din provincie, media se situeaza in jurul sumei de 850 de euro, conform unui studiu realizat de GhidulSalariilor.ro privind nivelul de salarizare din domeniul IT anul trecut. Pentru comparatie, salariul mediu pe economie este de 350 de euro, inregistrand o crestere de aproape 23% anul trecut, conform datelor Institutului National de Statistica (INS).

    Anul acesta, salariile nu numai ca nu vor mai creste, dar exista posibilitatea de a fi reduse in cazul anumitor companii. Deocamdata, la scaderea salariilor se gandesc momentan putine firme, mai ales ca angajatii din majoritatea domeniilor au oricum de suferit din cauza deprecierii monedei nationale. “Majoritatea companiilor mari dau salarii brute in lei, desi negocierea initiala se face in euro, ceea ce inseamna ca, in lumina recentelor ale cursului de schimb, puterea de cumparare a angajatilor oricum a scazut”, spune Alexandru Costin, care adauga ca posibilitatea ajustarii salariilor la aceste fluctuatii de curs este oricum destul de mica. In aceste conditii, daca reducerile de salarii pentru personal existent sunt greu de operat, in schimb cheltuielile suplimentare, bonusurile si primele sunt sacrificate in tot mai multe firme. Liviu Dan Dragan crede ca impactul negativ ar putea fi resimtit mai degraba de programatorii juniori, fata de care exigentele vor fi mai mari si recompensele mai putin generoase. “Companiile nu mai sunt dispuse sa faca angajari in graba si nu mai accepta sa inchida ochii la anumite minusuri ale viitorilor angajati”, este de parere Anca Tapai, country staffing lead in cadrul HP Romania.

    In Romania au avut si au loc in continuare disponibilizari pe fondul crizei, dar piata de IT a fost in cea mai mare parte ferita pana acum de acest fenomen. Este insa previzibil ca din cauza crizei, companiile fie vor decide sa nu mai angajeze, fie sa renunte la o parte din personal, ceea ce va duce la o supraoferta de forta de munca. Bogdan Putinica, directorul executiv al Enea Romania, a sesizat deja ca numarul celor care vin la interviuri de angajare este mai mare, o situatie de altfel benefica pentru o companie cu peste 140 de angajati si care are in plan sa recruteze inca 40 anul acesta. “Nu pot spune ca e coada, dar crestere este. Instabilitatea locului de munca ii impinge pe multi sa-si caute alt job”, spune Putinica, adaugand ca stilul de a lua decizii al candidatilor s-a schimbat, spre deosebire de perioada anterioara, cand decizia de a schimba locul de munca era luata aproape imediat.

    Alexandru Costin, directorul Adobe Romania: “Chiar daca oferta de specialisti din domeniul IT a crescut in ultima perioada, aceasta nu inseamna insa ca a crescut si calitatea fortei de munca”
     

  • Leac pentru asigurarile de sanatate

     

    “Unui roman ii e cel mai frica sa nu se imbolnaveasca, si mai ales in aceasta perioada de criza va incerca sa se asigure pentru a putea sa beneficieze de tratament daca are nevoie”, crede Theodor Alexandrescu, directorul general al AIG Life Romania, cea de-a doua companie de asigurari de viata. Aceasta a fost premisa lui Alexandrescu cand a decis sa lanseze anul acesta cateva polite noi de asigurari de sanatate. Teama de suferinta, mai ales intr-o perioada cand siguranta locului de munca e pusa sub semnul intrebarii, problemele din sistemul public si perspectiva de a fi adoptata o lege noua, ce scumpeste serviciile medicale pentru omul de rand, sunt factori pe care ii au in vedere toti asiguratorii ce vand polite de sanatate. Ministerul Sanatatii planuieste ca din vara acestui an sa introduca un sistem de asigurari complementare celui de stat si, in paralel, un sistem de coplata a serviciilor publice.
     
    “Cand se va intampla aceasta, piata de asigurari private de sanatate va exploda”, considera Cornelia Scarlatescu, directorul directiei de specialitate din cadrul Astra Uniqa, o alta companie care a lansat de curand polite de sanatate de grup. Cum vanzarile catre firme sufera din cauza reducerilor de bugete, si Astra Uniqa se pregateste pentru lansarea de noi produse adresate clientilor individuali. Cornelia Scarlatescu anticipeaza pentru 2009 o crestere cu circa 30% a pietei de asigurari private de sanatate, dar spune ca in maxim un an de la introducerea noilor reguli in sistemul public, cresterea va tinde chiar spre 100%. Pacientii se vor gandi ca nu are rost sa plateasca pentru serviciile unui spital de stat, justifica ea, iar daca tot dau bani, vor prefera sa obtina in schimb conditii mai bune – “si atunci isi vor cumpara asigurari”.
     
    Este inca neclar ce servicii medicale vor fi acoperite in continuare prin asigurarile publice, cum va fi facuta coplata pentru celelalte, ce costuri vor fi implicate si cum va fi organizat sistemul de asigurari complementare (care ar inlocui plata serviciilor direct la spital), dat fiind ca subiectul este pentru moment doar in stadiul de dezbatere. Pentru companiile ce vand asigurari private de sanatate, aceste noi reguli ar fi insa un colac de salvare neasteptat. Pana de curand, majoritatea asiguratorilor s-au concentrat pe vanzarea politelor de sanatate catre companii, care le ofereau angajatilor in pachetele de beneficii, dar “in actualul climat economic, este extrem de riscant sa pariezi pe dezvoltarea pe termen scurt a acestei piete”, spune Marius Onofrei, director de comunicare si relatii publice al Allianz-Tiriac.

     
    Fortate de contextul economic dificil sa recurga la reduceri de costuri, multe firme elimina cu prioritate asigurarile de sanatate din pachetele de beneficii, completeaza el. Portofoliul Allianz-Tiriac include patru produse de acest tip (Standard, Optim, Extra si Asigurarea personalului medical), dar toate sunt destinate exclusiv clientilor corporatisti.
     
    In pofida problemelor din sistemul public, clientii individuali nu s-au grabit sa cumpere polite private de asigurare, poate si pentru ca numarul clinicilor particulare este inca redus, iar costurile asigurarilor nu sunt la indemana oricui. In plus, clientii individuali nu beneficiaza de deductibilitate fiscala, in timp ce companiile au aceasta posibilitate, in limita a 250 de euro anual. Potrivit studiului Mednet, realizat in colaborare cu Media Xprimm, la inceputul acestui an, aproximativ 13% din bucuresteni si 8% din locuitorii provinciei intentioneaza sa-si incheie o asigurare privata de sanatate, pentru care ar fi dispusi sa plateasca o contributie lunara de 70, respectiv 85 de lei. Sub 40% dintre participantii la acelasi studiu ar fi dispusi sa plateasca intre 5 si 50 de lei pe luna pentru o astfel de polita. Circa 28% dintre locuitorii Capitalei, dar si din provincie ar plati intre 51 si 100 de lei (23 de euro) si doar 8% dintre bucuresteni (respectiv 18% dintre cei din provincie) ar fi dispusi sa contribuie cu mai mult de 100 de lei lunar. Pretul unei asigurari de sanatate de la Eureko, liderul pietei de profil, este cuprins intre 18 si 125 de euro pe luna daca polita este incheiata de o persoana fizica sau 14-80 de euro pe luna daca este cumparata de o companie pentru un grup de angajati.

     
    Apetitul redus al romanilor pentru politele private se transpune si in dimensiunea redusa a pietei – doar 10 milioane de euro in 2008, in crestere cu 2 milioane fata de anul precedent, potrivit estimarilor facute de companii. Aceste statistici includ toate tipurile de polite ce acopera daune legate de ingrijirile medicale, dar politele specifice de sanatate cumuleaza sub 2 milioane de euro, potrivit Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). Oricare ar fi modelul de calcul, al asiguratorilor sau al CSA, piata este infima in comparatie cu volumul serviciilor medicale private din Romania – de aproape 300 de milioane de euro. Dimensiunea liliputana a industriei (reprezentand doar 2% din totalul primelor subscrise in asigurari de viata, dupa estimarile asiguratorilor), este un alt motiv ce-i face pe jucatori sa creada ca pot obtine anul acesta cresteri de 5-6 ori peste media pietei, ce va avansa cu 5% in cele mai optimiste scenarii.
     
    In asteptarea reformei sistemului medical (daca ea va avea loc), asiguratorii nu stau degeaba, reorientandu-se rapid spre clientii ce le-ar putea aduce afaceri noi. Mizeaza, de aceasta data, mai ales pe cumparatorii individuali cu venituri ridicate – care, se poate presupune, vor fi mai putin afectati de dificultatile din economie.

    Astra Uniqa: “Avem patru planuri de asigurare, pe niveluri de pret ascendente.”

     

  • Cum a cheltuit Patriciu primul miliard de dolari

     

    Mai multe lucruri par schimbate la Dinu Patriciu, directorul general al Rompetrol si declarat de realizatorii topului american Forbes cel mai bogat om din Romania. In primul rand, este mult mai deschis la discutii – tendinta care a inceput sa se observe inca de cand omul de afaceri a vandut 75% din Rompetrol kazahilor de la KazMunaiGaz. In al doilea rand, vorbeste mai mult despre macroeconomie decat despre business, lucru de asemenea schimbat in ultimii ani. In al treilea rand, businessul despre care vorbeste omul de afaceri nu se mai cheama doar Rompetrol, ci se mai refera la inca alte patru afaceri in care a investit, dar in care nu s-a implicat executiv – comportament tipic unui fond de investitii.
     
    Ce nu s-a schimbat la Dinu Patriciu este faptul ca a ramas la fel de secretos ca intotdeauna. Declara ca pentru cele patru afaceri personale a cheltuit pana acum un miliard de dolari (aproximativ 700 milioane de euro), adica cea mai mare parte din cele 1,6 miliarde de dolari (respectiv 1,1 miliarde de euro) pe care le-a luat de la KazMunaiGaz atunci cand a vandut 75% din Rompetrol. 
     
    Se abtine insa de la a da detalii despre toate cele patru afaceri. Vorbeste deschis doar despre Adevarul Holding – trustul de presa ajuns acum la 1.000 de angajati si afaceri estimate de 120 de milioane de dolari (100 de milioane de euro) pentru acest an – si despre investitiile imobiliare. In acestea din urma, Dinu Patriciu a investit cel mai mult in achizitia Fabian (intr-o tranzactie evaluata la 50 de milioane de euro, datoriile nete ale firmei ridicandu-se la 76,1 milioane de euro), companie implicata in 11 proiecte imobiliare si evaluata anul trecut la 138,3 milioane de euro. Cealalta investitie imobiliara importanta a lui Dinu Patriciu este proiectul Smart City, in care este partener cu Immorent, parte a grupului austriac Erste. Smart City va fi dezvoltat pe o suprafata de 150.000 de metri patrati in nordul capitalei si necesita o investitie de 300 de milioane de euro. 
     
    Despre celelalte doua afaceri, dezvoltate in domenii total diferite (energie si tehnologie), Dinu Patriciu nu da decat mici detalii, dar admite ca acestea au inghitit cea mai mare parte din miliardul de dolari investit pana acum. Afacerea din IT, careia Dinu Patriciu nu vrea sa ii spuna numele, este un producator de echipamente telecom din Germania, care “produce deja in momentul de fata, are sute de oameni angajati si sute de milioane de euro cifra de afaceri”. Dinu Patriciu spune ca a mai avut si in trecut tentative de a investi in IT, dar de aceasta data l-a convins faptul ca productia nu este doar in domeniul software, ci in principal in zona de hardware si echipamente telecom.
     
    In afacerea IT, Dinu Patriciu a investit alaturi de un partener (“Am un partener, dar eu sunt investitorul financiar si majoritar”), aceeasi strategie fiind folosita si in cazul afacerii din energie, care se concentreaza insa in zona de cercetare: “In aceasta afacere ne concentram pe energii alternative – este un proiect de cercetare international care vrea sa identifice resursele tehnologice care pot pune in valoare resurse marine”.
     
    Investitia in cercetare a fost si cea mai mare facuta de Dinu Patriciu: “Ca resurse financiare, in ordinea investitiilor, au fost energia, IT, real estate si media. Per total, am investit in toate aceste afaceri peste un miliard de dolari, iar peste jumatate dintre acestia au mers in energie si IT”.  
     
    Omul de afaceri crede ca “din oricare dintre cele patru afaceri poate iesi un nou Rompetrol”, dar spune ca nu poate estima momentan valoarea vreuneia din afacerile in care a investit: “Eu astazi nu stiu sa fac valorizarea unei afaceri. Nu mi-e rusine sa spun, dar chiar nu stiu ce multipli se folosesc astazi pentru evaluarea unei afaceri si nu stie nimeni, e o poveste”. Dinu Patriciu explica insa ca a intrat in aceste afaceri tocmai pentru ca a sesizat o oportunitate, dar si potentialul respectivelor afaceri: “Nu stiu de fapt cat fac toate afacerile in care am investit; in toate am investit intr-un context, la momentul respectiv, si le voi valoriza intr-un alt context, despre care de asemenea nu stiu cum va fi; valoarea este cea pe care considera cumparatorul ca o poate scoate din acel business sau cea data de sinergiile pe care cumparatorul crede ca le face prin integrarea acelei afaceri”.
     
    Dinu Patriciu a cumparat insa si una dintre companiile scoase la vanzare de Rompetrol – Eurojet, compania de transport aerian, pentru care a platit un milion de dolari. Dinu Patriciu spune ca acesta este un activ foarte mic, imposibil de comparat cu restul grupului. Pe de alta parte, in afara de Eurojet, Rompetrol “nu prea mai are ce externaliza, afacerile sunt integrate”, dupa cum spune Dinu Patriciu. Declaratia omului de afaceri este putin surprinzatoare, in contextul in care directorul de active noncore al grupului, Titov Buzescu, declara in luna decembrie pentru BUSINESS Magazin ca Rompetrol va vinde toate activele noncore. Decizia de pastrare a acestor active este atat un semn al unor viitoare contracte interesante pentru grup, dar si al faptului ca este greu de gasit cumparatori in aceasta perioada.

    Eric Kish: “Misiunea mea este sa restructurez aceasta divizie care poate ajunge la afaceri de 1 miliard de dolari”

     

  • Facebook pentru iPhone

    “Este pentru prima data cand aplicatiile pentru iPhone pot sa aiba prieteni”, a comentat in gluma Dave Morin, senior platform manager in cadrul Facebook. Mai exact, posesorii de iPhone pot sa se joace sau sa comunice nu numai cu cei din cercul lor de cunostinte care au iPhone, ci si cu cei ce nu au, dar in schimb sunt membri ai Facebook. Prin intermediul a noua aplicatii (pentru inceput) disponibile in magazinul iTunes al Apple, utilizatorii de iPhone pot sa vada care dintre prietenii lor de pe Facebook sunt online si sa faca schimb de continut cu acestia. De pilda, una dintre aplicatiile disponibile in iTunes, Urbanspoon, permite postarea pe Facebook de articole si fotografii despre restaurantele vizitate de utilizatori. O alta, “Who has the bigger brain?”(dezvoltata de Playfish), a adaptat pentru iPhone si iPod Touch un joc de inteligenta lansat pe Facebook.
     
    “Impreuna cu platforma sociala Facebook, iPhone si iPod Touch reprezinta noua generatie in ce priveste platformele de divertisment”, sustine Kristian Segerstrale, director executiv din cadrul Playfish. Conexiunea cu iPhone este doar ultima din noutatile oferite recent de Facebook Connect, dupa ce gratie aceleiasi platforme membrii Facebook care au cont pe magazinul online de muzica Emusic isi pot posta acum direct pe Facebook muzica de aici, cronici de albume sau lista cu ultimele albume sau piese descarcate de pe Emusic. Timpul petrecut de catre utilizatorii de internet in retelele sociale si pe bloguri reprezinta aproximativ 10% din totalul intervalului petrecut pe internet, potrivit unui studiu realizat de compania americana de cercetare Nielsen.
     
    Retelele de socializare online si blogurile ocupa locul al patrulea in acest sens, dupa motoarele de cautare, site-urile de interes general si site-urile de unde poate fi descarcat continut digital. In perioada decembrie 2007-decembrie 2008, timpul petrecut in retelele online la nivel global a crescut cu 63%, la 45 de miliarde de minute, dintre care 20,5 miliarde de minute reprezinta timpul petrecut de utilizatorii de internet pe Facebook, mai mult cu 566% decat in anul anterior.

  • Capitalismul dezastrelor

    Naomi Klein a devenit celebra dupa aparitia, in anul 2000, a cartii „No Logo”, un volum scris din postura de adversar declarat al globalizarii corporatiste si care dezvolta ideea ca multinationalele considera marketingul brandului mai important decat productia in sine. Aceasta a treia carte a ei, probabil cea mai ambitioasa de pana acum, a prins contur in 2004, pe vremea cand ziarista se afla in Irak, in calitate de corespondent al revistei Harper. Volumul examineaza istoria economica a ultimilor cincizeci de ani si discuta, in principal, proliferarea integrismului de piata la nivel global. Naomi Klein sustine ca dezastrele (catastrofele naturale, schimbarile de regim), perturbarile care duc la socuri psihologice majore ingaduie in acelasi fel „apostolilor” capitalismului sa realizeze doctrina Scolii de la Chicago, al carei cel mai cunoscut reprezentant este Milton Friedman. “Capitalismul catastrofelor”, asa cum il numeste Naomi Klein, este un sistem violent care impune, uneori, recursul la teroare. Asa cum Pol Pot a proclamat anul zero odata cu venirea khmerilor rosii la putere, in 1975, capitalismul ultraliberal isi gaseste adesea debuseuri dupa o criza sau dupa un soc. Criza asiatica din 1997, de pilda, a oferit Fondului Monetar International ocazia de a induce aplicarea programelor sale in regiune. Tot asa, tsunami-ul din decembrie 2004 le-a inga­duit autoritatilor srilankeze sa-i alunge pe pescari de pe plaje si sa vanda terenurile unor grupuri hoteliere. Momentul 11 septembrie 2001 i-a netezit calea lui G. W. Bush spre lansarea unui razboi menit sa converteasca Irakul la economia de piata. Ca urmare a inundatiilor provocate de uraganul Katrina, in 2005, multi locuitori negri si saraci au fost alungati din New Orleans.
     
    Naomi Klein – “Doctrina socului”,
    Editura Vellant, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Putina justitie
    Cu acest al 28-lea roman, John Grisham revine la genul care i-a asigurat succesul international: thriller-ul juridic. Volumul se deschide, oarecum neasteptat, cu victoria Binelui asupra Raului: cei doisprezece jurati ai tribunalului din Hattiesburg au condamnat cu severitate compania Krane Chemical pentru ca a infestat apa orasului cu reziduuri nocive, provocand zeci de cazuri de cancer. Lucrurile refuza sa se aseze insa, pentru ca proprietarul Krane Chemical, Carl Trudeau, este dispus sa faca orice pentru ca apelul pe care l-a cerut la sentinta primei instante sa-i fie, de aceasta data, favorabil. Trudeau nu ezita sa manipuleze Curtea Suprema a statului Mississippi, iar instrumentul sau diabolic va fi naivul Ron Fisk, care accepta sa-i fie finantata candidatura la postul de judecator in schimbul unui vot favorabil in afacerea Krane Chemical. Abia in timpul desfasurarii sedintelor de apel, Ron isi va da seama de dimensiunea compromisului pe care era gata sa-l parafeze.
    John Grisham – “Apelul”,
    Editura RAO, Bucuresti, 2009
     
     
    Dickens in Papua
    Neozeelandezul Lloyd Jones este un fost jurnalist care a scris despre razboiul civil din anii ’90 din Papua Noua Guinee, cand statul a impus o blocada stricta insulei Bougainville. De aici s-a nascut „Mister Pip”, un fel de fabula sau basm, in care singurul alb ramas intr-un sat din insula torturata de razboi, Watts, creeaza un fel de refugiu fantastic pentru copiii din comunitate, citindu-le „Marile Sperante” (de unde, evident, si titlul cartii). Romanul e narat de Matilda, fetita de 13 ani care se indragosteste de Pip si care incearca sa impace realitatea crunta si definita de privatiuni cu lumea pe care i-o intredeschide lectura.
    Lloyd Jones – “Mister Pip”,
    Editura Trei, Bucuresti, 2009

  • Cele mai vandute limuzine (galerie foto)

     

    Inchipuiti-va o masina care franeaza singura in momentul in care simte pericolul unei coliziuni cu automobilul din fata. Care citeste singura limitarile de viteza de pe panourile de atentionare sau adapteaza unghiul farurilor pentru a nu orbi masina care se apropie din sens invers. Sau, poate, care opreste motorul cand sta pe loc pentru a nu mai consuma combustibil, plecarea facandu-se imediat in momentul in care e apasata pedala de acceleratie.
    Cu astfel de argumente incearca sa ii convinga de ani de zile vanzatorii de masini pe cei dispusi sa dea cel putin 50.000 de euro pe o masina. Iar lansarea unei noi generatii de Mercedes E-Klasse, BMW Seria 5 sau Audi A6, ca sa numim cele mai bine vandute modele, este un prilej pentru ca lista de sisteme si accesorii cu care dealerii iau ochii clientilor sa devina tot mai mare.
     
    “Majoritatea celor care cumpara un astfel de model sunt clienti business, fie ca sunt top manageri ai unor companii, fie ca au propriile lor afaceri.” Modelul la care face referire Ioana Taflan, director de comunicare al Mercedes-Benz Romania, importatorul grupului german pe piata locala, este E-Klasse, o limuzina aparuta in urma cu peste 60 de ani si a carei ultima generatie tocmai a fost lansata saptamana trecuta pe piata locala.
     
    Pe acelasi public tinta se bazeaza si importatorii BMW si Audi. Nina Velterean, director de marketing in cadrul BMW Group Romania, recunoaste ca o buna parte dintre clientii limuzinei Seria 5 (aflata in portofoliul marcii germane) provin dintre fostii posesori de Seria 3 (un model de clasa medie) care acum au o familie. Tatiana Stroescu, director de marketing pentru Audi in cadrul Porsche Romania, aduce un element in plus la portretul robot: “Sunt preponderent barbati, iar cei mai multi (dintre cei care cumpara A6, modelul Audi din clasa mare – n. red.) au varste cuprinse intre 40 si 60 de ani”.

     
    Potrivit unui studiu al Mercedes la nivel european, doi din trei utilizatori de limuzine din clasa superioara sunt barbati, pentru ca in Statele Unite procentul sa urce dincolo de 90%.
     
    Iar profilul clientului din Romania nu difera foarte mult fata de cel din Franta sau Germania. “Difera doar media de varsta a posesorilor, care in Romania este de 40-45 de ani, fata de 50-55 de ani in Germania, spre exemplu”, completeaza Taflan. Exista si o explicatie pentru acest lucru, considera analistii pietei.
     
    Cresterea economiei si a puterii de cumparare din ultimii ani au creat un optimism extrem, livrarile de masini premium crescand de doua ori mai repede decat restul pietei. Iar aceasta in conditiile in care vanzarile s-au triplat in ultimii cinci ani.
     
    Interesant este insa ca la baza acestei cresteri explozive nu au stat limuzinele, ci mai degraba SUV-urile, masini cu o garda ridicata, masive, care asigurau proprietarilor o vizibilitate mai mare. De aceea, fiecare producator de lux, fie el german sau asiatic, are acum in portofoliu atat limuzine, cat si modele de tip SUV.
     
    Chiar si asa, niciunul dintre marile branduri nu a scapat neafectat (in Romania si restul lumii deopotriva) de caderea vanzarilor ca urmare a efectelor crizei financiare internationale, vehiculandu-se chiar la un moment dat informatii privind o alianta pe care urmau sa o incheie Mercedes si BMW si care ar fi implicat un schimb de actiuni.
     
    In Romania, dupa ani de crestere cu zeci de procente, vanzarile de autoturisme de import s-au prabusit in primele doua luni ale anului cu 56% fata de anul trecut, atat limuzinele de clasa mare, cat si SUV-urile inregistrand scaderi in jurul valorii de 50%. “Este greu de apreciat cu exactitate in ce masura a fost afectat segmentul premium de criza si poate prea devreme de spus. Dar acest segment pare sa fie mai putin afectat de criza decat altele”, a spus Ioana Taflan.

     

  • Solutia la criza nu este nationalizarea pietelor

    "O crestere economica sustenabila se poate obtine numai daca pietele raman libere. Or toate masurile actuale pe plan mondial sunt de natura interventionista, lucru foarte periculos", spune Croitoru. El respinge astfel ideea, tot mai des vehiculata, potrivit careia criza financiara este rodul pietelor.

    Croitoru vede cel mai mare pericol in faptul ca populatia a ajuns sa creada ca neinterventia guvernului este principala problema pentru prosperitate, "or lucrurile stau exact invers."
    Oficialul BNR atrage atentia ca promovarea interventionismului keynsianist, folosit pana la finele anilor ’70, va insemna reintoarcerea la "marea inflatie" din urma cu 30 de ani. El crede ca prosperitatatea nemaiintalnita din ultimii ani s-a datorat tocmai faptului ca pietele, si implicit concurenta, au fost lasate libere. "Daca adoptam interventionismul folosit la nivel mondial nu mai avem cale de iesire", a spus Croitoru. El crede ca Romania ar trebui sa promoveze o altfel de abordare ca raspuns la criza, chiar daca tendinta generala este de corelare a actiunilor anti-criza la nivelul UE.

    Exemplul oferit de consultant este cel in care un guvern face eforturi uriase pentru a salva cu orice pret un colos cu un milion de angajati, a carei prabusire poate fi ciclica, bazata pe evolutia sectorului in care activeaza. El crede ca ar fi mai indicat crearea catorva zeci sau sute de mii de companii cu 10 sau 100 de angajati.
     

  • Aegon lanseaza Aegon Asigurari de Viata

    Noua companie de asigurari de viata va opera alaturi de cea de pensii private a grupului Aegon in Romania, care a fost lansata in 2007, in parteneriat cu banca Transilvania. Aegon este, in prezent, in procesul de achiztionare a pachetului de 50%, detinut de Banca Transilvania in compania de pensii private. Aegon considera Europa Centrala si de Est drept o piata importanta pentru cresterea viitoare a afacerii companiei. In ultimii ani, compania olandeza si-a extins operatiunile in regiune si in prezent opereaza in sase tari: Ungaria, Cehia, Slovacia, Romania, Polonia si Turcia.

    "Romania este una din tarile cu cel mai mare potential din regiune. Rata de penetrare pentru produsele de asigurare de viata, in romania, este de doar 0,37%, fata de 1,2% in Polonia si 1,1%, in Ungaria", spune Gabor Kepecs, directorul general Aegon europa Centrala si de Est si membru in Consiliul de Administratie Aegon. Pana acum, grupul olandez a investit 20 de milioane de euro pentru dezvoltarea afacerilor din Romania si va continua sa aloce fonduri, in functie de evolutia pietelor de asigurari si pensii si stabilitatea legislatiei.

    In privinta diviziei nou lansate, Silvia Sirb, directorul general Aegon Asigurari de Viata, spune ca principalul obiectiv este de a ajunge printre primii cinci jucatori din piata, pana in 2013. Deocamdata, portofoliul de produse al companiei are sase tipuri d epolite, grupate in asigurari de risc, cu componenta de economisire si unit-linked. "Pana acum, am vandut aproximativ 300 de polite, jumatate pentru produse de tip unit-linked si jumatate pentru produse garantate", spune Silvia Sirb.

  • Intel a lansat o serie noua de procesoare

    "Noile procesoare Intel Xenon 5500 stau la baza urmatorului deceniu de inovatii", a spus Patrick Gelsinger, Senior Vice President & General Manager, Intel’s Digital Enterprise Group."Aceste cipuri arata progresele care s-au produs in domeniul virtualizarii si administrarii sarcinilor de lucru si vor crea noi oportunitati pentru fortarea limitelor stiintei si tehnologiei", a completat acesta.

  • Top BM: Care sunt cele mai mari afaceri cu hoteluri (galerie foto)

    “Nu putem discuta despre aceeasi categorie de hotel – ca amplasare sau clasificare -, pentru ca nu prea sunt hoteluri similare in Romania, deci e posibil sa comparam mere cu pere”, spune Tinu Sebesanu, analist in cadrul companiei de consultanta Trend Hospitality. Sebesanu spune totusi ca, luand ca reper RevPAR (revenue per room – venit pe camera), pe primul loc in piata este hotelul JW Marriott, urmat de Howard Johnson si Hilton.

    Tocmai de aceea demersul BUSINESS Magazin a luat in calcul nu cele mai mari afaceri ale unor hoteluri, ci cele mai mari afaceri atrase de portofoliile unor hotelieri. Piata de profil din Romania este, ca si organizare, perfecta pentru un astfel de top, fiind impartita intre foarte multi proprietari care detin cate unul sau maxim doua hoteluri si o serie de oameni de afaceri (respectiv companii) care au investit predominant in acest domeniu si detin portofolii de sute sau chiar mii de camere. Dimensiunea retelei nu este insa intotdeauna si cel mai bun indicator al profitabilitatii sau macar al banilor pe care ii atrag hotelurile respective. Astfel, cine sunt hotelierii ale caror investitii le aduc si cele mai mari venituri, eventual profituri?

    Puse fata in fata, topul celor mai mari hotelieri dupa numarul de camere cu topul portofoliilor care au atras cele mai mari venituri arata ca numarul mare de camere nu garanteaza si afaceri la fel de mari. Astfel, cel mai mare hotelier dupa acest criteriu (Josef Goschy, proprietarul lantului hotelier Unita, cu 3.500 de camere) este pe locul al optulea in clasamentul veniturilor.

    Principala explicatie vine din faptul ca toate hotelurile Unita se afla in provincie si sunt clasificate la doua sau trei stele – fiind defavorizate atat de faptul ca traficul de business din orasele de provincie este destul de mic, dar si de numarul de stele, care nu permite tarife mari. In plus, portofoliul omului de afaceri timisorean cuprinde si achizitia (de la sfarsitul anului 2007) a complexului Amfiteatru- Panoramic-Belvedere din statiunea Olimp, care nu a fost decat partial operational anul trecut. La polul opus se afla Bau Holding Strabag, compania austriaca ce detine controlul asupra hotelului JW Marriott din capitala. Bau Holding Strabag se afla pe ultimul loc al clasamentului in ceea ce priveste numarul de camere pe piata romaneasca (402), dar se afla pe primul loc in ceea ce priveste veniturile – 40 de milioane de euro. Urmatorul clasat, George Copos, a atras venituri de 37 de milioane de euro cu doua hoteluri de cinci stele in capitala (Hilton si Crowne Plaza, care au avut afaceri de 33 de milioane de euro anul trecut) si alte patru hoteluri in provincie (Europa si Astoria in Eforie Nord, Sport, Bradul si Poiana din Poiana Brasov).

    Tinu Sebesanu confirma pozitia de lider a Marriott nu doar prin venitul atras pe camera (conform unei estimari BUSINESS Magazin, care tine cont de faptul ca 50% din veniturile JW Marriott vin din activitati food & beverages si de un grad de ocupare de 85%, venitul mediu pe camera a fost in 2008 de 45.000 de euro). “Noi evaluam proprietatile la GOP (profit operational brut). Dar, pentru a putea compara hoteluri de dimensiuni diferite, folosim fair market share (cota de piata a hotelurilor, corelata cu numarul de camere ale fiecarui hotel), aici pe primul loc fiind tot Marriott, urmat de Howard Johnson, Hilton si Intercontinental”, explica Tinu Sebesanu.

    Hotelurile enumerate de analistul Trend Hospitality au in comun faptul ca sunt clasificate la cinci stele (celor patru li se alatura pe acest segment Radisson SAS si Crowne Plaza), ca sunt de mari dimensiuni (peste 200 de camere), ca sunt in Bucuresti si ca sunt afiliate unor lanturi internationale. Aceste criterii au facut ca proprietarii lor sa intre pe primele locuri din topul hotelierilor cu cele mai mari afaceri. Hotelierii vorbesc despre profitul obtinut anul trecut, dar nu uita sa mentioneze ca marjele de la inceputul lui 2008 nu au putut fi sustinute pana in decembrie, deoarece din octombrie gradul de ocupare a inceput sa se reduca. Iar 2009 este cu atat mai putin momentul potrivit pentru un top al celor mai profitabile hoteluri, deoarece acum hotelierii vor besc mai mult de pierderi, nu de profit.

    “Gradele de ocupare au scazut la jumatate in primele luni ale anului, ceea ce inseam na ca si veniturile vor scadea drastic anul acesta. Castigatoare vor fi hotelurile cu pierderea cea mai mica”, spune Tinu Sebesanu. Analistul are in administrare portofoliul de hoteluri al omului de afaceri Gabriel Popoviciu, care a atras anul trecut afaceri de peste 28 de milioane de euro. In 2007, veniturile din divizia de hoteluri a omului de afaceri au atras 23 de milioane de euro; diferenta de venituri vine nu numai din cresterea pietei cat din deschiderea in martie anul trecut a hotelului Ramada Plaza (fostul hotel Turist) din nordul capitalei. In cursul anului trecut, si hotelul Parc a fost rebranduit in Ramada, cele doua hoteluri impreuna cu un centru de conferinte comun devenind Ramada Convention Center, care are 600 de camere si asteapta venituri de 12 milioane de euro in acest an.

    Rin Grand Hotel: “Cel mai bine aici merg conferintele, care includ atat inchirierea salilor, dar si catering si alte servicii”,