BusinessMagazin

Blog

  • Noutati

    Nevoia de sacru

    Intr-un recent articol din L’Express, Christian Jacq era numit „scribul best-seller“. „Scrib“ – pentru ca este autorul a peste 40 de volume despre Egipt si „best-seller“, pentru ca a declansat o veritabila pasiune la nivel planetar pentru Osiris, Isis sau Ra, dar si pentru personaje din panteonul istoric al anticului Egipt – Tutankamon, Ramses etc. In acest volum se arata drept adept si analist al Francmasoneriei. Ferindu-se sa formuleze judecati personale, Jacq realizeaza o istorie prescurtata a fenomenului, o istorie ale carei singure pretentii sunt onestitatea si dorinta de initiere a cititorilor. „Dupa mai multe secole in care a starnit pasiuni, aceasta fraternitate pare ca intra acum intr-o perioada mai linistita in care simbolisti, istorici si sociologi o studiaza ca pe o expresie a unei dorinte de sacralizare inerenta omului“, spune autorul incercand sa justifice urgenta unei prezentari obiective.

     

    Christian Jacq, Francmasoneria,

    Editura Lucman, Bucuresti, 2006

     

    Fericiri urbane

    Tudor Calin Zarojanu (jurnalist cu prezente notabile in majoritatea cotidianelor romanesti de prestigiu, activitate care a dus si la tiparirea unui volum – „Tia, Cristoiu, Nistorescu si altii“) se intoarce aici la prima dragoste – proza scurta – cu care a debutat intr-un volum incununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor („Viata ca troleibuz“). Spatiul urban e ocolit de multi scriitori, care prefera sa evadeze in teritorii exotice, fantastice sau isi cauta radacinile ancestrale. Copiii asfaltului sunt nascuti si crescuti pe asfalt, intre ziduri de beton, cu radacini adanci, infipte in asfalt. Le-a oferit viata mai putina aventura sau romantism decat celor care, fiind baieti, paduri cutreierau? La intrebare raspunde – negativ – volumul de fata, a carui „actiune“ se intinde pe ultimele patru decenii.

     

    Tudor Calin Zarojanu, Copiii asfaltului,

    Editura Fundatiei Pro, Bucuresti, 2006

  • Dumnezeu cu Milla

    Care e personajul nelipsit in ultima vreme de pe marile ecrane, readus la viata (si) in filmul lui Kurt Wimmer, „Ultraviolet“? Vampirul, desigur. Ce-i drept, Wimmer ii schimba sexul si-i da un nou nume (hemofag), intr-un film cu cateva plusuri (titlul, Milla) si multe minusuri (poate chiar prea multe), dar colorat (tot Milla) si foarte ritmat.

     

    Cu Milla Jovovich in rolul ultravampiritei Violet, posesoare a unor abilitati iesite din comun (dar cam furate din „Matrix“) de a ucide luptatori umani si vampiri deopotriva, Wimmer si-a adjudecat macar o parte a publicului: cei indragostiti de topmodelul de origine ucraineana vor veni sigur sa vada filmul, pentru ca, din acest punct de vedere, „Ultraviolet“ chiar merita. Constient de asul pe care il are in maneca, regizorul (Wimmer a scris scenariul avand-o pe Jovovich in minte pentru personajul Violet) face exces de nurii actritei, astfel incat aceasta este ultraprezenta de la prima pana la ultima scena a filmului.

     

    Scenariul se desfasoara candva in viitor, la sfarsitul secolului XXI, cand un virus modificat genetic, produs initial pentru a crea o armata de super soldati se raspandeste in intreaga lume, transformandu-i pe cei infestati in „hemofagi“, un soi de specie de vampiri cu abilitati fizice si intelectuale iesite din comun. In scurt timp, lumea ajunge in pragul unui razboi civil intre hemofagi si populatia sanatoasa, determinata sa distruga cu orice pret specia mutant. Violet, o luptatoare vampir, este chemata sa distruga o arma secreta a guvernului, despre care se spune ca poate elimina toti hemofagii. Spre surprinderea sa, dispozitivul mortal este un baietel de noua ani, care a fost crescut in laborator si raspunde la numele de Six. Astfel, Violet se trezeste la mijloc intre vampirii care vor sa-l distruga pe Six si oamenii care vor sa-l foloseasca pentru a distruge vampirii. Aici apare una dintre cele mai mari probleme la Hollywood: supra – sau ultra? – specializarea.

     

    Ce i s-a intamplat lui Cameron Bright, pustiul care il joaca pe Six, li se intampla din ce in ce mai multor actori: sunt distribuiti in acelasi tip de roluri pentru simplul fapt ca au avut succes sau au fost convingatori in primul. Asa cum se intampla si pe la case mai mari (dupa rolul criminalei din „Monster“, lui Charlize Theron i se ofereau numai roluri de femei urate, eventual lesbiene, aflate in conflict cu intreaga tagma masculina), Cameron Bright joaca un rol absolut identic cu cel din ultimul „X-Men“, unde reprezinta „leacul“ pentru o intreaga rasa devianta (acolo mai diversii mutanti, aici mai asemanatorii hemofagi).

     

    Bineinteles, lui Bright, care a mai jucat acum cativa ani rolul unei clone in „Godsend“, un SF cu Robert de Niro in rolul principal, nu i-a fost deloc greu sa adopte aceeasi privire profund-misterioasa („plina de intelepciune“, a preferat sa declare regizorul), de plictisit si indiferent detinator al unei puteri in stare sa schimbe cu totul fata planetei, ceea ce nu reprezinta cu toate acestea un avantaj pentru filmul lui Wimmer.

     

    Pana la urma exact acelasi lucru i se intampla si Millei Jovovich. Exista vreun film cunoscut in care ea sa interpreteze altceva decat o superultrafemeie? Totul a inceput in 1997, cand salva lumea (bineinteles, Bruce Willis trebuia sa fie si el in zona) in chip de al cincilea element in filmul cu acelasi nume al viitorului sot Luc Besson. Imediat apoi, a salvat armata franceza in „Jeanne D’Arc“, filmul aceluiasi Besson, dupa care s-a luptat cu sute de oameni de stiinta transformati in mutanti insetati de sange in cele doua „Resident Evil“ (acum il face pe al treilea).

     

    Prin urmare, Milla Jovovich isi merita renumele de diva ultraactiva a marelui ecran, intrecandu-le pe Charlize Theron („Aeon Flux“), Halle Berry („Catwoman“), Umma Thurman („Kill Bill“) sau Angelina Jolie („Tomb Rider“) la numar de filme in care casapeste diverse vietati mai mult sau mai putin mutante. Surprinzator este faptul ca in ultima vreme supermasculii tin tot mai greu pasul cu eroinele pe cat de frumoase, pe atat de destepte si descurcarete.

     

    Mai mult, acum sunt la moda filmele de actiune cu eroi-personaje colective, cum ar fi recentul „X-Men“ sau „Fantastic 4“ (deja se face a doua parte, in ciuda succesului mediocru al primei). Eroii solitari ajung din ce in ce mai rar pe marile ecrane, asteptand probabil in tacere sa-si ia revansa cu multasteptatul „Superman Returns“.

     

    ULTRAVIOLET R: KURT WIMMER CU: MILLA JOVOVICH, CAMERON BRIGHT, NICK CHINLUND, SEBASTIEN ANDRIEU, IDA MARTIN, WILLIAM FICHTNER

    DIN 7 IUNIE

  • Zbor la costuri joase

    Pe mai putin de 15 procente din piata de aviatie se vor lupta incepand de anul viitor patru operatori, dintre care doi cu ambitii de lider. Are nevoie piata romaneasca post-aderare de mai bine de un milion de locuri pe curse low-cost?

     

    La lansarea de saptamana trecuta in Romania, CEO-ul companiei ungare low-cost WizzAir, Jozsef Varadi, declara relaxat ca WizzAir isi poate face loc pe orice piata locala cu succes, dand la o parte jucatorii locali din aceeasi categorie. Varadi aducea ca exemplu momentul intrarii WizzAir in Polonia, in aceeasi luna in care tara a aderat la UE, luand putin cate putin din pasagerii operatorului local low-cost, Air Polonia, care ulterior a si dat faliment.

     

    Varadi anticipeaza ca, in 2007, numarul clientilor WizzAir va fi de cca. 500.000, adica aproape egal cu totalul pasagerilor operatorilor low-cost prezenti acum in Romania.

     

    „Noi suntem «lower cost» decat Blue Air, avem putere financiara mai mare pentru a mentine preturile mici si suntem recunoscuti pe piata externa“, spune Varadi, raportandu-se direct la liderul pietei romanesti, compania omului de afaceri Nelu Iordache, cu o cota de 70%.

     

    In cealalta tabara, Gheorghe Racaru, directorul Blue Air, estimeaza pentru 2006 un numar de 350.000 de pasageri transportati, o cifra de afaceri de 35 milioane de euro (aproape dublu fata de 2005), o cota de piata de minimum 65% si un procent de aproximativ 50% din volumul curselor charter din si spre Romania. „Referitor la intrarea pe piata a altor companii de acelasi profil, asteptam nu numai declaratii, ci si fapte, iar noi suntem pregatiti sa facem fata competitiei“, spune Gheoghe Racaru.

     

    Tinand cont ca gradul mediu de ocupare a aeronavelor low-cost este acum in jur de 75%, suplimentarea flotei Blue Air (care va opera din 2007 cu sase aeronave) si numarul de pasageri estimat (cu 30% mai mare decat in acest an) ar acoperi cresterea pietei, estimata de KPMG Ungaria pentru tarile est-europene la maxim 15%-20% pe an.

     

    Lupta va fi cu atat mai mare cu cat cele doua companii vor zbura pe cam aceleasi rute: Barcelona, Roma si Milano sunt operate intens si de Blue Air, dar si de Sky Europe (care insa nu are zboruri directe, ci doar cu escala prin Bratislava), iar ultimele doua si de compania italiana My Air. Ca sa nu mai spunem de lupta pe care o duc companiile de linie pentru a-si mentine cat de cat echilibrat gradul de ocupare pe aceste rute, dar si pe altele pe care operatorii low-cost intra. WizzAir a ales sa zboare de la Arad, si nu de la Timisoara, unde Carpatair a constituit un hub aerian. Tot de la Arad, decoleaza insa si aeronavele Blue Air.

     

    Despre competitia pe care o va lansa pe piata WizzAir, numai de bine: intrarea pe aceleasi rute, de pe aceleasi aeroporturi cu Blue Air si cu My Air va mentine un meci strans de promotii si oferte care vor fi cu siguranta pe placul consumatorilor. Urmatorul pas de marketing ar fi probabil pretul minim garantat, pe care il practica deja retailerii; doar ca aici miza e mai mare, dat fiind ca aceste companii isi compenseaza biletele la preturi de cateva zeci de euro prin celelalte bilete vandute la preturi egale sau mai mari decat ale curselor de linie.

     

    Pentru orice eventualitate si pentru a se pozitiona mai bine pe o piata in crestere si din ce in ce mai competitiva, Blue Air este tentata sa isi apere „spatele“: „oficialii companiei negociaza cu o serie de fonduri de investitii participarea acestora la structura actionariatului companiei“, spune Racaru.

     

    Deocamdata, insa, strategia de dezvoltare, cel putin pe termen mediu, nu este conditionata de participarea sau nu a unui/unor investitori la structura actionariatului, precizeaza Racaru. Urmatorii pasi vor fi cresterea frecventelor pe destinatiile cu potential si deschiderea de noi destinatii.

  • Rute low cost

    BLUE AIR: singura companie low-cost romaneasca are zboruri catre Madrid, Istanbul, Maastricht, Barcelona, Milano, Lyon, Roma, Paris, Torino, Verona, Valencia si Frankfurt.

     

    MY AIR: companie low-cost italiana, intrata pe piata imediat dupa falimentul VolareWeb, zboara de pe Bucuresti Baneasa catre Venetia, Milano si Napoli.

     

    SKY EUROPE: companie slovaca venita in Romania in decembrie 2005; ofera curse spre toata Europa cu escala in Bratislava.

     

    WIZZAIR: compania ungara va inaugura din 14 iulie zborurile din Romania cu o cursa pe ruta Targu Mures-Budapesta, iar din 15 ianuarie va inaugura zborurile de pe Bucuresti Baneasa (spre Dortmund – 3 zboruri pe saptamana, Budapesta – 3, Barcelona – 3, Londra Luton – 3, Roma – 4), din Arad (Milano Bergamo – 3) si din Targu Mures (Barcelona – 3 si Roma – 3).

     

    RYANAIR: compania britanica domina  piata europeana de low-cost alaturi de principalul sau rival EasyJet (au impreuna peste 58%) si a obtinut autorizatie pentru a zbura din 2007 din Romania.

  • Micile mari afaceri

    Dezvoltarea sectorului intreprinderilor mici si mijlocii din Romania este la fel de importanta ca si cresterea clasei de mijloc, la nivel de persoane fizice. Aceasta a fost una dintre concluziile primului seminar BUSINESS Magazin avand ca tema „IMM-urile – potential subexploatat de furnizorii de servicii“.

     

    A spune ca dezvoltarea IMM-urilor reprezinta o sansa pentru cresterea economiei romanesti in ansamblu ar putea parea o simpla platitudine. Dincolo de exercitiile de retorica, interesul tot mai sporit al diversilor furnizori de servicii pentru sectorul intreprinderilor mici si mijlocii este o realitate.

     

    Companii din sectorul bancar, telecomunicatii, industria software sau chiar fonduri de investitii simt ca IMM-urile ar putea reprezenta o mina de aur prea putin exploatata pana acum. Dupa ce au fost obisnuite sa crediteze fie companii mari (cu un grad de risc mai scazut), fie persoane fizice (cu o nevoie imensa de finantare), tot mai multe banci isi canalizeaza energiile inspre sectorul IMM. Aceasta este o oportunitate, insa exploatarea sa presupune costuri mai mari din partea finantatorilor, intrucat a intelege business planul unei companii de dimensiuni medii (pentru a finanta afacerea respectiva) este un serviciu mai putin standardizat decat in cazul finantarii unei corporatii sau acordarii unui credit de nevoi personale catre o persoana fizica.

     

    „Bancile incep de-abia acum sa ofere produse specifice pentru segmentul IMM“, marturiseste Aurel Ilin, director de analiza credite la BRD Groupe Société Générale.  Motivul? „Pana acum, bancile nu au fost pregatite pentru astfel de oferte.“ Totodata, oficialul BRD – a doua banca din sistem dupa valoarea activelor – mai spune ca bancile inca au probleme in privinta personalului specializat pe acest gen de finantare. Clivajul existent pana acum intre banci si intreprinderile mici si mijlocii se explica si prin aceea ca rezultatele financiare ale majoritatii IMM-urilor nu au putut reprezenta o garantie suficient de solida in ochii finantatorilor. Lucian Miess, directorul general al companiei Ingo Trade International, care detine saloanele de coafura si servicii de infrumusetare Gett’s Hair Studio si Gett’s Color Bar, a explicat la seminarul BUSINESS Magazin ca nivelul redus al profitului inregistrat de companiile mici si mijlocii diminueaza sansele acestora in contractarea unui credit.

     

    Lucian Miess explica nivelul redus al profitabilitatii prin decalajul enorm intre business-urile din Uniunea Europeana si Romania. „La noi, chiriile, mobilierul, instrumentarul, aparatura, produsele, costurile salariale (procentaj din incasari) si investitiile sunt la nivel european, dar incasarile sunt la nivel romanesc.“ Din cate mai spune Miess, nivelul preturilor practicate in Romania este cel putin dublu fata de cel al tarilor din Vest. Marja de profit pentru business-ul condus de Lucian Miess este de 15-20%, ceea ce poate parea putin pentru o afacere in sectorul serviciilor. Chiar daca in termeni de profit, lucrurile nu arata prea stralucit, business-ul a crescut atat in ceea ce priveste cifra de afaceri, cat si numarul de clienti. Din 2001 pana in 2005, veniturile au crescut cu 400%.

     

    Pe de alta parte, Lucian Miess marturiseste ca a incercat sa atraga finantare atat de la banci, cat si din alte surse, insa pana acum nu a reusit. In aceste conditii, compania pe care o conduce s-a dezvoltat din resurse proprii, imediat dupa infiintare afacerea fiind sustinuta dintr-o alta activitate. Totodata, Ingo Trade a creat si primul sistem de franciza in domeniul serviciilor de infrumusetare. Creditul bancar nu este insa singura solutie de finantare pentru dezvoltarea unei intreprinderi mici si mijlocii. Ionut Patrahau, director general adjunct la Banca Transilvania – cea de-a noua banca din sistem dupa nivelul activelor -, este de parere ca in cazul anumitor IMM-uri cresterea fara credite bancare este cea mai buna solutie. „Flexibilitatea si protectia fata de risc oferita de un bilant prudent este mai importanta decat reducerea costului capitalului.“ 

     

    Cea mai buna alternativa la creditul bancar ar reprezenta-o banii atrasi de la un fond de investitii. Aceasta varianta este recomandata mai ales in cazul companiilor din sectorul serviciilor care nu detin active tangibile (posibile garantii). „Spre deosebire de banci, fondurile nu castiga din dobanda, ci din vanzarea actiunilor pe care le cumpara intr-o anumita companie“, afirma Musata Miron, director de investitii al fondului Gemisa. Pana acum, Gemisa a investit circa 3,5-3,7 milioane de euro in peste zece companii din sectorul serviciilor (IMM-uri), aflate in faza de start-up si care exploateaza o nisa de piata. Investitiile Gemisa au un grad ridicat de risc (aceasta apropo de volatilitatea rezultatelor companiilor IMM), insa plasamentele de pana acum s-au dovedit inspirate, motiv pentru care valoarea fondului ar putea fi majorata de la sase milioane de euro la aproximativ 15 milioane de euro pana la sfarsitul anului.

     

    Pentru a „arata bine“ in fata finantatorilor, intreprinderile mici si mijlocii trebuie sa aiba o activitate bine organizata. Dincolo de aptitudinile managementului, o mai buna organizare poate fi obtinuta si prin implementarea unui software de gestiune interna a afacerii (ERP). Iar nevoia de organizare a IMM-urilor i-a determinat pe marii furnizori de software sa se orienteze, in ultimul timp, si catre acest segment. De exemplu, SAP – cel mai mare furnizor de software de business din lume – dezvolta acum solutii si pentru companiile mai mici, dupa ce ani la rand si-a orientat oferta exclusiv inspre companiile mari si foarte mari.

     

    Pe de alta parte, aceasta reorientare catre business-urile mici este si rezultatul unei saturari a pietei pe segmentul corporatiilor, explica Ioana Pana, responsabil pentru relatia cu partenerii in cadrul SAP Romania, aratand ca solutiile software folosite de corporatii pot fi scalate (aplicat acelasi model) pentru clientii mici. Valoarea unei solutii de tip ERP pentru clientii intreprinderilor mici si mijlocii se cifreaza la cateva zeci de mii de euro.

     

    Vasile Voicu, directorul diviziei de servicii de date si Internet in cadrul RomTelecom, este de parere ca intreprinderile mici si mijlocii sunt o piata ideala si pentru furnizorii de telecomunicatii. „Este vorba mai ales de acele companii care au mai multe puncte de lucru“, detaliaza Voicu, in opinia caruia companiile in cauza reprezinta clientii perfecti pentru pachete integrate de servicii de voce si date.

     

    Este evident ca furnizorii de servicii au nevoie de piata intreprinderilor mici si mijlocii pentru a-si asigura cresterea viitoare, insa si reciproca este la fel de valabila. Daca vor sa supravietuiasca dupa integrarea in Uniunea Europeana, intreprinderile mici si mijlocii au nevoie acuta de finantare si dezvoltare. O dovada in acest sens: o declaratie din luna mai a directorului pentru Romania al Bancii Mondiale, Owaise Saadat, conform careia sectorul intreprinderilor mici si mijlocii are nevoie de o infuzie mare de capital pentru a deveni un domeniu important, asa cum este in statele Uniunii Europene.

  • Cum se fac bani din software gratuit

    O cifra de afaceri de „cateva milioane bune de euro“. Asta asteapta Claudiu Borsan, directorul general al recent infiintatei Novell Romania, de la Linux. Sunt insa dispusi romanii sa plateasca pentru un open-source pe care il pot descarca gratuit de pe Internet?

     

    In 1994, Microsoft taia panglica inaugurala a primului birou local din Romania. Scopul lor era de a aduce cat mai aproape de realitate sloganul care l-a animat pe fondatorul Bill Gates in ultimele doua-trei decenii: „un calculator pe fiecare birou, la fiecare persoana“.

     

    Zilele trecute, un alt producator american de software anunta deschiderea unei reprezentante la Bucuresti. De data asta, anuntul venea de la unul dintre cei mai cunoscuti sustinatori ai conceptului „open-source“ – compania Novell, sinonima pentru multi cu SUSE Linux. Tinta sa: o cota cat mai mare din piata romaneasca a sistemelor de operare pentru servere.

     

    De ce aceasta alaturare? Inainte de orice pentru ca sistemul prin care Novell intentioneaza sa vanda Linux este asemanator celui practicat de Microsoft. Compania va avea un distribuitor local (Omnilogic) si o retea de parteneri – ierarhizati in functie de competente in „Gold“, „Silver“ sau „Bronze“ – care vand si asigura suportul tehnic. Pe de alta parte, la fel ca si in cazul Microsoft, Novell isi deschide un birou local pe fondul cresterii cotelor de piata. Reprezentantii companiei vorbesc de o majorare de 300% a vanzarilor proprii in ultimii doi ani, procent pe care estimeaza ca il vor mentine si anul acesta.

     

    Din acest punct, insa, se poate vorbi mai degraba doar despre diferente. Daca sistemul Windows este dezvoltat exclusiv de tehnicienii Microsoft si nu poate fi modificat sau adaptat de programatorii „din afara“, Novell in schimb vinde solutii bazate pe kernelul Linux, un open-source care nu doar ca poate fi remodelat de orice programator talentat, dar este si oferit gratuit. Sesizati o posibila contradictie in termeni? Prin 1991, un oarecare Linus Torvalds, student in anul doi la Informatica la Universitatea din Helsinki, isi propunea sa porteze sistemele UNIX pe calculatoarele personale.

     

    In doar cinci luni a scris versiunea 0.001 (10.239 de linii de cod) a unui sistem de operare pe care l-a denumit Linux si al carui cod sursa l-a postat pe Internet, oferindu-l gratuit celor care voiau sa se foloseasca de el sau sa-l imbunatateasca. Tehnic vorbind, Linux este doar un kernel, dar numele nucleului elaborat de Torvalds este adesea utilizat pentru a face referire la intregul sistem de operare construit in jurul acestuia. Iar acest kernel a fost si continua sa fie gratuit. Revenind la exercitiul retoric de mai sus, Arpad Bandy, directorul de dezvoltare al Novell Romania, marturiseste, cu un usor zambet ironic in coltul gurii, ca „trebuie sa fii foarte priceput ca sa vinzi software gratuit“.

     

    Practic, comerciantii nu au facut decat sa compileze si sa dezvolte diferite programe si sa le adune intr-un format distribuibil, asemanator celorlalte sisteme de operare, asigurand si suport tehnic, training, consultanta, certificari si service. Distribuitorii de Linux cum ar fi Novell sau Red Hat folosesc propriile lor variatii ale kernelului lansat de Torvalds pe kernel.org, dar, in general, evita sa se indeparteze prea mult de standard.

     

    Cu toate ca Linux a pornit de la premisa de a fi o alternativa la Windows, creatia lui Torvalds ramane totusi  un sistem de operare a carui utilizare necesita un grad mai mare de cunostinte tehnice. Nu intamplator, clientii Novell au provenit pana acum exclusiv din zona companiilor foarte mari din sectorul public, bancar sau al asigurarilor, iar sistemul de operare SUSE Novell a fost implementat in principal pe servere, calculatoarele angajatilor ruland in continuare Windows.

     

    „Companiile au testat si au vazut ca Linux este de incredere. Acum cativa ani problema era ca nu beneficiau de suport, dar noi vrem sa le oferim tot suportul si consultanta de care au nevoie“, explica directorul general al Novell Romania, Claudiu Borsan. De altfel, specialistii IT sustin ca in viitorul apropiat majoritatea platformelor tehnologice destinate mediului de afaceri vor fi open-source. Potrivit unor studii IDC, aproximativ 25% dintre companiile europene folosesc deja platforme open-source (in special Linux), in vreme ce in Statele Unite rata acestora este de peste 33%.

     

    Anul trecut, vanzarile de servere care ruleaza Linux au crescut la nivel mondial cu 45% fata de anul 2004, depasind cu mult cresterea inregistrata de Microsoft, de doar 14%. Mai mult, analistii de la Gartner Inc. sunt de parere ca, pana in anul 2008, produsele open-source vor rula pe serverele a 95% dintre marile companii ale lumii.

     

    Principalele avantaje oferite sunt flexibilitatea sporita, siguranta mai mare a datelor si investitiile mici necesare. In cazul Romaniei, spun reprezentantii Novell, reducerile de costuri pot ajunge la 70% din pretul pe care il au produsele software cu specificatii asemanatoare lansate de Microsoft. Daca versiunea SUSE Linux pentru servere costa 200-300 de euro, o licenta Windows Server 2003 poate trece de 1.100 de euro.

     

    La aceasta ora, estimeaza Valentin Negoita, presedintele Asociatiei Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatii, Microsoft detine aproximativ 70% din piata autohtona a serverelor. „Lumea cauta sa ia un brand“, explica el. Este Novell un brand?

     

    La nivel international, Novell trece printr-o perioada de criza, care a culminat luna trecuta cu demiterea fostului CEO, Jack Messman, ca urmare a rezultatelor financiare nesatisfacatoare ale companiei. Novell a avut anul trecut vanzari de 1,16 miliarde de dolari si un profit de 2,4 milioane de dolari. (1,9 milioane de euro). Daca la nivel international o alta distributie Linux, Red Hat, inregistreaza cele mai mari vanzari, in cazul pietei autohtone, Claudiu Borsan spune ca „am intrecut de mult Red Hat“. 

     

    Cifrele IDC arata ca, anul trecut, in Romania s-au vandut 12.777 de servere, pe lista principalilor producatori in functie de numarul de unitati vandute disputandu-si un loc HP, IBM, Sistec, Fujitsu Siemens si Dell. Afacerea IBM bazata pe Linux, bunaoara, a fost evaluata la 16 miliarde de dolari in 2005, compania estimand pentru anul in curs vanzari de 50 de miliarde de dolari. 

     

    „Guvernele investesc anual peste 3 miliarde de dolari in hardware, software si servicii Linux, ceea ce duce la o crestere anuala a acestei piete cu 35 de procente“, declara la inceputul lui 2006 seful diviziei de vanzari Linux a IBM, Mary Ann Fisher.

     

    Intamplator sau nu, anul trecut, cea mai mare achizitie de servere pe Linux din Romania a fost facuta de Ministerul Educatiei si Cercetarii, care a cumparat de la HP si IBM peste 1.000 de unitati.

     

    In conditiile in care Linux se vinde mai ales preinstalat, prin intemediul producatorilor de hardware, care ar fi logica dupa care cei de la Novell au decis deschiderea unui birou local? Claudiu Borsan spune ca focus-ul va fi nu atat pe segmentul enterprise, al marilor companii, unde Novell are deja o prezenta bine definita, cat pe cel al companiilor mici si medii. Cat despre utilizatorii pentru care Linux este cel mult o insiruire de comenzi lipsite de orice inteles, lor nu le ramane decat sa astepte lansarea noului Vista. Windows Vista.

  • Marea familie Linux

    Cele mai recente versiuni lansate ale surselor kernelului Linux pot fi descarcate de la adresa ftp.kernel.org. Piata Linux este extrem de dinamica, iar versiuni noi ale distributiilor apar la intervale de cateva luni.

     

    DEBIAN: este cea mai populara distributie non-comerciala. Are cel mai bun sistem de management al pachetelor software (apt/ dpkg), ceea ce o face extrem de usor de folosit si administrat.

     

    UBUNTU: datorita caracteristicilor de instalare rapida, a managerului desktop Kubuntu – derivat al KDE – si a interfetei prietenoase este foarte popular printre utilizatorii de desktop-uri Linux.

     

    RED HAT: este cea mai raspandita distributie comerciala. Initial a fost o distributie non-comerciala, dar si-a schimbat in timp modelul de licentiere, lasand in urma Fedora ca proiect open-source free.

     

    SUSE NOVELL LINUX: integreaza pe langa aplicatiile destinate task-urilor office, de e-mail, internet, procesare video sau multimedia si pachete pentru utilizatorii avansati, incluzand software de networking si dezvoltare software (Samba, Apache Web Server, KDevelop, Mono etc.).

     

    MANDRIVA: ca organizatie, Mandriva a rezultat prin fuziunea Mandrakesoft cu Lycoris Inc. (SUA) si Conectiva (Brazilia), devenind al treilea distribuitor Linux. Ca sistem de operare, se adreseaza atat utilizatorilor avansati, cat si incepatorilor, dispunand de pachete office, internet, multimedia si dezvoltare software.

  • Teme de discutie

    La seminarul „IMM-urile – potential subexploatat de furnizorii de servicii“, organizat de BUSINESS Magazin impreuna cu Banca Transilvania si BRD, au participat:

     

    Ionut Patrahau – director general adjunct Banca Transilvania; a facut o analiza a structurii capitalului (propriu sau atras) al companiilor mici si mijlocii

     

    Ioana Pana – responsabil pentru relatia cu clientii in cadrul SAP; a vorbit despre reorientarea marilor companii software catre clientii mici

     

    Aurel Ilin – director de analiza credite la BRD Groupe Société Générale; a abordat problema dialogului dintre banci si IMM-uri

     

    Vasile Voicu – directorul Diviziei de servicii de date si Internet a RomTelecom; a detaliat tipurile de servicii pe care furnizorii de telecomunicatii le pot oferi sectorului IMM

     

    Musata Miron – director de investitii la fondul Gemisa; in interventia sa a vorbit despre implicarea fondurilor de investitii in companiile mici si mijlocii

     

    Lucian Miess – director general al saloanelor de infrumusetare Getts’ Hair Studio si Gett’s Color Bar; a tinut un discurs despre dificultatile pe care le intampina o companie mica in procesul de dezvoltare

  • IMM-urile in cifre

    500.000 numarul total al intreprinderilor mici si mijlocii din Romania

    16,9% procentul IMM-urilor din servicii; in Uniunea Europeana acesta este de 3%

     

    50% procentul IMM-urile din Romania care au activitate de comert, de doua ori mai mare decat in Uniunea Europeana

    4,8 media numarului de angajati din intreprinderile mici si mijlocii din Romania, in conditiile in care media europeana este de 5

     

    0,8% procentul IMM-urilor din turism; este cea mai mica rata pe ramurile de activitate. In statele europene, media este de 6%.

    14,4% procentul IMM-urilor din industrie, comparabil cu cel inregistrat in UE – 10%

     

    Sursa: „Strategia guvernamentala pentru sustinerea IMM in perioada 2004-2008“

  • Case cu IQ ridicat

    In goana dupa confort, nu putini sunt cei care opteaza pentru sisteme tot mai performante, capabile sa gestioneze cele mai aparent neinsemnate detalii ale traiului „domestic“, de la intensitatea luminii sau temperatura pardoselii pana la fundalul muzical din living. Romanii nu puteau sa faca exceptie. Fie ei utilizatori finali sau dezvoltatori.

     

    O anecdota despre poetul Vasile Alecsandri spune ca acesta, foarte friguros din fire, folosea pe timp de iarna o casa stil vagon, cu camere incalzite diferit, de la cea mai fierbinte pana la una in care nu se facea deloc focul. Alecsandri trecea dintr-o camera in alta si statea in fiecare pana se obisnuia cu temperatura incaperii, inainte de a iesi din casa.

     

    Mai aproape in timp, mai celebra a devenit „Ecology House“, casa ticsita de gadgeturi a fondatorului Microsoft, Bill Gates. Cu o valoare estimata la peste 125 de milioane de dolari, resedinta magnatului american este intesata cu peste 75 de kilometri de fibra optica pe cei 4.600 de metri patrati. Cablurile leaga mai multe servere care urmaresc vizitatorul – caruia i se monteaza un cip la intrare -, astfel incat acesta sa poata fi monitorizat in fiecare secunda.

     

    Luminile, muzica, temperatura aerului se ajusteaza automat in orice camera, cada se umple cu apa la temperatura potrivita cand casa „simte“ ca Gates se apropie. Iar un artar pe care proprietarul a dorit sa-l pastreze in gradina este monitorizat 24 de ore din 24, pentru a fi udat ori de cate ori computerul apreciaza ca este prea uscat.

     

    Chiar daca la o alta scara, astfel de sisteme incep sa aiba cautare si in Romania. Specialistii vorbesc de existenta catorva zeci de „case inteligente“, apreciind ca numarul lor va creste exponential in urmatoarea perioada. „Acum 5 ani am vazut la televizor un astfel de proiect si, cum in acea perioada imi construiam o casa, m-am gandit ca ar fi interesant sa implementez si eu un sistem de acest gen“, a povestit Mihai Batraneanu la un seminar organizat saptamana trecuta de revista de life style digital go4it! – editata de Ziarul Financiar – impreuna cu Avitech. Fondator al furnizorului de internet PCNet si presedinte al asociatiei de profil (ANISP), Batraneanu a atras insa atentia asupra abuzului de tehnologie. „O parte dintre sisteme ar putea sa te «tampeasca». Sunt aspecte utile, dar nu ar trebui sa cazi in extrema cealalta, sa nu mai faci nimic.“

     

    El a povestit despre propria placere de a uda singur copacii, desi avea instalat un sistem de irigatii automatizat complet, marturisind ca a decis sa-l programeze astfel incat gradina sa fie stropita automat doar dimineata, „rezervandu-si“ pentru el serile.

     

    In definitiv, rolul sistemelor tehnologice este cresterea confortului, spune Andi Segal, IT & Systems Integration Manager la furnizorul de solutii IT Avitech. Iar un sistem de ultima ora destinat securitatii, controlului utilitatilor si entertainmentului in resedinte pare a fi cel mai nou curent in constructiile de resedinte pentru oamenii cu bani.

    „Am implementat cateva zeci de asemenea solutii de casa inteligenta, cu valori de la cateva mii de euro pana la peste 100.000 de euro“, spune Andi Segal, adaugand ca, in general, clientii sunt oameni de afaceri care prefera sa-si pastreze anonimatul. Reprezentantul Avitech remarca faptul ca, pe langa utilizatorii finali, si dezvoltatorii proiectelor rezidentiale sunt tot mai interesati de implementarea unor solutii integrate de control al casei.

     

    „Developerii tind sa se alinieze pentru ca vor sa faca oferta atractiva.“ Din cate spune Segal, Avitech are deja parteneriate cu mai multi dezvoltatori de proiecte imobiliare pentru a realiza infrastructura necesara pentru implementarea ulterioara a unor solutii de casa inteligenta. „Investitiile in realizarea infrastructurii sunt minime, dar pot creste semnificativ valoarea constructiilor.“

     

    Si arhitectii afirma ca oamenii care isi construiesc case sunt tot mai interesati de diverse gadgeturi care sa le faca viata mai usoara. De cealalta parte, cei care cumpara locuinte sau inchiriaza nu par momentan prea atrasi de casele inteligente. „Probabil ca prefera sa isi monteze ulterior un sistem ales de ei, nu impus de constructor“, spune Luciana Petrescu de la compania imobiliara Regatta.

     

    La fel crede si Andi Segal, in opinia caruia ideal ar fi ca proiectarea sistemului de „casa inteligenta“ sa inceapa de pe planseta arhitectului. Iar pe langa avantajele tehnice, proiectarea din timp ar mai avea si avantajul unei estimari mai bune a costului final.

     

    „Pretul unui sistem de casa inteligenta poate porni de la 3-5% din valoarea constructiei“, spune Segal, explicand ca este greu de estimat o valoare medie, intrucat proiectele pot fi foarte complicate, iar casele extrem de complexe.

     

    In termeni absoluti, „preturile pleaca de la cateva zeci de euro si pot ajunge pana la peste un milion de euro, in functie de complexitate, numarul de camere si spatiul monitorizat din jurul casei“, spune si Dana Hagivreta, directorul de marketing al Avitech.

     

    Dar boom-ul pentru vanzarea sistemelor de casa inteligenta de-abia acum se pregateste. „Anul viitor va fi o cotitura, dupa intrarea in UE, va fi cel putin o dublare“, estimeaza Andi Segal. Iar cresterea nu va veni numai din majorarea numarului de clienti, ci si din valoarea medie a contractelor. Avitech estimeaza pentru acest an o cifra de afaceri de peste noua milioane de euro, in crestere cu 50% fata de anul trecut. Insa, potrivit oficialilor companiei, afacerile cu solutii de case inteligente aduc mai putin de 50% din vanzarile companiei, restul venind din distributia de echipamente IT, sisteme integrate, inchirierea de echipamente audio-video etc.

     

    Sisteme de genul frigiderului care isi comanda singur de pe Internet produsele ale caror stocuri sunt pe sfarsite sau piscina care stie ce temperatura trebuie sa aiba apa pentru a fi pe placul proprietarilor, sau sistemul audio care alege concomitent muzica preferata a parintilor, in living, si pe cea a odraslelor, in dormitorul copiilor, nu mai sunt de mult doar o poveste SF. Iar amatorii de astfel de gadgeturi nu lipsesc si nici nu sunt putini.